Scînteia, august 1987 (Anul 56, nr. 13979-14004)
1987-08-01 / nr. 13979
. Ştim că întrebarea pe care o vom pune din principiu este ea însăşi de domeniul absurdului, dar pentru că anumite stări de lucruri ne obligă o vom pune totuşi , există oare un om cu elementar simţ gospodăresc care pentru simplul motiv că la ghetele pe care le-a purtat s-au tocit tocurile sau i-au căzut blacheurile să arunce încălţămintea, de altfel bună? Dacă se întîmplă aşa, e un lucru absurd. Dar iată că se întîmplă. Ne aflăm la centrul de reparaţii Lugoj, aparţinind Trustului S.M.A. Timiş. Avem in faţă o pompă de injecţie şi alături două din piesele componente ale acesteia, elementul şi supapa. De ce le-am pus faţă în faţă ? Pentru că cele două piese componente sunt cele care se uzează cel mai repede. Ce face S.M.A.-ul posesor al acestor pompe de injecţie cind constată uzura celor două piese componente (în cazul de mai sus — 350 pompe aşteaptă în rafturi să fie reparate) ? în mod normal, le înlocuieşte. Dar cele două tipuri de piese componente ale pompei de injecţie — demenţii şi supapele — nu se pot recondiţiona în judeţul Timiş la nivelul necesarului, iar în cele mai multe judeţe se recondiţionează mult mai puţin. Timişul fiind judeţul cu o foarte bună experienţă în această privinţă. Atunci ce fac unităţile S.M.A. pentru a le obţine ? Bineînţeles, se adresează fabricii producătoare. Dar fabrica producătoare, din motive la care ne vom referi mai tirziu, nu produce şi nu livrează în cantităţile cerute piesele în cauză, în schimb le trimite pompe întregi noi. De pildă, unităţile de mecanizare din judeţul Timiş aveau nevoie in anul 1986, potrivit normei de consum, de 583 pompe de injecţie pentru tractorul U-650. Au primit însă de la I.M.F. Sinaia... 1644. De trei ori mai mult ! Situaţia se menţine în semestrul I al acestui an : faţă de consumul normat de 291 pompe noi, s-au livrat 577. N-au primit insă la nivelul solicitărilor piesele componente cu uzură mai mare, faţă de 31 500 demenţi şi 28 000 supape, în perioada analizată s-au livrat din primul sortiment 19 478 piese, iar din cel de-al doilea — 21100 piese. Mergind în citeva magazii ale unităţilor S.U.A. vedem şi urmarea acestei practici păgubitoare : sumedenie de pompe de injecţie care aşteaptă să fie reparate. Aceasta este situaţia intr-un judeţ, dar privită la nivelul ţării, disproporţia dintre subansamblele complete şi piesele componente livrate este şi mai mare. După cum rezultă din evidenţele întreprinderii de mecanică fină Sinaia — singurul producător de pompe de injecţie şi de piese componente din ţară — in primul semestru al acestui an au fost livrate agriculturii cu aproape 7 000 pompe de injecţie pentru tractorul U-650 mai mult decit se contractase (adică 23 000 bucăţi). In schimb, contractul pentru piesele de schimb de mare uzură — elemenţi şi supape — a fost onorat numai in proporţie de 53 şi, respectiv, 64 la sută. Să se fi schimbat oare, peste noapte, structura cererii ? Nicidecum ! Pompe complete se mai găsesc în baze, piese de schimb ,ri. Iar in staţiunile de mecanizare, aşa cum am văzut, sute şi sute de pompe nu pot fi reparate din cauza absenţei acestor piese componente. Deci, trebuie să o spunem răspicat : cele şapte mii de pompe vândute unităţilor agricole peste plan de I.M.E. Sinaia nu reprezintă o cerere reală, ci o risipă de resurse materiale, o cheltuială absolut inutilă, înainte de a analiza resorturile care au condus la această situaţie, să vedem care este expresia materială şi bănească a acestei risipe. Sau, înmulţit cu şapte mii bucăţi, vom vedea că unităţile agricole au cheltuit inutil peste şapte milioane lei, iar întreprinderea producătoare a irosit aproape 14 tone de metal, 63 mii ore de muncă şi importante cantităţi de energie. Iată că situaţia absurdă cu ghetele bune, dar cu tocurile tocite are un corespondent real în practică, în vreme ce în întreaga ţară