Scînteia, decembrie 1975 (Anul 44, nr. 10352-10377)

1975-12-02 / nr. 10352

PAGINA 4 VIZITA PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU IN IRAN Duminică, la Bandar Shahpour Duminică dimineaţa, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au cunoscut noi şi impor­tante obiective economice din pro­vincia Khuzistan. Din Abadan, înalţii oaspeţi au ple­cat, la bordul unui elicopter special, spre Bandar Shahpour, port pe coas­ta Golfului Persic, fiind însoţiţi de Homayoun Ansari, ministrul iranian al locuinţelor şi planificării urbane, şi de M. Rafii, membru al Direcţiei generale a Societăţii naţionale ira­niene a petrolului. Primul obiectiv vizitat a fost Com­plexul chimic al Societăţii naţionale iraniene a petrolului, întins pe 32 de hectare, complexul, unul dintre cele mai moderne din Iran, cuprinde şap­te unităţi de producţie — pentru ob­ţinerea sulfului din gazele de son­dă, a acidului sulfuric, amoniacului, ureei şi îngrăşămintelor chimice pe bază de fosfaţi. Urînd bun venit înalţilor oaspeţi, directorul general M. Sepehrar a spus : „Suntem­ foarte fericiţi să pri­mim vizita Excelenţelor Voastre, ca soli distinşi ai României prietene. Combinatul nostru are încă înfăţişa­rea de şantier şi, de aceea, nu este poate prea aspectuos. Tocmai am început aplicarea­ unui program, în două etape, pentru dezvoltarea capa­cităţilor sale. Prima fază se va termi­na anul acesta, iar a doua — în 1977, cînd producţia combinatului urmează să crească de 2—3 ori. Ştim însă că dumneavoastră, Excelenţă, aveţi o în­clinaţie deosebită spre tehnică, cu­noaşteţi foarte bine ce înseamnă un şantier şi, de aceea, veţi înţelege as­pectul exterior actual al combinatu­lui nostru“. Un reprezentant al consiliului de conducere îi informează apoi pe distinşii oaspeţi despre organizarea, funcţionarea şi realizările combina­tului. Preşedintele Nicolae Ceauşescu se interesează de diferite aspecte con­crete privind procesul de producţie, organizarea activităţii combinatului. Gazdele îl informează pe şeful statu­lui român că au cunoştinţă despre faptul că în România funcţionează combinate chimice similare, aflate la unul din cele mai înalte niveluri teh­nice din lume, despre tradiţia şi ma­rile capacităţi de care dispune indus­tria românească în acest domeniu. Ele subliniază, de­ asemenea, că, în cadrul colaborării româno-iraniene, specialiştii din România au fost la combinatul din Bandar Shahpour un schimb de experienţă, lăsind o plă­cută impresie în ce priveşte cunoş­tinţele şi capacitatea profesională, stabilind prietenii personale cu spe­cialiştii iranieni. Următorul obiectiv vizitat a fost „portul românesc“ , denumire sub care este cunoscut la Bandar Shah­pour şantierul cheiului pentru vase pescăreşti, lung de aproape o mie de metri, rod al cooperării dintre între­prinderea românească „Contransimex“ și firma iraniană SET. Aflat în faza finalizării organizării sale, cheiul va fi realizat, în întregime, după proiec­te şi cu materiale şi utilaje tehnice aduse din România. Alături de mun­citorii şi tehnicienii iranieni, aici lu­crează, cot la cot, 130 de muncitori, tehnicieni şi ingineri din România, într-o strinsă colaborare, transformînd munca lor intr-un simbol grăitor al prieteniei, stimei reciproce şi rodni­ciei cooperării româno-iraniene. Vizitarea şantierului de către pre­şedintele Nicolae Ceauşescu, de către tovarăşa Elena Ceauşescu a consti­tuit un moment de sărbătoare pentru viaţa micului colectiv de români a­­flaţi in misiune la Bandar Shahpour. Pe feţele tuturor se puteau citi mîn­­dria şi satisfacţia