Scînteia, mai 1970 (Anul 39, nr. 8413-8441)

1970-05-23 / nr. 8433

SCINTEIA — simbată 23 mai 1970 PAGINA 3 TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU IN ZONE SINISTRA­TE ŞI AMENINŢA­TE DE INUNDA­ŢII DIN JUDEŢELE BRĂILA Şl GALAŢI (Urmare din pag. I) şi silviculturii. In faţa unei hărţi a insulei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu este informat în amă­nunţime despre starea digului care apără incinta. Pînă la această oră, acest zid întărit cu pămînt şi fas­cine a rezistat şi rezistă în faţa viiturilor. O porţiune de 3 100 m, unde apele au ajuns la 50—60 cm de coronamentul digului este pri­mejduită în aceste momente. O altă zonă, în lungime de 11 000 m, unde viitura se ridică pînă la 60— 70 cm de cota digului este, de ase­menea, în pericol, în aceste locuri se concentrează acum toate ener­giile existente în insulă. 3 800 de localnici, ajutaţi de 1 300 de ostaşi, de maşini, bacuri şi utilaje grele, 60 000 de saci de pămînt, fascine şi alte materiale de construcţie — imense forţe umane şi materiala sînt aruncate în bătălia cu apele. Printr-o contradicţie de care nu­mai natura este în stare, culturile de porumb de pe 35 000 hectare şi de floarea-soarelui, pe 6 000 hec­tare, sînt mai frumoase în acest an, ca oricînd. Hotărîţi să apere cu dîr­­zenie această mare avuţie, lo­cuitorii insulei nu precupeţesc nici un efort, muncind zi şi noapte, pen­tru ridicarea şi consolidarea digu­rilor aflate în pericol. Totuşi, pen­tru orice eventualitate, pentru a e­­limina orice risc, peste 30 000 de animale au fost evacuate. Este pre­gătită în amănunţime şi evacuarea populaţiei, în caz de nevoie. Din nou la bordul unui elicopter uşor, de recunoaştere... Tovarăşul Nicolae Ceauşescu urmăreşte a­­tent lucrările ce se desfăşoară în zona de amonte a incintei, între Salcia şi Măraşu, pe por­ţiunile de dig unde apele flu­viului revin, tot mai ameninţătoa­re, atingînd o cotă cu aproape 5 metri mai înaltă decît nivelul mediu. Conducătorul partidului şi statului nostru recomandă să se ia cele mai energice măsuri, să se folosească toate forţele, să se facă tot ce e omeneşte posibil pentru ca apele să nu treacă, pentru a fi salvate aceste pămînturi care va­lorează enorm pentru economia naţională. Nu se mai urmează cursul sinuos al Dublării Vechi, ci se taie în dia­gonală drum pe direcţia Brăila. Este un spectacol pe cît de contra­dictoriu, pe atît de fascinant. A­­ceastă imensă întindere netedă ca îrv palmă, fostă pînă acum cîţiva ani „Balta“, împărăţie a apelor şi săl­ciilor plîngătoare, astăzi Insula ma­re a Brăilei, este o oază de linişte în care culturile se dezvoltă nor­mal şi oamenii muncesc la cîmp cu calm şi linişte de parcă peticul acesta de pămînt s-ar afla nu în­conjurat de apele viforoase şi murdare ale fluviului, ci la depărt, ţări de zeci şi zeci de kilometri. De la altitudinea joasă la care se zboară, ochiul deosebeşte cu uşu­rinţă culturile de porumb de cele de floarea-soarelui, pe cele de grîu de cele de lucernă. Sunt în plină desfăşurare lucrările de întreţinere. Oamenii se opresc din lucru pen­tru o clipă şi, cătînd în sus, în­dreaptă spre aparatele de zbor gesturi prieteneşti, flutură batiste. Mulţi din cei de jos ştiu că în trecere se află secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, neobositul conducător, care nu pregetă o clipă, care nu precupeţeşte nici un efort pentru a fi acolo unde se ridică cele mai grele probleme ale acestor zile de aprigă luptă cu stihiile şi unde sfatul şi înidrumarea sa sînt mai mult decît oriunde necesare. Aici, aşadar, digurile care în­cing ca o centură insula au re­zistat şi vor rezista. Aici se­ va lucra, se va cosi lucerna, va rodi porumbul, floarea-soarelui va păta cu galbenul ei auriu vaste întin­deri de pămînt, Brăila. Se aterizează pe stadio­nul nou al oraşului, aflat într-un înaintat stadiu de construcţie. Mii şi mii de cetăţeni ai