Scînteia, februarie 1971 (Anul 40, nr. 8684-8711)

1971-02-26 / nr. 8709

PAGINA 2 SClNT El A­­ vineri 26 februarie 1971 CONSFĂTUIREA PE ȚARĂ A LUCRĂTORILOR DIN ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE DE STAT Raportul prezentat de tovarăşul Angelo Miculescu Subliniind că prima consfătuire a lucrătorilor din agricultura de stat are loc intr-un moment deosebit de important pentru dezvoltarea multi­laterală a economiei nationale, pen­tru înflorirea patriei, tovarăşul An­gelo Miculescu, ministru secretar de stat, a arătat că, în cele peste două decenii care au trecut de la înfiin­ţarea lor, întreprinderile agricole de stat s-au bucurat de o permanentă atenţie din partea conducerii parti­dului şi statului nostru. Volumul in­vestiţiilor alocate întreprinderilor a­­gricole de stat, de la înfiinţarea lor şi pînă în prezent, se ridică la aproa­pe 40 miliarde lei. S-au asigurat, tot­odată, pentru întreprinderile agricole de stat, 16 500 de specialişti, din care peste 6 000 de cadre cu pregătire su­perioară. întreprinderile agricole de stat dispun în prezent de 30 000 de tractoare, cu aproape 5 000 mai mul­te decît în 1965, revenind astfel 70 ha de teren agricol pe un tractor fi­zic, faţă de 90 ha cîte revin pe total agricultură. Ele dispun de 11 000 combine pentru cereale păioa­­se, faţă de 18 500 cîte aveau cu cinci ani în urmă, ceea ce înseamnă o în­cărcătură medie de 48 ha, faţă de 60 ha pe total agricultură. Industria con­structoare de maşini a diversi­ficat producţia de tractoare şi utilaje agricole. în ceea ce pri­veşte zootehnia, dotarea cu ma­şini şi instalaţii s-a axat, în primul rînd, pe mecanizarea lucrărilor de recoltare şi preparare a furajelor, transporturilor de nutreţuri, aprovi­zionării cu apă etc. Rezultatele obţinute pe plan mon­dial, ca şi propria noastră experienţă au dovedit din plin că o agricultură modernă, de înalt randament, este de neconceput fără utilizarea largă a unei game variate de produse chi­mice : îngrăşăminte, insectofungici­­de, erbicide, biostimulatori etc. In pe­rioada 1966—1970, cantităţile de îngrăşăminte furnizate de indus­trie agriculturii de stat au spo­rit de la un an la altul. Can­titatea de îngrăşăminte chimice substanţă activă folosită d de hectarul de teren agricol a crescut de la 64 de kg în 1965, la 97 de kg în 1970. Ac­ţiunile hidroameliorative au cunos­cut, în cincinalul trecut, o amploare fără precedent. Numai în Lun­ca îndiguită a Dunării, suprafa­ţa totală cîştigată prin asemenea acţiuni însumează peste 250 000 ha. Importante fonduri de in­vestiţii au fost alocate pentru ex­tinderea suprafeţelor amenajate pen­tru irigaţii, care, în 1970, au ajuns la 236 000 ha, faţă de 100 000 ha exis­tente în 1965. Orientarea spre intensificarea pro­ducţiei agricole a determinat ca o mare parte din investiții să fie în­dreptate spre realizarea de noi ca­pacități productive, îndeosebi com­plexe de tip industrial. Au fost con­struite sere legumicole, suprafața to MS a acestora :a^e£rfezenfihcf,­­ la sfîrșitul anului trecut, 494 ha. S-au dat în funcțiuni­"elm­iplexei de " tip industrial­­de creştere şi îngrăşare a porcilor, cu o capacitate de 1,3 mi­lioane de capete, complexe avicole cu o capacitate de 1,8 milioane de locuri pentru pui şi 3,5 milioane de locuri pentru găini. Paralel cu dezvoltarea capacităţi­lor de creştere "a animalelor şi păsă­rilor, s-au luat măsuri corespunză­toare pentru construirea de noi fa­brici de nutreţuri combinate, a că­ror producţie a ajuns în 1970 la circa 1,5 milioane tone, faţă de circa 390 mii de tone cîte s-au produs în 1965. O deosebită importanţă s-a acordat continuării şi adîncirii acţiunii de specializare şi concentrare a produc­ţiei, cale sigură pentru creşterea producţiei şi reducerea preţului de cost. în prezent, din cele 3 304 ferme, numai 96 mai au caracter mixt, faţă de 454 de ferme mixte existente în anul 1967. în anii 1966—1970, producţia glo­bală a întreprinderilor agricole de stat a înregistrat o creştere de 43 la sută faţă de perioada 1961—1965. Deşi deţin numai 14 la sută din su­prafaţa agricolă a ţării şi 18 la sută din efectivele de animale, participa­rea lor la fondul central de produse agroalimentare a fost în anul 1970 de peste 35,1 la sută la grîu, 27 la sută la carne total, din care peste 65 la sută la carnea de porc, iar la ouă de 57 la sută. O contribuţie însemnată au avut întreprinderile agricole de stat în perioada 1966—1970 şi în spo­rirea fondului de produse agricole, destinate exportului. •Rezultatele, luate în ansamblu, ob­ţinute de agricultura de stat în cinci­nalul trecut sunt însemnate, a arătat vorbitorul. Dar, analizînd producţiile planificate se constată că, la multe culturi, ele n-au fost realizate. Nive­lele de producţie atinse sunt mici. In 1970, de exemplu, recolta medie de porumb pe terenurile irigate a fost de 4 460 kg la ha, faţă de 6 500—7 000 kg la ha, cît s-a prevăzut în studiile tehnico-economice. Nu peste tot in­­grăşămintele chimice au fost aplicate în mod ştiinţific. Amelioratorii au creat, în decursul anilor, o serie de soiuri valoroase, dar ele sunt departe de a face faţă cerinţelor mari pe care le impune o agricultură intensivă. Din această cauză, statul a trebuit să facă un important efort valutar pen­tru procurarea unor cantităţi de se­minţe cu valoare biologică mai ridi­cată decît cele de care dispunem noi. Deprecierea soiurilor, folosirea unor seminţe cu valoare biologică scăzută constituie una din cauzele plafonării producţiilor. în continuare vorbitorul a citat o serie de date comparative care ilustrează diferenţe mari de producţii şi de preţ de cost în con­diţii pedoclimatice şi tehnico-mate­­riale