profundă de a-l avea ca oaspete pe şeful statului ro­mân Urale şi ovaţii pornite din ini­mă au izbucnit la apropierea pre­şedintelui Nicolae Ceauşescu, a to­varăşei Elena Ceauşescu, înalţilor oaspeţi le sunt oferite buchete de flori, li se adresează tradiţionalul „Bine aţi venit“ românesc. Se aplau­dă fierbinte, sunt fluturate zeci de steguleţe purtînd culorile patriei. In numele compatrioţilor săi, directorul iranian al şantierului îl informează pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe tovarăşa Elena Ceauşescu despre mersul lucrărilor, despre colaborarea bună cu muncitorii şi specialiştii ro­mâni, despre proiectele de dezvolta­re în perspectivă a portului Shah­pour. La rîndul său, Marin Moroiu, ad­junct al ministrului transporturilor şi telecomunicaţiilor, a raportat pre­şedintelui Nicolae Ceauşescu despre stadiul executării acţiunii de coope­rare de la Bandar Shahpour, despre măsurile luate pentru ca acest obiec­tiv să fie dat în funcţiune la timp. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, to­varăşa Elena Ceauşescu stau de vor­bă cu muncitorii, le răspund la în­trebările „ce mai e nou prin ţară“, se interesează de condiţiile de mun­că, le urează succes, cerîndu-le să realizeze obiectivul la timp. Munci­torii se angajează cu entuziasm că vor da portul în funcţiune la ter­men, că sunt gata să-şi aducă toată contribuţia la realizarea şi a altor acţiuni de cooperare cu Iranul prie­ten. Au loc noi manifestări ale bucuriei şi dragostei fierbinţi din partea mun­citorilor pentru secretarul general al partidului. In timp ce elicopterul spe­cial în care au urcat tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu se pregăteşte de decolare, se mai aud încă urările „Drum bun şi multă sănătate !“, „Să ne trăiţi, to­varăşe secretar general !“. ★ La încheierea vizitei in provincia Khuzistan, pe aeroportul oraşului Abadan a avut loc ceremonia oficială a plecării. Fanfara militară intonea­ză imnurile de stat ale României şi Iranului. Pe aeroport este aliniată o gardă de onoare. La scara avionului, guvernatorul general al provinciei Khuzistan, dr. Nastratollah Mojtabai, işi exprimă, încă o dată, bucuria de a-i fi avut ca oaspeţi de onoare pe distinşii soli ai României, urează drum bun to­varăşului Nicolae Ceauşescu şi to­varăşei Elena Ceauşescu. Manifestări de dragoste şi bucurie din partea muncitorilor de pe şantierul Bandar Shahpour La Centrul de cercetări nucleare din Teheran Preşedintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi to­varăşa Elena Ceauşescu au vizitat, în cursul după-amiezii de duminică, Centrul de cercetări nucleare din Teheran, înalţii oaspeţi români au fost în­soţiţi de Abdol Hossein Samir, mi­nistrul ştiinţei şi învăţămîntului superior. La intrarea în monumentala con­strucţie, unde sunt arborate drapelele de stat ale Iranului şi României, înalţii oaspeţi sunt întîmpinaţi de Muchtaba Taherzade, directorul a­­cestui important centru de cercetări. Oaspeţii sunt informaţi că în rea­lizarea acestei moderne citadele a ştiinţei s-a pornit de la ideea că rezervele de hidrocarburi — care re­prezintă una din marile bogăţii ale Iranului — nu sunt, totuşi, inepuiza­bile. Este motivul pentru care gu­vernul iranian, prin Comisia naţio­nală pentru energie nucleară, îşi manifestă interesul pentru rezolvarea problemei surselor de energie, care preocupă întreaga omenire, inclusiv prin folosirea în scopuri paşnice, în slujba omului, a puterii atomului. Preşedintele României, Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu vizitează apoi cîteva laboratoare