Scînteia, septembrie 1973 (Anul 42, nr. 9617-9646)

1973-09-01 / nr. 9617

PAGINA 4 Cereţi şi vom publica NOUTĂŢI DIN Publicăm astăzi răspunsul Direcţiei învăţămîntului liceal şi tehnic profesional din Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului oferit mai multor cititori ai rubricii noastre, care s-au interesat de Dezvoltarea învăţămîntului liceal Potrivit Hotărîrii Plenarei C.C. al P.C.R. din 18—19 iunie 1973, întrea­ga generaţie pînă la virsta de 16 ani va fi cuprinsă într-un învăţămint unitar şi obligatoriu pe o durată de 10 ani. Pentru a cuprinde întreaga generaţie de absolvenţi ai ciclului gimnazial în prima treaptă a liceu­lui, aceasta va funcţiona, începind cu anul şcolar 1974—1975, in cadrul liceelor existente şi al celor ce se vor crea (reale, umaniste, in­dustriale, agricole, economice), pre­cum şi în filiale ale acestora orga­nizate in localuri ale şcolilor gene­rale sau ale şcolilor profesionale. In mediul rural, filialele liceelor vor avea următoarele profile : real, u­­manist, industrial (mecanică), agri­col. Clasele cu profil industrial (mecanică) și agricol vor fi organi-* zate în localități în care există o bază tehnico-materială corespunză­toare — S.M.A., I.M.A. ș.a. Se estimează că prima treaptă a învă­­ţămîntului liceal va fi organizată in anul 1974 in 1 000 de licee şi 4 000 de filiale ale acestora din care a­­proximativ 3 000 in mediul rural. Aşa după cum s-a mai anunţat, Incepînd din vara anului 1974, ad­miterea promovaţilor clasei a VlII-a în treapta I a liceului se va face, de regulă, fără concurs. In cazul în care vor fi mai mulţi candidaţi pe un loc la unele licee, la acestea ad­miterea se va face pe baza unor probe de aptitudini şi de verificare a cunoştinţelor la obiectele de pro­fil. In treapta a doua a liceului vor fi admişi cei mai buni absolvenţi ai primei trepte, de regulă, din cadrul liceului respectiv, inclusiv filialele acestuia. Admiterea se va face pe bază de concurs, luîndu-se în con­siderare şi notele obţinute in prima treaptă a liceului. După promova­rea primei trepte a liceului, tinerii vor primi diplomă de absolvire a Invăţămîntului obligatoriu de 10 ani. Unii vor continua cursurile de zi pentru a absolvi şi treapta a II-a a liceului, ceilalţi se vor încadra în producţie, avînd posibilitatea să-şi completeze studiile liceale prin in­­văţămînt seral sau fără frecvenţă. Integrarea acestora in activitatea profesională va fi uşurată de faptul că studiile efectuate în licee le vor asigura o pregătire diversificată, pe măsura profilului liceului urmat, precum şi de faptul că în această primă treaptă vor primi şi o temei­nică pregătire practică pentru acti­vitatea productivă. Pentru a obţine o calificare desăvirşită, ei vor pu­tea, după absolvirea primei trepte a liceului, să primească o pregătire suplimentară, in funcţie de meserie, fie prin cursuri de scurtă durată de maximum 6 luni, fie prin şcoli profesionale și ucenicie, cu durata de maximum un an, un an și ju­mătate. întreprinderile vor putea să acorde burse elevilor care se anga­jează să lucreze in cadrul lor după absolvirea primei trepte a liceului. încheierea generalizării primei trepte a liceului se prevede a se realiza pînă în 1976—1977, iar treapta a II-a a liceului va fi generalizată prin învăţămintul de zi, seral şi fără frecvenţă pînă în a­­nul 1985. Tipurile de licee sunt ur­mătoarele : real, umanist, industrial, agricol-silvic, economic, sanitar, pe­dagogic, de artă. In perspectiva ge­neralizării învăţămîntului liceal, toţi muncitorii vor avea ca şcoală de bază obligatorie liceul. In raport cu cerinţele actuale de pregătire a forţei de muncă şi cu tendinţele de dezvoltare a