Scînteia, iunie 1981 (Anul 50, nr. 12060-12084)
1981-06-02 / nr. 12060
Cu înaltă răspundere comunistă in îndeplinirea programului stabilit de partid pentru punerea in valoare a noi resurse de materii prime şi energetice, ieri s au declanşat DOUĂ NOI ŞI AMPLE ACŢIUNI DE ÎNTRAJUTORARE MUNCITOREASCĂ Ieri, în Călimani şi la Cîmpu lui Neag, de unde publicăm relatările trimişilor noştri, au avut loc manifestările legate de inaugurarea a două noi acţiuni de întrajutorare şi solidaritate muncitorească. Acţiunea „Sulf-Calimani 81" şi acţiunea „Huilă — Cîmpu lui Neag" se adaugă celor aflate în plină desfăşurare in bazinul minier al Olteniei, la Horezu şi la Roşia Poieni. Cinci acţiuni muncitoreşti organizate pe baza hotărîrii conducerii partidului şi statului nostru, la iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Cinci ofensive de largă amplitudine pentru îndeplinirea cu un ceas mai devreme a mobilizatorului program al partidului, menit să contribuie la dezvoltarea bazei de materii prime şi energetice a ţării, unul din factorii determinanţi ai progresului economico-social al României in actualul cincinal. „Sulf - Călimani 81“ • 7 detaşamente muncitoreşti din 7 judeţe ale ţării prezente în Călimani • Aproape 2 milioane metri cubi de rocă vor fi înlăturate din drumul spre zăcâmîntul de sulf • 20 de kilometri de noi şosele de acces spre inima muntelui „Huilă - Cîmpu lui Neag“ • Vor fi excavaţi peste un milion metri cubi de steril pentru a pregăti exploatarea a 200 000 tone cărbune . Peste 600 de muncitori şi studenţi din judeţul Hunedoara în sprijinul minerilor de la Cîmpu lui Neagu Importante forţe tehnice suplimentare în perioada desfăşurării acţiunii Munţii Călimani şi-au ascuns cu grijă comorile. Le-au ascuns în adincuri, infăşurindu-le cu piatră seacă, acoperindu-le cu păduri de brad, năpustind peste ele zăpezile, ploile, ceţurile. Opt luni pe an, aici, intre creste şi văi prăpăstioase, domneşte iarna. Zăpezile stăpinesc şi acum munţii. In faţa lor nu au dat înapoi geologii, minerii... Nu s-au speriat de piedicile ridicate in cale buldozeriştii, excavatoriştii, şoferii marilor autobasculante. După aproximativ zece ani de muncă. Negoiul românesc — pisc de 1884 metri înălţime — apare sculptat in trepte pină aproape de vîrf, învăluit de şosele în serpentină. Trepte de cite 20 de metri înălţime, trepte ciclopice. Pe fiecare dintre ele alunecă excavatoarele de sute de tone greutate, aleargă basculantele — fiecare de 40 de tone capacitate, se desfăşoară cabluri electrice de 6 000 de volţi, urcă spre înalt conducte de aer comprimat, strecurind în galeriile de puşcare energia necesară forărilor în stincă. Zi şi noapte, sfidînd ostilitatea naturii, aici, in Călimani, oamenii înaintează spre zăcâmîntul de sulf, materie primă atit de preţioasă in industria chimică. Ieri, aici, s-a declanşat o amplă acţiune de întrajutorare muncitorească avind drept scop intensificarea ritmului de pregătire a exploatării zăcămîntului de sulf. Cu acest prilej, dind glas hotărîrii lor bărbăteşti de a realiza importanta lucrare, participanţii la acţiunea „Sulf- Călimani 81“, însufleţiţi de spirit revoluţionar, au adresat tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, o telegramă în care se spune între altele : Beneficiind de grija şi sprijinul nemijlocit pe care conducerea partidului şi statului, dumneavoastră personal ni le acordaţi, cu sufletele pline de cea mai aleasă mindrie patriotică, vă asigurăm că vom urma neabătut exemplul dumneavoastră de devotament nemărginit faţă de idealurile de progres şi bunăstare ale naţiunii noastre socialiste şi vom pune în