şi secţii ale centrului, unde sînt infor­maţi asupra activităţii de cercetare ce se desfăşoară aici. Vizitînd, în continuare, sala de co­mandă a reactorului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se interesează de principalele caracteristici ale acestui important obiectiv, de soluţiile teh­nice de ridicare a construcţiilor, de termenele de realizare. Răspunzînd la întrebările preşedintelui Româ­niei, ale tovarăşei Elena Ceauşescu, gazdele subliniază, între altele, că toţi specialiştii de înaltă calificare ce asigură funcţionarea şi întreţine­rea reactorului sunt iranieni. Oamenii de ştiinţă care îşi desfăşoară aici cercetările aplicative colaborează cu savanţi din mai multe ţări ale lumii, printre care şi România. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a re­levat că în acest domeniu sunt pre­ocupări similare şi în România, ex­­primîndu-şi dorinţa de a se dezvolta o rodnică colaborare între fizicienii atomişti din cele două ţări. Se vizitează apoi secţia accelerato­rului­­ de particule, oaspeţii români primind explicaţii amănunţite asupra performanţelor acestuia. La încheierea vizitei, preşedintele Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu semnează în cartea de onoare a acestei prestigioase insti­tuţii ştiinţifice. „Vă doresc succese şi o colaborare bună şi în acest domeniu“ , a spus la despărţire tovarăşul Nicolae Ceauşescu. (Urmare din pag. I) Intr-o emoţionantă manifestare a sentimentelor de profundă stimă şi preţuire pentru înalţii reprezentanţi ai poporului român prieten, a prie­teniei tradiţionale care animă cele două popoare. Asistăm la noi dovezi, elocvente, ale deosebitului prestigiu de care se bucură în rîndurile poporului Iranului prieten preşedintele României, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, ale admira­ţiei şi preţuirii pentru politica prin­cipială, promovată cu consecvenţă pe plan internaţional de ţara noastră. Ceremonia plecării, care a avut loc pe aeroport, s-a desfăşurat într-un cadru deosebit de solemn. Cei doi şefi de stat urcă pe podiu­mul de onoare, flancat de drapelele de stat ale României şi Iranului. Fan­fara militară intonează imnurile de stat ale celor două ţări. Comandantul gărzii de onoare, aliniată pe aeroport, prezintă raportul militar. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Şahinşahul Aryamehr trec apoi în revistă garda de onoare. Şeful statu­lui român salută drapelul iranian. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi to­varăşa Elena Ceauşescu îşi iau ră­mas bun de la şefii misiunilor diplo­matice acreditaţi în capitala Iranu­lui. Au fost de faţă Sharif Emami, pre­şedintele Senatului, Abdullah Riazi, preşedintele Majlisului, Assadollah Alam, ministrul Curţii Imperiale, Ali Reza Bahrami, ambasadorul Iranului in România. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu îşi iau ră­mas bun de la membrii Ambasadei României in Iran. Un grup de copii oferă flori preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu. La scara avionului, Maiestăţile Lor Imperiale Şahinşahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr şi împără­teasa Farah Pahlavi urează drum bun oaspeţilor. Vă doresc — a spus Şahinşahul Aryamehr, adresîndu-se preşedin­telui Nicolae Ceauşescu — noi suc­cese în realizarea tuturor proiecte­lor dumneavoastră. La rîndul său, preşedintele Nicolae Ceauşescu a exprimat cordiale mul­ţumiri pentru ospitalitatea caldă de care s-a bucurat pretutindeni in timpul vizitei în Iran. Vă doresc succes în întreaga dumneavoastră activitate, a spus preşedintele Nicolae Ceauşescu, subliniind, tot­odată, că aşteaptă cu multă plăcere reîntilnirea cu Şahinşahul Iranului in România. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Şahinşahul Aryamehr, tovarăşa Elena Ceauşescu şi împărăteasa Farah işi string cu căldură mîinile. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu urcă la bordul avionului prezidenţial. La ora 10:45, ora Iranului, avionul prezidenţial decolează, îndreptindu-se spre patrie. Plecarea din Teheran La întreprinderea de rulmenţi din Bîrlad, conco­mitent cu acţiunile întreprinse permanent pentru ridicarea performanţelor produselor, o atenţie con­stantă se acordă gospodăririi raţionale a metalului. Dovadă in acest sens este faptul că în trei tri­mestre din acest an s-au economisit, față de nor­mele planificate, 40 tone de metal , comparativ cu normele prevăzute în studiul tehnico-economic, la sectorul profil I, bunăoară, se realizează consumuri cu mult mai reduse, ceea ce la nivelul acestui an înseamnă economii de 400 tone metal. Desigur, a­­ceste rezultate nu reprezintă o limită ; cu atît mai mult cu cit, nu de multă vreme, în întreprindere a intrat în producţie un nou sector — profilul II de fabricaţie — dotat cu maşini şi tehnologii moderne, ce asigură valorificarea superioară a metalului. în ancheta de faţă ne-am propus să relevăm, cu sprijinul cadrelor de bază din întreprindere, pregătirile care se fac pentru ca, odată cu înce­perea producţiei anului viitor, să fie identificate şi puse in valoare noi re­zerve de economisire a metalului. De la început, două ci­fre ne-au reţinut atenţia : in timp ce, pe baza nor­melor aprobate pentru anul 1976, consumul de metal urmează să se diminueze cu peste 1100 tone, din programul de măsuri întocmit de spe­cialiştii întreprinderii re­zultă posibilităţi de a se economisi numai 310 tone de metal. Diferenţa este mare şi, tocmai de aceea, se ridică întrebarea : re­flectă cifra de 310 tone re­zervele reale ale între­prinderii ? Este întreba­rea pe care am repetat-o în cadrul convorbirilor din întreprindere. In sec­ţia de strungărie profil II, obiectul discuţiei cu ing. Constantin Ganea, şeful secţiei,­­îl constituie ob­servaţia că o bună parte din inelele de rulmenţi se obţin prin prelucrare din bară trasă laminată, ope­raţie care determină un mare consum de metal. — Din punct de vedere tehnic se poate folosi ţea­­vă trasă nesudată, în loc de bară — preciza inter­locutorul. In acest mod, consumul de metal s-ar reduce cu 60—70 la sută, ar spori de două ori pro­ductivitatea muncii, s-ar economisi scule şi energie. Dificultatea constă în fap­tul că industria metalur­gică nu a asimilat tipul de ţeavă care este nece­sar. Dar ar trebui să se ţină seamă şi de faptul că barele trase se aduc tot din import şi, de aceea, fabricarea ţevilor în ţară ar fi foarte avantajoasă. Sunt însă şi alte posibili­tăţi tehnice mai eficiente şi mai la îndemîna noas­tră pentru economisirea metalului. Astfel, dacă s-ar procura o maşină o­­rizontală de presat s-ar putea executa inele de rulmenţi, practic, fără pierderi ,de metal, prin deformare plastică la rece, aşa cum procedează la ora actuală marile firme pro­ducătoare de rulmenţi. — Ce s-a întreprins concret, vină acum, in scopul promovării a­­cestor tehnologii supe­rioare ? — Din cite cunosc, me­talurgia nu are în vedere asimilarea tipului de ţea­­vă la care m-am referit. De aceea, cred că ar tre­bui să se analizeze cu mai­ mult curaj problema introducerii deformării plastice la rece. Pînă a­­tunci ar fi bine dacă am primi mai multe inele forjate, la care, oricum, se consumă