Scînteia, martie 1985 (Anul 54, nr. 13225-13252)

1985-03-26 / nr. 13247

M­MN­ mIOR SI MNTUHH THRUM NIGOIAE Cu toate că vremea este încă insta­bilă în unele zone ale ţării, pe nume­roase şantiere de investiţii construc­torii şi montorii îşi desfăşoară acti­vitatea cu energie şi stăruinţă, sub semnul eforturilor hotărîte de, a recupera ramînerile în urmă datorate condiţiilor grele de lucru din lunile de iarnă şi de a realiza integral prevederile planului de investiţii şi de puneri în funcţiune pe acest an. Sînt cît se poate de fireşti aseme­nea eforturi dacă avem în vedere amploarea lucrărilor programate pen­tru acest an , însumind un vo­lum de 273 miliarde lei — precum şi numărul mare de puneri in func­ţiune planificate — 259 de capaci­tăţi importante in industrie şi agri­cultură. Este vorba, aşa cum s-a subliniat la recenta consfătuire de lucru de la C.C. al P.C.R., de sar­cini deosebit de mobilizatoare pen­tru înfăptuirea cărora trebuie să se acţioneze cu înaltă răspundere, de­oarece de introducerea în circuitul productiv, la termen sau mai de­vreme, a noilor investiţii depinde, intr-o măsură hotărîtoare, înfăptui­rea celorlalte obiective economice din acest an şi pe întregul cincinal. De altfel, în repetate rinduri, secre­tarul general al partidului, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, a relie­fat importanţa majoră a îndeplinirii în bune condiţii a planului de inves­tiţii pe acest an hot­ărîtor al cin­cinalului, subliniind necesitatea de a se aplica cu fermitate măsurile sta­bilite de conducerea partidului şi statului în vederea punerii în func­ţiune cît mai rapid cu putinţă a tu­turor noilor obiective productive planificate. Există, aşadar, temeiuri profunde ca, zi de zi, pe şantiere să se ac­ţioneze prin toate mijloacele pentru accelerarea ritmului de execuţie a lucrărilor. După cum este cunos­cut, în planul pe acest an lucrările noi deţin o pondere mai redusă, cea mai mare parte a fondurilor finan­ciare, mijloacelor­ materiale şi a forţei de muncă fiind concentrată cu prioritate la obiectivele aflate în curs de execuţie, pentru grăbirea intrării lor în producţie. Sunt demne de apreciat, din acest punct de ve­dere, eforturile depuse şi rezulta­tele bune obţinute, în pofida difi­cultăţilor acestei ierni,, de construc­tori şi montori pe şantierele Siste­mului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier II“, Combinatului Esteochimie int­ . 1,­ Midia-Navodarii, întreprinderilor miniere Vulcan şi Motru, Combinatului de utilaj greu din Cluj-Napoca şi altele. Desigur, aceste rezultate trebuie amplificate, iar ritmul înalt de muncă să jaloneze activitatea con­structorilor şi montorilor de pe toate şantierele noilor obiective şi capacităţi productive. In acest scop este necesară pregătirea temeinică, sub toate aspectele, a fiecărei lu­crări în parte, planificarea riguroasă a procesului de execuţie. Altfel­­ spus, se impune adoptarea de ma­­­­suri ferme şi cuprinzătoare din par­tea proiectanţilor, a furnizorilor de­­ utilaje tehnologice şi­ de­ materiale de construcţii, pentru predarea la timp a tuturor proiectelor, livrarea integrală a echipamentelor şi uti­lajelor tehnologice şi, respectiv, a­­provizionarea ritmică cu materialele de construcţii necesare, concomitent cu organizarea mai bună a puncte­lor de lucru pe şantiere şi reparti­zarea din timp şi echilibra­tă a sa­r­cinilor pe formaţii şi oameni. Sub­liniem aceste probleme deoarece este absolut necesar ca toate con­ducerile de trusturi, de antreprize şi brigăzi complexe să acţioneze ne­­întîrziat pentru pregătirea­­fiecărei lucrări pină în cele mai mici amă­nunte, promovînd tehnologii de exe­cuţie moderne, menite să determi­ne creşterea gradului de industria­lizare şi mecanizare a lucrărilor, ■ sporirea productivităţii muncii şi, pe această bază, reducerea substan­ţială a duratelor de execuţie. Numai­­ aşa vor fi puse in