valoare întreaga capacitate creatoare, pricepere şi putere de muncă pentru înfăptuirea în mod exemplar a sarcinilor ce ne-au fost încredinţate în (Continuare în pag. a IlI-a) în apropiere de Uricani, pe firul Jiului de vest, la marginea satului Cimpu lui Neag, in primăvara anului trecut au sosit buldozere, excavatoare şi autobasculante. Se inaugura astfel, după mai bine de un secol de minerit subteran in Valea Jiului, prima exploatare a cărbunelui cocsificabil la suprafaţă. Printre cei dinţii oameni ce au sosit aici pentru a deschide noua mină se număra şi inginerul Gheorghe Stoicuţă, care in prezent este şeful sectorului minier de suprafaţă. — Prima tonă de cărbune cocsificabil din microcariera pe care am deschis-o aici, la Cîmpu lui Neag, a fost extrasă în ziua de 29 iunie 1980 — ne spune inginerul Stoicuţă. Nu eram decit o mină de oameni. Aprecierile geologilor, care estimau existenta in această zonă a unor importante rezerve de huilă aproape de suprafaţă, începeau să se confirme. De atunci, s-a intensificat activitatea de descopertare ; totodată, din acest an, sporind numărul de muncitori şi utilaje, am început să extindem substanţial extragerea cărbunelui „la zi“. Astfel, de la începutul anului şi pină in prezent au fost extrase şi trimise la preparaţia cărbunelui din Lupeni peste 60 000 tone cărbune cocsificabil, cu 10 000 tone mai mult decit se prevăzuse. Aşadar, la Cimpu lui Neag sunt însemnate rezerve de huilă, a căror extracţie din carieră este deosebit de eficientă. Specialiştii au stabilit că raportul de descopertare în această carieră este mai bun comparativ cu extracţia din subteran , de unu la trei. Adică, pentru o tonă de cărbune este necesară excavarea a trei tone de pămînt şi rocă. Pentru ca această exploatare carboniferă să producă un timp cit mai scurt la întreaga capacitate, a devenit necesară concentrarea în carieră a unor importante forţe tehnice, materiale şi umane, atit pentru efectuarea lucrărilor curente de extracţie, cât şi pentru realizarea rapidă a unor lucrări adiacente de descopertări, asecări, organizare a liniilor de transport a cărbunelui şi a materialului steril ş.a. Şi iată că ieri, 1 iunie, a fost declanşată o însemnată acţiune de întrajutorare muncitorească denumită „Huilă — Cimpu lui Neag“. Peste 600 de excavatorişti. buldo (Continuare in pag. a IlI-a) Asaltul munţilor in Călimani Foto : Agerpres O primire in partid Viaţa Voicăi Lupa din comuna Bertea (Prahova) a cunoscut multe, bucurii, dar şi destule greutăţi. Nici cuna insă nu s-a dat bătută. Simţea alături de ea umărul puternic al soţului. E adevărat, el pleca in zori la uzină, la Plopeni, şi se reintorcea acasă cind se lăsau umbrele serii. Pe umerii femeii — mamă eroină — au stat grijile creşterii celor zece copii... Cel mai mare, Ion, are acum 25 de ani şi e trezor fruntaş la întreprinderea mecanică Plopeni. ..unde lucrează şi taica“, cum ii place lui să se laude. Maria, venită după el, este muncitoare ţesătoare in comună : Zamfira, strungăriţă ; Elena, frezoare. Ceilalţi sunt PICĂTURA DE CERNEALĂ la virsta şcolii, iar mezinul, de patru ani, se joacă încă prin curte. : — Pe Votca noastră, tovarăşi, pentru energia şi dragostea ei de viaţă, pentru calităţile sale de mamă, de soţie, de cetăţeană a comunei, o susţin cu căldură pentru a intra in rindurile membrilor Partidului Comunist Român. După Constantin Şinca, vicepreşedinte al consiliului popular comunal, au mai luat cuvintul alţi patru vorbitori. Şi toţi au rostit numai cuvinte de laudă la adresa femeii gospodine ce stătea modestă, puţin intimidată de atmosfera solemnă a adunării. — Dacă-i