se dă o adevărată bătălie pentru economisirea fiecărui gram de metal, a fiecărui kilowatt-oră, prin toate procedeele posibile, recuperîndu-se importante cantităţi de materiale, asistăm la o risipă de neadmis. Incercînd să înţelegem de ce s-a ajuns la o asemenea situaţie, mai exact de ce producătorului îi este mai la indemînă să fabrice mult peste plan pompe complete in locul banalelor piese de schimb, am ajuns, credem, undeva aproape de capătul firului, mai exact spus la motivele — absolut obiective din punctul de vedere al producătorului — pentru care acesta evită să facă singurul lucru raţional şi economic, să livreze piesele de schimb necesare. — Dacă livrăm supape şi elemenţi în locul pompelor complete nu ne realizăm planul la producţia-marfă — ne declară cu francheţe economistul Gheorghe Sultănoiu, şeful biroului desfacere. — Iar aceasta în primul, rînd deoarece capacitatea noastră de producţie înregistrează un loc îngust tocmai la aceste piese, pentru care am rămas, practic, la nivelul producţiei anului 1979 — completează explicaţia directorul tehnic al unităţii, ing. Victor Gheorghiţă. Deci centrala de resort, celelalte organisme care stabilesc nivelul sarcinilor de plan, în loc să găsească, împreună cu factorii de decizie din unitate, soluţii sănătoase problemelor cu care se confruntă unitatea, au ales calea cea mai comodă, care se dovedeşte, o dată mai mult, cea mai păgubitoare pentru economia naţională. Cu mari întîrzieri s-a stabilit, totuşi, pentru acest cincinal, un program de investiţii pentru eliminarea locurilor înguste în măsură să asigure, printre altele, sporirea substanţială a posibilităţilor de livrare a pieselor de schimb pentru pompele de injecţie ale tractoarelor U—650. Insă modul în care acesta este dus la îndeplinire provoacă, pur şi simplu, consternare : unele utilaje, programate initial pentru anul 1986, nu au fost incă asimilate in producţie şi deocamdată livrarea lor este decalată pentru anul 1988. Altele, aduse deja in întreprindere, nu sunt puse in funcţiune fie pentru că nu au fost incă plătite, fie pentru că proiectantul nu a întocmit cartea tehnică, fie pentru că mai există neînţelegeri intre furnizorul şi beneficiarul de utilaje. Un caz cu totul aparte este legat de unul din utilajele care contribuie la realizarea elementelor de pompă — o maşină agregat pentru frezat, asimilată in producţie la întreprinderea de maşini-unelte şi agregate Bucureşti , furnizorul a livrat, încă la sfîrşitul anului trecut, cele patru bucăţi contractate, beneficiarul a achitat contravaloarea lor (peste 2 milioane lei bucata), utilajele sunt frumos amplasate în halele de producţie ale întreprinderii din Sinaia şi... stau ! De ce ? Scenariul — nu imaginar, ci absolut real — al „filmului“ (ne)punerii în funcţiune a celor patru maşini este următorul : Octombrie 1986 — sunt aduse primele trei maşini. Decembrie acelaşi an — soseşte şi a patra maşină şi se efectuează plata. Intr-un decor care se schimbă (mai întii de iarnă, apoi de primăvară şi chiar de vară) citeva echipe de 2—3 muncitori bucureşteni vin la Sinaia, dau drumul la maşini să uruie un gol (asta, probabil, ca să nu ruginească sau, mai ştii, pentru a trezi interesul beneficiarilor), mai schimbă o piesă, mai string un şurub, mai încheie o „minuta“ şi apoi... pleacă. Din cînd in cind, filmul poate să prezinte şi secvenţe din „războiul hirtiilor“ : contractul de punere in funcţiune, obiecţiunile beneficiarului, răspunsul furnizorului, răspunsul beneficiarului la răspunsul furnizorului — toate. In jurul duratei şi, implicit, al preţului punerii în funcţiune. Intr-adevăr, este greu de imaginat cum această operaţiune poate să dureze 5 824 de ore (!) după ce utilajele au fost verificate la mers în gol (vom trece peste „amănuntul“ că o parte din aceste ore sunt destinate... găsirii amplasamentului optim şi conectării la reţea, operaţiuni realizate de către