valoare avanta­jele introducerii lucrului în acord global, iar potenţialul uman şi mij­loacele tehnice existente pe şan­tiere vor fi folosite cu randament superior. Complexitatea sarcinilor din do­meniul investițiilor face necesară,­­ mai mult ca oricînd, aplicarea de măsuri hotărîte pentru ca lipsurile manifestate în cursul anului trecut, lipsuri ,le au dus la nerealizarea unor importante capacități de pro­ducţie, să fie definitiv înlăturate. Ne referim, îndeosebi, la slaba or­ganizare a activităţii unor construc­tori şi montori, reflectată prin în­­târzieri în predarea fronturilor de lucru şi prin tendinţa mutării ne­justificate a unor însemnate efec­tive de muncitori dintr-un loc în altul, la nerespectarea termenelor de livrare a unor apreciabile canti­tăţi de utilaje tehnologice sau de materiale de construcţie, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de pildă, pe şantierele centralelor termoelectrice din Bucureşti şi­ Giurgiu, ale fabri­cilor de zahăr de la Călăraşi, Olte­niţa, Cărei şi altele. Iată de ce, conducerile de unităţi sunt chemate să examineze cu rea­lism posibilităţile de care dispun, să întocmească programe mobiliza­toare de lucru, şi în special de mon­taj tehnologic, îndeosebi pe şantie­rele combinatelor chimice din Dro­­beta-Turnu Severin şi Craiova, Com­binatului de celuloză şi hirtie Dej, întreprinderii de ţevi Roman, cen­tralelor termoelectrice de la Iaşi şi Arad, Combinatului siderurgic Că­lăraşi — şantiere pe care urmează să fie montate volume considerabile de utilaje tehnologice. In afara mă­surilor cu caracter tehnic menite să determine scurtarea ciclurilor de montaj pe aceste şantiere, ca şi pe numeroase altele se cer aplicate măsuri energice pentru folosirea cît mai raţională a forţei de muncă şi a utilajelor de execuţie şi, mai ales, pentru întronarea fermă, la toate punctele de lucru, in rindul tuturor echipelor şi muncitorilor a ordinii şi disciplinei in muncă. Pentru că hotărîtoare in activitatea de pe şan­tiere se dovedesc a fi, în ultimă in­stanţă, munca oamenilor, capacita­tea lor de a acţiona cu energie şi înaltă răspundere muncitorească pentru realizarea ritmică şi de ca­litate ireproşabilă a lucrărilor. Un rol deosebit în această privinţă re­vine personalului tehnic de pe şan­tiere — maiştri, şefi de echipă, in­gineri — care trebuie să asigure îndrumarea directă şi permanentă a procesului de execuţie, în toate fa­zele sale, să urmărească îndeaproa­pe respectarea întocmai a progra­mului de lucru, folosirea cu eficienţă a timpului de muncă. Aşa cum a demonstrat cu priso­sinţă şi experienţa de pină acum, intensificarea ritmului de construc­ţii şi montaj pe şantiere este con­­­ diţîîHffita- Şf­­de resp'cctarea­ de către furnizori a termenelor de livrare a utilajelor tehnologice stabilite prin contracte şi grafice, de expedierea acestora pe şantiere in succesiunea firească a lucrărilor de montaj, pen­tru a se evita crearea de stocuri de maşini şi echipamente tehnologice nemontate. Nimic nu este mai im­portant pentru colectivele de oameni ai muncii de la întreprinderea de utilaj tehnologic Buzău, întreprin­­derea de utilaj chimic Ploieşti, în­treprinderea mecanică de utilaj teh­nologic Moreni ş.a. decit recuperarea grabnică a răminerilor în urmă exis­tente, livrarea ritmică, la termen, a celorlalte utilaje contractate. Bine­înţeles, in contextul acestei cerinţe, nu poate fi omisă grija pentru calitatea ireproşabilă a utilajelor fa­bricate. in scopul evitării oricărei defecţiuni şi a remedierii lor ulte­rioare. Sarcini mari revin şi beneficiarilor de investiţii, care au datoria să participe activ, cu formaţii proprii de lucru, la montarea rapidă a uti­lajelor sau executarea unor lucrări de mai mică complexitate. Totodată, beneficiarii au obligaţia de a ur­mări, zilnic, modul in care sunt res­pectate graficele de execuţie, de a colabora strins cu furnizorii de uti­laje