aşa, să punem la vot primirea in rindurile comuniştilor a tovarăşei Voica Lupu — a spus secretarul. Cine este pentru... ? O pădure de miini s-a ridicat dintr-o dată. — Şi acum, dau cuvintul tovarăşei Voica... — Vă mulţumesc pentru toate cuvintele pe care le-aţi spus despre mine — rosti, vădit emoţionată, femeia. Ce-aş mai putea adăuga ? Că îmi voi da toată silinţa să fiu şi pe mai departe un om de nădejde. Pentru familie, pentru comună, pentru organizaţia noastră de partid. Vă rog să contaţi pe mine ! Femeia s-a reaşezat apoi in bancă, învăluită de privirile aprobatoare, calde, ale tuturor celor de faţă. Constantin CAPRARU I PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul L Nr. 12060 Prima ediţie Marţi 2 iunie 1981 4 PAGINI — 30 BANI Obiective noi pe platforma siderurgică de la Călan Pe noua platformă siderurgică de la Intreprinderea „Victoria“ Călan au fost puse in funcţiune obiective industriale de mare importanţă pentru economia naţională. Au intrat in funcţiune, parţial, linia a treia de la noua turnătorie, Jurnalul nr. 3 de 1 000 metri cubi, care a elaborat pină acum pentruturnătoriile din ţară peste 140 000 tone fontă cenuşie, şi fabrica de aglomerare, care asigură încărcătura pentru furnalele nr. 3 şi 4, cu o capacitate de 1,6 milioane tone aglomerat pe an. Se află in fază avansată de construcţie furnalul nr. 4 cu o capacitate de 1 000 metri cubi şi bateria nr. 1 de cocsificare. (Sabin Cerbu). In fotografie : In construcţie — instalaţiile de la furnalul nr. 4 din Călan. LA ORDINEA ZILEI IN AGRICULTURA Strîngerea grabnică a primei recolte de furaje a anului Este lucrarea de cea mai mare însemnătate pentru creşterea producţiei de carne şi lapte. Acum trebuie recoltate şi depozitate pentru iarnă culturile pentru masă verde, trifolienele, ierburile de tot felul. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, in cooperativele agricole din judeţele Constanţa, Satu Mare, Dolj, Bihor, cositul trifolienelor s-a încheiat. Totuşi cantităţile de fin şi semisiloz depozitate sunt încă reduse, îndeosebi in judeţele Brăila, Olt, Ialomiţa, Timiş şi altele. In aceste zile sunt necesare organizarea exemplară a muncii formaţiilor specializate de mecanizatori, formarea cit mai multor echipe de codaşi peste tot unde nu ajung mijloacele mecanice, pentru recoltarea la timpul optim a tuturor plantelor de nutreţ şi conservarea lor fără pierderi. In cele mai multe unităţi agricole din judeţul Dîmboviţa au fost stabilite cu precizie cantităţile de furaje care se string şi se depozitează pentru iarnă, precum şi cele ce se dau in consumul curent al animalelor. Tovarăşul Vasile Necula, primarul comunei Râcari, ne spunea că la cooperativa agricolă din localitate de la prima coasă se vor depozita 300 tone fin. De asemenea, la complexul pentru îngrăşarea ovinelor, după cum ne spunea ing. Gheorghe Badiu, directorul unităţii, recoltarea trifoiului pe cele 25 hectare s-a încheiat, întreaga recoltă este preparată sub formă de fin de calitate superioară. Cu totul alta este atitudinea faţă de recoltarea furajelor pentru iarnă la cooperativa agricolă Colacu. Această unitate dispune de numai 15 hectare lucerna, care se dă în totalitate în consumul curent al animalelor. Deşi ne aflăm la sfîrşitul unei „luni a furajelor", la Colacu nu s-a depozitat încă nici o tonă de fin sau de semisiloz. Cu ce vor fi hrănite cele 465 bovine şi 1 150 ovine ? O întrebare, deocamdată, fără răspuns precis şi clar. Chiar dacă nu în aceleaşi proporţii, se prefigurează un deficit de furaje, îndeosebi fin, şi nu alte unităţi agricole. Tovarăşul Florin Neagu, director adjunct al