econo­miei, ştiinţei, tehnicii şi culturii, în cadrul fiecărui tip de liceu, pregă­tirea elevilor va fi organizată pe profile largi care să corespundă principalelor domenii ale activităţi­lor economice şi sociale şi care să asigure mobilitatea profesională a absolvenţilor. Aceasta se va înfăp­tui prin lărgirea trunchiului comun de obiecte sau discipline de studiu (obiecte de pregătire generală, pre­gătire ştiinţifică, pregătire tehnică de bază), care să asigure o temei­nică pregătire fundamentală. In ca­drul fiecărui profil se vor prevedea obiecte care, împreună cu practica in producţie, să asigure specializa­rea necesară şi să permită integra­rea cit mai rapidă in muncă. Pentru a se realiza o concordanţă cit mai deplină intre numărul ele­vilor pregătiţi prin diferitele tipuri de licee şi cerinţele de cadre cali­ficate ale economiei, prin planurile de şcolarizare raportul dintre nu­mărul elevilor admişi in anul I la liceele de cultură generală şi al ce­lor de la liceele de specialitate se va îmbunătăţi de la 1,4/1 in anul şcolar 1972—1973, la 0,3/1 în 1985— 1986. In acest scop, reţeaua liceelor va fi stabilită,, atît ca număr de u­­nităţi, cit şi ca profile, in concor­danţă cu planurile de dezvoltare e­­conomico-socială, cu cerinţele de cadre ale fiecărui judeţ. In vederea folosirii la capacitatea maximă a bazei materiale, a utilizării in co­mun a laboratoarelor şi atelierelor şcolare, liceele industriale vor func­ţiona, de regulă, împreună cu şcoa­la profesională şi tehnică de profil, in cadrul unor unităţi complexe, in grupuri şcolare cu o singură con­ducere. Şi pe viitor liceele vor avea o dublă subordonare — faţă de Mi­nisterul Educaţiei şi Invăţămintu­­lui, cit şi faţă de organul coordona­tor de ramură — dar se va renunţa la subordonarea liceelor de specia­litate faţă de mai multe organe centrale şi locale. Concomitent cu aceste măsuri de dezvoltare generală, vor fi între­prinse acţiuni in vederea ridicării continue a nivelului calitativ şi a eficientei invăţămintului liceal, per­fecţionării conţinutului şi a meto­delor acestuia. Astfel, de pildă, pentru lichidarea supraîncărcării e­­levilor, planurile de învăţămint nu vor depăşi 32—36 de ore pe săptă­­m­ină, incluzindu-se aici şi activita­tea de instruire practică. Planurile vor cuprinde discipline de pregătire generală, discipline ştiinţifice şi teh­nice de bază, precum şi discipline prin care se asigură specializarea elevilor, împreună cu instruirea practică, făcîndu-se astfel posibilă integrarea cit mai rapidă in muncă. Ponderea diferitelor grupe de dis­cipline va varia în raport cu tipul liceului. In licee, planurile de în­­văţămînt vor cuprinde şi un grup de discipline la alegere, ceea ce va imprima invăţămîntului un caracter mai diversificat, răspunzînd într-o mai mare măsură aptitudinilor ele­vului. In acelaşi timp, va fi dimi­nuată ponderea activităţilor expo­zitive şi va fi extinsă utilizarea me­todelor active care presupun parti­ciparea elevilor la dobîndirea cu­noştinţelor, deprinderea lor cu mun­că independentă. Se vor aduce îm­bunătăţiri instruirii practice a ele­vilor, astfel incit desfăşurarea a­­cesteia să contribuie la însuşirea tehnicilor de lucru specifice fiecă­rui domeniu, formarea deprinderi­lor necesare însuşirii profesiunii prin instruire în atelierele-şcoală, ferme-şcoală, loturi experimentale ş. a. In condiţiile generalizării învăţă­mîntului liceal se va proceda şi la perfecţionarea bacalaureatului, in­­locuindu-se actuala formă de exa­men prin lucrări de sinteză şi di­plomă. Rubrică redactată de Mihai IORDANESCU c­inema • Departe de Tipperary : PA­TRIA — 16; 12; 14; 17; 19, 21. • Aladin și lampa fermecată : CAPITOL — 9,30; 11,45; 14; 16,30; 18,30; 20,45, la grădină — 19,30. • Walter apără Sarajevo : FES­TIVAL — 9,30; 13; 17,15; 20,30, la grădină — 19,15. • Eva și Adam : CENTRAL — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30. • Conspirația : SALA PALATU­LUI — 18 (seria de bilete — 4710), LUCEAFĂRUL — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21, la grădină — 19,45. • Polițistul : SCALA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21, BUCUREȘTI — 9; 11,15; 13,30; 16,30; 18,45; 21, la grădină — 19,30, FAVORIT — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30, GRA­DINA DINAMO — 20. • Aventura lui Poseidon : EX­­CELSIOR — 9; 12; 15,15; 18; 20,30, MELODIA — 9; 12; 15;15; 18; 20,30, MODERN — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, la grădină — 20. • Cutezanța : DACIA — 9; 11,13; 13,30; 16; 18,15; 20,30, LIRA — 15,30; 18; 20,30, la grădină — 20. • Eglantine : VIITORUL — 15,30; 18; 20,15. • Program de desene animate pentru copii : DOINA — 9,30. • Explozia : DOINA — 11; 13,30; 15,45; 18; 20,30. • Urmărire la Amsterdam : BU­ZEȘTI — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, la grădină — 20, GLORIA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18,15; 20,80, ARENELE ROMANE — 19,45. • Ziua în care vin peştii — 16; 12, 14; 16,30; 18,30, ştrengăriţa — 20,30 , CINEMATECA (sala Union). • Infailibilul Raffles : TOMIS — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18,15; 20,30, la grădină — 20, FLAMURA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. • Pe aripile vîntului : FEREN­TARI — 10, 15; 19. • Cartea junglei : FLACARA — 15,30; 18; 20,15. • Fluturii sunt liberi : COSMOS — 13,30; 18; 20,15. • Fantoma lui Barbă Neagră : GRIVIŢA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, VOLGA — 8,45; 10,45; 13,15; 15,45; 18,15; 20,45, MIORIŢA — 9; 11,15;­13,30; 15,45; 18; 20,15. • Distratul : AURORA — 9; l1,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, la grădină — 19,30. • Autostop : MOŞILOR — 15,30; 18; 20,30, la grădină — 19,30. • Dragostea începe vineri : GIU­­EŞTI — 15,30; 18; 20,15, BUCEGI — 15,45; 18; 20,15, la grădină — 19,45. • Tinereţe fără bfttrineţe : TIM­PURI NOI — 9—20,15 In conti­nuare. • Cu copiii la mare : MUNCA — 18; 18; 20. • La răscruce de vinturi : ÎN­FRĂȚIREA INTRE POPOARE — 15,30; 18; 20,15, DRUMUL SĂRII — 15,30; 18; 20.15. • Tu, eu si micul Paris : RA­HOVA — 15,30; 18; 20.15. • Un om in sălbăticie : COTRO­­CENI — 15,30; 18; 20.15, ARTA — 15,30; 18; 20,30, la grădină — 20. şi Ciprian Porumbescu : UNIREA — 16; 19;30, la grădină — 20. • Ordonanţa Scimenko : CRÎN­GAŞI — 15,30; 18; 20,15. • Ultimul cartuş­­ PROGRESUL — 16; 18; 20. t­eatre • Teatrul Naţional „L L. Cara­giale“ (sala Comedia) : Să nu-ţi faci prăvălie cu scară — 20. • Teatrul Giuleşti (in sala Tea­trului „Lucia sturdza Bulandra“) : Răzbunarea sufleurului — 19,30. • Teatrul evreiesc de stat : Her­­şele Dubrovnei — 19,30. • A.R.I.A. prezintă (la Teatrul „C. Tănase“ — sala din Calea Victoriei nr. 174) ; Concert de mu­zică uşoară cubaneză prezentat de formaţia „Saludo Cubano“ — 20. • Teatrul satiric-muzical „C. Tă­nase“ (la grădina Boema) : Esti­­val-Boema — 20. Literatura noastră isto­rică s-a îmbogăţit recent cu o valoroasă lucrare : „Romanitatea românilor. Istoria unei idei“, de A. Armbruster, apărută în Editura Academiei. Conti­­nuînd tradiţia unor stră­luciţi reprezentanţi ai şco­lii istorice româneşti ca A.D. Xenopol, D. Onciul, I. Bogdan, O. Densuşianu ş.a., care au combătut in ultimul secol teze eronate puse în circulaţie de isto­rici străini în problema originii poporului român, autorul demonstrează în lucrare permanenta în conştiinţa poporului