similare, fapt ce relevă în multe cazuri insuficientă preocupare pentru problemele producţiei. Precizînd că există rezerve de spo­rire a recoltei de porumb, vorbitorul a citat, între altele, exemplul I.A.S. Pietroiu, care a obţinut 7 700 kg la hectar, al unor ferme ale I.A.S. Do­­robanţu, Jegălia sau Băileşti, care au realizat, în condiţii de irigare, 6 700— 7 000 kg la hectar. Pentru creşterea producţiei şi a rentabilităţii la cul­tura porumbului va trebui ca, înce­­pînd cu anul 1971, să se dea cea mai mare atenţie aplicării tehnologiei sta­bilite pentru această cultură — a arătat vorbitorul. în mod deosebit trebuie să se insiste asupra amplasă­rii judicioase a culturii, folosirii hi­brizilor adecvaţi, asigurării densităţii optime, întreţinerii la timp a cultu­rilor şi recoltării fără pierderi. In continuare, raportul s-a ocupat de problemele pe care le ridică cul­tura de floarea-soarelui, arătînd că recolta medie obţinută în perioada 1966—1970 a fost de 1 700 kg la hec­tar, faţă de 1 490 kg realizate în cin­cinalul precedent, dar că nivelul producţiei este încă scăzut. O deo­sebită importanţă s-a acordat în ra­port extinderii culturii de soia. In aprovizionarea populaţiei cu produse agroalimentare, legumicul­tura ocupă un loc important. între­prinderile agricole de stat au sporit cantităţile de legume vîndute pe pia­ţa internă şi la export. Faţă de 141 mii tone de legume de cîmp livrate la fondul de stat în 1966, s-a ajuns, în 1970, la peste 220 000 tone. Trebuie arătat însă că sporul de producţie s-a obţinut mai mult pe seama extin­derii suprafeţelor şi mai puţin pe seama creşterii producţiei medii, în unele unităţi, producţia de legume şi cartofi nu s-a bucurat de atenţia cu­venită, influenţînd nesatisfăcător a­­provizionarea pieţei. Avem create toate condiţiile — a precizat rapor­torul — ca să realizăm producţii me­dii de cel puţin 20 000 kg cartofi la hectar. In continuare au fost abordate pro­bleme ale viticulturii şi pomiculturii din întreprinderile agricole de stat. Patrimoniul viticol al întreprinderilor agricole de stat cuprinde in prezent o suprafaţă de 55 000 ha, din care 43 000 ha de vii pe rod. Ele au dat posibilitatea furnizării la fondul de stat in anul 1970 a 52 000 tone stru­guri de masă şi aproape 11000 va­goane de vin, apreciat atît pe piaţa internă cît şi la export. Din păcate însă, în u­ltimii ani, producţiile sunt scăzute, bat pasul pe loc. O situaţie similară există şi în pomicultură. Şi în acest sector s-au extins plantaţiile intensive, s-au creat condiţii pentru concentrarea şi specializarea produc­ţiei. Cu toate acestea, producţia şi calitatea fructelor, eficienţa econo­­mică a acestei activităţi nu se ri­dică la nivelul dorit, în viitor se vor înmulţi soiurile de struguri pentru masă cu boabe mari şi soiurile pentru vinuri roşii, aromate şi acele specifice în produ­cerea şampaniei şi a coniacurilor. In pomicultură se vor introduce în producţie sortimentele de fructe mult căutate. Arătînd că creşterea animalelor reprezintă una din ramurile princi­pale ale agriculturii, vorbitorul a sub­liniat că producţia animalieră, funda­mentată pe o concepţie nouă, mo­dernă, de concentrare şi specializa­re, participă în prezent cu 45 la sută la volumul producţiei globale a în­treprinderilor agricole de stat. Faţă de anul 1965, întreprinderile agricole de stat au livrat, în anul 1970, mai mult cu un milion hl de lapte, 156 mii tone de carne, 336 milioane de ouă şi 900 tone de lînă. în anul 1970, planul de producţie-marfă a fost de­păşit cu 13,8 mii tone de carne şi 130 milioane de ouă, iar efectivele de animale au fost realizate şi depăşite la toate speciile. Totuşi, efectivul de vaci şi juninci a înregistrat un ritm lent de creştere, iar aceasta datorită faptului că nu s-a acordat atenţia­­ cu­venită selecţiei, reproducţiei şi creş­terii tineretului taurin. Producţia me­die de lapte se menţine la un nivel scăzut — în jurul a 3 000 litri de lapte, în ultimii ani a sporit ponderea e­­fectivelor de vaci crescute în com­plexele industriale. Trebuie arătat, însă — a subliniat vorbitorul — că nu s-a reuşit încă să se atingă parame­trii prevăzuţi în studiile tehnico-eco­nomice. Nivelele de producţie, preţul de cost, rentabilitatea în aceste com­plexe sunt departe de a fi satisfăcă­toare. Practica de pînă acum, problemele deosebite ce s-au ridicat în legătură cu exploatarea marilor complexe im­pun realizarea de complexe cu efec­tive de 1 000—2 000 capete, în graj­duri de mare capacitate. Sectorul gos­podăresc se va dezvolta în continuare prin extinderea şi modernizarea graj­durilor existente, astfel ca, în final, să se ajungă la ferme specializate de 800—1 000 locuri. Va trebui să se con­tinue acţiunea de ameliorare şi se­lecţia. Producţia de carne de taurine a fost concentrată în unităţi speciali­zate, ceea ce a permis să se facă un salt calitativ faţă de trecut. An de an, livrările de carne de taurine la fondul de stat au fost depăşite. Dar şi în cazul complexelor pentru în­­grăşarea taurinelor nu se realizează parametrii prevăzuţi în studiile teh­nico-economice şi se cer făcute în continuare eforturi pentru mai buna folosire a tehnologiilor moderne, a spaţiilor construite, pentru furajarea raţională a animalelor. în cincinalul trecut, la complexele industriale de îngrăşare a porcinelor nu s-a realizat în întregime planul de livrări la fondul central, ritmici­tatea a lăsat de dorit, pierderile prin mortalităţi au fost încă destul de mari, de circa 14 la sută din efectiv, în condiţii similare de producţie, o serie de complexe obţin rezultate diferite. Pentru a se obţine producţii la ni­velul studiilor tehnico-economice, este necesar