direcţiei agricole, ne spunea că, pină la toamnă, cooperativele agricole dimboviţene trebuie să asigure minimum 40 000 tone de fin, dar resursele existente nu asigură decât jumătate din această cantitate. Ce se va face în această situaţie ? Organele judeţene au stabilit ca 15 000 tone de fin să fie cumpărate din localităţile montane. „Situaţie impusă“, ni s-a răspuns. Or, a creşte animale la şes cu fin produs la munte nu e nicidecum o practică normală. In afara măririi costurilor producţiei zootehnice, aceasta influenţează negativ creşterea animalelor în zona montană. In Dîmboviţa, ca şi în alte judeţe, specialiştii sunt chemaţi să decidă asupra tehnologiilor de conservare a nutreţurilor verzi, astfel incit să se înlăture pierderile de substanţe nutritive. Răspunsul la întrebarea „să facem fin sau semisiloz ?“ nu poate fi dat nici de la organele agricole judeţene şi nici de la ministerul de resort, cum mai aşteaptă unii specialişti. Pentru că decizia în favoarea uneia sau alteia dintre aceste metode de conservare nu se poate lua decit la faţa locului, in raport cu resursele de furaje, evoluţia timpului, precum şi în funcţie de dotarea mecanică şi forţa de muncă disponibilă. „Pe timp frumos facem fin “ afirmă tovarăşul Ene Stan, preşedintele cooperativei agricole Nucet. Am cosit 70 hectare de lolium şi trifoi pentru fin. Recolta este bună. De pe 12 hectare de păşune ameliorată am obţinut 30 tone de fin şi am însilozat 300 tone de masă verde“. In unele unităţi, aşa cum este cazul cooperativei agricole Mircea Vo in unităţi din judeţul Dîmboviţa, de la foarte bine la nesatisfăcător că, întreaga cantitate de masă verde este însilozată. O formaţie de mecanizatori lucrează zi-lumină la cositul,, transportul şi presarea masei verzi în compartimentele silozului. „Aşa a hotărit consiliul de conducere, încă din iarnă, să însilozăm masa verde. Cit despre fin... om mai vedea“ — ne spune un cooperator. O hotărîre bună, care însă nu poate fi bătută in cuie. Cind ploile păreau interminabile, era indicat să se insilozeze, dar acum, pe timp insolit, este necesar să se prepare cantităţi cit mai mari de fin. Supunem atenţiei această problemă devenită nu în puţine locuri o falsă dilemă. Pentru a decide asupra modalităţilor de conservare a furajelor trebuie avute în vedere condiţiile reale din această perioadă şi nu deciziile luate cu săptămîni sau luni in urmă. Pentru a se putea strînge şi depozita cantităţi cit mai mari de furaje este necesar ca toate utilajele să fie bine folosite. Or, în această privinţă, în judeţul Dîmboviţa sunt multe neajunsuri. Tovarăşul Marin Gogescu, inginerul-şef al S.M.A. Ghergani, ne spunea că 5 combine autopropulsate tip CAF n-au lucrat niciodată la capacitatea nominală. Dealtfel, două dintre acestea, modificate și modernizate pentru a treia oară, nu au lucrat în acest sezon nici o oră. Alte două combine, de același tip, se află in curs de modificare la S.M.A. Titu, deși ar fi trebuit să se afle in cimp. O altă combină autopropulsată, E-280, nu poate fi folosită din lipsa unor curele. „Curelele livrate de Combinatul de cauciuc Jilava nu au rezistat nici măcar o jumătate de zi“, precizează tov. Gogescu. Deci, tragem linie și socotim cele 5 combine CAF, modificate sau în curs de modificare, costă in jurul a 1,5 milioane lei, dar pierderile prin neutilizarea lor la recoltare sunt dificil de calculat. Asemenea neajunsuri, într-o formă sau alta, se regăsesc şi in alte unităţi agricole. Consecinţele lor asupra balanţei furajelor şi asupra producţiei zootehnice ar putea fi foarte păgubitoare. Recoltarea furajelor este o lucrare de sezon