în scopul livrării maşinilor şi echipamentelor la termenele impuse de ordinea de montaj, de a inter­veni pe lingă proiectanţi pentru soluţionarea operativă, direct pe şan­tiere, a oricăror probleme ce se ivesc pe parcursul execuţiei. (Continuare in pag. a Il-a) O sarcină prioritară pe şantierele de ACCELERAREA RITMULUI DE REALIZARE A LUCRĂRILOR DROBETA­TURNU SEVERIN Activitate susţinută pe şantierul centralei electrice In actualul cincinal, jude­ţului Mehedinţi i-au fost alocate fonduri de investiţii în valoare de peste 40 mi­liarde lei. S-au conturat deja alte noi, moderne şi repre­zentative obiective industria­le, de o deosebită impor­tanţă pentru economia na­ţională . Sistemul hidroener­getic şi de navigaţie Porţile de Fier II, bazinul carboni­fer aflat în plină extindere, întreprinderea de aparate de măsură şi control, Lami­norul de profile mici, mina de cupru de la Baia de Aramă şi altele. O susţinută activitate desfăşoară, zi de zi, şi constructorii şi montorii de pe şantierul Centralei electrice de termoficare. In fotografie, o secvenţă de muncă de la primul grup energetic de 50 MW, care, peste puţine zile, va intra în probe tehnologice. Intr-un stadiu avansat de montaj se află şi cel de-al doilea grup energetic, de aceeaşi capa­citate. (Virginia Tătaru­, cores­pondentul „Scînteii"). Foto : Sandu Cristian In plin centrul oraşului Buzău — o uzină : între­prinderea de contactoare. A fost amplasată aici şi fiindcă, prin natura muncii care se desfăşoară în in­teriorul său, nu poluează atmosfera. Pe unul din pereţii exteriori ai clădirii — un mozaic , „Invăţă­mint-Cercetare-Producţie“, operă a doi cunoscuţi plas­­ticieni — Viorel Mărginean şi Vasile Celmare. Sub impresia frumoaselor ima­gini, pătrundem în uzină ca intr-o instituţie de în­­văţămînt tehnic superior, ceea ce şi este întreprin­derea de contactoare din Buzău. Prin aspect, prin felul cum e utilată, prin tinereţea muncitorilor cu halate imaculate, cu mîini îngrijite, agile. Mîini de bijutieri, avînd obişnuinţa de a face lucruri complica­te, de migală, de a înnobila ceea ce ating. In speţă, metalul. — Nu vindem nici un gram de metal fără să-i crească măcar de cinci ori preţul. Altfel de ce ne-am mai afla aici ? — ne spune inginerul-şef al întreprin­derii, tovarăşul Constantin Oprescu. Dintr-o jumătate de kilogram de metal se pot scoate şi 30 000 de lei. Prelucrîndu-1, valorificîn­­du-1 la nivelul tehnicii de vîrf de care dispunem. Străbatem secţiile de producţie. Ne oprim la un stand, la altul. Iată, aces­tea sunt contactoarele, pro­dusele cu care uzina a de­butat şi care, într-o gamă complexă, continuă să se realizeze aici. Aparent sim­ple, aceste produse electro­tehnice presupun multă muncă de fineţe, multă precizie. Le regăseşti la tot pasul, în componenţa celui mai banal tablou e­­lectric, dar şi a celui mai complicat echipament de automatizări. Iată însă şi produse ce ies din fami­lia contactoarelor, care, prin complexitatea şi gradul lor de noutate, forţează barie­rele tehnicii de vîrf : dis­pozitive complicate, apara­te de măsură şi control, utilaje pentru montajul mecanic şi automatizat al produselor, captatori solari, generatoare şi pompe ac­ţionate de vînt. — Ce legătură au aceste produse cu... firma între­prinderii ? — Dacă n-au legătură cu firma, cum bine aţi sesizat, au legătură cu mozaicul pe care l-aţi admirat din stradă... — Invăţămînt-cercetare­­producţie. — Da. Adică paşi înain­te. Progres. Ceea ce vedeţi acum este un summum de astfel de paşi. Nimic extra­ordinar. Aparent, nimic extraor­dinar. Dacă priveşti însă înapoi, descoperi că fabri­ca a pornit la drum, in 1976, cu o gamă restrinsă de produse, iar acum... Dar să nu anticipăm. Spre sfîrşitul verii, cind Începe „toamna bobocilor“ — a stagiarilor abia repar­tizaţi în producţie — la „Contactoare“ sosesc, an de an, tineri cu duiumul. Zeci de absolvenţi ai facultăţilor de