Scînteia, decembrie 1978 (Anul 47, nr. 11284-11310)

1978-12-01 / nr. 11284

SCI­NT­El A — vineri 1 decembrie 1978 izvorul forţei naţiunii socialiste 9 9 Trup din trupul şi suflet din sufletul poporului nostru ! Aceste cuvinte, care pot fi adesea auzite, exprimă simţămîntul funda­mental al întregului nostru popor faţă de partidul născut din adîncul fiinţei sale spre a da chip de superbă măreţie celor mai înalte aspiraţii pe care le-a nutrit de-a lungul multimilenarei sale istorii. Şi, de fiecare dată, în rostirea acestui adevâr se împletesc, ca într-o cunună de lumină, recunoştinţa fierbinte şi profundul devotament faţă de partidul care a călăuzit cu clarviziune revoluţionară masele de oameni ai muncii pe drumul marilor izbînzi prezente şi viitoare, hotă­­rîrea indestructibilă de a transpune neabătut în viaţă măreţul său Program de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi îna­intare spre comunism. Şi, de fiecare dată, în miezul gîndurilor expri­mate se află, ca un nucleu incandescent, vibrantele sentimente de dragoste înălţătoare faţă de omul care întruchipează în cel mai înalt grad virtuţile de temerară cutezanţă comunistă şi neobosită pasiune creatoare, de înaripat patriotism şi neţărmurită încredere în forţele şi energiile naţiunii noastre socialiste, în capacitatea ei inepuizabilă de a-şi edifica un viitor pe măsura aleselor ei însuşiri şi nobilelor ei năzuinte — faţă de secretarul general al partidului, preşedintele României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în jurul acestui partid-făclier se cimentează zi de zi, tot mai trainic, prin gîndul şi fapta muncitorilor, ţăranilor, intelectualilor de pe întreg cuprinsul ţării, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Femei şi bărbaţi, tineri şi vîrstnici, unitatea de granit a întregului popor. Există, desigur, temeiuri generale, colective ale acestei unităţi. Tot­odată însă, fiecare cetăţean al patriei are motivaţiile sale proprii, „firul său de cîntec“ cu care se armonizează în marea „horă a unirii" pe care, simbolic, o încinge astăzi întreg poporul român. Care sunt aceste argumente, cum se reflectă în ele realitatea marilor transformări socialiste ? — Iată întrebarea la care i-am solici­tat să răspundă pe interlocutorii prezentei anchete, oameni reprezen­tativi, pe multiple planuri, pentru societatea socialistă românească de astazi, lectic şi istoric, partid care, tocmai prin această caracteristică a sa, a ştiut să facă din ştiinţa un bun al poporului, să dă­ruiască ştiinţei cel mai inart corolar : fi­nalitatea practică spre binele celor mulţi. Personal, am satisfacţia de a vedea cum gindirea mea şi a colectivului meu în domeniul metalurgiei pulberilor se ma­terializează în cîteva mari unităţi din ţară in special la „Sinterom“ din Cluj-Napoca. Dar mai am, de fapt, şi un al treilea ar­gument... — Care ? — Cele 34 generaţii de studenţi pe care­­ i-am pregătit şi care împînzesc as­tăzi întreaga ţară. Fără politica partidului de industrializare rapidă a României, cum aş fi putut să mă mindresc cu o aseme­nea numeroasă pleiadă de specialişti care duc înainte gloria ştiinţei şi tehnicii ro­mâneşti ? La ancheta noastră, scriitorul FRANZ JOHANNES BULHARDT a răspuns cu uneltele poeziei, încredinţind tiparului următoarele... GlNDURI PENTRU 1 DECEMBRIE 1918 Au mări şi fluvii de izvor nevoie. Îşi află-n aer oamenii suflul lor. Iar peştele in val se simte-n voie Şi pasărea vrea spaţii pentru zbor. Nu-i pom să poată creşte fără glie, Nici spicul, iarba, fără de cimpii. S-ar pierde prin străini ca un pustie, Un vint sălbatec de i-ar risipi. Nu răsădiţi copaci bătrini vreodată, Căci creanga lor