mai puţin metal decît prin prelucrarea lor din bară. Continuăm discuţia în secţia forjă cu ing. Capi­­ton Vintilă, şeful secţiei. Aici, la forjă, se lucrea­ză în paralel cu două pro­cedee tehnologice. Unul clasic, in care forjarea se face pe maşini orizonta­le, cu pierderi mari de metal, altul modern, pe maşini cu inducţie, de mare productivitate şi cu consumuri reduse de me­tal. — S-a stabilit ca, în 1976, să fie forjate pe maşini cu inducţie toate m­erele de rulmenţi în se­rii mari — ne spunea şe­ful secţiei forjă. Practic, prin ridicarea calificării celor ce lucrează la aces­te maşini şi întărirea a­­sistenţei tehnice în fieca­re schimb, se elimină „timpii morţi“, se reduce timpul de reglaj şi se evi­tă apariţia unor defecţi­uni accidentale, ceea ce va permite creşterea cu 30 la sută a gradului de încărcare a liniilor de for­jare cu maşini de induc­­ţie. ■ ; — S-ar putea execu­ta prin forjare inelele de rulmenţi obţinute in prezent din bare, in sectorul profil 11 ? — In bună măsură, a­­cest lucru este posibil, cu condiţia să se asigure se­rii optime din punct de vedere economic. Ca spe­cialist, consider că şi ine­lele de dimensiuni mai mici pot fi realizate prin forjare, pe mașina auto­mată pentru forjarea de precizie, A.M.P.—30. — Ce alte rezerve de economisire a metalu­lui pot fi puse in va­loare, incepind din a­­nul viitor, in secția forjă ? — In mod deosebit ne îngrijorează consumurile mari de metal de la debi­tare. Din cauză că nu a­­vem discuri de debitat, singura soluţie este ru­perea laminatelor pe o presă mecanică. Astfel se pierde circa 10 la sută din metalul adus, în bună parte, din import. După părerea mea, ar fi bine ca specialiştii din centrală şi din minister să facă un calcul şi să vadă ce risi­pă se produce din lipsa discurilor de debitare şi ce economii s-ar obţine dacă ar fi asimilată în ţară fabricaţia acestora. In altă ordine de idei, ar fi necesară finalizarea cit mai rapidă a studiului de introducere a încălzirii prin inducţie şi de siste­matizare a fluxului la maşinile orizontale de for­jat. In ce ne priveşte, acordăm o atenţie deose­bită reintroducerii în cir­cuitul productiv a deşeu­rilor, pe această cale ur­mând să economisim anul viitor 250 tone de metal. In legătură cu obţine­rea în anul viitor a unor economii cit mai mari de metal, am notat cîteva preocupări în acest sens ale compartimentelor de concepţie din întreprin­dere. Astfel, după cum ne relata­­ing. Petru Ţaga, din cadrul colectivului de proiectare tehnologică, prin introducerea tehno­logiei de forjare fără ba­­vură, la un reper se va reduce consumul de me­tal cu circa 50 tone. In funcţie de rezultatele în­registrate, acest procedeu se va extinde, putîndu-se economisi circa 150 tone metal. De asemenea, ing. Jean Barchiş, de la gru­pa de proiectări produse, ne-a spus că, incepind cu anul viitor, se vor aduce îmbunătăţiri constructive la 4 tipuri de rulmenţi oscilanţi, care, pe lingă ri­dicarea performanţelor a­­cestora, vor determina reducerea consumului de metal cu 10 tone pe an. Aşadar, diminuarea con­sumului de metal este po­sibilă atît prin acţiuni tehnice şi gospodăreşti in­terne, cu participarea spe­cialiştilor şi a colectivelor din secţii, cit şi prin mă­suri a căror aplicare de­pinde de alţi factori, din afara întreprinderii. Şi într-un caz şi în altul însă, conducerea între­prinderii trebuie să se o­­cupe cu stăruinţă de pro­movarea tehnologiilor mo­derne, raţionale, care a­­sigură economisirea me­talului. Cu atît mai mult cu cit, potrivit părerii specialiștilor, rezervele de reducere a consumului de metal sunt încă mari. Corneliu CÂRLAN Crăciun LALUCI La întreprinderea de rulmenţi din Bîrlad A ....................................................