Scînteia, martie 1986 (Anul 55, nr. 13537-13562)

1986-03-26 / nr. 13558

Sondajul $C||]1611 în actualitatea economică CERTITUDINEA ŞTIINŢIFICA -un puternic sprijin spiritual al omului contemporan Universul gîndirii raţionale a omu­lui contemporan beneficiază de un larg sistem de certitudini ştiinţifice care stau la baza imaginii pe care el şi-o făureşte despre lume. Ştiinţa, această viguroasă componentă a conştiinţei sociale, a devenit obiect de largi preocupări în politica orică­rui stat, iar ca urmare cercetarea ştiinţifică devine tot mai evident asemănătoare cu o adevărată indus­­­trie, cel puţin in aspectele sale or­ganizaţional. Societatea nu numai că fructifică în mod sistematic re­zultatele cercetării, dar însuşi mersul ei înainte, progresul social în general este reglat puternic de ritmul implementării sociale a rezul­tatelor revoluţiei ştiinţifice şi a apli­caţiilor sale tehnice. Ne putem întreba însă dacă omul contemporan, trăind intr-o lume a unui progres ştiinţifico-tehnic galo­pant, mai poate fi chinuit de une­le îndoieli, ca cel din secolele pre­cedente ? In mod evident, da, dar îndoielile sale au tot mai puţin iz metafizic. Procesul de raţionaliza­re deplină a omului este lent şi greoi. Din acest punct de vedere sintem­ exclusiv al istoriei. In fiecare dintre noi există, mai mult sau mai puţin perceptibile, componente ale dimensiunii istorice a conştiinţei so­ciale. Purtăm în noi, ca moştenire genetică, stropi din înţelepciunea lui Socrate sau Descartes, dar şi un gră­unte din orbirea celor ce i-au hulit pe aceşti demiurgi ai spiritului ome­nesc. Nu ne putem lepăda de tot balastul în suişul anevoios care ne-a adus pe acest înalt piedestal al omului. Dar de aici, de la această înălţime, cei de azi putem distinge, cu privirea minţii, mult mai cuprin­zător decit au făcut-o Înaintaşii noş­tri, zonele de lumină ale aspiraţiilor noastre faustiene spre perfecţiune, spre armoniile profunde ale spiritu­lui nostru, de zonele întunecate, care ne reamintesc perpetuu regnul din care provenim. In această alegere, pe care de fapt o facem, conştient sau nu, clipă de clipă, de-a lungul întregii noastre vieţi, certitudinea ştiinţifică ne este un sfetnic fidel. Generaţiile prece­dente nu au beneficiat nici pe de­parte de atîta ştiinţă câtă există azi în viaţa fiecărui individ social. S-a spus că dacă „Hamlet“ ar fi fost scris de un Shakespeare post-kan­­tian, atunci teribila lui întrebare — „a fi sau a nu fi“ — ar fi fost preschimbată în „a şti sau a nu şti“. Un „Hamlet“ contemporan ar fi cu siguranţă chinuit mai puţin de întrebări cu iz metafizic, deoarece întregul său univers spiritual ar fi mai rezonant la acţiune. Meditaţia este travestită în efortul de alegere. Ştiinţa îi oferă o abundenţă de idei, soluţii, intr-un cuvînt îi oferă reţete pentru orice model de acţiune umană. El ar fi astfel mai îndrituit să Întrebe dacă „ar putea sau nu ar putea“... îndeplini cutare sau cutare dorinţă-ideal. Căci dacă „Prinţul Danemarcei“ şi contemporanii săi ar putea, prin absurd, să fie numai cîteva clipe martorii lumii noastre, ar fi convinşi că au intrat intr-o lume de basm sau magică. Ei ar putea vedea ce se întîmplă în acelaşi moment la mii şi mii de kilometri, ar putea vorbi cu oameni aflaţi pe alte continente, ar putea să alerge cu sute de kilometri pe oră sau să zboare, şi cite şi mai cite. Adică ar putea să facă tot ceea ce noi facem în mod curent, ca stil de viaţă. De­sigur, toate acestea le-ar face, ca şi noi, prin