să se dea cea mai mare atenţie problemelor de reproducţie, de introducere şi extindere a insă­­mînţărilor artificiale, respectării nor­melor sanitar-veterinare şi reducerii la minimum a pierderilor prin mor­talităţi. De asemenea, va trebui să se rezolve asigurarea unor furaje bo­gate în proteină, să se înlăture ri­sipa de furaje, în vederea reducerii consumului specific. în continuare, vorbitorul s-a ocu­pat de creşterea ovinelor, arătînd că in ultimii ani s-au obţinut unele re­zultate pozitive, ca urmare a con­centrării producţiei. S-au creat com­plexe de îngrăşarea mieilor în sis­tem industrial. Producţia medie de lină insă a înregistrat creşteri mici de la an la an. Sectorul de creştere a păsărilor, unde statul a făcut mari investiţii pentru construirea de complexe, şi importul de material de reproducţie au creat condiţii să se realizeze o producţie medie, pe găina furajată din sectorul industrial, de peste 220 de ouă, într-o serie de unităţi obţi­­nîndu-se peste 240 de ouă. Cu asemenea producţii ne situăm la nivelul ţărilor cu avicultură dezvol­tată. Punerea în balanţă a realizărilor şi minusurilor în sectorul zootehnic — a subliniat vorbitorul — arată că mai există încă mult de făcut pen­tru a răspunde cerinţelor mari puse în faţa acestui sector. Deficienţele semnalate îşi au originea în faptul că unii specialişti n-au reuşit încă să se alinieze cadrului modern de des­făşurare a producţiei zootehnice. De­partamentul I.A.S. n-a fost suficient de exigent faţă de unităţile în sub­ordine pentru riguroasa respectare a tehnologiilor recomandate pentru di­ferite specii, a măsurilor pe linie sa­­nitar-veterinară. Principala direcţie către care tre­buie să ne îndreptăm atenţia este de a realiza şi depăşi efectivele de a­­nimale, în special efectivele-matcă, atît în complexele industriale, cit şi în sistemul gospodăresc. Pe acesta din urmă nu trebuie sub nici o for­mă să-l neglijăm, ci să-l moderni­zăm, să-i îmbunătăţim condiţiile de producţie. în toate complexele vom acţiona ca specialiştii să stabilească programe concrete privind corelarea producerii materialului necesar popu­­lării, cu asigurarea furajelor, cu pu­nerea în funcţiune a noilor capacităţi de producţie. In continuare vorbitorul a înfăţi­şat problematica majoră a agricultu­rii de stat în cincinalul 1971—1975. Caracteristicile activităţii întreprin­derilor agricole de stat în anii 1971— 1975 vor fi adîncirea intensivizării, pe calea continuării procesului de concentrare şi specializare a produc­ţiei, diversificarea şi realizarea me­canizării integrale, complexe a lu­crărilor atît în sectorul producţiei vegetale, cît şi în cel al producţiei animale, extinderea chimizării şi iri­gaţiilor, aplicarea celor mai avansate tehnologii de lucru, creşterea eficien­ţei economice în toate domeniile. La nivelul anului 1975, întreprinderile agricole de stat vor trebui să reali­zeze o producţie globală agricolă de peste 25 miliarde de lei, cu 80 la sută mai mare faţă de cea realizată în 1970. Ritmul mediu anual de creştere in perioada 1971—1975 va trebui să fie de 10,3 la sută. Producţia­­marfă ce se prevede a se rea­liza la nivelul anului 1975 va fi de 20,5 miliarde lei, cu 55 la sută mai mult faţă de anul trecut. Volu­mul beneficiilor în anul 1975 va ajunge la aproape 3,4 miliarde lei. Creşterea deosebită a volumului producţiei în actualul cincinal ne­cesită o lărgire şi modernizare, în continuare, a bazei tehnico-mate­­riale. Pe întreaga perioadă 1971—1975 agricultura de stat va primi un vo­lum de investiţii de 23,5 miliarde lei, din care 18,5 miliarde lei investiţii centralizate, cu 28 la sută mai mult decît în perioada 1966—1970. Ele vor fi orientate, cu prioritate, pentru realizarea de noi obiective în sistem agro-industrial. In anul 1975, supra­faţa amenajată pentru irigaţii va creşte la 490 mii hectare, reprezen­­tînd peste 30 la sută din totalul te­renului arabil, întreprinderile agri­cole de stat vor primi 378 mii tone de îngrăşăminte chimice substanţă activă, care vor asigura cîte 180 kg îngrăşăminte substanţă activă pe hec­tarul de teren agricol, de 1,8 ori mai mult decît în 1970. Condiţiile ce se creează vor per­mite ca în ultimul an al cincinalu­lui să se obţină în medie la hectar : 3 100 kg grîu, 4 250 kg porumb, 2 210 kg floarea-soarelui şi 7 290 kg stru­guri. ftb Ritmuri şi proporţii dinamice se vor înregistra în­ actualii­ cincinal­­i în sectorul zootehnic, dezvoltîn­­du-se acţiunea de industrializare a creşterii animalelor. Se vor con­strui 220 de mii de locuri pentru vaci de lapte, precum şi 10 complexe de porci şi alte obiective. în anul 1975 efectivul de vaci şi juninci, crescut în sistem industrial, va re­prezenta 43 la sută din total, la por­cine 76 la sută, iar la păsări 100 la sută. Contribuţia agriculturii de stat la constituirea fondului central va fi în anul 1975 de aproape 50 la sută la carnea de porc, de 68,4 la sută la carnea de pasăre, de 59 la sută la ouă, iar la laptele de vacă de 35 la sută. Valoarea exportului pe care trebuie să-l realizeze întreprinderile agricole­ de stat la nivelul anului 1975 va fi de peste 721 milioane de lei valută, cu 78 la sută mai mult faţă de realiză­rile anului 1970. Pentru a fi compe­titivi pe piaţa externă este nevoie să se adîncească specializarea, mer­­gînd pînă acolo încît o serie de fer­me să producă exclusiv pentru ex­port şi avînd orientarea producţiei făcută chiar după specificul anumitor pieţe. Anul 1971, primul din actualul cincinal, va constitui pentru agricul­tura de stat anul unei hotărîte creş­teri a producţiei vegetale şi animale. Sarcina obţinerii unor producţii mari obligă, totodată, să se urmă­rească cu mai