profil. Poarta se deschi­de larg, tinăra uzină îşi trage maturitatea din ela­nul şi căutările unor astfel de tineri. Dar, în drum spre secţia de producţie, mai este ceva. — A, extemporalul ! — Da, extemporalul. Spu­­neţi-ne şi nouă cum a fost. Interlocutorul, inginerul Cristian Bordeianu, stagiar anul II, nu se lasă rugat. — Am venit vreo 70 de stagiari. Intîi, două-trei zile, am făcut cunoştinţă cu fiecare secţie. Apoi... extemporalul. Test profe­sional, dar nu numai atit. Intre altele, trebuie să-ţi exprimi şi opţiunea pentru locul de muncă. Am optat pentru laboratorul de con­­trol-cercetare. Mă întîlnesc deseori cu colegi de facul­tate. Mă întreabă : „Iţi faci meseria ?“ Zic „da“ cu mîndrie. — Şi în creaţia tehnică, ne spuneţi şi nouă cum aţi debutat ? — Mi-a arătat cineva, într-o zi, un miez bobinat după o tehnologie mai spe­cială şi mi-a zis : dacă am avea, dacă ar exista în fa­brică un dispozitiv care să bobineze miezuri din astea... — II fac eu, m-am repe­zit. Abia pe urmă mi-am dat seama cît de greu e. Nu-mi puteam lua cuvîh­tul înapoi. Am pornit de la zero. Am efectuat cerce­tarea. Am făcut dispoziti­vul. A mers, nu mai tre­buia importat. Mai mult, prin noua tehnologie s-a redus consumul de cupru, de tablă silicoasă şi altele. Cind erst demult proiectat, aflu că la F.E.A. există ceva asemănător, de fabri­caţie japoneză. Mă duc, văd. Dispozitivul meu, al nostru, era mai bun. Aşa mi-am descoperit vocaţia pentru cercetare, inovaţie, inventică. Acum am în studiu ceva mai complicat, ceva care se „dospeşte“. Sigur o inovaţie, dacă nu cumva o invenţie. Il priveşti, ii asculţi şi trebuie să-ţi repeţi că stai de vorbă cu un... stagiar. A găsit încredere, a găsit cîmp de afirmare, a găsit un colectiv pasionat de cer­­­­cetare, de progres tehnic. Şi s-a integrat firesc, ar­monios. Maistrul principal Ion B. Marin, specialist in... pro­duse noi, în prototipuri, cum ni l-a prezentat ingi­­nerul-şef, are experienţa unor ani de muncă şi căutări în întreprinderi de profil, unde a pus umărul în anii începutului, pe Anica FLORESCU Stelian CHIPER corespondentul „Scînteii“ (Continuare in pag. a IlI-a) Bátálii la frontiera / noului PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LIV Nr. 13 247 Marți 26 martie 1985 4 PAGINI - 50 BANI Din noul peisaj urbanistic al municipiului Pitești PATRU DECENII DE LA VICTORIA ASUPRA FASCISMULUI: concluzii istorice, învăţăminte de stringentă actualitate Apărarea păcii, împiedicarea unei noi conflagraţii mondiale, problema fundamentală a vremurilor noastre La 9 mai, întreaga omenire progresistă va sărbă­tori împlinirea a patru decenii de la victoria asupra fascismului, eveniment de însemnătate epocală, pia­tră de hotar in lupta popoarelor de pretutindeni pen­tru libertate, pentru dreptul de a-şi hotări de sine stă­tător soarta, pentru o viaţă paşnică. Pentru poporul român, care şi-a adus din plin contribuţia la infrin­­gerea celui mai periculos duşman al omenirii, ani­versarea acestui eveniment istoric coincide, in mod fericit, cu împlinirea a 108 ani de la proclamarea in­dependenţei depline de stat a României, act care a înscris o nouă pagină de glorie in milenara carte a faptelor de vitejie ale neamului. Tocmai ca expresie a importanţei deosebite pe care România socialistă o acordă acestor evenimente, Comitetul Politic Exe­cutiv al C.C. al P.C.R. a adoptat, după cum se ştie, HOTĂRIREA PRIVIND ANIVERSAREA A 40 DE ANI DE LA VICTORIA ASUPRA FASCISMULUI ŞI SĂRBĂTO­RIREA „ZILEI INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI", care pre­vede un amplu program de acţiuni şi manifestări pen­tru cinstirea acestor momente de răspintie în desti­nele poporului român. In acest cadru, pe lingă alte aspecte, ziarul nos­tru işi propune să releve intr-un ciclu de articole cite­­va din principalele învăţăminte şi concluzii pe care însăşi viaţa le-a impus, atit din împrejurările declan­şării