intermediul mijloacelor tehnice, rod al ştiinţei. Dar să ne reamintim că şi în lumea basmelor actele magice sunt mijlocite. Vrăji­toarea zboară cu mătura sau cu co­vorul fermecat, întimplările care au loc la distanţe sunt văzute cu aju­torul unei oglinzi sau al unei sfere de sticlă şi aşa mai departe. Realizările ştiinţei şi tehnicii con­temporane depăşesc cu mult „pu­terea“ magică a basmelor şi îi oferă individului uman garanţia perenită­ţii confortului vieţii sale, fără teama din basme că vraja s-ar putea des­trăma şi atunci totul este pierdut, fad şi neputincios. Lumea contem­porană îi cere, în schimb, omului ei să facă efortul de a se integra in ea, de a o înţelege, ba chiar de a o dirija şi orienta în dezvoltările sale ulterioare. Aici avem de-a face cu o altă trăsătură distinctivă a omului contemporan : conştientizarea lui. Altfel spus, participarea omului con­temporan la făurirea propriului său destin şi al lumii în care trăieşte este cu atît mai eficientă, cu cit el o înţelege mai profund şi o cunoaşte mai bine, sub aspectele ei multiple. La noi în ţară, acest proces de conştientizare se face în modul cel mai eficient prin învăţămîntul nos­tru modern, deschis permanent spre nou, dar şi profund ancorat în uni­versul activităţilor umane. Tînărul din ultimii ani ai învăţămintului liceal asimilează astăzi în mod sis­tematic cunoştinţe despre lumea în care trăieşte, care în urmă numai cu două, trei decenii intrau în pro­gramele de învăţămint universitar. Faptul acesta nu prezintă un pericol al maturizării premature a gîndirii generaţiilor de tineri, dar nici nu trebuie exagerată prea mult încăr­carea cu „noutăţi“ a programelor şcolare. Căci nu toate noutăţile ___________________A. JOLTEA (Continuare In pag. a IV-a) PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNIJI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LV Nr. 13 558 Miercuri 26 martie 1986 6 PAGINI-50 BANI RITMIC, INTEGRAL ŞI DE BUNĂ CALITATE - aşa trebuie realizat planul la producţia fizică Îmbunătăţirea organizării muncii - condiţie de bază PENTRU SPORIREA PRODUCŢIEI DE VAGOANE In general, vagoanele de marfă nu sunt - afirmă specialiştii - produse de foarte mare complexitate tehnică, dar au în componenţa lor multe repere şi subansamble care trebuie asigu­rate din timp, la termenele prevăzute, cu o anumită ritmicitate, în strînsă concordanţă cu sarcinile de plan stabilite. Altfel, fluxurile de fabricaţie în cele trei mari întreprinderi spe­cializate din Arad, Drobeta-Turnu Severin şi Caracal se dereglează, producţia nu se mai poate realiza în ritmul planificat, apar restanţe, iar tehnologiile — bine puse la punct şi nu prea complicate — încep să fie tot mai greu de stăpînit. Sigur, nu ne propunem să facem acum teoria producţiei de vagoane. Aşa s-ar putea rezuma însă — după opinia specialiştilor din cadrul Centralei industriale de vagoane şi material rulant — cauzele restanţelor înregistrate în perioada care a trecut de la începutul anului la aceste produse tot mai solicitate de econo­mia naţională şi la export. „Avem suficiente capacităţi de producţie pentru a îndeplini inte­gral planul la producţia de vagoane, ne spunea zilele trecute directorul tehnic al centralei de specialitate. La o producţie de mare serie ne trebuie însă lunar cantităţi mari de tablă de la Galaţi, sute de tone de oţel de la Tîrgovişte, profile, piese turnate, cabluri şi multe altele. O parte din aceste materiale le realizăm in între­­ prinderile din cadrul