­.... ................... SE POATE ECONOMISI MAI MULT METAL La profilul II de fabricaţie, dotat cu instalaţii moderne, metalul capătă noi „carate" prin transfor­marea sa în inele de rulmenţi cu performanţe teh­nice şi constructive ridicate în dezbatere publică.­ Proiecte de legi de o deosebită însemnătate pentru dezvoltarea zootehniei Recent au fost date publicităţii spre dezbatere publică proiectul Legii creşterii şi ameliorării animalelor şi proiectul Legii privind re­gimul tăierii animalelor. Cele două proiecte de legi se înscriu in ansamblul de măsuri stabilite de partidul și statul nostru pentru dez­voltarea continuă a zootehniei și sunt menite să creeze un cadru le­gislativ unitar care să reglementeze domeniile respective de activitate. In legătură cu aceste proiecte de legi, publicăm astăzi cîteva dintre materialele de dezbatere sosite la redacţia ziarului nostru. Ing. Gheorghe Popa, directorul Ofi­ciului judeţean de reproducţie şi selecţie a animalelor — Bihor : „Sun­tem­ convinşi că aplicarea prevederi­lor cuprinse în proiectul­ Legii creş­terii şi ameliorării animalelor va contribui la progresul mai rapid al acestei importante ramuri a agricul­turii. Şi pînă acum, în judeţul Bihor s-au desfăşurat acţiuni în vederea ameliorării efectivelor de animale. De exemplu, lucrările de selecţie a­­plicate la rasa Merinos transilvănean — rasă zonală pentru această parte a ţării —, au ca rezultat o producţie medie de lînă de peste 5 kg la oile crescute în cooperativele agricole Salonta, Valea lui Mihai, Marghita, Otomani, Diosig. Şi la taurine se fac lucrări de selecţie şi se aplică însă­­mînţări artificiale, atît la animalele din unităţile agricole socialiste, cit şi la cele din gospodăriile populaţiei. Ca urmare, în toate sectoarele agri­culturii există animale de prăsilă valoroase. Iată de ce propun ca, in proiectul Legii creşterii şi amelioră­rii animalelor, să se înscrie obliga­tivitatea creşterii mieluţelor selec­ţionate din rasele zonate in toa­te sectoarele agriculturii. Subliniez aceasta, deoarece un mare număr de animale de rasă din gospo­dăriile populaţiei ajung la abator. Ar putea fi luată in considerare şi crea­rea unei unităţi specializate de achi­ziţionare a animalelor atestate de o­­ficiile judeţene de reproducţie şi se­lecţie a animalelor. Această măsură ar constitui un puternic stimulent pentru creşterea animalelor în gos­podăriile ţăranilor, în special în zona de deal şi munte“. Ing. Constantin Pană, Trustul I.A.S. Ilfov : „Proiectul Legii creşte­rii şi ameliorării animalelor ilustrea­ză preocuparea conducerii partidului şi statului nostru pentru dezvoltarea mai rapidă a zootehniei şi creşterea producţiei animaliere. In mod deose­bit mi-au reţinut atenţia prevederile cuprinse în capitolul II. Se poate aprecia că ameliorarea raselor, în sensul îmbunătăţirii potenţialului ge­netic al animalelor, este o problemă de interes naţional. Articolul 16 pre­cizează că, în scopul evidenţierii­­po­tenţialului productiv al animalelor din unităţile specializate, care au, între altele, ca obiect producerea, creşterea şi întreţinerea animalelor de reproducţie, furajarea acestora se va face după norme, raţii şi reţete ştiinţific fundamentate, întocmite de unităţile de cercetare de profil şi a­­probate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, aplicate nu­mai în unităţile cu acest specific de activitate. Legiferarea obligaţiei de