celei de-a doua conflagraţii mondiale, cit şi din desfăşurarea luptei popoarelor pentru zdrobirea hitle­­rismului, pentru afirmarea lor liberă, independentă. Evocînd marea izbîndă a popoare­lor de acum patru decenii, izbîndă plătită scump, cu uriaşe vărsări de singe şi incalculabile pierderi mate­riale, rememorînd atîtea şi atîtea episoade eroice ale giganticei încleş­tări dintre fascism, promotorul cel mai brutal şi monstruos al politicii imperialiste de dominaţie, agresiune şi dictat şi — pe de altă parte — po­poarele, însufleţite de idealurile li­bertăţii, independenţei şi demnităţii naţionale, principala concluzie care se poate desprinde este, fără doar şi poate, necesitatea arzătoare de a se acţiona in modul cel mai energic pentru a nu se mai permite repeta­rea împrejurărilor care au făcut po­sibilă izbucnirea războiului, de a nu precupeţi nici un efort pentru a se evita ororile unei noi conflagraţii, de a se face totul pentru apărarea păcii, bunul cel mai de preţ al po­poarelor. ACEASTA ESTE POZIŢIA PE CARE SE SITUEAZĂ CONSECVENT ROMÂNIA SOCIALISTA, PRE­ŞEDINTELE TARII, TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU. In numele acestui nobil ţel acţionează neobosit ţara noastră. Se poate spune că apă­rarea păcii constituie ideea cardinală, fundamentală şi permanentă, esenţa întregii activităţi atât de bogate şi de înaltă răspundere faţă de destinele umanităţii pe care o desfăşoară România. Iniţiativele istorice, mul­tiplele demersuri, propunerile de ră­sunet aduse în dezbaterea forurilor internaţionale au conferit României binemeritatul renume de „ţară a păcii“, preşedintele ei fiind in ace­laşi timp pretutindeni omagiat ca „erou al păcii“. Imperativul eradicării ideo­logiei agresiunii si războiu­lui. Aşa cum se ştie, încă din mo­mentul venirii la putere, hitleriştii — proclamindu-şi deschis şi arogant pretenţiile la hegemonia mondială şi urmărind edificarea unui „Reich mi­lenar“ întemeiat pe aservirea şi je­fuirea, practic, a tuturor popoarelor lumii, considerate dispreţuitor ca „inferioare“ — au ridicat la rangul de politică oficială folosirea forţei, a războiului pentru atingerea acestor scopuri. Transpunind în domeniul vieţii sociale şi al politicii interna­ţionale legile junglei, asimilînd ast­­fel fiinţele umane cu regnul animal, deformind şi denaturînd grosolan fragmente ale teoriei darwiniste cu privire la selecţia speciilor prin lupta pentru existenţă, preluînd şi hiper­trofiind conceptul nietzscheean al „supraomului“, căruia totul i-ar fi permis, imprumutînd de la cei mai obscurantişti precursori ai ra­sismului teoriile absurde ale „su­premaţiei de rasă“, hitlerismul şi-a creat o monstruoasă ideo­logie de justificare, preamărire şi glorificare a războiului. Aşa au fost puse in circulaţie teoriile despre „războiul purificator“, despre război ca „factor de oţelire a voinţelor“, ca instrument prin care „rasa superioa­ră a stăpinilor“ (Herrenvolk) să sub­juge „masa popoarelor sclave“. H­itlerismul a propagat asiduu „cul­tul morţii“, din care s-au inspirat­­ toate mişcările extremiştilor de dreapta, tocmai ca premisă a cul­tului războiului. De altfel, „führerul“ nu s-a sfiit să declare cu cinism că vrea războiul şi va folosi toate mijloacele pentru a-l purta, că îşi va pune în joc toată energia pen­tru a provoca războiul, aceasta fiind sarcina sa. „Fundamentînd“, încă înainte de dezlănţuirea războiului,­­ politica genocidului, căpetenia „c£­ i măşilor brune“ spunea că nu va ţin înapoi de la nici un mijloc, nici chiar de la crime, întrucît, după propriile sale afirmaţii, în­săşi ideea de crimă ar fi o no­ţiune perimată. In virtutea acestor­­concepţii abominabile, economia Ger­maniei a fost pusă pe picior de război, procedîndu-se, cu o intensi­tate nemaivăzută, la militarizarea vieţii sociale şi la frenetice acţiuni de înarmare. Din păcate, o bună perioadă de timp omenirea a asistat cu