beneficiar, conform contractului încheiat pentru producerea utilajului). Deşi, la o analiză mai atentă, vom constata că furnizorul şi-a subevaluat „posibilităţile“ de a... întinde durata lucrărilor de instalare. „Epilogul“ este semnat de un alt „personaj“, nou apărut in „distribuţie“ . Fabrica de asistenţă tehnică şi service pentru maşini-unelte Bucureşti, ajunsă în situaţia să pună în funcţiune utilaje pe care nu le-a văzut niciodată şi să exonereze de orice răspundere pe producătorul utilajului ! Ei bine, ce spune unitatea chemată să decidă, să taie „nodul gordian“ ? „Vreţi să punem în funcţiune utilajul ? Plătiţi preţul cerut de noi! Nu plătiţi ? La revedere !“ Această caricatură de colaborare intre unităti economice merită ea însăși să fie analizată cu exigentă, iar cei care au „promovat-o“ să primească o replică usturătoare, deoarece este inadmisibil ca unul din avantajele cele mai mari ale economiei socialiste — colaborarea deschisă, fără vicleşuguri, pentru îndeplinirea unui ţel comun — să fie transformat într-o maşinărie a pasării birocratice a răspunderii, intr-un mecanism al timpului irosit. Timp în care — să nu uităm — unităţile agricole işi încarcă inutil costurile de producţie cu milioane de lei, iar întreprinderea producătoare de pompe de injecţie risipeşte in neştire tone de oţel, de aluminiu, de combustibil. Aşteptăm un răspuns ferm şi măsuri radicale pentru stoparea acestei grave anomalii. Lucian CIUBOTARU Eugen RADULESCU AIURAREA PIESELOR DE SCHIMB PENTRU TRACTOARE SI MAŞINI AGRICOLE __________________________________________________________________________________________________ Birocraţia şi interesele înguste sunt în stare de orice: transformă chiar un izvor de economie intr-unul de risipă consum pentru o pompă pentru elemenţi completă şi supape componente total metal, 14,700 kg 852 g din care : — oţel carbon 5,360 kg — — oţel aliat 2,602 kg 852 g — aluminiu şi aliaje de aluminiu 3,690 kg — timp de fabricaţie 10 h 40‘ 1 h 44’ preţ 1 265 lei 112,40 lei SCINTEIA — simbäta 1 august 1987 PLANUL LA EXPORT îndeplinit şi depăşit lună de lună La întreprinderea de utilaj chimic „Griviţa roşie“ din Capitală, la rampa de expediţie a produselor finite, pe o platformă întinsă, maşini şi treilere speciale aşteaptă să fie încărcate cu utilaje agabaritice destinate exportului şi care în scurt timp vor fi expediate spre portul Constanţa. Identificăm citeva produse ce urmează să fie livrate partenerilor străini : decantor de titei, regenerator pentru industria petrochimică, răcitor de aer. Sunt trei produse de înaltă tehnicitate şi complexitate care au implicat mii de ore de manoperă , numai sudurile măsoară mii de kilometri , ne spune tovarăşul Ioan Berciu, secretar adjunct al comitetului de partid din întreprindere. Dacă mai socotim şi celelalte operaţii de prelucrări şi dacă avem în vedere că nu multe firme din lume se angajează să execute asemenea vase care lucrează in medii deosebite aveţi Imaginea efortului deosebit de inteligentă tehnică şi de muncă făcut de colectivul nostru. Ştiţi ce au comun totuşi aceste produse ? Toate trei sunt realizate în avans cu 15 zile. Aşadar, trei produse cu înalţi parametri tehnico-functionali destinate exportului executate in avans. O realizare singulară, întîmplătoare in viata acestui puternic colectiv ? Nicidecum. De la începutul anului şi pînă în prezent colectivul întreprinderii a realizat şi livrat peste plan la export produse în valoare de 5 milioane Iei. Şi încă un fapt : contractele pentru luna iulie au fost onorate integral cu cinci zile mai devreme. Prin ce se particularizează experienţa colectivului de aici, care lună de lună, an de an îşi realizează la termene şi în condiţii de calitate ireproşabilă exportul ? Cum se explică faptul că de la o zi la alta pe adresa acestei unităţi sosesc tot mai multe solicitări din partea partenerilor străini ? Ce resorturi interne