multă perseverenţa respectarea tehnologiei de irigare a culturilor. După cum s-a arătat la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R. din noiem­brie 1970, va trebui să se extindă for­mele de cooperare dintre întreprinde­rile agricole de stat şi cooperativele agricole de producţie. Experienţa deja cîştigată, rezultatele bune obţinute in anul 1970 arată că această formă permite generalizarea mai rapidă a tehnologiilor moderne şi experienţei necesare aplicării acestora şi în coo­perativele agricole. In acest sens, au fost stabilite programe concrete, dar pentru ca îndeplinirea lor să se rea­lizeze este nevoie să se acţioneze intens, cu mai multă energie. Tre­buie, în acelaşi timp, perfectate cri­teriile de cooperare. Rolul decisiv în realizarea sarcini­lor de plan a programelor stabilite îl au, fireşte, cadrele. Agricultura de stat dispune de cadre valoroase, cu o bogată experienţă. Fiecare fermă este direct condusă de un specialist. Avem deci o forţă care, împreună cu teh­nicienii, cu mecanizatorii, cu toţi lu­crătorii permanenţi din întreprinde­rile agricole de stat, este în stare, şi va fi în stare, să atingă nivelele de producţie şi de rentabilitate stabilite. Pentru realizarea sarcinilor ce stau in faţa agriculturii de stat se are în ve­dere lărgirea competenţelor unităţilor şi îndeosebi ale fermelor, creşterea cointeresării salariaţilor în dobîndirea unor rezultate finale superioare. Se analizează în prezent posibilitatea ca salariaţii fermelor să fie retribuiţi un acord global pentru munca depusă, pe bază de tarife pe unitatea de pro­dus, corelate cu gradul de rentabili­tate realizat. Se are în vedere, tot­odată, ca încadrarea pe posturi de şefi de fermă, de economişti etc, să se facă pe bază de concurs, ţinîn­­du-se seama atît de cunoştinţele pro­fesionale, cît şi de rezultatele obţi­nute în producţie. Asigurăm conducerea de partid şi de stat — a arătat în încheiere vor­bitorul — că nu vom precupeţi nici un efort pentru ca sarcinile ce ne revin în acest cincinal să fie înde­plinite cu cinste. Ne angajăm să gos­podărim mai bine pămîntul, celelalte mijloace de producţie şi financiare, bunuri ale întregului popor, să asi­gurăm avîntul rapid al agriculturii de stat şi să sprijinim din plin dez­voltarea și consolidarea agriculturii socialiste. (Continuare în pag. a III-a) După ce s-a referit pe larg la vastele lucrări hidroameliorative ini­ţiate de partidul şi statul nostru, tova­răşul ing. IOAN VLAD, la I.A.S. „Insula Mare a Brăilei“, a a­­rătat că, mulţumită măsurilor între­prinse, cei peste 2 000 salariaţi perma­nenţi ai întreprinderii agricole de stat pe care o reprezintă la consfătuire, au satisfacţia de a raporta conducerii partidului şi statului că in cincinalul 1966—1970 au realizat o producţie globală de 1,2 miliarde lei şi o pro­ducţie marfă de 762 milioane lei. In această perioadă au fost obţinute şi livrate statului 560 000 tone porumb boabe stas, în afară de alte însem­nate cantităţi de cereale şi produse animaliere. Beneficiile obţinute in cincinalul trecut s-au ridicat astfel la 173 mi­lioane lei, la care se adaugă încă 35 milioane lei intraţi în bugetul statu­lui pe calea amortismentelor. Din întreg cincinalul trecut, anul 1970, in ciuda unor condiţii deosebit de critice, a constituit anul celor mai bune rezultate. Producţia glo­bală realizată a fost de 369 milioane lei, iar producţia marfă de 220 mi­lioane lei. Consider edificator să mai arăt că la cultura griului, de pe su­prafaţa de 4 000 ha, s-a realizat o producţie medie de 3 883 kg boabe stas la ha, iar la porumb, de pe o suprafaţă de aproape 36 000 ha s-au recoltat în medie 5 422 kg boabe stas la ha in condiţii de neirigare. Producţiile obţinute, alături de minuirea gospodărească a fondurilor materiale şi băneşti, au determinat ca preţurile de cost la aceste produse să fie de 568 lei pentru tona de grîu şi 494 lei pentru tona de porumb. In final, aceste rezultate au făcut ca activitatea economică şi financiară a întreprinderii în anul trecut să se încheie cu un beneficiu de peste 65 milioane lei, adică circa 1 300 lei pen­tru fiecare hectar cultivat. în obţinerea rezultatelor amintite, pe lîngă potenţialul ridicat al acestor pămînturi, merită a fi subliniată şi priceperea lucrătorilor noştri, iniţia­tiva şi operativitatea cu care au­­ a­­daptat la condiţiile specifice tehno­logiile cele mai corespunzătoare. Fără a minimaliza aportul unor măsuri a­­grotehnice — ca ogoarele adinei de toamnă, densitatea sporită a plante­lor, circa 45—50 000 de plante la hec­tar, uniformitatea pe rînd a acestora, — consider că un rol important l-au avut folosirea ierbicidelor şi recol­tarea la timp. în ceea ce priveşte ierbicidarea, din cele 36 000 ha cultivate cu po­rumb, pe aproape 21 000 ha nu s-a lucrat nici cu sapa şi nici cu culti­vatorul, deoarece această suprafaţă a fost tratată cu Hungazin. Noi practi­căm ierbicidarea totală executată toamna sau primăvara timpuriu, cu 0 cantitate de 8—10 kg la hectar, pu­­nînd­ accentul pe încorporarea ime­diată în sol a ierbicidului cu ajutorul grapei cu disc. Pe lîngă ierbicidele triazinice, pe scară mare și cu bune rezultate, folosim şi ierbicidul româ­nesc 2—4 D. Ţin să precizez că, în condiţiile primăverii anului 1970, cînd de teama inundaţiilor ne-au părăsit majoritatea lucrătorilor sezonieri, am fi .riscat şi compromitem culturile dacă nu am fi folosit cu mult foraj ierbicidele, în afară de avantajele în­treţinerii curate de buruieni a cul­turii, prin eliminarea sapei, şi chiar a cultivatorului, am reuşit să păstrăm densitatea şi uniformitatea lanurilor realizate din însămînţare, factor deo­sebit de important pentru asigurarea