Scînteia, noiembrie 1978 (Anul 47, nr. 11258-11283)
1978-11-01 / nr. 11258
I I I I I I IFAPTUL ! DIVERS I 50 de crizanteme ! Maria şi Dumitru Paraipan din Galaţi au trăit un eveniment emoţionant: sărbătorirea nunţii de aur. Prilej pentru o lăudabilă iniţiativă a oficiului stării civile de la primăria municipiului. Cei doi soţi, cu „ve-I chime“ de convieţuire semicentenară model, au fost invitaţi la primărie să fie... martori la celebrarea căsătoriilor din ziua I respectivă. Soţii Paraipan au împărtăşit tinerilor însurăţei cîteva dintre „secretele“ căsniciei lor. După care, la nunta lor de aur sărbătoriţii au primit un dar 50 de crizanteme. Cu urări de mulţi ani, sănătate şi fericire ! Căpşuni de I octombrie I Sătenii din Deleni, judeţul Vaslui, zoresc din zori şi pînă-n seară la strînsul roadelor toamnei. Nu numai la porumb şi la legume. Ei şi-au suflecat minecile şi la culesul căpşunilor. Este a doua recoltă din I acest an. „Recoltă“ bună şi in casieria cooperativei agricole, planul de venituri fiind substan-I ţial depăşit. Cert este că, zilele acestea, printre gogonele şi gogoşari, ţelină şi morcovi, in piaţa Vasluiului gospodinele au admirat, cumpărat şi... degustat şi delicioasele căpşuni din Deleni. I Barierele I şi... amnezia ! Ne scrie Constantin Zaharia din municipiul Gh. Gheorghiu- Dej: „Am fost de mai multe ori cu autoturismul pînă la Miercurea-Ciuc. Pe traseu se află şase treceri de nivel peste calea ferată. De fiecare dată am pierdut enorm de mult timp la unele din aceste bariere, din cauză că manipulanţii lor le «uită» lăsate. In ziua de 21 octombrie, la ora 14, bariera de la Simbrea era închisă nu pentru că trecea vreun tren, ci pentru că aşa voia mai marele ei. După multediscuţii, a ridicat-o şi am trecut. Exact acelaşi lucru mi s-a intîmplat a doua zi la Lunca deMijloc şi la pasajul Lăloaia-Comăneşti, deşi nici pe acolo nu urma să treacă nici un tren. In încheiere, cititorul nostru se întreabă : cine pune barieră unor astfel de practici z I I Alte foi albe “ ...„întunericul de dincolo de bătaia farurilor mod serios că sănătatea lui“.... „Omul ăsta era mare de evaziv ca ceea ce e simplu şi clar“... Desigur, veţi spune că nu e nimic clar în însăilarea de mai sus. Aveţi dreptate, dar aşa se citeşte la un moment într-o carte („Sfîntul de la New York“) apărută în editura „Univers“. Dar poate că e mai clară explicaţia cititorului nostru Victor Măloi din Tg. Jiu : „Citind de curînd in rubrica «Faptul divers» despre unele cărţi care erau tipărite cu foi albe, vă trimit şi eu o «mostră» a aceleiaşi neglijenţe. Se vede treaba că eu sunt mai «norocos» decit ceilalţi, întrucît in cartea cu pricina nu am numai două pagini complet albe, ci patru : 161, 164, 165, 168. Mi-a fost foarte greu să înţeleg acţiunea“. Cum nici noi nu înţelegem de ce se mai întîmplă ! I I I I I I I I I I I I I O fi. La chip... I Cu ocaua I mică Un caz ieşit din comun ni se semnalează din Rm. Vilcea. Mai intîi, aparenţele : cumpărătorii care treceau pragul magazinului Agrocoop nr. 2 al Întreprinderii de legume şi fructe I nr. 1 şi al celei pentru desfacerea cărnii (ambele din piaţa I centrală a municipiului) erau plăcut impresionaţi de exactitatea cu care vinzătoarele Elena I Gogioman şi Maria Moga, precum şi Nicolae Bălăşete Predi le cintăreau marfa. „La fix“ — ziceau ei. Dar era şi o parte I nevăzută a negoţului. „Corectitudinea“ respectivilor vinzători era numai de ochii lumii. In realitate, toţi trei dijmuiseră, in prealabil, greutăţile. Cum ? Prin scoaterea plumburilor. Adică, fiecare kilogram de came, I bunăoară, era „ciupit“ prin greutatea falsificată, cu nu mai puţin de 50 de grame ! Prinşi I cu... ocaua