impulsionează execuţia cu precizie de metronom a fiecărui produs destinat exportului ? ÎNTÂI DE TOATE, BUNA ORGANIZARE A PRODUCŢIEI. Rezultatele obţinute constituie cel mai temeinic argument al atenţiei prioritare acordate organizării judicioase a producţiei şi a muncii. Practic, cum este organizată şi cum se desfăşoară producţia de export ? întii de toate se cuvine subliniat faptul că, zilnic, în două scurte „operative“ la începutul şi sfîrşitul programului de lucru se analizează stadiul execuţiei exportului la nivelul fiecărei secţii. Comisia de export din cadrul întreprinderii este un catalizator permanent al producţiei de export, fiecare membru al comisiei răspunzînd de cite o problemă ce condiţionează realizarea planului. De asemenea, fiecare cadru de conducere din întreprindere răspunde direct de cite o secţie cu pondere mare la export. Apoi, la nivelul fiecărei secţii sint întocmite grafice de export. Am intîlnit şi in alte unităţi grafice de export. Totuşi, cele de aici au o particularitate. Sint grafice pe produse şi pe zile. în orice moment se poate şti cu precizie stadiul realizării unui contract. — Cu toate acestea, se întîmplă să mai apară şi unele necorelări ? — Este drept — ne spune inginerul Marian Traşcă, şeful secţiei mecanică III — pot apărea unele greutăţi in realizarea unor subansamble şi chiar mai apar. O zi, două, trei. Dar cînd vedem că situaţia trenează intervenim prompt, luăm măsurile ce se impun. Pot apărea probleme de aprovizionare cu table sau electrozi, probleme de asigurare cu scule și dispozitive. Important este că noi le rezolvăm rapid, nu le lăsăm să se cronicizeze, iar recentele reglementări ale Decretului Consiliului de Stat au o deosebită importanță prin aceea că stimulează și oamenii muncii care livrează materii prime, materiale, piese şi subansamble ce urmează a fi încorporate in producţia de export a altor unităţi. Se asigură deci condiţii pentru îmbunătăţirea cooperării interuzinale. Cum este respectat un asemenea grafic ? îl întrebăm pe şeful echipei complexe de sudori şi lăcătuşi — echipă specializată în producţia de export — Adrian Barabaş, ce are în lucru „la zi“. — Trei role, două flanşe şi trei funduri de cazan. — Atit ? — Vi se pare puţin ? Nu uitaţi că sunt subansamble de zeci de metri, care necesită manoperă multă. Nu facem nici un rabat de la tehnologie. Acordăm atenţie sporită calităţii. Consultăm fişa de lucru. Zi de zi, formaţia lui Adrian Barabaş işi realizează planul la export. Să fi contribuit la aceasta numai spiritul gospodăresc, ordinea şi disciplina la fiecare loc de muncă ? Nu cumva la baza succesului stă şi... ...GENERALIZAREA TEHNOLOGIILOR NOI DE ÎNALT RANDAMENT. Cum s-a putut desprinde şi din exemplul de mai sus, datorită unei organizări perfecte a procesului de producţie in fiecare secţie, atelier şi formaţie de lucru, planul de export este îndeplinit ritmic, integral, zi de zi, lună de lună. Totodată, trebuie subliniat faptul că la „Griviţa roşie“ există o puternică activitate de creaţie tehnică. Edificator este faptul că de la începutul anului, aici s-au aplicat în producţie peste 20 de tehnologii noi, avansate, de înaltă productivitate. Vom insista puţin, prezentind eficienţa a două dintre aceste tehnologii, pornind de la faptul că ele pot fi preluate şi generalizate şi în alte unităţi care au un profil de fabricaţie asemănător cu cel de la „Griviţa roşie“. Prima tehnologie se referă la sudarea automată a racordurilor pe corpurile recipienţilor. Este o tehnologie nouă, care înlocuieşte clasica sudură manuală. Se realizează cu dispozitive create prin autoutilare în întreprindere. A fost pusă la punct de un colectiv de muncitori şi specialişti din atelierele de proiectare şi autoutilaje. Eficienta noului procedeu : economii de sute de kilograme de material de aport Calitatea cordoanelor de sudură este net superioară, iar productivitatea muncii