căreia organele de partid şi agricole trebuie să-i acorde maximă atenţie. Acum este necesară organizarea exemplară a formaţiilor specializate de mecanizatori, iar acolo unde nu ajung mijloacele mecanice — să intre cosaşii. Acum, şi nu la iarnă, este timpul cind pot fi valorificate resursele pentru echilibrarea balanţei furajelor, pentru a umple toate fînarele şi silozurile. C. BORDEIANU Cercetarea literară în căutarea stratului aurifer al operei Istoria literară consemnează din mers apariţia unor scrieri ai căror autori au cucerit mai demult audienţa cititorilor, dar reţine şi volumele de debut ale unor necunoscuţi in care pare că se disting semnele unei strălucite ascensiuni viitoare. Uneori, făgăduielile debutului se adeveresc în scurtă vreme. Alteori, încercările de cristalizare a unei viziuni asupra lumii eşuează repetat şi criticii literari se arată cinci dezamăgiţi, cind incă optimişti, siguri că prognoza de la debut nu va fi infirmată. Surprizele sunt posibile şi intr-un sens şi intr-altul : „căderea" tragicomediei ..Hagi Tudose“ din 1912, pe care in reluarea Teatrului Naţional o admirăm azi fără rezerve, punind-o alături de „Avarul“ lui Moliére, ca expresie specifică dintr-o anume epocă bucureşteană ; cazul Arghezi şi Rebreanu, contestaţi la început de critici cu faimă — verifică o parte a afirmaţiei de mai sus. Pe de alta, putem aminti atâtea nume lucind — efemer — chiar în paginile celei mai elegante reviste din ultimul sfert al veacului trecut — „Revista nouă“ — apărută sub egida colosalei personalităţi a lui B. P. Hasdeu: Sc. Presen, V. Cosmescu, O. Lugoşianu şi chiar Victor Bilciurescu şi delicatul Artur Stavri — poeţi; A. Papadopulo Calimach, memorialist; Const. Ioniţă, titular multă vreme al „Cronicii lunare“ — de la care directorul va fi aşteptat opera reprezentativă şi care nu ne-au lăsat decit metafore răzleţe şi duioase confesiuni romantice, informaţii lipsite de accentul judecăţii de valoare, din care să putem reconstitui climatul spiritual şi artistic al vremii lor. Incontestabil, fiecare epocă îşi creează singură caracteristicile definitorii, folosind, desigur, şi datele antecedente, cu rigoare nouă, intr-o viziune concordantă cu aspectele economice, politice, sociale şi artistice dominante in acel răstimp, ca pe un material de construcţie intr-un plan nou. In anii construcţiei socialiste, în care ne aflăm de aproape patru decenii, istoria şi critica literară au avut drept comandament de onoare valorificarea moştenirii noastre literare, in lumina obiectivităţii ştiinţifice, urmărind ca prin mesajul operelor clasice şi contemporane, prin mijloacele artistice atit de diferite de la un scriitor la altul să contribuie la educaţia cetăţenească şi moralpatriotică a cititorilor, la familiarizarea lor cu principiile estetice vii, care fac din cuvinte şi sintagme, din structurile epice, dramatice ori lirice un vast şi complicat modelator al sufletelor. Cind caratele înalte ale unor scrieri au strălucit din orice unghi ar fi fost privite, istoria şi critica literară s-au străduit să le pună în lumină prielnică valorosul lor conţinut, dar şi inerentele scăderi ivite sub influenţa epocii in care au fost create, deci, fără rabat asupra calităţii. Observaţiile justificate — oricare ar fi momentul concepţiei şi realizării lor — nu sunt acuze, absurde, la adresa creatorilor, ci călăuze necesare ale cititorului, derutat adesea de contradicţiile din sinul creaţiei aceluiaşi autor, nedumerit de aspecte neconcordante in aceeaşi epocă. Zi de zi se cern şi producţiile mai vechi şi mai noi, aşezînd în rafturile permanenţei valorilor tot ce