mică, cei trei sunt puşi acum în balanţa legii. Rubrica realizată de P. PETRE cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" PAGINA 2 asemenea lucruri. I Cînd aşchia sare... departe Conducindu-şi autoturismul personal în stare de ebrietate, Vasile Iluţ, din Satu Mare, de profesie electrician, a accidentat un biciclist care circula regulamentar. — Cum s-a întimplat ? — a fost întrebat de agentul de circulaţie. — Asta mă-ntreb și eu — a răspuns el. Habar n-am. Dacă ar fi aici taică-meu, precis ar ști ce și cum. — Dar cine e tatăl dumitale 7 — E șofer de meserie. Și încă unul a-ntîia. N-a avut niciodată nici un accident. — De cînd e la volan 7 — De 27 de ani. Adică de cînd m-am născut eu. Și cică-i semăn leit. Pentru o revoluţie in agricultură ! (Urmare din pag. I) ce tării si manifeste mai multă îndrăzneală, mai multă perseverenţă şi răspundere, să se angajeze ferm In rezolvarea problemelor esenţiale ale agriculturiL Lor li se cere să acţioneze energic pentru ca in locul automulţumirii, formalismului, rutinei şi conservatorismului ce mai există pe alocuri să instaureze un spirit de muncă nou, exigent, cu adevărat revoluţionar în ştiinţa agricolă, pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor de mare importanţă ce le revin. Esenţial este ca cercetarea ştiinţifică agricolă să fie cît mai strins legată de activitatea de producţie. Cu ştiinţă de dragul ştiinţei, agricultura nu poate progresa. Numai atunci cînd rezultatele din cimpul experimental se obţin la scara marii producţii, se poate spune că cercetarea a fost finalizată. Acesta este scopul cercetării ştiinţifice, ceea ce face obligatorie prezenţa specialistului deopotrivă în laborator şi în cîmp, de fapt acolo unde se verifică rezultatele muncii lui. De aici rezultă necesitatea ca fiecare staţiune de cercetări agricole şi institut de învăţămînt agricol superior să îndrume şi să sprijine efectiv întreaga activitate de producţie din zona lor de acţiune, contribuind prin promovarea largă a noului în ştiinţă şi tehnologie la obţinerea de rezultate cît mai bune în unităţile agricole. Saltul la o nouă calitate în agricultură presupune, ca o condiţie esenţială, ca întreaga activitate din unităţile agricole să fie organizată pe principii economice, astfel încât producţiile mereu sporite să se obţină în condiţii de înaltă productivitate, cu cheltuieli materiale cit mai reduse. Ca şi în celelalte ramuri ale economiei, aşa cum a subliniat secretarul general al partidului, producţia netă trebuie să devină Indicatorul de bază hotăritor şi in unităţile agricole de stat şi cooperatiste. In toate unităţile din această ramură trebuie să se afirme cu putere autoconducerea şi autogestiunea, ceea ce implică participarea largă a colectivelor la conducerea şi organizarea activităţii productive, sporirea răspunderii lor pentru buna gospodărire a mijloacelor materiale şi financiare de care dispun, spre a produce mai mult, mai eficient, spre a-şi spori astfel contribuţia la creşterea avuţiei naţionale, la progresul general al ţării. Aceasta este şi in interesul oamenilor muncii din agricultură, deoarece pe această bază îşi vor spori şi propriile lor venituri, propria bunăstare. In mod evident, înfăptuirea revoluţiei agriculturii româneşti depinde în măsură hotăritoare de oameni, de modul de a lucra al ţărănimii, al specialiştilor, al tuturor celor ce muncesc in această ramură. Practica, viaţa, realizările obţinute de numeroase unităţi demonstrează că producţiile agricole superioare sunt determinate de munca oamenilor, de hărnicia şi priceperea lor, de spiritul revoluţionar, la flacăra căruia gîndesc şi muncesc. Stă în puterea tuturor ca, pe