creşte de circa 5 ori. A doua tehnologie se referă la mandrinarea hidraulică a ţevilor in placa tubulară de tipul schimbătoarelor de căldură. Prin ce se particularizează această tehnologie ? Cu aceeaşi unealtă se realizează mandrinarea unui număr sporit de ţevi, fapt ce conduce la creşterea productivităţii muncii la o operaţie cu pondere mare în procesul tehnologic. Concret, în aceeaşi unitate de timp se montează un număr dublu de ţevi decit prin vechiul procedeu. Sunt două tehnologii noi, de ultimă oră, care aşa cum spuneam pot fi generalizate şi în alte intreprinderi. Sunt două tehnologii care au contribuit ca în secţia cazangerie III, unde în acest an se realizează circa 70 la sută din producţia de export a întreprinderii, toate comenzile să fie realizate la termen, uneori chiar in avans şi la un înalt nivel calitativ, in condiţiile economisirii a circa 300 tone metal. NOI MERGEM IN INTIMPINAREA CERERILOR PARTENERILOR STRĂINI. Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că produsele ce poartă marca „Griro" sunt bine cotate pe piaţa externă. Prin ce se impun totuşi acestea atenţiei partenerilor străini ? — Prin calitate şi funcţionalitate în primul rînd — ne spune tovarăşul Ion Sterian, şeful serviciului desfacere export. Instalaţiile şi utilajele noastre sunt produse de mari gabarite. Cîntăresc zeci de tone şi măsoară zeci de metri. Cu toate acestea ele sunt prelucrate la precizie de microni. In plus, asigurăm o gamă largă de controale nedistructive. Este şi firesc dacă ne gîndim că majoritatea utilajelor executate de noi lucrează în condiţii deosebite de presiuni şi temperaturi. Se spune că cel mai bun client este calitatea. Şi totuşi acest lucru nu este de ajuns. Concret, în condiţiile de astăzi trebuie să te zbaţi pentru fiecare comandă. Concurenţa este mare. Chiar dacă ştii că eşti foarte bun în domeniul tău, aceasta nu înseamnă că trebuie să stai să aştepţi comenzi de la întreprinderea de comerţ exterior. Este o mentalitate greşită. Noi procedăm altfel. Venim în întîmpinarea clienţilor. Fiecare specialist cînd pleacă în străinătate pentru „service“ sau asistentă tehnică are sarcina să testeze piaţa, să propună încheierea de noi contracte. Recent, am fost intr-o ţară asiatică şi am perfectat un contract de peste 6 milioane lei. * Aşadar, organizarea temeinică a producţiei şi a muncii, stimularea iniţiativei muncitoreşti şi generalizarea tehnologiilor noi, implicarea directă în asigurarea portofoliului de comenzi la export. Sunt numai trei din pîrghiile care au făcut ca prestigioasa întreprindere bucureşteană să obţină de multă vreme rezultate de prestigiu la export. Sunt cele mai solide argumente in favoarea angajamentului asumat de acest colectiv : onorarea integrală, in cinstea sărbătorii de la 23 August, a tuturor contractelor de export pe luna august. Gheorghe IONIŢA O EXPERIENŢĂ CARE SE IMPUNE A FI EXTINSĂ ŞI GENERALIZATĂ !• INIŢIATIVE • EXPERIENŢE • REZULTATE • __ în ritm cu graficele de lucru Pentru colectivul întreprinderii „Electrometal“ din Timişoara producţia pentru export reprezintă o permanentă competiţie cu noul, o asumare a răspunderii de a păstra prestigiul cîştigat pe piaţa externă. Aceasta înseamnă, dincolo de parametrii tehnici şi tehnologici ai produselor realizate, promptitudine în onorarea contractelor, ritmicitate în execuţia comenzilor, organizare riguroasă a producţiei. Şi iată că, după cele şapte luni care au trecut din acest an, unitatea şi-a realizat şi depăşit planul la export atit pe relaţia C.T.S., cit şi pe devize convertibile. — Neîndoielnic, recentul Decret al Consiliului de Stat determină o şi mai puternică mobilizare a tuturor oamenilor muncii pentru realizarea producţiei de export şi a exportului — precizează inginerul Ion Staicu, directorul întreprinderii. Dispunem de o bază tehnică şi materială foarte bună, iar fiecare om al muncii este hotărât să-şi facă exemplar