Scînteia, august 1987 (Anul 56, nr. 13979-14004)

1987-08-01 / nr. 13979

. Ştim că întrebarea pe care o vom pune d­in principiu este ea însăşi de domeniul absurdului, dar pentru că anumite stări de lucruri ne obligă o vom pune totuşi , există oare un om cu elementar simţ gospodăresc care pentru simplul motiv că la ghe­tele pe care le-a purtat s-au tocit tocurile sau i-au căzut blacheurile să arunce încălţămintea, de altfel bună? Dacă se întîmplă aşa, e un lucru absurd. Dar iată că se întîmplă. Ne aflăm la centrul de reparaţii Lugoj, aparţinind Trustului S.M.A. Timiş. Avem in faţă o pompă de in­jecţie şi alături două din piesele componente ale acesteia, elementul şi supapa. De ce le-am pus faţă în faţă ? Pentru că cele două piese componente sunt cele care se uzează cel mai repede. Ce face S.M.A.-ul posesor al acestor pompe de injec­ţie cind constată uzura celor două piese componente (în cazul de mai sus — 350 pompe aşteaptă în rafturi să fie reparate) ? în mod normal, le înlocuieşte. Dar cele două tipuri de piese componente ale pompei de in­jecţie — demenţii şi supapele — nu se pot recondiţiona în judeţul Timiş la nivelul necesarului, iar în cele mai multe judeţe se recondiţionează mult mai puţin. Timişul fiind jude­ţul cu o foarte bună experienţă în această privinţă. Atunci ce fac uni­tăţile S.M.A. pentru a le obţine ? Bineînţeles, se adresează fabricii producătoare. Dar fabrica producă­toare, din motive la care ne vom re­feri mai tirziu, nu produce şi nu li­vrează în cantităţile cerute piesele în cauză, în schimb le trimite pom­pe întregi noi. De pildă, unităţile de mecanizare din judeţul Timiş aveau nevoie in anul 1986, potrivit normei de consum, de 583 pompe de injec­ţie pentru tractorul U-650. Au primit însă de la I.M.F. Sinaia... 1644. De trei ori mai mult ! Situaţia se men­ţine în semestrul I al acestui an : faţă de consumul normat de 291 pom­pe noi, s-au livrat 577. N-au primit insă la nivelul solicitărilor piesele componente cu uzură mai mare, faţă de 31 500 demenţi şi 28 000 supape, în perioada analizată s-au livrat din primul sortiment 19 478 piese, iar din cel de-al doilea — 21100 piese. Mer­­gind în citeva magazii ale unităţilor S.U.A. vedem şi urmarea acestei practici păgubitoare : sumedenie de pompe de injecţie care aşteaptă să fie reparate. Aceasta este situaţia intr-un judeţ, dar privită la nivelul ţării, dispro­porţia dintre subansamblele complete şi piesele componente livrate este şi mai mare. După cum rezultă din evi­denţele întreprinderii de mecanică fină Sinaia — singurul producător de pompe de injecţie şi de piese componente din ţară — in primul semestru al acestui an au fost livra­te agriculturii cu aproape 7 000 pom­pe de injecţie pentru tractorul U-650 mai mult decit se contractase (adică 23 000 bucăţi). In schimb, contractul pentru piesele de schimb de mare uzură — elemenţi şi supape — a fost onorat numai in proporţie de 53 şi, respectiv, 64 la sută. Să se fi schim­bat oare, peste noapte, structura ce­rerii ? Nicidecum ! Pompe complete se mai găsesc în baze, piese de schimb ,­ri. Iar in staţiunile de mecanizare, aşa cum am văzut, sute şi sute de pompe nu pot fi reparate din cauza absenţei acestor piese componente. Deci, trebuie să o spu­nem răspicat : cele şapte mii de pompe vândute unităţilor agricole peste plan de I.M.E. Sinaia nu re­prezintă o cerere reală, ci o risipă de resurse materiale, o cheltuială abso­lut inutilă, înainte de a analiza re­sorturile care au condus la această situaţie, să vedem care este expre­sia materială şi bănească a acestei risipe. Sau, înmulţit cu şapte mii bucăţi, vom vedea că unităţile agricole au cheltuit inutil peste şapte milioane lei, iar întreprinderea producătoare a irosit aproape 14 tone de metal, 63 mii ore de muncă şi importante can­tităţi de energie. Iată că situaţia absurdă cu ghetele bune, dar cu tocurile tocite are un corespondent real în practică, în vreme ce în întreaga ţară se dă o a­­devărată bătălie pentru economisirea fiecărui gram de metal, a fiecărui kilowatt-oră, prin toate procedeele posibile, recuperîndu-se importante cantităţi de materiale, asistăm la o risipă de neadmis. Incercînd să în­ţelegem de ce s-a ajuns la o aseme­nea situaţie, mai exact de ce produ­cătorului îi este mai la indemînă să fabrice mult peste plan pompe com­plete in locul banalelor piese de schimb, am ajuns, credem, undeva aproape de capătul firului, mai exact spus la motivele — absolut obiective din punctul de vedere al producăto­rului — pentru care acesta evită să facă singurul lucru raţional şi eco­nomic, să livreze piesele de