baza utilizării cu mare randament a pămîntului, a mijloacelor mecanice, chimice şi a irigaţiilor, pe baza însuşirii experienţei unităţilor fruntaşe existente în toate zonele şi judeţele, pe baza ridicării continue a nivelului de pregătire tehnico-profesională, să marcăm în anul care vine o adevărată revoluţie în producţia agricolă, întreaga activitate politicoeducativă desfăşurată de organele şi organizaţiile de partid trebuie să urmărească dezvoltarea conştiinţei revoluţionare a oamenilor din această ramuri, astfel incit ei să fie conştienţi de forţa de care dispun, conştienţi că de ei depinde înfăptuirea revoluţiei agriculturii noastre. Din punct de vedere al calendarului agricol, lucrătorii ogoarelor au intrat in fapt în al patrulea an al cincinalului. Analizind întreaga activitate desfăşurată in acest an in spiritul sarcinilor şi exigenţelor formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu cu prilejul „Zilei recoltei“, organele judeţene şi organizaţiile de partid de la sate, organele agricole centrale şi locale. Institutele de cercetări, consiliile de conducere ale unităţilor agricole sunt chemate să tragă concluzii şi învăţăminte judicioase atit din ceea ce a fost bun, cît şi din neajunsurile ce s-au manifestat, pentru a nu le mai repeta în anul viitor. Concomitent cu strîngerea şi depozitarea neîntîrziată a tuturor roadelor ce se mai află în cîmp, oamenii muncii din agricultură au datoria să efectueze cu intensitate şi în lunile următoare lucrările de pregătire a recoltei anului viitor, punînd astfel baze trainice obţinerii de producţii sporite în toate unităţile, în interesul accelerării progresului economic al ţării, al ridicării bunăstării întregului popor. — BM@lT^PA8aa — Local de categoria I, serviciul de categoria a IlI-a Restaurantul „Gor Jul“, din cadrul hotelului cu acelaşi nume din municipiul Tg. Jiu, mai păstrează încă semne de edificiu nou. Şi încă de unul frumos. Pentru că salonul are o decoraţie reuşită, e compartimentat bine şi asigură, ca dotare, toate condiţiile unei ambianţe plăcute. Ele singure nu sunt, desigur, suficiente. Mai trebuie să intervină şi calitatea serviciilor. Dar, aici e aici ! Restaurantul „Gorjul“ este certat cu regulile... ospitalităţii. Ba trebuie să aştepţi dincolo de orice limită pină eşti servit, ba ceri una şi ţi se aduce alta. Dar ceea ce supără cel mai mult este lipsa spiritului gospodăresc al celor ce-l administrează. E oare atit de greu ca o faţă de masă pătată să fie înlocuită . E oare atit de greu ca ordinea şi curăţenia să fie puse la punct, odată pentru totdeauna, pentru a arăta ca la un restaurant de categoria I şi nu ca la un bufet periferic ? Reclamaţiile privind serviciile de la acest restaurant sunt atit de frecvente, incit te întrebi : nu le vede şi nu le aude nimeni ? Mai exact, Oficiul judeţean de turism. C. PRIESCU La culesul porumbului - activitate intensă, dar care trebuie și mai mult intensificată! (Pentru că mai trebuie strînsă recolta de pe 735500 hectare) Cuvintele calde, îndemnurile adresate de secretarul general al partidului oamenilor muncii din agricultură cu prilejul „Zilei recoltei" au determinat o activitate și mai intensă pentru încheierea cît mai grabnică a recoltării și depozitării roadelor toamnei, pentru pregătirea temeinică a recoltei anului viitor care va trebui să fie mult superioară celei realizate în acest an. Pînâ ieri, potrivit datelor centralizate la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, porumbul a fost recoltat de pe 1 764 000 hectare — 71 la sută din suprafaţa cultivată. Pe locuri fruntaşe se situează cooperativele agricole din judeţele Mehedinţi, Gorj, Brăila, Ialomiţa, unde