ro­mân, din cele mai vechi timpuri, a ideii despre originea sa romană și continuitatea sa neîntre­ruptă pe teritoriul Daciei unde s-a format. Valoarea lucrării constă, înainte de toate, în strîngerea laolal­tă a celor mai însemnate mărturii despre romanita­tea românilor, în inter­pretarea corectă și pre­zentarea sintetică a vastu­lui material bibliografic, în enunţarea unor con­cluzii care conving prin temeinicia analizei şi jus­teţea raţionamentului. În cadrul a şase capitole , fundamentate prin citate şi ample extrase din a­­nale, cronici, mărturii de călătorie, documente şi corespondenţă, autorul e­­xaminează cu exigenţă şi probitate ştiinţifică fa­zele esenţiale ale evolu­ţiei ideii de romanitate la români şi la străini. . O primă etapă, co­respunzătoare secolelor X-XIII, avînd ca mo­ment culminant făuri­rea şi existenţa tara­tului vlaho-bulgar, se caracterizează prin afir­marea în conştiinţa euro­peană a ideii romanităţii românilor, fundamentată tocmai pe convingerea ro­mânilor asupra originii lor romane. In etapa ur­mătoare a veacurilor XIV—XVI, conştiinţa lati­nităţii limbii şi originii romane a poporului nos­tru se dezvoltă prin lăr­girea cunoştinţelor în a­­cest domeniu in lumea savantă a epocii, în spe­cial a umaniştilor italieni, tendinţă ce se amplifică în secolul XVI. Importan­ţa primordială a secolului XVII pentru ideea roma­nităţii constă în activiza­rea ei dinăuntrul mediului românesc, datorită mai a­les scrierilor cronicarilor, în sfîrşit secolul al XVIII-lea, cu care auto­rul îşi încheie analiza, re­prezintă perioada în care ideea originii latine a po­porului nostru, definitiv cristalizată în rindul căr­turarilor şi al păturilor largi populare, a fost pre­luată de şcoala ardeleană ca o armă politică in lup­ta pentru afirmarea drep­turilor naţionale ale ro­mânilor, încălcate de do­minaţia străină. A. Armbruster anali­zează cu competenţă an­t­et­iconul „valachus“, dat românilor de către străini in Evul Mediu, exprimînd exact caracterul romanic, cit şi denumirea de ro­mân, pe care şi-a dat-o singur poporul nostru, subliniindu-i nu numai conţinutul său etnic, dar şi valoarea de argument peremptoriu al unei tim­purii conştiinţe despre o­­riginea sa romană. Re­marcabil tratat in lucrare apare momentul unirii celor trei ţări române in timpul lui Mihai Viteazul, care, pentru un scurt in­terval de timp, reuşeşte să transpună pe plan po­litic o realitate etnică ce dăinuia de veacuri ; în acest context este subli­niată, alături de larga di­fuziune în conştiinţa pu­blică europeană a victo­riilor româneşti din acel timp, şi puternica răspin­­dire a ideii romanităţii românilor. Un deosebit interes prezintă relevarea pe ba­za unui material docu­mentar, în bună măsură inedit, a opiniei istorio­grafilor saşi din Transil­vania, care în secolele XVI—XVII au susţinut şi argumentat cu noi teme­iuri originea romană a poporului român. In concluzie, monogra­fia lui Adolf Armbruster — in pofida unor mici la­cune bibliografice sau e­­rori de amănunt — con­stituie, după părerea noastră, un succes al ac­tualei istoriografii româ­nești, atît prin tema ma­joră abordată, cit și prin nivelul tratării, impunîn­­du-se deopotrivă atenţiei specialiştilor, ca şi publi­cului larg. Dr. Paul CERNAV­ODEANU NOTE DE LECTURĂ­­ A. ARMBRUSTER „Romanitatea românilor. Istoria unei idei" 28,90 Cîntecul săptămlnii : „Joacăt florile-n grădini“. Muzica —­­f Paul Urmuzescu. Versuri —­­ Mihai Teodorescu. Interpre­■BHUDHHRBHnHHDBHnBnmHBB 26,85 32 de Iniţiative in 52 de săp­tămîni. PROGRAMUL I 29,15 Teleenciclopedie. 20,55 Publicitate. 9,00 Curs de limba germană. 21,00 Film serial : Mannix“. Recapitulare (IX). 