Scînteia, mai 1985 (Anul 54, nr. 13278-13303)

1985-05-01 / nr. 13278

PAGINA 2 IDEALURILE MĂREŢE ALE MUNCII, UNITĂŢII, INDEPENDENŢEI Şl LIBERTĂŢII, ALE PĂCII Şl PRIETENIEI INTRE POPOARE -prezenţe supreme pe flamurile sărbătoreşti ale lui INTIl MAI Pentru a 96-a oară, oamenii muncii din ţara noastră săr­bătoresc azi, alături de toţi cei ce muncesc din lumea întrea­gă, Ziua muncii, Ziua solidarităţii şi frăţiei muncitorilor de pre­tutindeni. Acest al 96-lea­­ Mai muncitoresc, sărbătorit acum in ţara noastră, reprezintă un ilustrativ atestat al vechimii mişcării noastre muncitoreşti, al ataşamentului său nestrămutat faţă de idealul socialist, al rădăcinilor sale adinei in pămintul româ­nesc. Acest al 96-lea­­ Mai constituie, deopotrivă, o mărturie nepieritoare a combativităţii revoluţionare a clasei noastre muncitoare, a hotăririi sale de luptă spre a-şi croi sieşi şi întregului popor un nou destin, spre a clădi o lume mai bună şi mai dreaptă. După cum istoria sărbătoririi zilei de 1 Mai ilustrează consecvenţa cu care clasa muncitoare a militat pen­tru apărarea păcii, împotriva militarismului şi a războiului, pen­tru o lume a prieteniei, înţelegerii şi colaborării intre naţiuni, in cele ce urmează, vom alege din marea cronică a sărbăto­ririi zilei de 1 Mai citeva zile ilustrind adevărul că Initiul de Mai a fost mereu o zi de luptă revoluţionară, de puternică afir­mare a energiilor şi abnegaţiei revoluţionare a clasei munci­toare, o zi in care s-a ilustrat cu putere faptul că in muncito­rime poporul nostru avea stegarul neînfricat al marilor sale idealuri : cele ale libertăţii, păcii şi progresului social, ale cau­zei socialismului. „Adevărata manifestare a păcii şi frăţiei intre popoare66 Cînd, la sărbătoarea primu­lui 1 Mai, cel al anului 1890, cinci mii de muncitori au mani­festat pe străzile Bucureştilor, cu steaguri roşii şi tricolore, intonînd cântece patriotice şi revoluţionare, ziarul socialist „Munca“ nota cu îndreptăţire : „In această zi s-a arătat că un alt partid s-a ridicat in ţară, că o altă clasă de oameni cere dreptul la viaţă politică şi so­cială şi, în sfirşit, că partidul muncitorilor are temeinice baze şi adinei rădăcini împlîntate în inima poporului“. Iar anii care au urmat, în care şirurile demonstraţiilor de 1 Mai au fost m­­ereu mai largi, mai numeroase, au confirmat acest adevăr: „Noroadele prin cugetare / In ziua asta-şi dau cuvînt / Să fie pace pe pămînt". Aceste ver­suri apărute intr-o publicaţie socialistă de 1 Mai surprind un alt înţeles pe care muncitori­mea noastră l-a dat acestei zile — o zi de luptă pentru pace, de afirmare a voinţei ei ca intre popoare să se instaureze relaţii de prietenie, bună vecinătate şi conlucrare. Se ilustra, astfel, convingerea nutrită de timpuriu In perioada interbelică şi cu deosebire după instaurarea hitlerismului la putere in Ger­mania, ziua de 1 Mai a devenit, totodată, o zi de luptă împotri­va fascismului, de afirmare hotârită a voinţei clasei mun­citoare de a se împotrivi ascen­siunii acestuia spre putere, de a uni în jurul său toate forţele patriotice, democratice, progre­siste într-un larg front popu­lar antifascist. Se dovedea ast­fel, o dată mai mult, că idealu­rile muncitorimii erau idealu­rile poporului, că lupta sa era purtată în numele aspiraţiilor şi intereselor supreme ale na­ţiunii. Aşa precum, cu străluci­re proletariatul român că mun­citorii, făurarii atîtora dintre bunurile materiale ale omenirii, aveau şi dreptul şi datoria să se afle in fruntea luptei pen­tru ca să nu fie primejduit pa­trimoniul de valori născut din truda atîtor generaţii, să stea în primele