culesul porumbului se apropie de sfîrşit, în judeţul Covasna această lucrare s-a încheiat. Râmîneri în urmă la recoltat sînt în cooperativele agricole din judeţele Sălaj, Satu Mare şi Maramureş. Obiectivul acestei saptâmîni: • încheierea recoltării porumbului pe cele 735 500 hectare. • Transportarea neîntîrziată a întregii producţii de porumb recoltată şi aflată pe cîmp în grămezi, precum şi a cantităţilor care se string acum. • Depozitarea cu cea mai mare răspundere a porumbului în pătule şi arioaie pentru a se preveni pagubele din timpul păstrării, îndeplinirea sarcinii de mare răspundere de a pune, în cel mai scurt timp, întreaga recoltă la adăpost impune ca organele şi organizaţiile de partid, comandamentele locale pentru agricultură şi conducerile unităţilor agricole să ia măsuri pentru : — folosirea deplină a tuturor mijloacelor mecanice și mobilizarea la cules a tuturor locuitorilor de la sate; Stadiul recoltării porumbului în cooperativele agricole la 31 octombrie. Cifrele reprezintă, în procente, suprafeţele de pe care a fost strînsă recolta — executarea unui număr sporit de curse cu fiecare camion, remorcă sau atelaj, astfel încît să se reducă decalajele între cantităţile recoltate şi cele transportate ; — îndeplinirea exemplară de către fiecare unitate agricolă a sarcinilor contractuale şi livrarea neîntîrziată a produselor respective la bazele de recepţie. SĂ FACEM TOTUL PENTRU CA INTRSĂ ÎNCHEIEM RECOLTAREA, TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA PORUMBULUI! La întreprinderea de sîrmă din Buzău Tehnologii de concepţie proprie în secţia de trăgătorie, una din cele mai importante capacităţi de producţie ale întreprinderii, se experimentase în cursul anilor trecuţi un procedeu de decapare a sirmelor în sistem mecanic, mai economicos decit obişnuita decapare chimică. După experimentarea procedeului nou a început să se producă in întreprindere şi sîrmă subţire. Care sunt caracteristicile şi eficienţa noii tehnologii ? Producţia fizică pe un schimb a crescut cu 20 la sută, adică lunar se realizează în plus pe o maşină 100 tone de sîrmă. Apoi a crescut durata de folosire a filierelor de 2 pînă la 6 ori, ceea ce conduce la o economie de 36 000 lei anual. De asemenea, se reduce consumul de energie electrică cu peste 50 000 kWh anual și se economisesc 450 tone acid sulfuric. Se diminuează considerabil cheltuielile ocazionate de purificarea apelor reziduale care rezultau de la decaparea chimică. Colectivul întreprinderii acţionează pentru extinderea noii tehnologii, creînd astfel condiţiile unor importante surse de creştere a eficienţei economice la capacităţile de trefilare a sirmelor. (Mihai Bâzu). — Care ţint, după opinia dumneavoastră, principalele caracteristici ale circulaţiei rutiere bucureştene ? — Amploarea şi Intensitatea. Este de-ajuns să vă spun că, în prezent, în Capitală circulă tot atitea autovehicule cite se aflau, în urmă cu numai un deceniu şi jumătate, în Întreaga ţară. Şi numărul lor continuă să crească. In fiecare zi, în medie, se înscriu in circulaţie alte 100 de noi maşini, în marea lor majoritate proprietate personală, ilustrarea creşterii nivelului de trai şi a puterii de cumpărare a populaţiei. Tot zilnic, autobuzele, troleibuzele, tramvaiele şi taximetrele transportă peste 4 milioane de călători, iar pe arterele bucureştene se află în tranzit alte mii de autovehicule. Există o serie de puncte nodale unde numărul autovehiculelor depăşeşte, realmente, puterea de preluare a străzilor. Este vorba, între altele, de Gara de Nord, Foişorul de Foc, Leu, Operă, Operetă, Piaţa Cosmonauţilor, Piaţa Sudului şi altele. In Piaţa Universităţii, de