a se aplica norme şi reţete de furajare ştiinţific fundamentate pentru fer­mele al căror obiectiv îl constituie ameliorarea raselor de animale este binevenită. Cu atît mai mult cu cit aceste ferme cuprind o serie de ani­male din clasele record şi elită, cu un potenţial productiv şi ameliorativ ridicat. Unele din aceste animale, in special vacile din rasa Friză, prove­nite din import, au o capacitate de producţie de peste 5 000—6 000 litri de lapte pe an. Ele nu ajung însă întot­deauna să-şi pună deplin în valoare acest potenţial din cauza nutriţiei şi întreţinerii deficitare. De aceea, pro­pun ca prevederile articolului 16 pri­vitoare la furajare să fie completate­­ cu norme obligatorii de întreţinere raţională vizind, în special, mărirea duratei de exploatare şi obţinerea unui număr mai mare de produşi din fermele de elită. In sprijinul acestor propuneri aduc în discuţie două si­tuaţii din cadrul Trustului I.A.S. Il­fov. La ferma de vaci aparţinind I.A.S. Mogoşoaia, de la animale din rase autohtone şi metişi se obţin, în medie, de mai mulţi ani, 4 000—4 400 litri lapte pe vacă furajată. In schimb, la I.A.S. Giurgiu, vacile din rasa Friză, provenite din import, dau numai 3 000 litri lapte pe an, situaţie datorată atît insuficienţei furajelor, cit şi deficienţelor în îngrijirea, în­treţinerea şi organizarea reproducţiei animalelor. Intrucît nu este singurul caz de acest fel, propun revederea şi completarea prevederilor referitoare la unităţile specializate, pentru a avea certitudinea că vor contribui in mod eficient la ameliorarea raselor. Cred că nu ar fi lipsită de interes şi o eventuală prevedere care să stipuleze încadrarea fermelor de eli­tă cu specialişti selecţionatori, care să execute nemijlocit lucrările de se­lecţie pentru punerea în valoare a fondului genetic al raselor de ani­male“. Ing. Ion Davidoiu, preşedintele cooperativei agricole Tîmboieşti — Vrancea : „In urma consultării cu cooperatorii din unitatea noastră, cu specialişti din alte cooperative agri­cole, doresc să fac unele propuneri cu privire la proiectul Legii creşterii şi ameliorării animalelor. In comu­nele situate în zonele de munte, tre­buie asigurate furajele necesare pen­tru hrănirea corespunzătoare a repro­ducătorilor aparţinînd staţiunilor de montă comunale. De aceasta depind atît numărul, cit şi calitatea repro­ducătorilor — tauri, berbeci, vieri — necesari pentru a obţine mai mulţi produşi de la animalele matcă. De aceea, propun ca loturile zootehnice ale consiliilor populare să fie coma­sate pe judeţ, cu administraţie pro­prie sau ca anexă in cadrul între­prinderii judeţene de exploatare şi îmbunătăţire a pajiştilor care, prin­­tr-un plan de cultură adecvat, să a­­sigure sortimentele necesare furajă­rii reproducătorilor din zonele de munte. Concentratele obţinute să fie predate pentru producerea de nutre­ţuri combinate pe bază de reţete co­respunzătoare animalelor de repro­ducţie. Tot în legătură cu această problemă, sugerez şi o altă variantă. Asigurarea necesarului de concentra­re pentru furajarea reproducătorilor din zona de munte să se facă prin repartiţie, la preţuri de stat, iar fon­durile necesare procurării acestora să fie prevăzute in bugetul consiliilor populare comunale“. SCI­NT El A - marți 2 decembrie 1975 FAPTUL! DIVERS! De pe vremea lui Mircea cel Bătrîn Extras dintr-o comunicare şti­inţifică făcută in cadrul sesiunii anuale a Muzeului de arheologie Constanţa, de către prof. univ. dr. Bucur Mitrea, de la Institu­tul de arheologie din Bucureşti , in localitatea dobrogeană Văcă­reni s-a descoperit