rinduri ale efortu­rilor pentru ca energiile şi pu­terile creatoare ale popoarelor să fie aşezate în folosul creaţiei paşnice, al binelui omului. O convingere aflată statornic la temelia luptei muncitorimii şi afirmată statornic la fiecare 1 Mai. Precum în anul 1891 cînd chemarea de 1 Mai sublinia : „In această zi, muncitorii de pe diferite continente (...) întind miinile peste graniţe unii spre alţii, pentru o stringere fră­ţească, 1 Mai fiind prima zi şi adevărata manifestare a păcii, iubirii şi frăţiei între popoare“. Precum in anul 1913 cînd in manifestul de 1 Mai cuvinte vibrante Îndemnau : „Veniţi muncitori ai Capitalei, cu toţii, pentru ca laolaltă să facem să răsune glasul nostru (...), să ne ridicăm împotriva militarismu­lui şi războiului“. re, a probat-o luminoasa zi de 1 Mai 1939. Ziua de 1 Mai a acelui an s-a incrustat adine in inimi şi in conştiinţe. Pentru că atunci, in acea primăvară în care pe cerul Europei şi al lumii se strîngeau tot mai ameninţători norii negri ai războiului, pregătit cu febri­litate de Reichul nazist, clasa noastră muncitoare, poporul român au oferit un strălucit exemplu de curaj şi de abne­gaţie revoluţionară, de hotărire de luptă pentru salvarea inte­grităţii teritoriale şi indepen­denţei patriei. La chemarea partidului comunist au răspuns in acea zi zeci şi zeci de mii de­ oameni ai muncii, în Capi-, tală şi in alte 80 de oraşe ale ţării, arătînd, aşa cum scria „Scînteia“ ilegală, „cit de adîn­­că este indignarea poporului român împotriva fascismului“. In Capitală, în acea zi, circa douăzeci de mii de muncitori, tineri şi vîrstnici, bărbaţi şi fe­mei, comunişti, socialişti şi so­­cial-democraţi, au transformat străzile bucureştene, aşa cum remarca un raport al Siguran­ţei, într-un „cîmp de manifes­taţie revoluţionară“. Au fost înscrise atunci pe mari placarde şi s-au făcut auzite în acea zi lozinci care dădeau glas adevă­ratei stări de spirit a poporului, simţămintelor care stăpineau cugetele şi inimile muncitorimii noastre : „Jos fascismul !“, „Jos Garda de Fier !“, „Trăiască de­mocraţia !“, „Trăiască pacea !“, „Trăiască independenţa naţio­nală a ţării „Să apărăm gra­niţele împotriva agresorului hitlerist !“, „Vrem România li­beră şi independentă !“. Măre­ţia acelei zile de neuitat a fost sporită de participarea a mii şi mii de oameni la depunerea unei coroane de flori la Mor­­mîntul Eroului Necunoscut din Parcul Libertăţii — gest simbo­lic, cu valoarea unui legămînt : acela de a păstra neştirbită moştenirea Înaintaşilor, de a apăra istoricele cuceriri ale po­porului, dobîndite prin truda, lupta şi jertfa a nenumărate generaţii. Marile resurse de energie re­voluţionară ale muncitorimii noastre, ataşamentul său nestră­mutat faţă de supremele idea­luri naţionale, puternica sa ho­tărire de luptă antifascistă, strălucit ilustrate în eroica zi de 1 Mai 1939, şi-au săpat adine făgaş în inima şi conştiinţa ţării, ilustrind adevărul că, aşa cum scria în epocă ziarul „Timpul“, „armata muncii este în permanenţă armata ţării“. Caracterul impunător şi comba­tiv al acestor mari demonstraţii antifasciste şi antirăzboinice a impresionat profund opinia pu­blică innternaţională, care le-a apreciat ca una din cele mai mari manifestări antifasciste din Europa din perioada post­­mü­ncheneză, ca o expresie a hotăririi poporului român de a se împotrivi fascismului, agre­siunii, războiului. Elogiind ati­tudinea muncitorimii române, presa internaţională a vorbit atunci despre drapelul de luptă antifascistă înălţat de clasa noastră muncitoare. 