exemplu, valorile de trafic se ridică la nivelul celor înregistrate în metropole cu circulaţie dezvoltată. Aici se semnalează, frecvent, cite 2 500— 3 000 de autovehicule pe oră şi sens, în condiţiile în care există cite trei benzi de circulaţie pe o parte şi alta a fiecăreia dintre arterele ce se intersectează. Iată de ce apare cit se poate de binevenită măsura luată de consiliul popular municipal pentru asfaltarea unor artere din zona centrală şi instituirea de sensuri unice pentru descongestionarea circulaţiei pe străzile Eforiei, Colonadelor, Doamnei, Ion Ghica, Biserica Amzei, N. Iorga şi altele. Tot pentru descongestionarea circulaţiei reamintim şi pe această cale obligaţia şoferilor angrenaţi în tamponări uşoare, fără victime omeneşti, de a scoate maşinile de pe partea carosabilă şi a le duce pe o stradă laterală sau la un loc de parcare apropiat, după care să anunţe agentul de circulaţie. Altfel, pentru un far spart sau cîţiva centimetri de vopsea zgîriată de pe caroserie se blochează toată circulaţia. După cum blocările se datoresc şi „căderilor“ pe trasee ale unor autovehicule I.T.B., din cauza defecţiunilor tehnice, a intîrzierilor în remedierea acestora. Pentru sporirea cursivităţii circulaţiei, municipalitatea continuă acţiunea de modernizare a unor intersecţii, de semnalizare cu lumină galbenă intermitentă a arterelor de penetraţie in municipiu şi a trecerilor de pietoni. Pentru că veni vorba de pietoni, cum se explică faptul că, din vina lor, in Bucureşti se produc cele mai multe accidente 7 — Dacă în medie, pe ţară, 35—39 la sută din totalul accidentelor rutiere se produc din vina pietonilor, în Capitală ele depăşesc 60 la sută. Este o proporţie îngrijorătoare, care nu trebuie pusă numai pe seama sporirii şi intensificării traficului auto sau a arterelor aglomerate. Cauza cauzelor rezidă în nerespectarea de către pietoni a celor mai elementare reguli de circulaţie — traversarea străzilor fără să se asigure sau prin locuri nepermise, trecerea prin faţa sau prin spatele mijloacelor de transport în comun. Din păcate, mulţi dintre pietonii care cad victime sint din rîndul copiilor şi bătrînilor. De aici, necesitatea de a se lua toate măsurile pentru a-i deprinde pe oameni — de la copilul de grădiniţă pină la persoana cea mai in vîrstă — să circule corect, civilizat, In deplină siguranţă. In ce ne priveşte, începind cu agenţii de circulaţie şi cu patrulele şcolare, pînă la întîlnirile şi consfătuirile pe care le avem în întreprinderi, instituţii, şcoli şi cartiere, desfăşurăm o neslăbită muncă de prevenire, de discutare şi combatere a unor abateri. In acelaşi timp, am organizat şi organizăm numeroase acţiuni pe trasee, se aplică şi sancţiuni, dar nu sancţiunile in sine vor duce la întărirea ordinii şi disciplinei rutiere, ci creşterea gradului de conştiinţă civică, de responsabilitate socială a fiecărui om faţă de propria viaţă şi a semenilor săi. — Fără a diminua cu nimic răspunderea pietonilor bucureşteni, nu credeţi, totuşi, că multe, foarte multe din accidentele provocate de ei ar fi putut să fie evitate de şoferi, dacă aceştia, la rîndul lor, ar fi circulat cu mai multă atenţie şi prudenţă . — Fără discuţie. De conduita omului de la volan, de modul in care acesta îşi ia toate măsurile de precauţie în timpul deplasării prin marile aglomerări umane, cum sunt cele din Capitală, depind, în ultimă instanţă, prevenirea şi chiar evitarea multor accidente. Trebuie să spunem că nu există zi in care să nu constatăm din partea şoferilor, mai ales a celor amatori şi cu experienţă redusă în conducere, încălcări grosolane ale regulilor de circulaţie, începînd cu excesul de viteză pină la forţarea trecerilor marcate pentru pietoni. La aceasta se adaugă indisciplina unor şoferi profesionişti de la I.T.B., I.T.A.