centralei , altele le asigu­răm prin cooperare cu alte unităţi. Or, nici uni­tăţile din centrala noastră şi nici cele colabo­ratoare nu asigură baza materială intr-un anu­mit ciclu, din timp, astfel ca pregătirea fabrica­ţiei să se poată desfăşura normal, potrivit sarcinilor de plan". Intr-adevăr, lucrurile stau chiar aşa cum le-a prezentat interlocutorul nostru. Totuşi, nu putem să nu întrebăm : ce face atunci centrala indus­trială de resort pentru eliminarea acestor nea­junsuri ? înainte de a răspunde la această întrebare să ne referim insă, fie și pe scurt, la cîteva aspecte din activitatea întreprinderilor producătoare de vagoane. O DOVADA CONCRETĂ CA SE POATE. Categoric, nu se poate spune că întreprinderea de vagoane din Drobeta-Turnu Severin ar avea condiţii de producţie mai avantajoase decit celelalte două unităţi de profil din Arad şi Caracal. Mai curind am fi tentaţi să afirmăm chiar că lucru­rile stau exact invers: întreprin­derea din Arad dispune de o mare turnătorie unde se realizează o mare parte din piesele necesare producţiei de vagoane. Iar întreprinderea din Caracal are o foarte bună colaborare cu întreprinderea de osii şi boghiuri din Balş, furnizoarea principalelor subansamble ale vagoanelor. Şi totuşi, în perioada care a trecut de la începutul anului întreprinderea din Drobeta-Turnu Severin şi-a de­păşit planul de producţie cu 74 de vagoane de marfă echivalente pe patru osii, in timp ce în celelalte două unităţi s-au înregistrat restanţe destul de mari. , C­i ce este explica­ţia ? — Pregătirea producţiei s-a făcut temeinic încă din ultimul trimestru al anului trecut, ne spune inginerul Vasile Bacalu, directorul întreprin­derii din Drobeta-Turnu Severin. Am trecut, totodată, la reorganizarea fluxurilor de fabricaţie in toate secţiile. Ca atare, au fost limitate la strictul necesar transporturile inter­ne, s-au eliminat unele „locuri în­guste“ de pe fluxul de fabricaţie, s-au executat dispozitive speciale pentru fabricarea subansamblelor de vagoane, ceea ce asigură o ritmici­tate şi o calitate superioare produc­ţiei. Aş mai menţiona că s-a extins sudura mecanizată. La vagonul pe 4 osii pentru export, de exemplu, această operaţie se realizează me­canizat în procent de peste 75 la sută. Tot pentru acest tip de vagoane s-a conceput şi pus în funcţiune un dispozitiv, mecanizat pentru asam­blarea carcaselor, ceea ce a condus la o creştere cu peste 30 la sută a productivităţii muncii. In aceeaşi or­dine de idei, la vagoanele platformă pe 2 şi 4 osii, pentru beneficiarii interni, sudura longeroanelor se face complet automatizat, creşterea productivităţii muncii pe această cale echivalind cu un vagon în plus pe zi. O activitate intensă, in concor­danţă cu cerinţele producţiei, desfă­şoară şi specialiştii din comparti­mentul de concepţie. După cum ne-a precizat inginerul-şef al întreprinde­rii, tovarăşul Dumitru Croitoru, va­­gonul-platformă pe 4 osii, care urma să fie asimilat în fabricaţie în tri­mestrul II al acestui an, a intrat in producţie încă din luna ianuarie, cu un avans de 3 luni şi jumătate. Nu au fost neglijate nici proble­mele ordinii si disciplinei in producţie. „Comuniştii, toţi oamenii muncii, ne-a spus Marcel Diculescu, secretarul comitetului de partid pe întreprindere, manifestă o exigenţă sporită faţă de propria lor activi­tate. In acelaşi timp, nu tolerează in nici un fel abaterile celor care încă nu se integrează pe deplin in efortul colectiv, în disciplina muncitorească. Efectul