1 Mai 1939 s-a înscris în isto­ria patriei ca o strălucită biru­inţă politică a partidului nostru comunist. Pentru că partidul a fost forţa care a pregătit­­şi mo­bilizat la acţiune unită clasa muncitoare, imprimînd mani­festaţiilor un caracter impună­tor şi combativ. Pentru că ale partidului erau chemările pa­triotice, revoluţionare, de luptă hotărîtă antifascistă şi antirăz­boinică înscrise pe placarde ori scandate de mii şi mii de glasuri. Un rol determinant în pregă­tirea şi desfăşurarea marilor 1 Mai 1939 — momentul am­plei manifestaţii antifasciste şi antirăzboinice, la a cărei orga­nizare, alături de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, o contribu­ţie remarcabilă a adus to­varăşa Elena Ceauşescu (Pe­trescu) — a însemnat o mare lec­ţie pentru perioada, care a ur­mat, arătînd forţa unităţii mun­citoreşti, nevoia acţiunii unite a tuturor forţelor progresiste, democratice, antifasciste. A în­semnat un important moment pe drumul spre unitatea de luptă proletară, drum pe care avea să-l încununa un alt 1 Mai, cel al anului 1944. Era atunci un moment decisiv pen­tru ţară. Inţelegînd comanda­manifestaţii antifasciste şi anti­războinice organizate în urmă cu 46 de ani în Capitală, ală­turi de alţi militanţi de seamă ai partidului, l-a avut tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Din per­spectiva anilor, contribuţia sa la reuşita acelei viguroase acţiuni revoluţionare ne apare încărcată de profunde semnificaţii. Ea stă mărturie consecvenţei gîn­­dului şi faptei conducătorului partidului şi statului nostru, a unei superioare înţelegeri a marii forţe a unităţii muncito­reşti, a unităţii tuturor oameni­lor muncii, înţelegere care s-a aflat la temelia întregii sale lupte din anii ilegalităţii pentru unirea energiilor proletare în­tr-un unic şuvoi, înţelegere in care îşi află izvorul ampla ac­tivitate desfăşurată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu deosebire în anii de după Congresul al IX-lea al partidului, pentru ci­mentarea necontenită a unităţii naţiunii noastre, chezăşie a tu­turor izbinzilor în opera de edi­ficare socialistă şi comunistă a ţării, mentele majore ale momentu­lui, consecvent obiectivelor pe care le stabilise şi le propusese forţelor politice patriotice încă de la Începutul războiului at­li­­sovietic, Partidul Comunist Român şi-a intensificat efortu­rile pentru unirea ce o sin­gură platformă de luptă a for­ţelor vii, sănătoase ale neamu­lui, considerind că ea trebuie să se întemeieze pe unitatea de acţiune muncitorească. Stră­duinţele depuse de partid au dat roade in primăvara lui 1944, cînd, prin înţelegerile dintre P.C.R. şi P.S.D., s-a Încheiat Frontul Unic Muncitoresc, nu­cleul în jurul căruia s-au în­mănuncheat toate forţele poli­tice patriotice, democratice, an­tifasciste, ceea ce a asigurat triumful glorioasei revoluţii din August 1944. O adevărată oglindă a uriaşe­lor energii pe care le descătu­şase revoluţia de eliberare so­cială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă a reprezen­tat-o ziua de 1 Mai 1945. Pri­mul 1 Mai liber. Vreme de 11 ore prin faţa tribunei înălţate în inima Capitalei au trecut şirurile nesfîrşite de oameni ai muncii. Dînd glas satisfacţiei şi mîndriei patriotice că prin potenţialul său militar, econo­mic şi uman, angajat nu în­Atunci, la 1 Mai 1945, ţara se afla cu faţa spre viitor. Un vi­itor pe care avea să-l clădească prin efort susţinut, prin amplă încordare de energii, biruind greutăţi nemăsurate, cicatrizînd treptat rănile războiului, reclă­dind fabrici şi uzine, poduri şi oraşe, edificînd o lume nouă, socialistă. De aceea, fiecare 1 Mai avea să înscrie în bilanţu­rile sale noi şi noi izbînzi, tot atiţia paşi pe calea