21,50 „Eu mă glndesc la voi du­ 9,30 A fost odată ca niciodată... minica...“. Recital de muzică „Amintiri din copilărie“ (I), uşoară realizat in studioul 3 Ecranizare după Ion Crean- cu interpretul italian Ricardo ga, realizată de studioul cine­­del Turco, matografic „Bucureşti“. 22,30 Telejurnal. 10,00 Telex. 22,43 Săptâmîna sportivă. 10,05 Orchestra de muzică popu- 23,05 Seară de romanţe cu Horiana Iară „Cernegura“ din Piatra Brănişteanu. Neamţ. 10,35 De vorbă cu gospodinele. 10,35 Studioul de poezie : „Dialo- PROGRAMUL n­oul vîntului cu marea". ii,25 Microrecital Mira Moreno. 16,00 Agenda. 11,40 Roman foileton. „Noile aven- 16,10 Avanpremiera­ turi ale muşchetarilor". Epi- 16,13 Film serial : „Caktarl­. Epi­sodul VIII — „In captivitate". sodul „Vinătoare indelunga-12,30 Cărţi si idei. tă" (II). 13,00 Telejurnal. 16,40 Concertul orchestrei de mit-16,00 Telefi­zică populară a Radiotelevi-16,03 Caleidoscop cultural-artistic. ziunii. Dirijor Victor Pre-Emisiune de Informaţie şi ac- deseu­­tualitate literară, teatrală, 17,10 Reporterii noştri peste hota­cinematografică şi plastică. re • Khartoum — reporter 16.25 Publicitate: Theodora Popescu a Bo-16,30 Emisiune In limba germană. chum. oraşul contrastelor . 18,15 Ritm, tinereţe, dans. Teletop reporter : Simion Block. ’73. Transmisiune directă de 17,35 Pagini alese din muzica de la Aleşd, judeţul Bihor, cameră românească . Sonata 19:00 Arc peste timp : „Timp de pentru vioară şi pian de cristal la Tomeşti". Reportaj Sabin Drăgoi. Interpretează de Anghel Dumbrăveanu, violonistul Mihai Constanti-19,20 1001 de seri : Basme In­stlue­­nescu. La pian Martha Joja­­te : „Doctorul Aumădoare". 18,00 Travelling peste timp. Maga-19,30 Telejurnal • Cincinalul m­a­­zin bilunar de cultură cine­inte de termen. 1973 — an­matografică. Emisiune de hotăritor. Tudor Caranfil, tează Gică Petrescu. Spectacol de gală al formaţiei cubaneze de muzică uşoară „Saludo Cubano“ Vineri seara, in sala „Savoy“ a Teatrului satiric-muzical „Constantin Tănase" din Bucureşti a avut loc un spectacol de gală susţinut de for­maţia cubaneză de muzică uşoară „Saludo Cubano“, care întreprinde un turneu in ţara noastră. Solii artei interpretative din Re­publica Cuba — formaţia vocal-in­­strumentală „Aragon“, cvartetul vo­cal „Los Bravos“, mimul „Centu­rion“ şi solista Elena Burke — au prezentat publicului bucureştean un program variat şi reprezentativ pen­tru creaţia muzicală şi coregrafică din Cuba. La spectacol au asistat Ioan Jinga, vicepreşedinte al Consiliului Cul­turii şi Educaţiei Socialiste, compo­zitori, critici muzicali, alţi oameni de artă şi cultură, un numeros public. Au fost de faţă Jesus Mendizabel. Însărcinat cu afaceri al Republicii Cuba la Bucureşti, şefi de misiuni diplomatice, membri ai corpului di­plomatic. Asistenta şi spectatorii au făcut o călduroasă primire artiştilor din ţara prietenă, aplaudîndu-i îndelung pen­tru talentul şi măiestria interpretă­rii, pentru originalitatea şi frumuse­ţea repertoriului. (Agerpres) La 1 septembrie EXAMENUL DE DEFINITIVAT PENTRU CADRELE DIDACTICE La 1 septembrie, începe in Întreaga ţară examenul de de­finitivat pentru cadrele didacti­ce, la care sunt înscrişi peste 8 000 profesori, Învăţători şi educatoare, înainte de examen. Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului a sprijinit candidaţii prin consul­taţii individuale şi colective ce s-au desfăşurat în vacanţele de iarnă şi de primăvară ale anu­lui şcolar 1972—1973. La cerere au fost acordate consultaţii şi la catedrele de specialitate ale Institutului central de perfecţio­nare a personalului didactic din Bucureşti, precum şi ale filiale­lor sale din Cluj, Iaşi, Timişoa­ra, Braşov şi Craiova. SCl NT El A —­simbätä 1 septembrie 1973 Nici un cămin cultural, nici un club fără activitate permanentă, strîns legată de preocupările oamenilor muncii Să ne imaginăm harta României socialiste avînd reprezentată, prin diverse semne convenţionale, întrea­ga reţea a aşezămintelor culturale existente în momentul de faţă. Fără îndoială, imaginea astfel obţinută este edificatoare. Ceea ce impune din pri­mul moment este numărul lor im­presionant, ca şi dispunerea armoni­oasă pe întreg teritoriul ţării. Nu mai puţin atrage însă atenţia şi un alt aspect : diversificarea tipurilor de aşezăminte culturale, 7 600 că­mine culturale, peste 200 case de cul­tură aparţinind consiliilor populare, cele 26 case de cultură ale sindicate­lor — adevărate palate de beton mmm şi sticlă ale ani­lor socialismului — sute de cluburi aparţinind orga­nizaţiilor U.T.C. şi sindicat, co­operativelor meş­teşugăreşti, a­­proape 8 000 de biblioteci publi­ce etc. plicaţia acestui peisaj atît de divers ? Asigurarea unei cit mai bogate vieţi spirituale în fie­care localitate. Cu instrumente diferi­te, prin modalităţi originale — în funcţie de fiecare tip de aşezămînt — se urmăreşte astfel organizarea unei activităţi culturale cu un neslăbit accent educativ. Căci aşa cum s-a subliniat la plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1971, Întreagă această vastă reţea culturală trebuie să con­tribuie in mod activ „la educaţia so­cialistă a maselor, la răspîndirea culturii şi ştiinţei, organizing in aşa fel munca cultural-artistică incit oa­menii muncii să-şi poată petrece timpul liber cit mai plăcut şi in ace­laşi timp, educativ“. O sarcină de mare Însemnătate stă, aşadar, in faţa aşezămintelor cultu­rale.­Şi oricit de numeroase ar fi a­­cestea, ducerea ei la bun sfirşit de­pinde nu numai de cantitatea acţiu­nilor întreprinse, ci şi de calitatea lor, de ecoul trezit în rindul localni­cilor, intr-un cuvint, de eficacitatea activităţii culturale. O eficacitate condiţionată, poate în primul rind, de cunoaşterea exactă a colectivităţii căreia i se adresează, a preferinţelor ei, a pregătirii profesionale şi a ori­zontului de preocupări. Iată un sec­tor in care, fără îndoială, în ultima vreme s-au înregistrat o seamă de succese. Cercetarea activităţii culturale de masă, fundamentarea sa pe o bază cu adevărat ştiinţifică, evalua­rea exactă a posibilităţilor de care dispune şi, de aici, formularea exi­gentă a unor noi obligaţii sunt etape necesare ale unui proces ale cărui prime rezultate au şi început să se vadă. In peste 20 de comune din ţară funcţionează unităţi culturale pilot ale căror rezultate constituie premise de acţiune pentru unităţile similare. In cele mai multe locuri, modificările nu au fost doar de titulatură. Un e­­xemplu : în comuna Pechea — Galaţi, inaugurarea staţie! pilot a declanşat energia şi iniţiativa sătenilor, a or­ganelor locale de partid. Secretarul de partid din comună păstrează o statornică legătură cu cercetătorii de la centru, întreabă, se informează, a luat în mâinile sale acţiunea, de care, după cum apreciază specialiştii din Capitală, organele culturale judeţene le cam dezinteresează. Exemplele pozitive ar putea conti­nua. Dar tocmai aceste succese sunt cele care pun şi mai puternic în lumină stilul greoi de muncă care mai persistă în unele locuri, inerţia unor activişti culturali deprinşi a conduce cultura din birou şi nu de a se afla în permanenţă în mij­locul oamenilor, in halele indus­triale, pe ogoare, acolo unde faptele de viaţă caracterizează convingător generaţia de constructori ai socialis­mului. Există încă în acest sector — şi faptele confirmă afirmaţia — un mod de a acţiona