este vizibil. In primul tri­mestru din acest an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, numai prin reducerea absenţelor nemotivate se vor fabrica 5 vagoane de marfă in plus“. CIND SE „UITA" ESENŢIALUL ! PROPRIA PREGATIRE A FABRI­CAŢIEI. Un exemplu exact invers il oferă întreprinderea de vagoane din Arad. Şi aceasta nu numai de­oarece, acum, cinci au mai rămas puţine zile pînă la încheierea primu­lui trimestru al anului, se înregis­trează mari restanţe la producţia fi­zică de vagoane de marfă şi călă­tori, precum şi la aceea de boghiuri. Ci pentru faptul că neîndeplinirea planului se datorează în primul rind, după cum ne-a precizat chiar to­varăşul Dan Dibelu, directorul teh­nic al unităţii, slabei pregătiri a procesului de fabricaţie. Astfel, pro­dusele noi au fost introduse greoi in fabricaţie, fără să se asigure in timp util dotarea corespunzătoare cu S.D.V.-uri. Aşa s-a întîmplat, de pildă, cu vagoanele de transportat cărbune, în cazul cărora neajunsurile manifestate în organizarea produc­ţiei şi a muncii au fost amplificate de faptul că documentaţia tehnică nu s-a pregătit în mod nn corespunză­­tor. Consecinţele s-au văzut imediat: perioada de introducere in fabricaţie a durat peste două luni de zile, faţă de o lună cit ar fi trebuit să dureze in mod obişnuit. Efecte negative asupra ritmului producţiei a avut şi indisciplina teh­nologică manifestată la turnătoria şi forma întreprinderii. Ca urmare a cai­tăţii­ nefert­espufizătoar­e a ameste­cului de formare, închiderii inco­recte a formelor de turnare ori tra­tamentelor termice greşite a crescut numărul rebuturilor şi nu s-au asi­gurat în mod ritmic piesele necesare montajului, printre care corpul rea­(Continuare în pag. a IlI-a) COMUNICAT privind convocarea plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R., întrunit, marţi, în şedinţă, sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a hotărît convocarea plenarei Comitetului Central al partidului în zilele de 1 și 2 aprilie a.c. CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA DECRET pentru convocarea Marii Adunări Naţionale In temeiul articolului 54 din Constituţia Republicii Socialiste România, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează: Articol unic. - Se convoacă Marea Adunare Naţională în a treia sesiune a celei de-a IX-a legislaturi in ziua de 3 aprilie 1986, ora 10. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România PARTIDUL COMUNIST ROMÂN -centrul vital al societății noastre socialiste In pagina a IV-a LA MSAIIlNTAIH-DIM SPORUL DE LUCRU! Spre deosebire de alţi ani, datorită evoluţiei vremii. In acest an există o intîrziere in ce priveşte efectuarea insămînţărilor şi a celorlalte lucrări agricole de primă­vară. Este cit se poate de evident că, in aceste con­diţii, epocile de insămînţare a diferitelor culturi se vor suprapune, ceea ce presupune ca într-un timp scurt să se efectueze un mare volum de lucrări în cîmp, în grădinile de legume, in plantaţiile de vii şi pomi. De la o zi la alta, suprafeţele insămînţate sint în creştere. Astfel, pînă în seara zilei de 24 martie se însămînţaseră aproape 246 000 hectare cu mazăre, orzoaică de primăvară, ovăz, sfeclă de zahăr şi legu­me de cimp. De asemenea, au fost plantate supra­­feţe apreciabile cu cartofi. Continuă un ritm intens fertilizarea fazială cu îngrăşăminte chimice a cerea­lelor păioase de toamnă, lucrare efectuată, pînă la data amintită, pe 66 la sută din suprafaţa prevăzută. Procentual