avem mai bun. In acest spirit, cu o sîrguinţă demnă de laudă, mai ales de douăzeci de ani încoace, disciplinele principale ale valorificării moştenirii noastre literare s-au angajat să decoperteze stratul aurifer al celor uitaţi, mărind — cu fiecare restituire — bogăţia literaturii naţionale. In succesivele etape de desfăşurare a muncii de editare pe care şi-au luat-o deopotrivă editurile şi îngrijitorii ediţiilor Eminescu, Slavici, Creangă, Caragiale, Delavrancea, Rebreanu, Agârbi(Continuare în pag. a H-a) Insemnări de prof. univ. dr. Emilia St. MILICESCU Vă prezentăm noi cartiere ale Capitalei MĂRGEANULUI Pe harta Bucureştiului, zona Mărgeanului apare inscrisa intr-un triunghi cu laturile delimitate de strada Sebastian, Calea Rahovei, Şoseaua Alexandriei, str. Antiaeriană şi Drumul Sării. Un triunghi întins pe vreo 200 hectare, relativ autonom in structura oraşului. Casele, mărunte ca in vechile mărginimi ale oraşului, trădează o obirşie semirurală, evidentă in lipsa de confort, absenţa zestrei tehnico-edilitare, moşteniri de tristă amintire ale vechilor mahalale bucureştene. Primind misiunea de a întocmi viitorul profil urbanistic al zonei, colectivul de proiectanţi din secţia a VI-a a Institutului „Proiect“ Bucureşti a întreprins mai intâi, împreună cu alţi specialişti, un aprofundat studiu pluridisciplinar. Concluzia : proiectul noului ansamblu, a cărui realizare a început în aceste luni, dispune de un amplasament deosebit de favorabil construcţiei de locuinţe. Pledează pentru aceasta vecinătatea cu viitorul centru politico - administrativ, dar şi apropierea de o puternică platformă industrială, cu unităţi de mari proporţii, cum sunt „Electromagnetica“, „Vulcan“, Uzinele chimice române şi altele, ceea ce va permite lucrătorilor din aceste unităţi să scurteze considerabil distanţa dintre casă şi locul de muncă. In calculele experţilor intră şi microclima convenabilă, datorită vinturilor de nord— vest şi sud-vest, ce vehiculează aer proaspăt, primenind in permanenţă atmosfera. Toate acestea, ca şi celelalte motivaţii desprinse din studiile socio-economice se regăsesc intr-un fel sau altul in schiţa detaliului de sistematizare a ansamblului de locuinţe Mărgeanului. Iar acest detaliu de sistematizare, după cum ne-a informat interlocutorul nostru, arhitectul Gheorghe Stănculescu, şef proiect, prevede nu o simplă mobilare a străzilor, prin substituirea imobilelor vechi şi de slabă calitate ori lipsite de dotări tehnico-edilitare şi sanitare, cu blocuri confortabile, ci realizarea unui nucleu urban complex. Ca oricare mare ansamblu de locuinţe, şi cel de aici va dispune de importante spaţii comerciale, două complexe de educaţie şi învăţămint cuprinzind, fiecare, cite o şcoală generală, sală de sport şi grădiniţă, urmind ca intr-o etapă ulterioară să se construiască şi două creşe, precum şi un dispensar şi o piaţă agroalimentara. In perspectivă se prevăd un parc sau o mică zonă de agrement, inclusiv un ştrand de cartier. Remodelarea spaţiului la parametrii urbanismului contemporan înseamnă şi o bună echipare cu reţele electrice, de termoficare, de canalizare şi de aducţiune a apei. Strada Mărgeanului, care va mai primi un fir de circulaţie suplimentar pe sens, va deveni o axă principală a viitorului ansamblu, iar str. Sebastian va fi modernizată, intrind in sistemul major al circulaţiei din oraş. In prima etapă de construcţie, respectiv anul acesta, se vor realiza 864 de apartamente, anul viitor 1 200 şi apoi, în tranşe din ce în ce mai mari, pină la finalizarea celor 8 500 de apartamente prevăzute in detaliul de sistematizare. Gabriela BONDOC