din vremuri s-a uscat. Doar in ÎNTREG puterea se arată ; De te desprinzi, rămii însingurat, acum, Unirea cea mare, de acum şase de­cenii — ne spune învăţătoarea ELENA PADURARU, din comuna Roma, judeţul Botoşani — nu este numai un act istoric, ci şi o trăsătură a spiritualită­ţii româneşti. Un sentiment pe care il purtăm mereu vn ..cuget şi simţiri“, cum atit de frumos o spune cîntecul. Aşa am urcat prin veacuri patria noastră ; numai aşa poporul nostru şi-a apărat şi păstrat fiinţa sa. — V-am ruga să susţineţi această idee şi cu argumente de aici, din comuna Roma. — Tot ceea ce s-a realizat la noi, în anii socialismului, ca pretutindeni în ţara noastră, este rodul puternicei uniri în muncă şi nu simţiri. Satul nostru, cu nume de... metropolă, număra, în trecut, doar doi învăţători. Aceştia adunau cu mare greu­tate o mină de şcolari într-o casă ţără­nească, acoperită cu stuf. Acum numărul cadrelor didactice şi al elevilor este de peste 20 de ori mai mare. In anul 1944, doar 10—12 locuitori nu-şi puneau degetul în locul semnăturii : astăzi, în fiecare fa­milie există cel puţin un absolvent de li­ceu. Unul dintre consătenii noştri este Erou al Muncii Socialiste, membru in parlamen­tul ţării. Cind acesta merge să voteze cite o lege, pusă mai întîi în dezbaterea ţării, oamenii de aici ştiu că odată cu deputatul lor, ţăran ca şi ei, votează ei înşişi pentru mai binele ţării, pentru mai binele lor. — Exercitaţi nobila profesie de educa­tor. Cum înfăţişaţi copiilor aceste adevă­ruri ale timpului nostru, cum ii ajutaţi să devină buni cetăţeni ai patriei, crescuţi in iubirea pentru partid, ţară şi popor ? — De fiecare dată cind mă adresez şcolarilor mei evoc fapte din realitatea imediată care dau măsura înaltă a timpu­lui socialist al naţiunii noastre — familie trainică şi strins unită. Il rugăm pe graficianul PAUL ERDŐS, vicepreşedinte al Uniunii artiştilor plastici, să ne spună cum ar înfăţişa, cu uneltele artei sale, ideea unită­ţii de nezdruncinat a poporului in jurul partidului. — Dacă ar fi să înfăţişez plastic această idee generoasă, această imagine vie a poporului strins unit in jurul partidului, al ciimaciului inţelept şi neînfricat, m-aş opri neapărat la o frescă. O frescă amplă, cuprinzătoare a întregii ţări, în care să-şi afle locul oamenii, cu uneltele şi roadele muncii lor, in care să fie schițate orizontu­rile larg deschise spre lumină, spre cultură, spre bunăstare. Dar, la fel de elocvent, acest impunător tablou ar putea exprima sentimente pe care nu nu­mai ca artist, dar în primul rind ca om, ca cetățean al României socialiste, le nu­tresc pentru partidul nostru comunist. — în lucrările dv. omul de azi are întiietate. Asupra lui vă opriţi întotdeauna cu un sentiment de angajare. — Fiindcă văd în el imaginea cea mai înaltă şi mai expresivă a timpului nostru revoluţionar. Acest om care, cu forţa braţelor şi înţelepciunea minţii lui, fău­reşte toate bunurile, toate frumuseţile patriei noastre. Om cu o inaltă conştiinţă socialistă, insufleţit de un fierbinte patriotism, care, se ştie, reprezintă unul din pilonii de bază pe care se sprijină unitatea societăţii noastre. Adesea, in timp­­C£­schiţam pe hîrtie chipurile oamenilor i-am auzit vorbind şi i-am văzut mun­cind, cu pasiune şi dăruire, şi m-am gîndit cit de impresionantă, de profund umană este această libertate a muncii şi creaţiei pe care partidul, prin lupta sa revolu­ţionară pentru fericirea poporului, ne-a deschis-o tuturor : femei şi bărbaţi, tineri şi vîrstnici, orăşeni şi locuitori ai satelor, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Intr-un cuvint, trăind în mijlocul oamenilor, am avut întotdea­una