pasivi­tate şi indiferenţă la exacerbarea propagandei războiului şi a măsurilor febrile pe planul înarmărilor desfă- . şurate de Germania hitleristă. Nu puţini au fost cei care le-au consi­­­derat un „bluff“, „ameninţări goa­le“, „fanfaronadă“, simple gesturi de „intimidare“ — ignorînd sau mini­­malizînd pericolul uriaş, cumplit, care creştea sub ochii lor. Şi, după cum se ştie, preţul acestei miopii a fost teribil. Uriaşele pierderi de vieţi omeneşti, distrugeri şi suferin­ţe impun popoarelor lumii să-şi păstreze vigilenţa mereu trează, să acţioneze cu cea mai mare vigoare pentru eradicarea oricăror încercări Romulus CAPLESCU (Continuare în pag. a IV-a) CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ - puternic racordată la cerinţele dezvoltării economice Chimia românească, ramură a in­dustriei care in acest cincinal a în­registrat unul din cele mai înalte ritmuri de dezvoltare, sprijinită şi impulsionată de o valoroasă şi com­petentă activitate de cercetare ştiin­ţifică şi tehnologică, a înregistrat an de an rezultate de prestigiu. Succe­sele­­obţinute au fost posibile dato­rită îndrumării permanente a secre­tarului general al partidului, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, preşedinte­le Republicii, care a orientat va­lorosul potenţial uman şi material de care dispune cercetarea ştiinţi­fică din ţara noastră spre soluţio­­­­narea problemelor stringente ale dezvoltării economiei naţionale. O contribuţie de excepţională impor­tanţă la afirmarea puternică a ştiin­ţei româneşti ca forţă motrice a pro­gresului multilateral al ţării are to­varăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu, membru al Comi­tetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., prim viceprim-ministru al guvernului, preşedintele Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnolo­gie, eminentă personalitate ştiinţifi­că de largă recunoaştere şi preţuire , internaţională. In acest cadru, puternic mobilizaţi de sarcinile şi indicaţiile date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tarul general al partidului, cu pri­lejul ultimei vizite de lucru efectua­te în unitatea noastră, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, oamenii muncii din Institutul de chimie din Cluj-Napoca, în frunte cu comuniş­­­­tii, au obţinut o serie de rezultate cu efecte deosebit de bune în eco­nomie. Obiectivele de cercetare şti­inţifică şi tehnologică abordate de colectivele noastre de specialişti au vizat elaborarea de tehnologii noi, moderne, unele neconvenţionale, în special din grupa celor de sinteză fină şi de mic tonaj, capabile să asi­gure valorificarea superioară şi in­tegrală a materiilor prime. Aceste eforturi s-au materializat în elabo­rarea a 35 de tehnologii pentru fa­bricarea de pesticide (neconvenţio­nale), lacuri şi vopsele, noi materiale speciale necesare industriei electro­nice, electrotehnice şi microelectro­nice. S-au elaborat, de asemenea, o serie de tehnologii noi care vor con­tribui la realizarea programului de valorificare superioară a unor mine­reuri sau la construcţia unor aparate de laborator şi de cercetare ştiinţifi­că. In acest sens, bunăoară, au şi fost elaborate şase modele experi­mentale, opt prototipuri şi s-au exe­cutat seriile zero la două noi tipuri de aparate pentru cercetările de laborator. Indicaţiile şi sarcinile trasate de conducerea partidului s-au concreti­zat, totodată, în asimilarea mai rapi­dă în fabricaţie a unor tehnologii şi produse chimice cu eficienţă ridica­tă, în special din domeniul feromo­­­­nilor şi al altor produse­­chimice uti­lizate în agricultură, precum şi a celor destinate industriei elec­tronice, electrotehnice şi micro­electronice. în acelaşi timp, au fost dezvoltate şi modernizate unele din instalaţiile noastre tehno-Prof. univ. dr. Gheorghe MARCU directorul Institutului de chimie din Cluj-Napoca (Continuare în pag. a IlI-a)

Next