faţă de plan, cele mai mari suprafeţe au fost însămînţate în judeţele Braşov - 29 la sută din prevederi, Cluj, Mureş şi Sibiu — 22 la sută, Alba şi Hunedoara - 19 la sută. De menţionat că, din această săptămînă, se lucrează intens la pregătirea terenului şi semănat in toate judeţele situate în prima zonă agricolă, precum şi in 8 judeţe din zona a doua. Acum, printr-o temeinică organizare a muncii şi adap­tarea tehnologiilor la condiţiile specifice din fiecare unitate agricolă şi solă în parte, ritmul însămînţărilor trebuie să crească foarte mult, concomitent cu preo­cuparea pentru realizarea unor lucrări de cea mai bună calitate - garanţia obţinerii de recolte mari în acest an. Oamenii muncii din agricultură se află, aşadar, în­tr-o perioadă de virf a lucrărilor agricole, cind fiecare zi, fiecare oră sunt hotăritoare pentru grăbirea însă­­minţărilor şi executarea celorlalte lucrări de sezon. Tocmai de aceea, in spiritul exigenţelor formulate de conducerea partidului, organele şi organizaţiile de partid, consiliile populare au datoria să desfăşoare o intensă muncă politică şi organizatorică pentru în­tărirea răspunderii în muncă a mecanizatorilor, coope­ratorilor, specialiştilor, a tuturor oamenilor muncii din agricultură, spre a se asigura pretutindeni desfăşu­rarea în condiţii cit mai bune a campaniei de pri­măvară. Relatări in pagina a 111-a CONTROLUL OAMENILOR MUNCII prezenţă vie, rol activ în viaţa oraşului Conceput ca o verigă importantă în ansamblul democraţiei noastre socia­liste, controlul oamenilor muncii se afirmă în viaţa economico-socială a municipiului Timişoara ca un factor activ in procesul înfăptuirii politicii partidului şi statului nostru, ajută la cultivarea spiritului gospodăresc şi a grijii faţă de avutul obştesc, la dezvoltarea unei atitudini înaintate a personalului muncitor din unităţi­le de servire publică, la generaliza­rea­ experienţelor bune. Ca urmare a măsurilor stabilite de consiliile judeţean şi municipal ale F.D.U.S., în municipiul Timişoara au fost constituite şi activează 400 de echipe de control al oamenilor mun­cii, cuprinzînd 2 000 de membri re­partizaţi să efectueze controale în 1 810 unităţi din diverse domenii de activitate: magazine, unităţi de ali­mentaţia publică, cămine de nefami­­lişti, cantine muncitoreşti, cămine şi cantine studenţeşti, unităţi coopera­tiste şi prestatoare de servicii, insti­­tuţii cultural-artistice, unităţi sani­tare, creşe, grădiniţe, transport în comun, unităţi de gospodărie comu­nală şi locativă etc. In alcătuirea echipelor de control al oamenilor muncii — structurate pe organizaţii de masă şi obşteşti, componente ale F.D.U.S. — s-a ţinut seama de spe­cificul şi posibilităţile fiecăreia: sin­dicatele — 336 de echipe, organiza­ţiile U.T.C. şi A.S.C. — 25 de echi­pe; organizaţiile de femei — 10; or­ganizaţiile de partid din cartiere — 29. Structura profesională a membri­lor echipelor de control corespunde ponderii muncitorilor în totalul per­sonalului angajat, cit şi categoriilor sociale din care este alcătuită popu­laţia municipiului Timişoara, asigu­­rindu-se din acest punct de vedere o cuprindere corespunzătoare a tu­turor sectoarelor de activitate. Pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii de control al oamenilor muncii, comisia municipală pentru coordonarea activităţii de control, cu sprijinul Consiliului municipal al F.D.U.S., a organizat instruirea pe­riodică a echipelor asupra probleme­lor specifice fiecărui sector supus