satisfacţia de a vedea materializate hărnicia şi talentul, demnitatea şi omenia poporului nostru — stăpin astăzi pe des­tinele sale. Dialog cu inginerul DOREL MIHAI POPA, directorul Combinatului de îngrăşăminte chimice din Tîrgu Mureş. — Lucraţi în combinat din ziua prefigu­rării lui „pe hirtie“. „Azomureş“ a pornit bine şi merge „ceas“. Cum explicaţi a­ceasta ? — Nu-i nici un secret. Şi asta­ o ştie fiecare muncitor de aici şi din judeţ — români, maghiari, germani, care mun­cesc laolaltă şi muncesc bine, învaţă îm­preună­­să stăpînească temeinic tehnica înaltă a chimiei. Combinatul nostru a apă­rut ca fruct al politicii partidului privind dezvoltarea armonioasă, echilibrată a tutu­ror judeţelor ţării — singura politică în măsură să asigure o temelie trainică ega­lităţii tuturor cetăţenilor patriei noastre. — Evocaţi-ne un moment memorabil din viaţa colectivului pe care-l conduceţi... — Am să încep prin a evoca un mo­ment din anii cind eram inginer-şef. A sosit la noi în combinat, intr-o vizită de lucru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Era pentru prima dată cind aveam prilejul să-l ascultăm direct, să-i urmărim sfatu­rile înţelepte, să-i simţim tonul tovără­şesc, plin de căldură. A apreciat ce făcu­sem pină atunci. N-am să uit niciodată îndrumările, indicaţiile pe care le-am pri­mit. Cunoaşteţi cu cită căldură, cu cită re­cunoştinţă îl primesc pe secretarul general al partidului, ca pretutindeni în ţară, oa­menii muncii de la noi, urîndu-i în ro­mâneşte, în ungureşte, în nemţeşte sănă­tate şi viaţă lungă, pentru binele patriei noastre socialiste. Manifestări de vibrantă stimă şi dragoste prin care întregul nos­tru popor îşi exprimă, din adîncul inimii, ataşamentul profund faţă de partid. Fostul tractorist VELIMIR RANKOV, de peste un deceniu secretar al co­mitetului comunal de partid şi pri­mar al comunei Variaş, din Cîmpia Banatului, aduce argumentul cel mai convingător cu care locuitorii acestei aşezări demonstrează rodnicia unităţii ca factor polarizant al energiilor : cele 11 (unsprezece­­) titluri de Erou al Muncii Socialiste ce au fost decernate, în ultimii ani unităţilor agricole din cuprinsul localităţii. — înaltele cinstiri — ţine să adauge pri­marul — sunt rodul muncii unite a celor aproape 4 000 de oameni ce alcătuiesc co­lectivitatea noastră — români, germani, sirbi, maghiari. Oameni profund legaţi, atit între ei, cit şi de destinele întregii noastre societăţi, prin fibrele simţănintelor lor puternice de dragoste şi devotament faţă de partidul care, prin întreaga sa politică. Sunt rodul strădaniei noastre de a pune în valoare potenţialul de energii al celor ce muncesc aici, la Variaş , al înţelegerii „Sub soarele măreţului program comunist se întăresc rădăcinile unităţii şi frăţiei" adevărului ca numai muncind umar­un umăr, acţionind împreună, cu braţele şi cu mintea, sub conducerea partidului, ne făurim o viaţă mai bună, ne aducem con­tribuţia la înflorirea României socialiste.­­Tovarăşe GHEORGHE NEAŢU, sînteţi prim-secretar al comitetului de partid de pe platforma siderur­giei gâlăţene. Ce semnificaţie au pentru colectivul de aici cuvintele care conturează un adevăr pregnant al realităţii noastre socialiste şi anume : unitatea poporului în jurul partidului, al secretaru­lui său general ? — Semnificaţiile pe care le are pentru întreaga noastră naţiune : încrederea nezdruncinată în politica partidului, partid legat prin milioane şi milioane de fire de popor. Temeiurile acestei Încrederi sunt generate de tot ceea ce am înfăptuit in aceşti ani, urmînd neabătut linia strategică a Partidului Comunist Român. Sunt reali­tăţi fundamentale pe