-călători, I.U.T., Transcom şi alte întreprinderi şi instituţii deţinătoare de mari parcuri auto. Continuă să se ducă o insuficientă activitate educativă şi să se manifeste un slab control în ce priveşte şoferii taximetrişti, care nu rareori circulă provocînd „groază“ printre ceilalţi participanţi la traficul rutier, ca şi la trecerile de pietoni. Ca să nu mai vorbim de faptul că nu peste tot se acţionează în mod sistematic pentru împrospătarea cunoştinţelor şi perfecţionarea pregătirii şoferilor. — Ce ne puteţi spune in legătură cu îmbunătăţirile aduse examenului pentru obţinerea permisului de conducere ? — Viaţa însăşi a impus o simplificare a probelor din poligon in favoarea accentuării rolului conducerii propriu-zise pe trasee aglomerate, adică mai aproape de condiţiile concrete în care se vor deplasa viitorii şoferi. Deosebit de utilă s-a dovedit introducerea testării psihologice, care barează calea spre volan a celor care nu îndeplinesc anumite bareme de aptitudini şi cerinţe absolut obligatorii pentru a prezenta garanţia conducerii in siguranţă a unei maşini pe drumurile publice. Pînă in prezent, din totalul celor testaţi, circa 20—25 la sută nu au fost admişi. La fel de utilă se dovedeşte testarea psihologică şi in cazul şoferilor cu abateri foarte grave sau repetate. Din fericire — şi-mi face plăcere să subliniez acest lucru — avem în Bucureşti foarte mulţi şoferi profesionişti şi amatori bine pregătiţi profesional şi cu o conduită ireproşabilă la volan. Unii dintre ei fac parte din activul voluntar al miliţiei şi organizăm împreună diferite acţiuni pentru supravegherea, dirijarea şi controlul circulaţiei. Ei ne sunt de mare folos mai ales acum, cînd vremea se înrăutăţeşte şi cînd trebuie luate o serie de măsuri specifice. — Ce recomandări se pot face şoferilor şi pietonilor pentru această perioadă ? — Ar fi multe recomandări de făcut, dar mi-aş permite să reamintesc numai îndatorirea elementară, firească şi la îndemîna tuturor, care oglindeşte toate recomandările, aşa cum se oglindeşte oceanul într-o picătură de apă, respectarea întocmai, în orice împrejurare, a regulilor de circulaţie. Aşa şi numai aşa putem vorbi de cursivitate şi siguranţă in circulaţie. Convorbire consemnata de Petre POPA Cale liberă unei circulaţii cursive şi în siguranţă pe arterele Capitalei Convorbire cu tovarăşul colonel Constantin GRĂDINARU, şeful Serviciului circulaţie al Miliţiei municipiului Bucureşti SCINT ElA — miercuri 1 noiembrie 1978 Din rîndul muncitorilor, pentru cauza clasei muncitoare Se împlinesc astăzi trei sferturi de veac de la naşterea Elenei Filipovici, militantă de frunte a Partidului Comunist Român. „Maria Ciobanu“, cum o cunoşteau tovarăşii aflaţi în adîncă ilegalitate, şi-a consacrat întreaga energie şi capacitate luptei revoluţionare pentru triumful socialismului în România. Născută în Bucureşti, într-o familie de muncitori, a fost nevoită să lucreze de tînără într-o fabrică din Capitală. încă în acea perioadă, cînd abia împlinise 15 ani, şi-a îndreptat paşii spre mişcarea revoluţionară. „Am venit în această mişcare pentru că am fost împinsă de mizeria care domneşte în fabrici şi pentru, că eram convinsă că numai partidul nostru este adevăratul apărător ----------------------al muncitorimii“ — declara ea mai tîrziu. După o zi istovitoare în fabrică găsea tăria să ia în mină cartea şi să înveţe. In felul acesta, treptat, Elena Filipovici a căpătat o ------------------------solidă pregătire politico-ideologică, un larg orizont de cunoştinţe, alesele ei însuşiri fiind