unor producţii sporite. Important, de asemenea, este si faptul că, datorită ierbicidărilor, nu­mărul lucrătorilor sezonieri folosiţi pentru lucrările de întreţinere a fost redus de la 12 000 la numai 3 500. In ce priveşte recoltatul, a intrat în practica muncii noastre de a ne organiza şi a lua asemenea măsuri încît in luna septembrie să recoltăm şi să livrăm mai mult de jumătate din producţia de porumb. Personal, în ciuda unor destul de multe păreri contrarii, consider că şi în cazul po­rumbului este valabil dictonul „ai recoltat la timp, ai cîştigat“, chiar dacă porumbul nu se scutură. Poate că şi nevoia ne-a învăţat să lucrăm cu combina de porumb (CT-2R) şi folosind cu multă pricepere cele 380 de asemenea combine din dotaţie, noi am reuşit ca întreaga suprafaţă de porumb să o recoltăm numai mecanic. Desigur că la aceasta trebuie adăugată buna organizare şi corelare a activităţii celor peste 1 000 autocamioane şi 70 şlepuri cu care lucrăm toamna la transportul porumbului, în lumina preocupării noastre ma­jore, a continuat vorbitorul, de a în­cheia cît mai curînd recuperarea in­vestiţiilor făcute în „Insula Mare a Brăilei“, ne-am propus ca în cinci­nalul în care am păşit, pe baza ex­perienţei acumulate, să realizăm o producţie globală de peste 2 miliarde de lei, şi o producţie marfă de 1,2 miliarde. Trebuie să arăt însă că pentru realizarea a ceea ce ne-am propus mai avem încă multe de făcut. Nici astăzi nu ne-au trecut fiorii din pri­măvara anului 1970, cînd apele Du­nării crescuseră cu 3—5 m. peste ni­velul pămîntului din insulă, in timp ce unele diguri înmuiate, roase de valuri, erau gata de a fi depăşite şi distruse. Ne amintim cu profundă recunoştinţă că pentru salvarea „Insulei Mari a Brăilei“, în momen­tele cele mai grele, ne-am bucurat de sprijinul şi îndrumările directe ale conducătorului partidului şi sta­tului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. (Aplauze). De aceea propun să se reanali­­zeze oportunitatea consolidării digu­rilor ce apără insula. In afară de securitatea investiţiilor făcute aici, am putea trece la construirea unor fabrici de nutreţuri, combinate şi staţii de uscat furaje verzi, com­plexe de creşterea şi îngrăşarea por­cilor, abatoare etc, pentru a scoate din insulă carne sau preparate de carne şi uu porumb. Am în vedere că astfel am putea pune bazele unei exploatări intensive, cu unităţi de producţie integrate pe verticală. în încheiere, vorbitorul a făcut o serie de propuneri concrete legate de exploatarea cît mai raţională a suprafeţelor de pămînt din „Insula Mare a Brăilei“, angajîndu-se în nu­mele colectivului pe care îl repre­zintă să nu precupeţească nici un efort pentru traducerea în viaţă a programului de dezvoltare a agricul­turii elaborat de cel de-al X-lea Congres al P.C.R. în ferma de vaci Popeşti-Leordeni, situată în preajma Capitalei, pe o perioadă de timp de aproximativ 18 ani s-au realizat producţii medii de peste 4 000 litri lapte pe vacă fu­rajată, ajungîndu-se, în anul 1970, la 5 200, a arătat în cuvîntul său tova­râ?ul DUMITRU barbu, ?eful unei taurine de la I.A.S. Popeşti-Leor­deni. Pentru a ajunge la aceste rezul­tate s-a creat baza furajeră pe tere­nul cel mai bun din unitate, adăpos­turile au fost modernizate. Munca într-o fermă de vaci, după părerea mea, are unele aspecte deo­sebite faţă de celelalte ramuri ale zootehniei. Se cere o atenţie deose­bită, o permanentizare şi o speciali­zare a lucrătorilor, deoarece orga­nismul vacilor este supus unui efort destul de mare în producerea lapte­lui şi viţeilor. Furajarea, reproducţia, starea sa­­nitar-veterinară necesită cunoaşte­rea fiecărui animal cu particularită­ţile lui şi felul de manifestare pro­prie. Colectivul de conducere al în­treprinderii şi fermei s-a orientat în selecţionarea îngrijitorilor, angajin­­du-i pe aceia care au demonstrat ap­titudini pentru această muncă. Mulţi dintre ei au o vechime de aproxima­tiv 15—20 de ani şi se consideră lu­crători permanenţi ai fermei. De-a lungul anilor, ei au învăţat de la specialiştii fermei fie direct la locul de producţie, fie în cadrul cursurilor agro-zootehnice sau în şe­dinţe de analiză a muncii, cum tre­buie să lucreze, ajungînd la un mo­ment dat adevăraţi specialişti. S-a format un grup de lucrători specia­lizaţi in îngrijirea vacilor de lapte, a viţeilor şi a tineretului femei, asi­­gurînd obţinerea producţiilor mari de lapte şi creşterea unui tineret de valoare. Dintre ei cităm pe Pascu Aurel, Gheorghiţă Dumitru, Juga A­­lexandru, Botezatu Dumitru şi Far­­caş Nicolae, care timp de 15—20 de ani au depăşit, în fiecare an, planul de lapte. începînd din anul 1968, pe un e­­fectiv de taurine din rasa Friză s-a desfăşurat o activitate susţinută pentru a pune în valoare potenţialul genetic şi de producţie. De la aceste animale s-a obţinut în anul 1970 o producţie medie de lapte de 5 200 litri, cu un preţ de cost de 1,50 lei­­, ceea ce a făcut posibilă obţinerea unui beneficiu de peste un milion lei. Da­torită acestor rezultate, ferma a fost declarată fermă de selecţie, avînd sarcini importante în obţinerea de reproducători de mare valoare ame­­liorativă. Lucrătorii fermei de vaci din Po­peşti-Leordeni sînt mîndri că lu­crează aici. Este firesc să fie aşa, în­­trucît un mulgător care are de în­grijit 20 de vaci, în 10 ani de pro­ducţie poate atinge o valoare a pro­ducţiei de nivelul milioanelor. Pro­pun ca aceşti muncitori să primeas­că un certificat de calificare, aşa cum au tractoriştii sau alţi lucrători din agricultură. Problema perfecţionării şi califică­rii lucrătorilor din agricultură consti­tuie un obiectiv important al parti­dului şi statului nostru, care recent au analizat şi au emis o lege care va duce, fără îndoială, la împrospă­tarea cunoştinţelor, la ridicarea pe o treaptă superioară a pregătirii cadre­lor din agricultură In numele colectivului de lucrători şi specialişti, asigur conducerea de partid şi de stat că vom realiza şi depăşi sarcinile ce ne revin din pla­nul de stat. Prin grija partidului şi statului nostru — a arătat tovarăşul. ||țg VALERIAN NEGOIŢA, directo­rul I.A.S.