datoria pentru onorarea la timp şi în condiţii de calitate superioară a tuturor contractelor încheiate. Avem grafice pentru realizarea producţiei de export, cu responsabilităţi şi termene exacte atât în ce priveşte desfăşurarea ciclului de fabricaţie, cit şi livrarea produselor către partenerii externi. Practic, în fiecare zi, în fiecare oră din zi ştim stadiul exact al realizării şi livrării produselor pentru piaţa externă. In secţiile întreprinderii, acolo unde se realizează de fapt producţia pentru export, munca este bine organizată. Toate produsele se execută conform graficelor de lucru. La secţia de patroane fuzibile, de pildă, ca de altfel şi în alte secţii ale întreprinderii, s-au organizat formaţii specializate în producţia de export. Din rindul acestora, cţiva muncitori cu o foarte bună calificare profesională, împreună cu un grup de proiectanţi, pregătesc acum mostre de produse noi solicitate de un partener extern, astfel încit să se asigure noi contracte pentru perioada următoare. (Maria Janina ALEXE). Producţia adaptată permanent la cerinţele de pe piaţa externă întreprinderea de prelucrare a lemnului „23 August“ din Tirgu Mureş este şi în acest an una din unităţile cu cea mai mare pondere a producţiei pentru export din industria mobilei. Dacă in 1965 exportul reprezenta 55 la sută din totalul producţiei-marfă a unităţii, in acest an practic întreaga producţie este exportată, din care 66 la sută pe relaţia devize convertibile. Datorită calităţii înalte a produselor, întreprinderea are contracte încheiate pentru întreaga producţie planificată la export în acest an. Şi totuşi, în perioada care a trecut din acest an, nu toate comenzile au fost onorate la termenele stabilite. „ Nivelul realizărilor a crescut de la o lună la alta, ne spune inginerul Ion Bogdan, directorul tehnic al unităţii. Astfel, în luna ianuarie am exportat mobilă în valoare de 42 milioane lei, iar în luna iulie în valoare de peste 60 milioane lei. Totuşi, posibilităţile colectivului nostru sunt cu mult mai mari, iar prevederile recentului Decret al Consiliului de Stat mobilizează toţi oamenii muncii pentru recuperarea in cel mai scurt timp a nerealizării ori din primul trimestru si îndeplinirea în cit mai bune condiţii a planului pe luna august si pe întregul an. De altfel, am si iniţiat o serie de noi acţiuni pentru restructurarea producţiei in funcţie de cerinţele manifestate pe piaţa externă. Printre altele am reţinut faptul că unitatea realizează în prezent, cu precădere, mobilier rustic din stejar, fag şi paltin, din cireş, nuc şi alte esenţe, precum si mobilier cu finisaj opac, mult solicitate de firmele străine. Totodată, pentru creșterea indicelui de utilizare a masei lemnoase se pune un accent deosebit pe dezvoltarea sectorului de sculptură și intarsie. O altă noutate o constituie realizarea mobilierului din lemn în asociere cu alte materiale : plăci semidure si dure din fibre de lemn, cu desene in relief, panouri cu fete din PAL sau placaj cu miezul din cauciuc. In prezent, unitatea este în măsură să realizeze lunar circa 450 tipuri diferite de mobilier, programul de fabricaţie (stabilit de regulă pe trei luni) fiind organizat pe secţii, firme si tipuri de produse. Oamenii muncii de la întreprinderea „23 August“ din Tirgu Mureş Ştiu că îndeplinirea ritmică a planului la export stă in puterea lor de mobilizare, în investiţia de inteligenţă tehnică pe care o fac pentru a realiza produse la înalt nivel calitativ, iar prevederile recentului decret al Consiliului de Stat reprezintă un nou stimulent în acest sens. (Gheorghe Giurgiu, corespondentul „Scînteii“). RESTANTELE POT FI RECUPERATE - dar este necesar un sprijin mai activ si din partea furnizorilor de materiale — In deschiderea convorbirii de fată, vizind modul in care se acţionează in centrala dv. — Centrala industriei bumbacului Arad — pentru îndeplinirea sarcinilor de plan pe