controlului. La aceste instruiri au participat cadre de conducere de la întreprinderile comerciale şi presta­toare de servicii, specialişti de la inspecţiile de control ale statului şi alte cadre cu munci de răspundere care — prin participarea lor efecti­vă la aceste instruiri — au asigurat o mai bună înţelegere a actelor nor­mative, a unor reglementări şi in­strucţiuni referitoare la organizarea şi desfăşurarea activităţii din co­merţ şi din celelalte domenii, la nor­mele de comportare şi disciplină. Un rol deosebit pe linia perfecţio­nării controlului oamenilor muncii îl au controalele complexe, la care au participat, pe lingă echipele de control, membri ai consiliului mu­nicipal de control muncitoresc al activităţii economice şi sociale, membri ai biroului executiv al con­siliului muncitoresc al sindicatelor, membri ai comisiei municipale de coordonare a controlului oamenilor muncii, reprezentanţi de la inspec­ţiile specializate în control ale sta­tului, alţi specialişti­­ care au asi­gurat sporirea eficienţei controlului, lărgirea capacităţii de cuprindere a problemelor, stabilirea operativă a unor măsuri pentru eliminarea ne­ajunsurilor constatate. De asemenea, practica a confirmat rolul şi eficienţa organizării con­troalelor tematice, comisia de coor­donare şi îndrumare a echipelor di­­rijind activitatea acestora pe cite o temă anume. De pildă, în pieţe, sa constate modul în care se respectă tarifele afişate pe mercuriale, sau, in unităţile meşteşugăreşti, cum se respectă termenele de execuţie etc. In acelaşi timp, urmărindu-se buna servire a populaţiei, o bună parte dintre echipe au fost îndrumate să urmărească în ce măsură unităţile de servire publică răspund cerinţelor populaţiei. Astfel, după controale re­petate, la propunerile echipelor oa­menilor muncii, zeci de unităţi co­merciale, ateliere meşteşugăreşti, alte unităţi de larg interes public au fost renovate sau reprofilate, adap­tate mai bine cerinţelor specifice din diferitele cartiere ale municipiului. Cu sprijinul controalelor efectuate de către echipe, în anul 1985 şi în perioada care a trecut de la începu­tul acestui an au fost formulate pes-Ion ROTARESCU preşedintele Consiliului municipal al F.D.U.S. — Timişoara (Continuare in pag. a II-a) Din noile construcţii ale municipiului Timişoara Foto : S. Cristian R­eacţia „în lanţ“ a exigenţei comuniste A gîndi un spirit co­munist... A acţiona ca adevă­raţi revoluţionari... Teme de discuţie cu Vasile Iordache, se­cretarul comitetului de partid de la între­prinderea mecanică din Plopeni, judeţul Prahova. „ Propun mai de­grabă un „conspect“ al practicii, îşi expri­mă preferinţa interlo­cutorul. — De ce ? Nu vă place cuvîntul discu­ție ? — Nu despre asta e vorba. Dar prea îm­pinge spre... teorie, nu ? Or, eu sint ales pentru practica gene­ratoare de teorie. — Adică ? — Adică, du mai in­­tîi la bun sfîrşit ceva şi apoi, dacă-ţi rămi­­ne vreme, extrage şi teoria cuvenită. Exi­genţele înalte ale a­­cestui cincinal pun cu acuitate, înainte, timpul faptelor. Sim­ţim în ceafă, cum se spune, răsuflarea fier­binte a ritmurilor di­namice de dezvoltare, pretenţiile ridicate ale producţiei pe baze in­tensive şi competitive şi-i clar că nu avem de ales, trebuie să ne potrivim cadenţa. — Toate acestea spuse nu seamănă şi ele a... teorie ? — Nu, pentru că sunt doar o introduce­re la felul cum am pregătit ultima dezba­tere din consiliul oa­menilor muncii. ...Pregătirea amin­titei dezbateri care a avut loc în martie 