­Bacău — întreprinderile a­­gricole de stat au devenit mari uni­tăţi de producţie, cu un înalt nivel de dotare şi o organizare superioară, integrîndu-se în procesul de indus­trializare a agriculturii. După ce a înfăţişat bilanţul activi­tăţii întreprinderilor agricole de stat din judeţul Bacău, care de la pier­deri de peste 20 milioane au ajuns să realizeze beneficii de 20 milioane lei, vorbitorul s-a referit la rezulta­tele obţinute în anul 1970. S-au livrat peste plan la fondul central al statu­lui 243 tone carne, 7 820 hl lapte, 12 tone lînă, 3 620 tone cartofi, 420 tone legume şi alte produse, s-a realizat peste plan o producţie mar­fă de 5,5 milioane lei, iar planul de beneficii a fost depăşit cu 2,5 mili­oane lei. Aceste realizări constituie premise ale îndeplinirii sarcinilor ce ne revin, în actualul cincinal, cînd producţia globală va creşte, în com­paraţie cu 1970, cu 155 la sută, pro­ductivitatea muncii cu 82 la sută, producţia marfă cu 156 la sută, iar rezultatele economice cu 233,8 la sută. Din expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R. din 23 noiembrie s-a desprins clar necesitatea de a se realiza pe o scară mai largă coope­rarea între unităţile agricole de stat şi cele cooperatiste. Anul trecut, la indicaţia comitetului judeţean de partid împreună cu direcţia agricolă, am organizat acţiunea de cooperare în creşterea păsărilor. Am obţinut astfel rezultate foarte bune. Produc­ţia de ouă la C.A.P. „Nicolae Băl­­cescu“ a fost de 212 ouă în medie pe găină ; în numai 8 luni, cooperativa a recuperat costul materialului de reproducţie, a plătit utilajele şi s-a realizat un venit net de 124 mii lei ; în acest an, venitul net va fi triplat. Anul acesta ne-am propus să coope­răm cu încă trei cooperative în creş­terea păsărilor, vom organiza pro­ducţia de carne de porc la o coopera­tivă, unde am proiectat amenajarea unor spaţii, am asigurat asistenţă tehnică. Cu cooperativa agricolă Mărgineni intenţionăm să cooperăm în creşterea vacilor pentru lapte, punind la dispoziţie proiecte, mate­rial de reproducţie, şi asigurînd asis­tenţă tehnică în execuţie. In această primăvară vom organiza o parcelă model pentru cultura cartofului la cooperativa agricolă Siretul. Aceste ferme model, pe care le vom organiza în cooperativele agri­cole de producţie, vor constitui pen­tru toţi cooperatorii un exemplu a­­supra felului cum trebuie să lucreze pentru a obţine rezultate superioare. Şi nu ne vom supăra atunci cînd vor avea rezultate şi mai bune ca ale noastre. Nu ne oprim numai la aceste ferme. Ne-am gîndit să repartizăm toţi spe­cialiştii din întreprinderi, sectoare şi ferme la cooperativele vecine pentru a da asistenţă tehnică. Intervenim cu experienţa noastră şi în redresarea sectorului de creşterea animalelor. Desigur că se vor ivi şi alte forme de cooperare şi e foarte bine că ni s-a lăsat această iniţiativă. Diversele forme din trecut, schim­buri de vizite-experienţe, demon­straţii practice au fost bune, dar este clar că ele sunt depăşite. Sînt fiu de ţăran şi nu o dată i-am au­zit pe cooperatori spunînd că vor să lucreze şi ei ca noi, să cooperăm, să ne asociem, ca prin eforturile co­mune să obţinem rezultate şi mai bune. In încheiere, vorbitorul­ a arătat : Inlăturind lipsurile şi neajunsurile care se mai manifestă încă în activi­tatea noastră, avem datoria de a ne înzeci eforturile ca să folosim condi­ţiile create prin noua organizare a agriculturii de stat, astfel ca sarci­nile planului pe anul 1971 şi angaja­mentele ce ni le-am luat să fie în­deplinite exemplar. In primul rînd aş dori să-mi ex­prim satisfacţia de a participa la această consfătuire în care se dez­bat problemele dezvoltării şi moder­nizării agriculturii de stat — a spus tovarăşul SZABÓ EMERIC , directorul I.A.S. Valea lui Mihai, ju­deţul Bihor. Este o consfătuire care oglindeşte stilul de muncă al parti­dului nostru, al tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, a cărui prezenţă în mijlocul oamenilor şi indicaţiile preţioase date constituie un puternic imbold în realizarea obiectivelor ce ne stau în faţă. Aş dori să împărtăşesc participan­ţilor cite ceva din realizările şi preocupările noastre privind dezvol­tarea zootehniei. Practica noastră a dovedit că pentru a asigura o efi­cienţă economică sporită în creşte­rea oilor pentru producţia de lînă, este necesară aplicarea unor meto­de şi tehnologii avansate. Un rol deosebit de important în tehnologia de creştere şi exploatare a oilor în ferme specializate, îl are organiza­rea fătărilor timpurii, gruparea lor pe o perioadă cît mai scurtă şi fu­rajarea intensivă a mieilor şi tine­retului. In condiţiile unităţii noas­tre, cînd prin selecţie îndelungată s-a ajuns la un efectiv matcă de bună calitate, ne gîndim la schim­barea structurii efectivului, micşo­­rînd din ce în ce , numărul batalilor şi crescînd corespunzător numărul oilor mame, pentru a obţine produşi valoroşi care pot fi valorificaţi su­perior. Ţinînd seama că de la o oaie mamă se obţin în medie 7,5 kg lînă, chiar dacă un batal dă o producţie de 9 kg lînă, este nerentabil. Luînd în considerare numai produsul lină, rezultă că de la batali se încasează în plus pentru 2 kg lînă cel mult 120 lei. In aceleaşi condiţii, de