acest an, vă rezumăm, tovarăşe inginer Andronic Tomşa, director general al centralei, o scrisoare adresată redacţiei de tovarăşul Szell Gavril, şeful serviciului plan de la întreprinderea de apă şi filatură din Odorheiu Secuiesc . „Intre principalele cerinţe ce se pun in fata centralei — araici autorul — se înscrie şi creşterea răspunderii faţă de elaborarea şi fundamentarea sarcinilor de plan. în cazul întreprinderii noastre, care pe luna iunie nu şi-a îndeplinit sarcinile de plan, intre cauzele care au dus la o asemenea situaţie se află şi necorelarea corespunzătoare a indicatorilor de plan. Concret, intre indicatorii valorici si fizici ai întreprinderii există o necorelare, in sensul că îndeplinirea integrală a planului la producția fizică acoperă numai în procent de 96 la sută valoarea producției-marfă. Or, aceste necorelări, care la nivelul întreprinderii noastre reprezintă o neacoperire a planului cu circa 25 milioane lei, au fost aduse la cunoştinţa centralei încă din noiembrie 1986, cind se dezbătea proiectul de plan, şi s-a solicitat corectarea lor. Dar acest lucru nu s-a intîmplat şi, ca urmare, astăzi sîntem puşi in situaţia de a nu ne realiza planul. E normal acest lucru ?“ — întreabă autorul scrisorii şi vă repetăm şi noi întrebarea. — Situaţia de la întreprinderea din Odorheiu Secuiesc nu este, din păcate, nici singulară şi nici cea mai gravă din acest punct de vedere. Pe ansamblul centralei noastre se înregistrează o asemenea necorelare de plan, care provine din neincadrarea produselor în preţul mediu planificat, preţ mediu care, oricit de fundamentat ar fi, tot are o anumită „scară de joc“. Iar această necorelare se cere acoperită, aşa cum ne-au indicat organele de sinteză în domeniul planificării, prin realizarea de producţie suplimentară şi valorificarea superioară a materiilor prime. — Şi este posibilă — in acest fel — acoperirea unei asemenea necorelări ? — In principiu, da. Noi am mai avut asemenea situaţii şi in anii trecuţi, inclusiv in 1986, pe care le-am putut compensa in modul amintit. Anul acesta însă, datorită marilor dificultăţi cu care ne confruntăm în asigurarea bazei tehnico-materiale, influenţele create de perspectivele necorelării n-au mai putut fi contracarate în proporţia aşteptată. — Care este deci situaţia realizării planului pe primul semestru ? A fost sau nu influenţată de aceste necorelări ? — Indiscutabil că da. Dar cum am mai arătat, influenţele au fost determinate şi de alţi factori, in primul rind de neasigurarea bazei materiale. Ca rezultat, pe 6 luni, centrala nu şi-a realizat planul la principalii indicatori, în special la producţia fizică, avînd pe această perioadă un bilanţ economico-financiar necorespunzător. Asupra necorelărilor de plan am acţionat, pe ansamblul centralei, cit ,s-a putut. De pildă, mai bine de 50 la sută din unităţile centralei, care au fost mai puţin afectate de baza materială, şi-au îndeplinit şi depăşit sarcinile de plan. Ceea ce înseamnă că, în condiţiile unei aprovizionări normale şi ale unei mobilizări maxime a eforturilor, pot fi preintîmpinate şi anumite situaţii neprevăzute din fundamentarea planului. O demonstrează cu prisosinţă rezultatele obţinute în primele 6 luni de colectivele de muncă ale unor unităţi ca întreprinderea textilă Năsăud, filatura „11 Iunie“ Cisnădie, întreprinderea textilă Lugoj, întreprinderea textilă „Firul roşu“ Tălmaciu, întreprinderea textilă „Crişana“ Oradea ş.a. — Semestrul I, cu toate deficienţele pe care le-aţi amintit, s-a încheiat. Cum a început semestrul al lX-lea ? Ce măsuri aţi preconizat şi preconizaţi pentru recuperarea restanţelor ? — Nu obişnuim să fetişizăm greutăţile. Ne înţelegem cu toată răspunderea îndatoririle ce ne revin ca unitate tutelară pe plan. Dar — şi o spun cu toată răspunderea — situaţia in care se află centrala in prezent nu mai poate fi redresată numai prin eforturile noastre. Ce a