care, in munca mea de activist — in esenţă, o muncă cu omul — le aflu încorporate, in realitatea încon­jurătoare, in felul de a gindi şi acţiona al zecilor de mii de muncitori de aici. — Care sint dimensiunile acestei reali­tăţi aici ? — M-aş referi mai întii la o dimensiune materială. Partidul a hotărit , pină in '75 Galaţiul să producă in jur de 5 milioane tone de oţel. Am acţionat într-o singură unitate de voinţă şi am îndeplinit acest obiectiv major. La cel de-al XI-lea Con­gres — m-am numărat şi eu printre dele­gaţi — s-a stabilit , după 1980, Galaţiul să producă zece milioane tone de oţel. Acţionăm cu aceeaşi dăruire şi abnegaţie, cu o unică voinţă pentru a îndeplini şi acest gînd cutezător al partidului. In frun­tea acestei bătălii se află cei peste 17 000 de comunişti, nucleu de forţă, de energie şi de spirit revoluţionar. Purtători ai carnetului de partid despre care obişnuim să spunem că este sinonim cu linia itîi. Astfel, realitatea materială este între­gită firesc şi de o altă dimensiune : aceea a conştiinţei comuniste. Partidul işi clă­deşte autoritatea tocmai prin calităţile moral-politice ale membrilor săi , prin aceea că fiecare comunist este, trebuie să fie un militant pe baricadele progresului. Crescuţi, educaţi în acest climat, comu­niştii reprezintă adevărate modele de muncă şi viaţă la care aspiră şi comuniştii fără carnet de partid, cum le spunem noi nemembrilor de partid, dar care „cotizea­ză“ cu fapte de muncă demne de laudă la realizarea Programului partidului. Iar gîndul comunist care răzbate dinspre furnale, oţelării si laminoare are această inaltă ţintă : de a aşeza la temeliile uni­­tăţii de nezdruncinat a poporului in jurul— partidului, al secretarului său general, cununa noastră de fapte de muncă — mereu mai rodnice, mereu mai bogate. UNIRE ! UNITATE ! Cuvinte nespus de scumpe inimii şi conştiinţei fiecărui cetăţean al României socialiste. Cuvinte ce subliniază, cu forţa puternicelor simţăminte colective, voinţa de nestrămutat a întregului nostru popor de a edifica pe pâmîntul patriei sale — strins unit în jurul partidului — o orînduire în care să se întrupeze visele înaintaşilor şi aspiraţiile­­contemporanilor, o orînduire a libertăţii şi dreptăţii, a înfloririi şi bunăstării, societatea omului deplin stâpîn pe destinele sale, comunismul. „Acţionam ca un singur om, ca o singura voinţă in jurul partidului, al secretarului său general La întrebarea noastră, GHEORGHE BURUC, Erou al Muncii Socialiste, lăcătuş la cunoscuta întreprindere bucureşteana „23 August", răspunde, la rindul său, printr-o întrebare : — Ce este de fapt istoria partidului nos­tru comunist decit o luptă dusă fără de răgaz, lupta unei forţe politice conştiente de misiunea ei istorică, forţă politică ce s-a identificat cu năzuinţele şi idealurile noastre, ale muncitorilor ? Din prima cli­pă a existenţei sale, partidul, avînd in rîndurile lui pe cei mai buni fii ai po­porului, a iniţiat, organizat şi condus în­treaga luptă revoluţionară din România. El ne-a condus spre izbinzile care au pus temelii României socialiste de azi. Sub conducerea partidului, clasa muncitoare a luat in stăpinire puterea politică şi econo­mică, a înfăptuit şi înfăptuieşte opera de industrializare socialistă a ţării. Sub con­ducerea partidului, omul muncii a deve­nit proprietar şi beneficiar, exercitîndu-şi mandatul autoconducerii muncitoreşti. Iată de ce noi toţi — muncitorii, ţăranii, intelectualii ţării, întregul popor — îi suntem­ devotaţi partidului cu trup şi su­flet. Iată de ce acţionăm într-o unitate de granit, în jurul partidului, al secreta­rului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru înfăptuirea întocmai a Programului partidului. — Care sunt temeiurile acestei unităţi de voinţă şi acţiune ? — In primul rind, faptul că întotdeauna ceea ce partidul a spus s-a împlinit spre binele ţării, al tuturor fiilor ei. Şi, în ace­laşi timp, faptul că avem un partid în­cercat, călit in lupta pentru fericirea po­porului. Iar in fruntea partidului şi statu­lui se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In tot ce înfăptuim îl simţim alături de noi. Tovarăşul Ceauşescu işi găseşte în­totdeauna timp să ne asculte, să stea de vorbă cu noi — de nenumărate ori a fost in uzina noastră, ne-a ascultat părerile, ne-a dat sfaturi înţelepte. Zilele trecute am făcut parte din delegaţia de oameni ai muncii care, mergind la Comitetul Central al partidului, l-au rugat pe secretarul ge­neral să ne prezinte mai pe larg unele probleme privind politica internaţională a ţării. A dat curs dorinţei noastre, găsind că este firesc ca noi, clasa muncitoare, cla­sa conducătoare in societate, să ne intere­săm îndeaproape de tot ceea ce priveşte activitatea partidului şi statului nostru. Un fapt care, după mine, dă relief distinct de­mocraţiei orinduirii noastre, legăturii strinse dintre partid şi clasa muncitoare. Am înţeles şi cu acest prilej, incă o dată, că întreaga politică a partidului serveşte în cel mai înalt grad interesele clasei noastre muncitoare, interesele poporului, ale României socialiste, interesele păcii şi socialismului în lume. Discutăm cu o femeie ca atitea altele de pe întinsul nostru Bărăgan — NICU­LINA BUCUR, şefă de echipă la C.A.P. Ciulniţa, judeţul Ialomiţa. — Ce a făcut partidul pentru noi, ţăra­nii, pentru viaţa noastră, nu se poate uita ! în familia noastră eram 9 copii şi cu toate că munceam cu toţii, abia reu­şeam să ne hrănim. Astăzi, ogoarele noas­tre rodesc după vrednicia noastră. Şi ro­desc bine, dacă recoltele la hectar sunt de 7-8 ori mai mari ca în vremea tinereţii mele. Ştim că de noi depinde ca pămin­­tul să dea rod tot mai bogat, muncind cu toţii in aşa fel incit „primăvara agricul­turii noastre“, despre care vorbea tovară­şul Ceauşescu, să vină cit mai repede. — Cum vedeţi participarea ţărănimii la cirinuirea treburilor ţării ? — Avem locul nostru bine rostuit în so­cietate, alături şi în strînsă unitate cu toţi cei ce muncesc, şi eu zic că e un loc de cinste şi onoare — potrivit hărniciei fiecă­ruia, loc de care n-au avut parte părinţii noştri. Eu, de exemplu, lucrez pe cîmp ca toată lumea, cu sapa, cu secera, dar fac parte şi din consiliul de conducere al C.A.P.-ului , sunt vicepreşedintă cu proble­me sociale, îmi spun cuvintul in toate problemele obştii. Sunt, totodată, membră a consiliului uniunii judeţene a coopera­tivelor agricole de producţie şi am făcut parte din delegaţia care a participat la Congresul ţărănimii. Cu un partid ca al nostru este firesc să se întărească tot mai puternic unitatea oamenilor muncii de la oraşe şi sate, a întregului popor în jurul partidului, al secretarului său general. Răspunzind întrebării noastre despre te­meiurile pe care se reazimă ideea unităţii, profesorul emerit dr. ing. ALEXAN­DRU DOMŞA, din Cluj-Napoca, ne-a răspuns : — Ştiţi, eu personal am două argumente solide, unul care vine dinspre trecut, altul care urcă spre viitor. Primul, iată-l : in preajma lui 1 decembrie 1918 eram in clasa a VI-a de liceu la Aiud. Mi-aduc aminte că, împreună cu părinţii, ne-am urcat intr-o căruţă şi am plecat la Alba Iulia. Am ascultat toate cuvîntările şi ne-am prins în horă, muncitori, ţărani, în­văţători, medici, cu miile şi zecile de mii. A fost un moment înălţător, dar rosturile lui s-au împlinit cu adevărat abia în anii socialismului. — In felul acesta am ajuns, desigur, la al doilea argument... — ...