construirii noii societăţi. Iar cele mai am­ple, cele mai strălucite aveau să fie cele ale epocii inaugurate în 1965 de istoricul Congres al IX-lea al partidului, epocă pe care poporul a înscris-o în inimi şi conştiinţe cu numele ctitorului noului destin al ţării, „Epoca Nicolae Ceauşescu“. An de an, în raportul munci­toresc al ţării şi-au înscris nu­mele noi şi noi întreprinderi, uzine, schele petroliere, noi şi noi capacităţi de producţie. Do­vadă că în toţi aceşti ani a con­tinuat cu neabătută consecvenţă politica de industrializare so­cialistă a ţării, datorită că­reia s-a asigurat in aceste două decenii dezvoltarea în ritmuri înalte a forţelor de producţie, a avuţiei naţionale — temelia trainică a propăşirii ţării, a in­dependenţei şi suveranităţii tregime în slujba frontului antihitlerist, România se situa pe locul al patrulea în cadrul coaliţiei antifasciste, aducîndu-şi o contribuţie de preţ la grăbi­rea sfîrşitului războiului. Re­afirmând hotărîrea sa ca, sub conducerea partidului, să înain­teze neabătut pe făgaşul inau­gurat în august 1944, înfăptuind noi şi profunde transformări revoluţionare în viaţa social­­economică şi politică a patriei. De aceea îndreptăţită a fost aprecierea făcută în urmă cu patru decenii, că la 1 Mai 1945 poporul român a manifestat „cu faţa către viitor“, sale. Dovadă că în toţi aceşti douăzeci de ani au fost racor­date, cu exemplară stăruinţă, la pulsul unei vieţi industriale dinamice, efervescente toate judeţele ţării, creîndu-se astfel condiţiile propice progresului accelerat al tuturor zonelor pa­triei, ale afirmării plenare a personalităţii, vocaţiilor şi apti­tudinilor creatoare ale tuturor fiilor ţării, fără deosebire de naţionalitate. An de an, în bilanţul mun­citoresc de 1 Mai — mereu mai bogat, mereu mai cuprinzător — se descifrează semnele clare ale amplei bătălii declanşate şi pur­tate cu pilduitoare consecventă pentru introducerea progresului tehnic, a cuceririlor celor mai recente ale revoluţiei ştiinţifi­­co-tehnice, pentru dezvoltarea ramurilor de vîrf, apte să asi­gure fructificarea cu maximum de randament a resurselor noas­tre materiale, pentru realizarea unei producţii de înaltă compe­titivitate, pentru o eficienţă economică superioară. Regăsim, de asemenea, în ra­portul de muncă al ţării, înfă­ţişat în sărbătoreasca zi a In­­tîiului de Mai, adevărul că în aceşti ani atît de rodnici d­in România s-a făurit un larg ca­dru democratic, profund origi­nal, care asigură participarea nemijlocită a tuturor cetăţeni­lor patriei la conducerea socie­tăţii, la soluţionarea tuturor problemelor grandioasei opere de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înain­tare a României spre comu­nism. După cum în cuvintele „Ceauşescu şi poporul“, „Parti­dul — Ceauşescu — România“ — scandate la adunările festi­ve de 1 Mai — descifrăm o altă realitate definitorie a aces­tor ani : unitatea de gîndire şi simţire, de voinţă şi de acţiune a Întregii noastre na­ţiuni în jurul partidului, al se­cretarului său general, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, osmoza puternică ce uneşte în­­tr-o unică, mare şi puternică familie pe toţi fiii patriei, fără deosebire de naţionalitate, în­crederea cu care întregul popor îşi înconjoară conducătorul iu­bit şi cutezător, hotărîrea de a-l urma neabătut, înălţînd ţara pe noi culmi de frumuseţe şi mă­reţie. Sînt adevăruri cărora sărbă­torirea în acest an, de întreg poporul, intr-o atmosferă de puternică angajare patriotică, revoluţionară, a împlinirii a două decenii de la alegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului, le dă o nouă strălucire, adăugind la cununa împlinirilor de pină acum noi şi rodnice înfăptuiri, rod nemijlocit al muncii crea­­toare, pline de dăruire a tutu­ror fiilor pămîntului românesc, fără deosebire de naţionalitate. 