rutinier, fetişi­zând clădirea instituţiei cultura­le, o excesivă preocupare de a bifa acţiuni dintr-un program cu titluri „sunătoare“, fără insă a se urmări efectul lor în conştiinţa colectivităţii, participarea oamenilor. Există încă unele aşezăminte cul­turale, instituţii prin definiţie sen­sibile la sugestiile pe care realitatea Înconjurătoare le poate formula, care păcătuiesc prin imobilism, prin absenţa ideilor noi izvorite din viaţă şi lipsa de supleţe faţă de ecourile care vin de acolo de unde se asigură prosperitatea materială a ţării. Un exemplu ni se pare edificator. Toate întreprinderile noastre econo­mice — de la marile combinate şi uzine, la cele mai mici unităţi indus­triale — se confruntă în momentul de faţă cu diverse probleme vizind creşterea eficienţei lor economice. Economiile de energie, reducerea consumurilor specifice de materie primă, sporirea randamentului tutu­ror agregatelor sunt doar citeva din problemele arzătoare ale zilei. Se poartă discuţii aprinse. Se fac pro­puneri. Se iau măsuri. Cum reacţio­nează unele aşezăminte culturale la toate aceste evenimente semnifica­tive ? Dacă nu cu indiferenţă, atunci prin programarea unor... expuneri in care oamenilor li se teoretizează inu­til lucruri pe care ei le trăiesc in­tens in timpul celor 8 ore de produc­ţie. Or, ne aflăm în sectorul în care muncii politice de masă i se deschid posibilităţi nelimitate de acţiune... Muncitori, ingineri şi tehnicieni vin, de la o zi la alta, cu noi şi avanta­joase soluţii tehnice. Dar cine popu­larizează iniţiativele lor ? Cine poate să creeze o stare de emulaţie colec­tivă în întreprindere prin evidenţie­rea celor mai buni dintre cei mai buni ? Desigur, aşezămintele cultu­rale. Aici, de pildă, ideile cele mai spectaculoase ar putea fi amplu pre­zentate (de autori) şi comentate (de alţi specialişti). Aici ar trebui găz­duite periodic adevărate retrospec­tive ale „inteligenţei tehnice“ din uzină. Sunt tot atâtea perspective care se deschid cluburilor muncitoreşti. Din păcate, şi în acest caz, cele mai multe dintre acţiunile cultural-edu­cative se mulţumesc să meargă pe­­căi bătătorite, se ambiţionează să­­rămină numai intre cei patru pereţi ai sălii de festivităţi. Iar in vremea aceasta, numeroase alte fapte de maximă importanţă, puncte vitale în programul oricărui aşezămînt cultural, rămin in aşteptarea unor soluţii ingenioase, care să răspundă interesului public. Aşa cum arătam, baza materială a activităţii culturale de masă este ex­trem de bogată. Cu atît mai mult ea trebuie utilizată intensiv, în tot cursul zilei, de la încăpătoarea sală de spectacole şi pînă la holurile in­terioare — locuri ideale pentru ex­poziţii de diferite profile. Vorbind despre neîmplinirile pre­zente încă în cîmpul activităţii cul­tural-educative de masă, nu putem trece cu vederea şi un alt aspect. Deşi volumul cercetărilor cu caracter sociologic in acest sector s-a înmul­ţit, deşi există suficiente date care ar putea constitui un material orientativ de neinlocuit, organele culturale lo­cale se apropie încă destul de timid de aceste preţioa­se instrumente de lucru. Cu toate iniţiativele sem­nalate izolat, pe ansamblu se poa­te aprecia că re­zultatele cercetă­rilor sociologice din domeniul ac­tivităţii cultural­­educative de masă , sunt încă insufi­cient aplicate în practica vieţii cul­turale. Este adevărat , echipele de cercetători, coordonate de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, re­dactează, pe baza sondajelor făcute, detaliate planuri de măsuri. Dar câte din aceste prevederi prind neintirziat viaţă ? Activitatea cultural-educativă de masă şi-a demonstrat, pe baza indi­caţiilor plenarei din noiembrie 