un tezaur monetar datind din secolul al XIV-lea. El conţine 238 de mo­nede de argint, din­t­re peste 200 sunt ducaţi bătuţi de Mircea cel Bătrin, a cărui ţară se întin­dea „pină la marea cea mare“, sub stema imprimată pe preţioa­sele monede. Comunicarea a fost însoţită de inventarierea tezau­rului de către Muzeul de istorie a Dobrogei, care şi-a îmbogăţit colecţia cu o adevărată comoară. „Salvarea“... salvată întuneric beznă. Viscol năpras­nic. Viaţa tinerei Veronica Sen­­ciuc era în pericol. In drum spre maternitate, a adus pe lume, în maşina Salvării, o fetiţă. La un moment dat, maşina n-a mai pu­tut înainta, din cauza zăpezii. Şoferul Ilie Tcaciuc împreună cu asistentul sanitar Florin Băr­buţă au străbătut o parte din drumul de la Ipoteşti la Sucea­va, cînd făcînd loc maşinii cu lo­­peţile, cind impingînd-o pe por­ţiunile de gheaţă. Pe parcurs le-au sărit un ajutor şi alţi oa­meni, care le-au croit pirtie prin nămeţi. Acum, tînăra mamă şi fetiţa ei, Irina, se simt bine şi sunt sănătoase, care sănătate le-o doresc tuturor celor nevăzuţi, necunoscuţi care le-au salvat. Mărturie în ziarul nostru de simbătă scriam despre trei vrinceni care depuseseră mărturii mincinoase și fuseseră condamnați. Un caz similar ni se semnalează din Arad. Instanța ii cere martoru­lui Gavrilă Borbély să spună „a­­devărul și numai adevărul“. Bor­bély începe : — Jur că numitul Cornel Mi­­traș habar n-avea că obiectele pe care i le aducea spre vînzare Marcel loan Manea erau furate. Marcel loan Manea intervine : — Ba știa foarte bine de unde sunt obiectele, că doar n-aveam eu fabrica mea. Borbély sare sentențios ! — Eu știu că nu știa. Instanța : — Dar de unde știi ? Borbély . — Cum de unde ? Așa mi-a spus să spun... Cornel Mitraş. Limpede : mărturie mincinoa­să. Borbély a fost condamnat la un an închisoare. Băieţelul 9 dintr-a II- a Cu vreo nouă ani în urmă, lui Petru Silter şi Măriei Boncu din Piatra Neamţ le-a fost dat să se cunoască. Şi de cum s-au cunos­cut, s-au şi plăcut. Dragoste fulgerătoare. Jurăminte de fideli­tate veşnică. Dar „veşnicia“ n-a ţinut decit pină a venit pe lume un copil. Apoi, ambii părinţi au pornit care încotro prin ţară, unul cea şi altul hăis. Se zice că el s-ar afla pe unul din şantie­rele Capitalei, iar ea prin oraşul Buzău. Intre timp, băieţelul lor, îngrijit de un bunic, cu o fami­lie împovărată, s-a făcut mare. Este în clasa a Il-a şi învaţă foarte bine. Nu i-a văzut nicio­dată pe nici unul din părinţi, întreabă mereu de ei. Şi de cite ori întreabă, bunicul oftează. Deunăzi, băieţelul a vrut să le trimită o scrisoare. Dar pe ce a­­dresă ? Poate o află cineva... Fără cască Motociclistul Szabó Iosif cir­cula pe un drum naţional în a­­propierea comunei Ozun, judeţul Covasna. Angajîndu-se într-o depăşire fără să se asigure, s-a izbit de o căruţă cu lemne, care mergea regulamentar. Spre no­rocul lui, a scăpat doar cu mici zgîrieturi. In schimb, prietena sa a suferit grave leziuni, fiind transportată imediat la spital. După cum s-a dovedit la anche­tă, chiar şi fata putea să scape mai uşor dacă avea cască de protecţie. Copii nesuprave­gheaţi Plecind cu treburi prin comu­nă, Maria Petrovan din Drago­­miresti, judeţul Maramureş, şi-a lăsat in casă, fără supraveghere, cei doi copii, in virstă de 3 ani si jumătate si, respectiv, un an. Rămaşi singuri, copiii au dat peste o cutie de chibrituri, cu care au început să se joace. Pină au intervenit vecinii să stingă incendiul, cei doi minori au decedat asfixiaţi. Rubrică redactată de Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii"

Next