1 Mai 1985 află poporul ro­mân într-o susţinută întrecere cu timpul, cu sine însuşi, pen­tru a înfăptui hotărîrile Con­gresului al XIII-lea al parti­dului, pentru a ridica — prin muncă plină de dăruire, în strînsă unitate în jurul parti­dului, al secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — România socialis­tă pe noi trepte de progres şi civilizaţie, împlinind visurile cele mai Înalte ale înaintaşi­lor. Inclusiv ale celor care, de 96 de ani, au transformat intîia zi a lunii mai intr-o zi de luptă revoluţionară, de muncă eroică pentru propăşirea patriei, de puternică afirmare a frăţiei celor ce muncesc de pretutin­deni. Silviu ACHIM 1939: „Armata muncii este in permanenţă armata ţării66 „Cu faţa către viitor66 Anii „Epocii Nicolae Ceauşescu66 — anii celor mai măreţe înfăptuiri Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu (Petrescu) în anul 1939, anul marii demonstraţii antifasciste şi antirăzboinice de la 1 Mai, în organizarea şi desfăşurarea căreia au avut o contribuţie de seamă Secvenţe din cronica sărbătoririi zilei de 1 Mai : In stingă - 1 Mai 1936 ; in dreapta sus - 1 Mai 1892 , in dreapta jos - primul 1 Mai liber, 1 Mai 1945 In mers neabătut Nu doar o lună-a florilor cu veselu-i alai, Nici tunet de fanfare dezlănţuind cadenţe : Eu mai presus de toate îi cer acestui Mai Să-şi împlinească aprig supremele urgenţe ! Ca-n Imnul muncii fierul să-l batem cît e cald Oriunde viaţa-şi află în munca noastră rostul, Ca pe-o redutâ-n luptă să fluture un fald Oriunde-n bătălie ni-i noul avanpostul. Prin Ceauşescu, Ţara i-e păcii lumii scut. De-aceea ea în stima-i mereu mai mult şi creşte, Urgenţa ce ne mînâ în mers neabătut E să cinstim intîiul de mai muncitoreşte. Niculae STOIAN Laudă muncii Laudă muncii, laudă celor ce leagă Ziua de noapte şi noaptea de zi, Inima Patriei atingînd-o întreagă Cînd seminţele pline prind a plesni Laudă celor ce scormonesc adîncul Impovărînd lumina zeificatâ-n zare Lăudate de-a pururi fie mîna şi gîndul Care aduc Cetăţii mereu împrospătare E-o bucurie nouâ-n cuvintele de floare Aşezămînt de suflet de pace cu temei . Laudă acestei vremi şi vremii viitoare Laudă Patriei, împlinirilor şi viselor ei ! Viorel VARGA ÎN NUMELE SOLIDARITĂŢII MUNCITOREŞTI, ÎN NUMELE VIITORULUI SOCIALIST Din chemările de 1 Mai adresate de-a lungul vremii oamenilor muncii din ţara noastră „MUNCITORII ARATA CA SUNT HOTARIŢI SA ALUNGE ZAVISTIA, URA ŞI RĂZBOIUL DINTRE NEAMURI“. „In ziua de 1 Mai, muncitorii socia­lişti din întreaga lume arată că sunt hotăriţi să alunge zavistia, ura şi războiul dintre neamuri . in această zi măreaţă muncitorii tuturor ţărilor şi nea­murilor arată că ei n-au pentru ce să se urască, că ei sînt toţi fraţi în suferinţa de azi, fraţi în traiul liniştit şi fericit de mîine, cînd prin sforţă­rile lor unite vor face să înceteze toate neajunsu­rile, durerile şi nefericirile alcătuirii sociale de azi. I...] „Lumea nouă", 12 aprilie 1895 „PRETUTINDENI, MĂRTURISIND UN SINGUR IDEAL — SOCIALISMUL“. „E minunată pilda ce ne-o înfăţişează sărbătoarea de astăzi. In aceeaşi zi, în cele patru colţuri ale pămîntului, muncito­rimea serbează pe Intîi Mai, mărturisind o sin­gură credinţă : s­ocialismul! O ■ manifestaţie muncitorească dintr-un anumit oraş poate să aibă însemnătatea ei relativă. Ridi­­caţi-vă însă cu mintea ceva mai sus şi îmbrăţişaţi cu imaginaţia toate manifestaţiile care se fac în aceeaşi zi. Inchipuiţi-vă