şi cel mai important. Pentru mine, ca om de ştiinţă, unitatea de azi a poporu­lui nostru înseamnă simbioza tuturor nă­zuinţelor, capacităţilor, energiilor în jurul partidului ştiinţei celei mai înaintate des­pre lume şi societate, materialismul dia­ „O idee cu o frescă la dimensiunile întregii ţări . Noi suntem­ aici, în defileul Oltului şi pe Lotru-aval, mai bine de trei mii de constructori. Ridicăm baraje, zidim hidro­centrale — ne spune tînărul constructor ION OBROCEA. Lucrăm alături, fră­ţeşte, oameni de pe intreg cuprinsul ţării. Cu toţii am venit aici să ne dăm prino­sul la înfăptuirea ţelului atit de scump nouă tuturor — ridicarea României socia­liste în rîndul ţărilor avansate pe plan economic. — Cum răspunde cea mai tinără gene­raţie chemării partidului ? — De la o generaţie la alta de con­structori s-au transmis, în anii construcţiei socialiste, ca o „ştafetă nevăzută1", erois­mul, tenacitatea, dorinţa necontenită de a lucra mai repede, mai bine, mai econo­mic. Toţi laolaltă — veteranii de la Bum­­beşti, generaţia Bicazului şi Argeşului şi, împreună cu ei, noi, cei mai tineri — ne găsim alături in efortul de a înălţa noile cetăţi de lumină. Am pus Oltul şi Lotrul la o treabă, am pus în funcţiune pină „ azi puteri ce depăşesc 700 MW. Este o victo­rie a noastră, a tuturor — indiferent de vîrstă sau de naţionalitate. Noi, cei mai tineri, nu uităm că avem o mare datorie : nouă, partidul ne-a asigurat toate condi­ţiile să ne formăm ca oameni, să ne afir­măm capacitatea, intr-un cuvînt — şi nu mă sperie cuvintul — să intrăm in istorie pe poarta principală. Da, sintem­ generaţia care va construi şi va trăi în comunism. Şi ne simţim angajaţi cu toată fiinţa noastră la împlinirea acestui ideal su­prem al partidului. — Despre ostaşii patriei se spune că sunt trup din trupul poporului. Ca om ce purtaţi haina militară, ce înseamnă aceas­ta pentru dv. ? — înseamnă a te simţi părtaş la tot ceea ce se durează in ţară, răspunzător faţă de apărarea a tot ceea ce făurim — ne spune sergentul PETRUŞ MANTĂI­LĂ. Am învăţat să gindesc astfel de la părinţii mei, cooperatori in comuna Rimnicelu, judeţul Brăila , apoi m-a deprins cu această conduită de mun­că şi viaţă colectivul muncitoresc al întreprinderii de autocamioane din Bra­şov, unde am lucrat împreună cu fratele meu mai mare,­ Ion , apoi aici, în armată, la această şcoală de educaţie patriotică, revoluţionară şi ostăşească. Dar, în primul­­rind, de la partid am învăţat că trebuie să gindesc şi să muncesc exemplar, să fiu una cu poporul din care fac parte şi, la nevoie, să-mi dau şi viaţa pen­tru cuceririle sale, pentru libertatea şi independenţa patriei. Am reţinut acest îndemn şi din cuvintarea pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu, comandantul suprem al forţelor noastre armate, a rostit-o la­ intilnirea recentă cu reprezen­tanţi ai armatei şi ai Ministerului de In­terne, intilnire la care am avut cinstea să iau parte. Asemenea tuturor ostaşilor ţării, atit eu cit şi militarii din subunitatea de frunte pe care o comand, nu vom precu­peţi nici un efort pentru a ne perfecţiona permanent pregătirea de luptă şi politică, pentru a asigura, întregii noastre activităţi o calitate nouă, superioară, aşa cum ne-a ordonat comandantul suprem, împreună cu întreaga armată, suntem­ gata oricând să răspundem cu un ostăşesc prezent­­ la chemarea partidului şi a poporului, să apărăm, cu orice sacrificiu, cuceririle re­voluţionare, independenţa şi suveranita­tea scumpei noastre patrii. — Evenimentul pe care-1 aniversăm PAGINA 3

Next