la o oaie mamă se mai obţine un miel care la naştere valorează 230 lei şi în anul următor se poate vinde la prăsilă cu 1 700—2 200 lei. Considerăm că rezultatele obţinu­te nu constituie o limită, de aceea ne preocupăm permanent de ridi­carea indicilor de producţie, atît sub aspect cantitativ cît şi calitativ. Vom continua dezvoltarea sectorului ovin pentru producţia de lînă şi car­ne, pentru a putea spori livrarea de material de prăsilă, efectivele de ovine vor ajunge la 10 000 în cele două ferme de elită pe care le avem. Pînă în prezent întreprinderea noas­tră a furnizat unităţilor socialiste din întreaga ţară un mare număr de re­producători de valoare ridicată. Aş dori să propunem organizarea tîrgurilor de animale de prăsilă ast­fel ca fiecare crescător să poată cum­păra animale corespunzătoare şi să obţină rezultate bune. Consider că putem lărgi acţiunile de cooperare cu cooperativele agri­cole, contribuind în felul acesta la traducerea în­ viaţă a sarcinilor trasate agriculturii. Metodele aplicate în uni­tatea noastră pot fi extinse cu bune rezultate în cooperativele agricole. Mă refer de pildă la reţinerea pen­tru prăsilă în fiecare an a tuturor mioarelor corespunzătoare şi elimi­narea oilor mame necorespunzătoare pentru­­producţia de lînă. în felul acesta,­­ noi am reuşit să sporim an de an numărul oilor mame cu 200— 300 capete. Deosebit de eficientă este folosirea la reproducţie numai a ber­becilor de mare valoare biologică, re­ţinuţi din prăsilă proprie sau pro­curaţi din afara I.A.S. în mod prac­tic folosim la reproducţie berbeci cu producţie de 16—18 kg lînă. Asigu­răm utilizarea la maximum a berbe­cilor care s-au dovedit cei mai valo­roşi prin însuşirile transmise descen­denţilor cu ajutorul însămînţărilor artificiale care au fost aplicate an de an, cu rezultate bune în între­prinderea noastră. Creşterea merinosului pentru lînă necesită adăposturi corespunzătoare , călduroase, bine luminate, fără cu­renţi de aer şi lipsite de umezeală, în adăposturi trebuie respectată o densitate optimă a oilor şi evitată supraaglomerarea care duce la di­minuarea producţiei de lînă şi la deprecierea ei. Asigurarea unei baze furajere bune este un factor esen­ţial care asigură producţii mari de lînă. Aceasta trebuie să fie cît mai variată şi să cuprindă furaje fibroase, suculente, de calitate. Vreau să subliniez contribuţia im­portantă pe care au adus-o şi cio­banii noştri. Ei au fost permanentizaţi la locul de muncă şi lucrează în ferme de peste 15-20 de ani. In a­­ceastă perioadă au acumulat o mare experienţă în creşterea şi îngrijirea oilor pe care şi-o transmit din tată în fiu, bucurîndu-se de stima şi recunoaşterea muncitorilor din cele­lalte sectoare de activitate. Dat fiind faptul că în condiţii obişnuite de ex­ploatare sectorul ovin este rentabil, iar carnea de ovine este din ce în ce mai solicitată de piaţă, vom depune toate eforturile ca acest sector să se dezvolte în viitor. Referindu-se la importanţa măsu­rilor luate pentru organizarea agri­culturii de stat pe principiul fer­melor, tovarăşa ing. LUCIA BÂRCĂ, şef de fermă la întreprin­derea avicolă de stat Mihăileşti, ju­deţul Ilfov, a relevat faptul că pe măsura îmbunătăţirii tehnologiei de lucru şi a materialului avicol, la fer­ma Alba s-a reuşit să se obţină re­zultate din ce în ce mai bune, ajun­gîndu-se în anii 1969—1970 la produc­ţii de peste 260 ouă pe găină anual, cu consumuri specifice de 0,165 gr furaj combinat pe ou. Ca urmare a rezultatelor bune de producţie, preţul de cost pentru o mie ouă a fost rea­lizat în 1969 cu 432 lei, iar în 1970 cu 424 lei — valori sub prevederile din studiul tehnico-economic al in­vestiţiei. Cu toate acestea — a spus vorbi­toarea — consider că există destule posibilităţi de a reduce şi mai mult cheltuielile. Mă asociez intrutotul măsurilor propuse în programele dis­cutate ieri în cadrul secţiei de păsări şi animale mici, măsuri ce urmează să fie luate în fermele de găini ouă­­toare. Rezolvarea în bune condiţii a celor stabilite ne impune însă soluţio­narea unor probleme legate de asi­gurarea fermelor cu utilaj modern, de calitate, durabil şi mai ieftin, cu furaje combinate în vrac şi de bună calitate, evitîndu-se astfel cheltuielile cu sacii de ambalaj şi cele de ma­nipulare, imunizarea păsărilor în apa de băut pentru economisirea forţei de muncă şi evitarea deranjării aces­tora. Rezultatele fermei noastre sunt strîns legate de sprijinul pe care-l primim în ceea ce priveşte asigura­rea cu material avicol şi cu furaje combinate. Puicuţele primite de la fer­ma de reproducţie a întreprinderii au fost de bună calitate, apreciere confirmată de alţi beneficiari. Curbele de­­ ouat din ferma noastră, repre­zentate grafic, se identifică cu cele indicate de ferme producătoare de hibrizi, ceea ce vine să confirme că munca de selecţie pentru liniile pure existente în întreprindere se desfă­şoară normal şi cu rezultate bune. Apreciind competenţa furnizorului nostru de furaje combinate nu pot să nu adaug faptul că au fost şi pe­rioade în care am înregistrat scăderi de producţie, datorită fluctuaţiilor ce au survenit ca urmare a substitui­rilor unor componente în reţete, cum au fost : nucleele furajere, făinuri a­­nimale şi chiar porumbul. Permiteţi-mi să mă refer în cite­­va cuvinte şi asupra acţiunii de cooperare cu cooperativele agricole de producţie. La indicaţia Comite­tului judeţean Ilfov al P.C.R., în­treprinderea noastră a iniţiat coope­rarea în domeniul avicol cu C.A.P.­­Brăneşti, măsură care s-a soldat cu rezultate deosebite. In prezent, fer­ma noastră, de pildă, cooperează cu C.A.P.