că aproape nu există lo­calitate în care să nu se prăznuiască ziua de Intîi Mai şi atunci de-abia vă veţi putea pătrunde de enorma ei însemnătate“. „l­ iu Mai“, 18 aprilie, 1904 „SA ARATAM CA SUNTEM O PUTERE CARE MI­NE VA SCHIMBA ÎNFĂŢIŞAREA TARII“. „Anul acesta ziua de 1 Mai are o înfăţişare nouă. (...) Manifestaţia noastră trebuie să fie o gran­dioasă întruchipare a stării muncitorimii care îşi cere drepturile (...) Trebuie ca prin numărul nos­tru să arătăm că sîntem o forţă de care trebuie să se ţină seama de aici încolo, o putere care mîine va schimba înfăţişarea ţării, regenerînd-o prin forţele pe care le-am trezit din adincurile populare“. „Socialismul“, 25 aprilie 1919 „UNIREA NE VA SPORI PUTEREA“. „Sus ini­mile, muncitori, sus frunţile tovarăşi!... Azi, în ziua de 1 Mai, să ne luăm angajamente de a ne organiza şi organizaţi să luptăm pentru ziua de mîine. Unirea proletarilor va spori puterea lor. (...) Astfel, vom manifesta în ziua de 1 Mai pentru uni­rea proletarilor, iar puterea care va izvorî în toată lumea, din această ieşire unită a maselor muncitoare, va deschide o nouă epocă de luptă in care poziţiile noastre vor fi mai tari. (...)“ „Socialismul“, 1 Mai 1922 „PARTIDUL COMUNIST — PE POZIŢIILE CELE MAI ÎNAINTATE ALE LUPTEI“. „Partidul comu­nist a stat totdeauna şi va sta pînă la capăt în fruntea clasei muncitoare, el a rămas şi va ră­­mine pe poziţiile cele mai înaintate ale luptei de clasă pentru a apăra cu sîngele luptătorilor săi interesele clasei muncitoare de la oraşe şi de la sate". „Tineretul socialist“, 1 Mai 1924 „O ZI DE URIAŞA ÎNFĂPTUIRE A FRONTU­LUI UNIC“. „Ziua de 1 Mai să fie o uriaşă ma­nifestare a voinţei de luptă, să fie o uriaşă în­făptuire a frontului unic, aşa cum a fost în luptele din februarie trecut la noi (...)“. „Scînteia“, aprilie 1934 „DRUMUL SALVARII TARII — UNIREA FOR­ŢELOR IN FRONTUL PATRIOTIC ANTIHITLE­RIST AL POPORULUI“. „Ajunge ! A venit ceasul cînd trebuie să alegem între drumul distrugerii complete şi drumul păcii, al libertăţii democra­tice, al refacerii ţării. Şi drumul salvării de la catastrofa naţională este : Unirea tuturor parti­delor, organizaţiilor şi patrioţilor în Frontul patrio­tic antihitlerist al poporului şi formarea Comite­tului Naţional de luptă pentru salvarea patriei, care să mobilizeze şi să unească toate forţele ţării, fără deosebire de clasă, partid sau religie, în ve­derea doborîrii dictaturii militare-fasciste şi ieşirii României din război“. Manifest al C.C. al P.C.R., 1 Mai 1944 SCINTEIA - miercuri 1 mai 1985 ­ Cîntec de mai Din caietul de aur amiaza toarce fire­a de tainică beteală pe cîmpuri şi grădini, | şi-naltul cer al ţării bătut­e în safire | albastră decantare a clarelor lumini. | Timp nou al înfloririi şi-al sevelor ce suie­­ din brazdele întoarse în bobul încolţit, | cînd joardele răchitei cu coaja amăruie­­ îşi leagănâ-ncet frunza cu fraged colorit.­­ Sub zarea împînzitâ de holde şi de drumuri­­ privelişti animate şi-arome de iasmin,­­ cu sate şi oraşe sub paşnicele fumuri , care plutesc pe-ntinderi topite in senin. ţ Acolo arde-ntruna foc viu pe vetre-ncinse , transfigurind metalul în ramuri de oţel­­ şi se deschid în soare livezi de floare ninse ’ pe care boarea zilei le-alintă cătinel. | E­taiul plin de-avînturi, emblemă a-nnoirii, t Armindenul, străbunul, cu verdele-i frunzar,­­ simbolul ce adună sub steagul dezrobirii \ muncitorimea lumii în frontul secular.­­ Cu inimile treze, trăind în libertate­­ noi umăr lingă umăr, cu-aceleaşi dîrze vreri, î nălţăm o nouă ţară spre culmile visate ^ sub semnul de lumină al mindrei primăveri. ţ Vlaicu BARNA !

Next