1986 a început din... noiembrie 1985. Puter­nica uzină prahovea­­nă fusese antrenată şi ea, ca atîtea alte uni­tăţi industriale din economia noastră, în fluxul vital al moder­nizării, al organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii. Obiectivul calitativ : nu mai de­parte decit anul viitor, producţia de nivel mondial de aici să ajungă la 90 la sută, iar la sfîrşitul actualului cincinal la 96 la sută, urmind ca 2—5 la sută din pro­ducţie să fie peste ni­velul mondial atins. Productivitatea mun­cii se va dubla în a­­cest răstimp. — Obiective clare. Le-aţi făcut cunoscu­te, le-aţi supus aten­ţiei colective... — Cunoscute da, iar atenţiei colective în­tr-un anume fel. Cum ? S-au creat colective şi subcolecti­­ve de studiu pe fa­brici, secţii, ateliere. Scopul analizei exi­gente, comuniste sub egida comitetului de partid — să înmănun­­cheze experienţa va­loroasă ; să vadă dacă unele modalităţi de organizare a fluxuri­lor tehnologice etc. nu cumva au îmbătri­­nit şi-i cazul să fie scoase definitiv la pensie ; să privească cu ochi proaspăt com­petent şi îndrăzneţ aplicarea de noi solu­ţii şi formule. In acest studiu de amănunt al activităţii, care să dis­­cearnă ce e bine, să dezvăluie neajunsuri­le şi să propună solu­ţii, au fost antrenaţi cei mai buni comu­nişti. — Rezultatul ? — Temeinice argu­mente pentru dezba­terea din consiliul oa­menilor muncii pri­vind reorganizarea mai bună a unor fluxuri şi a locurilor de muncă, a transpor­turilor intrauzinale, asigurarea drumului liber unor tehnologii de mare randament şi eficienţă etc. Sigur că a existat şi un referat prezentat în C.O.M. pe margi­nea căruia s-au purtat discuţii. Dar, în acelaşi timp, se poate spune foarte bine că dialogul s-a purtat cu faptele pe masă. Cu realitatea din fiecare fabrică, secţie, atelier, echipă. Ce păstrăm din expe­rienţa acumulată ? Ce modernizăm ? Cum ? Pînă cinci ? Cine răs­punde ? Care sunt avantajele ? Obstaco­lele de învins ? Iată întrebările concrete care au determinat obiective concrete. O primă idee care se poate desprinde din argumentele interlocu­torului nostru : atunci cind atenţiei şi înţe­lepciunii colective le sunt aduse fapte exac­te, care măsoară far­maceutic o activitate, pun curajos in lumină neajunsuri, avansea­ză îndrăzneţ soluţii, fixează riguros terme­ne, răspunderi, şi participarea la actul de decizie este nu­meroasă, conştientă, competentă. împreju­rările evocate mai sus arată limpede că „ma­teria primă“ de care nu duce lipsă nici un colectiv sunt tocmai rezervele de energie umană, de îndrăz­neală cutezătoare, ne­preţuita monedă de schimb a tuturor transformărilor înnoi­toare. Dezbaterea a crista­lizat ideea moderniză­rii în structură a fluxului productiv. A­­cum proiectanţii, cer­cetarea nu mai pridi­desc. Forţele proprii sunt angajate din plin, iar ţinta este una singură : realizarea de linii tehnologice auto­mate, flexibile, prin autoutilaje, care să rezolve cerinţe de ca­litate la nivel înalt, indici de productivita­te superiori, deci com­petitivitate, eficienţă. — Spuse aşa, lucru­rile par simple. Şi poate că chiar şi sunt. Altfel, cum să-ţi ex­plici că de atîtea ori fiecare am trecut — de exemplu — prin locul de producţie al echipamentelor hi­draulice, fiecare am simţit că ceva nu merge, dar... Dar, fie că ne copleşea am­ploarea schimbării care trebuia adusă, fie că ne măsurăm forţele numai cu ceea ce a­­veam şi, întrucît fă-Ilie TANASACHE Constantin CAPRARU (Continuare in pag. a IV-a)

Next