­Berceni, acordîndu-i asisten­ţă tehnică în organizarea procesului tehnologic, livrîndu-i în 1970 un nu­măr de 12 000 puicuţe în vîrstă de peste 2 luni. S-au creat în acest an toate condiţiile pentru realizarea pla­nului în sectorul avicol, pentru ca procentul de ouat să fie de peste 200 de ouă pe găină. Din anul acesta, in întreprinderea noastră a început acţiunea de intro­ducere a bateriilor în fermele de găini ouătoare, acţiune care se va termina la sfîrşitul anului 1972. Prin aceasta, capacitatea de producţie a întreprinderii va creşte de la 204 000 locuri găini, la 510 000 locuri. Teh­nica creşterii şi exploatării păsări­lor în baterii va permite, alături de alte măsuri pe care le vom lua, a­­­tingerea încă din anul 1972 a unor indicatori de producţie şi de eficien­ţă, competitivi cu cei realizaţi în ţări cu avicultură dezvoltată. La secţia culturi câmp — a spus în prezentarea concluziilor secţiei, ale cărei lucrări le-a condus tovarăşul ing. CONSTANTIN GIB, direc­torul I.A.S. Ograda-Ialomiţa , au luat parte 1 250 delegaţi şi invitaţi, la discuţii participînd 18 cadre din pro­ducţie şi institute de cercetări, care au făcut propuneri valoroase în le­gătură cu tehnologiile prevăzute în programele elaborate, în vederea realizării sarcinilor ce revin agri­culturii de stat în actualul plan cin­cinal la cultura griului, porumbului, soiei şi florii-soarelui. Discuţiile purtate au constituit, în acelaşi timp, un bun prilej de împărtăşire a ex­perienţei unităţilor fruntaşe. Susţinînd programele, participan­ţii la discuţii şi-au exprimat în una­nimitate convingerea că sarcinile ca­revin agriculturii de stat pot fi rea­lizate şi depăşite prin transpunerea în practică a măsurilor preconizate. Sintetizînd discuţiile şi propunerile făcute rezultă următoarele : 1. — In ce priveşte cultura griului al cărei nivel de producţie continuă să fie sub posibilităţile materiale create, participanţii la discuţii au făcut propuneri preţioase privind îm­bunătăţirea structurii soiurilor, în­mulţirea şi extinderea în producţie a acelora care s-au dovedit mai pro­ductive, pregătirea calitativ supe­rioară a terenului, folosirea raţională a îngrăşămintelor şi, ierbicidelor;,,, combaterea bolilor şi dăunătorilor ; s-a insistat asupra asigurării unei ro­taţii finiltime, în care griul să nu ur-' meze mai mult de doi ani după el însuşi. Pentru sporirea productivităţii muncii, in vederea reducerii consu­mului de la 17 ore­ om/tonă la 5.5—6 ore om/tonă, posibilă cu actuala do­taţie, s-a insistat asupra necesităţii unei mai bune organizări a procesu­lui de muncă şi a folosirii integrale a capacităţii, precum şi a timpului de lucru al tractoarelor şi maşinilor. Propuneri valoroase s-au făcut şi pe linia îmbunătăţirii capacităţii de producţie a solurilor, în special a celor din zonele subcarpatice, care, prin natura lor, au un potenţial de producţie mai scăzut şi pe care, in prezent, se obţin­ producţii mici. A­­ceasta cu atît mai mult, cu cît, în actualul plan cincinal, suprafaţa de grîu din zona de cîmpie se va re­­strînge, iar producţia medie va tre­bui să crească la 3 100 kg/ha în 1975. 2.­­ Cu privire la porumb, care va constitui în perioada următoare cultura de bază, ocupînd în anul 1975 peste 30 la sută din suprafaţa ara­bilă a agriculturii de stat, s-a subli­niat că sporirea considerabilă a pro­ducţiei şi a eficienţei economice pe terenurile amenajate pentru irigat este posibilă numai prin aplicarea corespunzătoare a tehnologiilor, folo­sirea hibrizilor de mare productivi­tate, chimizare complexă şi aplicarea corectă a programului de irigare. Pentru reducerea consumului de for­ţă de muncă la 8—10 ore/tonă, faţă de 52 ore cît s-a folosit în anul 1970, a rezultat că va trebui să se pună accentul pe mecanizarea complexă a lucrărilor, în special a celor de re­coltare, precum şi pe aplicarea ierbi­cidelor pe mai mult de 80 la sută din suprafaţa cultivată. S-a cerut, de asemenea, să se asigure utilajele de uscare a porumbului recoltat cu combinele autopropulsate. S-a solici­tat şi sprijinul Institutului de cerce­tări pentru cereale şi plante tehnice, în vederea asigurării unor hibrizi de mare productivitate, cu conţinut ri­dicat în proteină şi cu valoare nu­tritivă superioară. Este nevoie, de asemenea, ca producţia să primească şi hibrizi foarte timpurii care, cul­tivaţi după păioase în terenurile iri­gate, să dea o producţie certă de boabe în cultură dublă. 3. — Ţinînd seama de importanţa soiei, ca principală sursă de proteină vegetală, participanţii la discuţii au reliefat necesitatea amplasării aces­tei culturi cu prioritate pe terenurile irigate, îmbunătăţirii structurii solu­rilor, urmărindu-se înmulţirea şi ex­tinderea rapidă a celor mai produc­tive ; s-a insistat asupra aplicării co­recte a tehnologiei stabilite, şi în mod special asupra îmbunătăţirii sis­temului de aplicare a îngrăşăminte­lor şi a ierbicidelor, bacterizării se­minţelor. 4.­­ Floarea-soarelui continuă să rămînă cultura de bază pentru asi­gurarea uleiului comestibil, precum şi pentru completarea rezervei de furaje proteice. Pentru realizarea sarcinilor la a­­ceastă cultură, se impune să se asi­gure o rotaţie corespunzătoare, ast­fel ca floarea-soarelui să nu revină pe aceeaşi solă decît după 5—6 ani, înlăturîndu-se astfel pericolul de boli şi plante parazitare. Mulţi participanţi la discuţii s-au referit la măsurile care trebuie luate în vederea folosirii integrale a pă­mîntului, precum şi a asigurării ri­dicării potenţialului mai productiv. A fost scos în evidenţă faptul că, mai ales în incintele îndiguite şi în vestul ţării, însemnate suprafeţe de teren rămîn nefolosite, iar în multe locuri, chiar suprafeţe însămînţate sînt calamitate din cauza excesului

Next