1971, înalta sa misiune socială. Tocmai de aceea, exigenţele care se ridică in faţa aşezămintelor culturale sunt din ce în ce mai mari. Aşa cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu la con­sfătuirea de lucru a activului de par­tid din domeniul ideologiei din iulie 1971, „cluburile muncitoreşti, cămi­nele culturale trebuie să devină in­stituţii de educaţie politică, socialistă a muncitorilor, a celorlalţi salariaţi, a ţărănimii, a tuturor membrilor so­cietăţii noastre“. O asemenea misiune de înaltă răspundere presupune efor­turi sporite din partea tuturor sala­riaţilor din frontul culturii, asigura­rea unor activităţi cu caracter per­manent, orientate spre problemele de fond cu care se confruntă fiecare co­lectiv, societatea noastră în general în marele efort de înfăptuire a cin­cinalului Înainte de termen, de per­fecţionare a întregii vieţi sociale, e­­conomice. Radu CONSTANTINESCU • MII DE AŞEZĂMINTE CULTURALE - ZILNIC LA DISPO­ZIŢIA PUBLICULUI • TEME MAJORE IN AŞTEPTAREA UNOR PREZENTĂRI INVENTIVE • UN DRUM PREA LUNG DE LA CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ LA ACTIVITĂŢI CON­CRETE „ROMÂNIA-FILM" prezintă pe SHIRLEY MACLAINE si ROBERT MITCHUM in filmul american „DOI PE UN BALANSOAR“ DUPĂ PIESA LUI WILLIAM GIBSON REGIA­­ ROBERT WISE Concertele formaţiei vocal-instrumentale „IALLA" La sfirşitul anului trecut, într-un con­cert de estradă, ne-a fost prezentată forma­ţia vocal-instrumenta­­lă „Ialla“. Citeva cîn­­tece, citeva refrene şi publicul nostru a pu­tut aprecia talentul in­terpreţilor. Iată-i acum pe : Evghenii Şiria­­ev (pian, trompetă), Faruch Zakirov (dab­­­ă), Sahkozidian Ni­­zamutdinov (rubab), Bobadîr Alikov (so­list vocal), V. Hol­­muzhamedov (dansa­tor), împreună cu tî­­năra solistă vocală Larisa Kandulova — membrii formaţiei „Talia" — din nou pe podiumul de con­cert bucureştean. De astă dată insă susţi­­nînd un întreg con­cert, demonstrîrid cu claritate calităţile de muzicieni profesio­nişti, posibilităţile vo­cale, instrumentale. „Talia" s-a dovedit o formaţie omogenă, iar spectacolul susţi­nut a evidenţiat cu pregnanţă strădania fiecăruia dintre mem­brii săi de a contura cit mai expresiv cin­­tecele, ritmurile, de a desfăşura un spec­tacol atractiv, antre­nant. Au fost propuse auditoriului cîntece populare uzbece, cu aranjamente şi rit­muri moderne, răsu­­nînd astfel, în aceas­tă muzică uşoară, in­strumentele populare (rubab si dalta). De remarcat rafinamentul tratării acestor filoa­ne în limbajul estra­­distic modern: „Riz­­bola", „Spinii tranda­firilor", „Cocorii“, „Cîntec ungur" sau cîntecul popular rus „Se lasă ceaţa", ori melodia „Pentru Hiro­shima“ au făcut do­vada virtuozităţii şi talentului componen­ţilor acestei formaţii, a amplitudinii re­gistrului interpretativ, oferind spectatorilor momente de autentic lirism, clipe de conta­minantă veselie sau momente dramatice. Fiecare piesă s-a ilustrat ca o mică poveste în care senti­mentele, ideile erau direct enunţate, in care comentariul se unduia simplu, firesc. O prezenţă agreabi­lă — Larisa Randulova a demonstrat persona­litate, siguranţă, iar in piesele, din reper­toriul internaţional o tălmăcire personală, deosebit de intere­santă , am reţinut in­terpretarea şlagărului românesc „Ionel, Io­­nelule“. Programul formaţiei „Ialia“ a fost Înde­lung aplaudat. S-au re­liefat : distincţia prezentării, o împleti­re rafinată a melosu­lui şi ritmului popu­lar uzbec cu liniile moderne ale muzicii uşoare, profesiona­lismul. Turneul în ţara noastră reprezin­tă o deplină reuşită a unui concert de mu­zică uşoară, de bun gust şi elevată ţinută artistică, dedicat tutu­ror preferinţelor. S. OTEANU

Next