depins de noi, am făcut şi facem in continuare. In condiţiile în care fibra de poliester nu s-a asigurat în procent de 63 la sută, iar cea de celofibră în procent de 75 la sută, volumul livrărilor — mai ales în cazul fibrei de poliester — a depăşit aceste procente. Ceea ce înseamnă o preocupare maximă pentru valorificarea materiei prime. Ne bazăm, în acelaşi timp, pe experienţa acumulată de unităţile noastre, pe faptul că dispunem de o forţă de muncă bine pregătită profesional. Am găsit, de asemenea, înţelegere din partea ministerului nostru, a Comitetului de Stat al Planificării şi pentru reaşezarea planului in cazul unor corelări care s-au dovedit, in urma unor repetate analize, nefundamentate. — Ceea ce înseamnă că aveţi posibilităţi de a recupera restanţele, de a realiza planul la producţia fizică ? Ce fac specialiştii centralei într-o asemenea situaţie ? Cum ajutaţi întreprinderile ? — Asemenea întrebări nu s-au mai pus. Ei bine, specialiştii centralei se ocupă cu toată seriozitatea de soluţionare a problemelor curente. Avem delegaţi la toate întreprinderile furnizoare. Avem delegaţi care stau permanent in întreprinderi pentru a veghea ca fiecare gram de materie primă intrată in unitate să fie folosit cu maximum de randament. Cunosc bine capacitatea de producţie a unităţilor,, capacitatea de mobilizare a colectivelor din cadrul centralei, priceperea muncitorilor şi specialiştilor. Sunt gata să răspund că ne realizăm planul dacă în semestrul II nu se repetă aceleaşi probleme ale bazei materiale. Explicaţii am primit şi primim — ce-i drept — multe. Una, cea de la Combinatul de fibre sintetice Cimpu- lung, e de-a dreptul de necrezut : „Nu avem vagoane să expediem materia primă“. E posibil ca o materie primă absolut necesară să stea undeva în stoc din lipsă de mijloace de transport ? Ce fel de furnizor este cel care nu se organizează pentru a-şi expedia producţia contractată ? Neasigurarea ritmică a bazei materiale creează o reacţie negativă in lanţ in unităţi. Aşa se explică de ce avem unităţi care nu se încadrează în indicatorii de utilizare a capacităţilor de producţie, a fondului de timp şi chiar a calităţii produselor. — Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a stabilit, recent, după cite cunoaşteţi, măsuri ferme pentru îndeplinirea planului pe semestrul II şI pe întregul an. Cunoaştem aceste măsuri, pe care le apreciem ca binevenite. Vă asigurăm că, avînd condiţiile materiale create, vom şti să ne facem datoria. Am analizat zilele acestea cu toate conducerile de întreprinderi restanţele pe care le avem şi am ajuns la concluzia că, dacă vom avea materii prime, asigurăm o depăşire a planului de 2,5 la sută pe ultimele cinci luni ale anului. E posibil să ne îndeplinim planul pe 1987 şi să creăm şi o bază trainică pentru 1988. Aceste calcule nu reprezintă simple dorinţe, ci o analizare temeinică a posibilităţilor noastre de a lucra in sistemul de „foc continuu“, de a ne autodepăşi. Constantin PRIESCU Aspect de la întreprinderea de maşini-unelte şi agregate din Capitală Foto : E. Dichiseanu PAGINA 3 PROBLEMELE PLANULUI BUZĂU : Producţie fizică suplimentară Angajaţi cu toate forţele in ampla întrecere socialistă ce se desfăşoară în întîmpinarea zilei de 23 August, oamenii muncii din industria judeţului Buzău obţin noi şi importante succese, asigurind îndeplinirea ritmică a planului la producţia fizică şi la export, aşa cum a indicat tovarăşul Nicolae Ceauşescu la recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Astfel, în perioada care a trecut din acest an au fost realizate suplimentar 9,3 milioane mc de gaz metan utilizabil, 1 056 tone de oţel beton, 138 000 mp de geam, confecţii textile si altele. De asemenea, colectivele dintr-o serie de unități si-au îndeplinit sarcinile de plan la export pe 7 luni si au livrat suplimentar partenerilor externi importante cantităţi de produse. (Stelian Chiper).