Brăilei, aflînd că în oraşul lor — vestitul oraş du­nărean, azi important centru al industriei constructoare de maşini grele, al industriei hîrtiei şi celu­lozei, al şantierelor, — va sosi se­cretarul general al partidului. L-au ieşit în întîmpinare, au venit să-i ureze bun sosit, să-i asculte în­demnul şi sfatul. Prim-secretarul comitetului orăşenesc de partid, primarul Brăilei, tov. Radu Con­stantin, adresează tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în numele lo­cuitorilor oraşului şi al său perso­nal, calde şi simţite cuvinte de gazdă. Spre Uzina „Progresul“... De o parte şi de alta a străzilor, brăilenii, tineri şi vîrstnici, umplu trotuarele, aplaudă cu însufle­ţire. „Progresul“, una din principa­lele întreprinderi producătoare de utilaje rutiere şi de construcţii, nu­mără aproape 7 000 de salariaţi — muncitori, ingineri, tehnicieni, lu­crători în aparatul de cercetare şi proiectări, funcţionari. Valoarea producţiei marfă realizată aici într-un an se cifrează la un miliard de lei, sau trei milioane de lei pe zi. Marca „Progresul“ este cunoscu­tă nu numai în ţară, ci şi peste hotare, rulourile compresoare, concasoarele cu trior, excavatoa­rele produse aici fiind prezente ca mărfuri de prestigiu în listele de export ale ţării. Itinerarul în uzină trece prin secţiile uzinaj şi montaj. Maşini moderne de mare randament, cu care uzina a fost înzestrată în ulti­mii ani, strunjesc, frezează, rabo­­tează piese grele de metal. Se a­­samblează părţi din produsul fi­nit, subansamble, motoare. Ingi­nerul Gheorghe Munteanu, direc­torul general al întreprinderii, răspunde la întrebările în legătură cu calitatea producţiei, cu destina­ţia ei. Un număr de 42 compresoa­re, rulouri, făcînd parte dintr-un lot de 72, sunt gata să iasă pe por­ţile uzinei. Inginerul Gheorghe Munteanu face precizarea că bene­ficiarul, o firmă străină, satisfă­cută de caltatea produsului, a a­­dresat uzinei încă o comandă de 108 bucăţi. Pe platforma de încercare a compresoarelor şi excavatoarelor are loc un schimb de păreri asu-­­ pra calităţii produselor. Se arată că excavatoarele produse în pre­zent sunt de o concepţie depăşită şi că uzina asimilează acum un tip de excavator, modern şi de mai mare capacitate, excavatorul cu ac­ţionare hidraulică, ale cărui 5 pro­totipuri sunt în curs de execuţie, urmînd ca în curînd el să intre în producţie de serie. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu subliniază faptul că utilajele aces­tei întreprinderi — excavatoare, rulouri compresoare, maşini grele destinate lucrărilor de construcţie — au o mare importanţă acum, în eforturile ce ne aşteaptă pentru: refacerea drumurilor, şoselelor, căilor ferate, a construcţiilor din localităţi, întreprinderi şi din agri­cultură, după retragerea apelor. Pretutindeni, în secţiile şi în toate sectoarele vizitate se lucrea­ză cu pricepere, cu spirit de dă­ruire. Muncitorii de aici fac tova­răşului Nicolae Ceauşescu, celor­lalţi conducători de partid şi de stat o primire călduroasă. Inţelegind momentele grele prin care trece ţara, îşi înzecesc efor­turile pentru a da mai multe pro­duse şi de mai bună calitate. Tot­odată, ei raportează conducătorului partidului sumele pe care s-au an­gajat să le doneze la fondul de aju­torare a zonelor devastate de furia apelor, precum şi depăşirile de plan ce vor fi realizate drept con­tribuţie la efortul general al cla­sei muncitoare, al întregului popor, pentru recuperarea pagubelor pro­vocate de inundaţii. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu adresează feli­citări conducătorilor uzinei, ingi­nerilor şi tehnicienilor, muncito­rilor, pentru succesele dobîndite şi totodată îndemnul de a depune eforturi sporite pentru creşterea productivităţii muncii, pentru scurtarea termenului de asimilare a produselor noi, pentru intensi­ficarea activităţii marelui colectiv brăilean,* alături de celelalte co­lective industriale ale patriei, în vederea depăşirii cît mai grabnice a marilor greutăţi prin care trece economia, ca urmare a­ dezastrului natural produs în ţara noastră, în zona portului, conducătorii de partid şi de stat iau cunoştinţă, la faţa locului, de nivelul apelor şi măsurile ce se întreprind pentru a preveni revărsarea acestora peste chei, spre partea de jos a oraşu­lui, unde se află mari depozite de mărfuri, stive imense de lemn pen­tru celuloză, instalaţii portuare. Se lucrează febril la construirea, de-a lungului cheiului, a unui dig lung de circa 2 km şi înalt de 1,20 m. Muncitori, militari, membri ai gărzilor patriotice, tineri şi vîrst­nici plantează pe chei stîlpi, bat în cuie scînduri, cară pămînt şi nisip, le tasează. Este un mare efort ma­terial şi de energie. Costul digului şi al celorlalte lucrări de apărare a Brăilei se va cifra la multe mili­oane lei. Secretarul general al partidului se întreţine cu condu­cătorii lucrărilor, cu cei ce mun­cesc cu­ atîta dăruire aici şi le reco­mandă să nu fie lăsată la o parte nici o posibilitate, să nu fie scăpat nici un amănunt pentru realizarea unui sistem cu adevărat eficient de îndiguire a asaltului apelor. Conducătorii de partid se despart de gazde şi părăsesc oraşul hotărît să se apere cu orice preţ. Către Galaţi se zboară peste o imensă întindere de apă murdară, clipo­­cindă. Avem în priviri aceeaşi imagine pe care am întîlnit-o cu numai cîteva zile în urmă pe văile Mureşului, Someşului, Tîrnavelor. Parcă pe aceste pămînturi s-ar fi transformat în realitate povestea biblică a potopului. Cît poţi cu­prinde cu ochiul spre sud, spre nord, ori încotro ai căta — nu vezi altceva decît ape, iar prin ape pete verzi, indicînd vîrfuri de co­paci, sate părăsite, şosele care se pierd parcă în abisuri, căi ferata sparte şi tîrîte de viitori. Fabri­ca de conserve de legume de la Zagna-Vădeni zace cufundată în mocirlă. Este locul de întîlnire al Siretului cu Dunărea. Nemaiavînd loc în Dunăre, Siretul a rupt di­gurile şi a născut pe uscat o mare care nu era, dar nu o mare ca cea de la Bicaz, sau cea de pe Argeş, aducătoare de lumină, ci o masă de apă pustiitoare, ce a pricinuit mari daune economiei. Apare apoi oraşul... Galaţiul, se Înfăţişează optimist. Prima imagi­ne pe care o oferă Combinatul si­derurgic este dovada­ certă a tă­riei omului, a atotputerniciei lui, în faţa forţelor naturii. Este­ ora 17. Elicopterul aterizea­ză pe stadionul din cartierul Ţiglina. In prezenţa a mii de oa­­meni care fac o caldă primire con­ducătorilor de partid şi de stat, to­varăşul Nicolae Ceauşescu este în­­tîmpinat de Cornel Onescu, minis­trul afacerilor interne, şi de Con­stantin­­ Dăscălescu, prim-secretar al Comitetului judeţean Galaţi al P.C.R. O primă veste îmbucurătoa­re : cotele Dunării au scăzut azi cu 3 cm, iar cu cîteva ore mai devreme calea ferată Galaţi— Tecuci a fost redată traficului. Încercuit de puhoaie, oraşul rezis­tă eroic, spărgînd breşe în zidul ostil al forţelor naturii. Pe străzile ce duc spre port, mii şi mii de localnici, cu pancarte pe care stă scris „P.C.R.—Ceauşescu“ au ieşit în întîmpinarea conducă­torilor de partid şi de stat. Obser­văm că majoritatea sunt femei, elevi şi pionieri. Este şi firesc ! bărbaţii se află la muncă, în în­treprinderi sau pe digul de peste 8 km lungime care se ridică în partea de est a oraşului pentru prevenirea viiturilor maxime ce sunt anunţate în zilele următoare. Portul Galaţi. Pe punţi ridicate peste cheiul atins de ape, condu­cătorii de partid şi de stat urcă la bordul unui vas de pasageri cu care­ corcioară pe firul Dunării, de-a lungul digului aflat în plină con­strucţie. In dreptul Şantierului Naval se profilează silueta masivă a mineralierului de 12 500 tone aflat în construcţie, se văd noile dane şi instalaţii de lansare pen­tru viitoare nave de 20 000 tone aflate în proiect. Dincolo de măca­­ralele şantierului se profilează ha­lele laminorului de tablă subţire, cartierele de locuinţe. Toate aces­te bunuri trebuie salvate de furia apelor. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu dă indicaţii în legătură cu urgentarea lucrărilor la digul de apărare, unde sunt concentrate imense capacităţi tehnice şi uma­ne sub un comandament de înal­tă calificare. Mii şi mii de munci­tori şi cetăţeni ai oraşului, sprijiniţi de militari ai forţelor noastre ar­mate, lucrează zi şi noapte pe şan­tierul acestui dig. 1 000 de stu­denţi s-au oferit să muncească voluntar la ridicarea zidului îm­potriva pericolului ascuns în masa apelor Dunării. Sunt impresionante pildele de solidaritate muncitorească ce se dau şi aici in aceste clipe prin care trece întreaga noastră ţară. In afară de ofranda în munca tenace a cetăţenilor pentru apărarea a­­vuţiei obşteşti de atacul dezlăn­ţuit de ape, salariaţii Combinatu­lui siderurgic­­ Galaţi contribuie cu aproape 12 milioane lei la aju­torarea zonelor calamitate, pre­cum şi cu importante cantităţi de materiale de construcţie, cu echi­pe de specialişti. Contribuţia bă­nească a salariaţilor din toate în­treprinderile şi instituţiile jude­ţului se ridică, după calcule pro­vizorii, la suma de 47 milioane lei. Importante cantităţi de cereale, numeroase animale precum şi în­semnate sume de bani sunt date în contul sinistraţilor de către u­­nităţile de stat şi cooperatiste din agricultură, de către familiile ţă­răneşti. Sunt valori destinate să acopere pierderile înregistrate pînă acum în acest judeţ, evaluate provizo­riu la cifra de 43 746 000 lei. Toţi locuitorii municipiului şi ai judeţului sînt ferm hotărîţi să muncească fără preget pentru pre­­întîmpinarea altor calamităţi, pre­cum şi pentru lichidarea efectelor inundaţiilor. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu ceilalţi conducători de partid şi de stat, părăseşte, la orele înserării, oraşul Galaţi. Elicopterul zboară un timp de-a lungul malului românesc al Prutului, ale cărui ape au prici­nuit, de asemenea, numeroase pa­gube. Apoi, zborul continuă dea­supra luncii Siretului, a Buzăului şi a Ialomiţei, rîuri care s-au re­vărsat haotic pe întinse suprafeţe agricole, afectînd atît ogoare cu grîu înverzit, cît şi ferme zooteh­nice, întreprinderi ale industriei alimentare, construcţii ale unită­ţilor de stat şi cooperatiste, livezi şi păduri. Privirea distinge zone din care apele au început să se re­tragă, dar pagubele lăsate de inundaţii pe aceste cîmpii mănoa­se sunt inestimabile. Mănoasa cîm­­­pie a Bărăganului­ este împînzită de o puzderie de bălţi, care lucesc Straniu în penumbra înserării, din­ dimensiunea pagubelor pe care in­temperiile le-au produs în însăşi grinarul ţării. Sînt răni pe care oamenii muncii, poporul nostru trebuie să le tămăduiască prin munca dîrză, neostenită, strîns unit în jurul partidului nostru, al con­ducerii sale, urmînd neabătut po­litica profund patriotică a Partidu­lui Comunist, Român — cîrmaciul încercat al României socialiste. ★ Ca şi în celelalte judeţe afectate de inundaţii vizita operativă de lucru întreprinsă de tova­răşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de partid şi de stat au, constituit pentru cetăţenii din judeţele­­Brăila şi Galaţi un pu­ternic imbold de a munci cu înal­tă răspundere patriotică pentru preîntîmpinarea şi lichidarea efec­telor inundaţiilor, a reprezentat un prilej de îmbărbătare în lupta cu stihiile naturii şi de manifestare a solidarităţii socialiste cu care în­tregul nostru popor se ridică ca un singur om, înfruntînd cu hotă­­rîre şi fermitate grelele încercări prin care trece patria noastră socialistă. N. Popescu-BOGDANEŞTI Paul DIACONESCU Popas în Insula Mare a Brăilei Primire călduroasă la uzinele „Progresul"-­Brăila Conducătorii de partid şi de stat iau cunoştinţă de desfăşurarea lucrărilor de construire a digului din zona portului Brăila

Next