valorificate în îndeplinirea diferitelor însărcinări pe care le-a primit de-a lungul anilor. In timpul marilor bătălii de clasă de la sfîrşitul primului război mondial şi mai ales al grevei generale din 1920, Elena Filipovici şi-a adus contribuţia la mobilizarea în aceste acţiuni a tineretului din întreprinderile bucureştene. Alături de alţi militanţi revoluţionari, ea s-a pronunţat pentru transformarea partidului socialist în partid comunist. Arestată însă în primăvara anului 1921, nu a putut lua parte la primul congres al Partidului Comunist, din mai 1921. A fost implicată insă în acelaşi proces cu delegaţii de la congres arestaţi — procesul din Dealul Spirii, în care s-a remarcat, ca şi ceilalţi acuzaţi, prin atitudinea sa demnă, curajoasă. „Singura mea vină — declara ea — este că, impinsă de mizeria vieţii, am intrat în organizaţie şi am făcut agitaţie în folosul acesteia încă de la vîrsta de 15 ani. Dacă aceasta in ochii dv. trece drept vină, pedepsiţi-mă, voi primi pedeapsa in linişte“. După eliberare, în 1922, Elena Filipovici a luat parte la activitatea organizaţiei revoluţionare de tineret din ţara noastră, Uniunea Tineretului Comunist, fiind aleasă în C.C. al U.T.C. ; in anii 1923—1924 a deţinut, pentru o scurtă perioadă de timp, funcţia de secretar. In acelaşi timp (1923) a fost redactor responsabil al organului central de presă „Tineretul socialist“. Elena Filipovici a fost o criză luptătoare pentru emanciparea femeilor, pentru deplina lor egalitate în drepturi şi îmbunătăţirea condiţiei lor sociale. „Interesele femeii muncitoare sunt strins legate de interesele clasei muncitoare“ — scria intr-un articol . „Locul femeii muncitoare în lupta ei de emancipare este în sindicatele muncitoreşti, in partidele politice muncitoreşti, alături de muncitorii bărbaţi, luptind pentru desfiinţarea exploatării, pentru desfiinţarea actualei societăţi, pentru dezrobirea clasei muncitoare. Numai astfel va avea şi ea completa ei emancipare“ — spunea ea la un miting muncitoresc din Capitală. O bogată activitate a desfășurat și ca membră in ----------------------- Comisia centrală de femei de pe lingă C.C. al partidului, contribuind la organizarea cercurilor de femei de pe lingă sindicatele unitare, cercuri care sub îndrumarea partidului au activat în mod legal în diferite oraşe. Autorităţile sesizau, încă în 1923, că Elena Filipovici „este membră marcantă a partidului comunist... una din cele mai aprige propagandiste ale mişcării comuniste din Bucureşti“. Activitatea sa revoluţionară i-a atras repetate arestări, iar în 1931 condamnarea, în contumacie, la muncă silnică pe viaţă. Chiar cînd s-a aflat departe de ţară, a păstrat legături strinse cu partidul, luînd parte activă la pregătirea Congresului al V-lea al P.C.R., din decembrie 1931 din cadrul căruia a prezentat raportul politic. In pofida unor aprecieri neconforme cu realităţile româneşti, documentele congresului au pus la îndemîna partidului un îndreptar teoretic şi practic de largă perspectivă, ale cărui orientări au fost validate, în general, de evoluţia istorică. A fost aleasă In Comitetul Central, iar la prima plenară a C.C. al P.C.R. şi în Biroul Politic. In perioada 1935— 1937 a reprezentat Partidul Comunist Român pe lingă Comitetul Executiv al Internaţionalei Comuniste. In 1937, in împrejurări tragice, a încetat din viaţă. Prin lupta sa eroică şi devotamentul cu care a slujit cauza clasei muncitoare, Elena Filipovici şi-a înscris pentru totdeauna numele în galeria militanţilor de seamă al mişcării noastre comuniste şi muncitoreşti. Elisabeta IONIŢA cercetător ştiinţific 75 de ani de la naşterea militantei comuniste Elena Filipovici