schimb necesare. — Dacă livrăm supape şi elemenţi în locul pompelor complete nu ne realizăm planul la producţia-marfă — ne declară cu francheţe economis­tul Gheorghe Sultănoiu, şeful birou­lui desfacere. — Iar aceasta în primul, rînd de­oarece capacitatea noastră de pro­ducţie înregistrează un loc îngust tocmai la aceste piese, pentru care am rămas, practic, la nivelul pro­ducţiei anului 1979 — completează explicaţia directorul tehnic al uni­tăţii, ing. Victor Gheorghiţă. Deci centrala de resort, celelalte organisme care stabilesc nivelul sar­cinilor de plan, în loc să găsească, împreună cu factorii de decizie din unitate, soluţii sănătoase probleme­lor cu care se confruntă unitatea, au ales calea cea mai comodă, care se dovedeşte, o dată mai mult, cea mai păgubitoare pentru economia naţională. Cu mari întîrzieri s-a stabilit, to­tuşi, pentru acest cincinal, un pro­gram de investiţii pentru elimina­rea locurilor înguste în măsură să asigure, printre altele, sporirea sub­stanţială a posibilităţilor de livrare a pieselor de schimb pentru pompe­le de injecţie ale tractoarelor U—650. Insă modul în care acesta este dus la îndeplinire provoacă, pur şi sim­plu, consternare : unele utilaje, pro­gramate initial pentru anul 1986, nu au fost incă asimilate in producţie şi deocamdată livrarea lor este de­calată pentru anul 1988. Altele, a­­duse deja in întreprindere, nu sunt puse in funcţiune fie pentru că nu au fost incă plătite, fie pentru că proiectantul nu a întocmit cartea tehnică, fie pentru că­­ mai există neînţelegeri intre furnizorul şi be­neficiarul de utilaje. Un caz cu totul aparte este legat de unul din utilajele care contribuie la realizarea elementelor de pompă — o maşină agregat pentru frezat, asimilată in producţie la întreprin­derea de maşini-unelte şi agregate Bucureşti , furnizorul a livrat, încă la sfîrşitul anului trecut, cele pa­tru bucăţi contractate, beneficia­rul a achitat contravaloarea lor (pes­te 2 milioane lei bucata), utilajele sunt frumos amplasate în halele de producţie ale întreprinderii din Si­naia şi... stau ! De ce ? Scenariul — nu imaginar, ci abso­lut real — al „filmului“ (ne)punerii în funcţiune a celor patru maşini este următorul : Octombrie 1986 — sunt aduse primele trei maşini. De­cembrie acelaşi an — soseşte şi a patra maşină şi se efectuează plata. Intr-un decor care se schimbă (mai întii de iarnă, apoi de primă­vară şi chiar de vară) citeva echipe de 2—3 muncitori bucureşteni vin la Sinaia, dau drumul la maşini să uruie un gol (asta, probabil, ca să nu ruginească sau, mai ştii, pentru a trezi interesul beneficiarilor), mai schimbă o piesă, mai string un şu­rub, mai încheie o „minuta“ şi apoi... pleacă. Din cînd in cind, filmul poate să prezinte şi secvenţe din „războiul hirtiilor“ : contractul de punere in funcţiune, obiecţiunile beneficiaru­lui, răspunsul furnizorului, răspun­sul beneficiarului la răspunsul fur­nizorului — toate. In jurul duratei şi, implicit, al preţului punerii în func­ţiune. Intr-adevăr, este greu de imaginat cum această operaţiune poate să dureze 5 824 de ore (!) după ce utilajele au fost verificate la mers în gol (vom trece peste „a­­mănuntul“ că o parte din aceste ore sunt destinate... găsirii amplasamen­tului optim şi conectării la reţea, o­­peraţiuni realizate de către benefi­ciar, conform contractului încheiat pentru producerea utilajului). Deşi, la o analiză mai atentă, vom con­stata că furnizorul şi-a subevaluat „posibilităţile“ de a... întinde durata lucrărilor de instalare. „Epilogul“ este semnat de un alt „personaj“, nou apărut in „distribu­ţie“ . Fabrica de asistenţă tehnică şi service pentru maşini-unelte Bucu­reşti, ajunsă în situaţia să pună în funcţiune utilaje pe care nu le-a vă­zut niciodată şi să exonereze de orice răspundere pe producătorul utilaju­lui ! Ei bine, ce spune unitatea che­mată să decidă, să taie „nodul gor­dian“ ? „Vreţi să punem în funcţiune utilajul ? Plătiţi preţul cerut de noi! Nu plătiţi ? La revedere !“ Această caricatură de colaborare intre unităti economice merită ea în­săși să fie analizată cu exigentă, iar cei care au „promovat-o“ să pri­mească o replică usturătoare, deoa­rece este inadmisibil ca unul din a­­vantajele cele mai mari ale econo­miei socialiste — colaborarea deschi­să, fără vicleşuguri, pentru îndeplini­rea unui ţel comun — să fie transfor­mat într-o maşinărie a pasării biro­cratice a răspunderii, intr-un meca­nism al timpului irosit. Timp în care — să nu uităm — unităţile agricole işi încarcă inutil costurile de producţie cu milioane de lei, iar întreprinde­rea producătoare de pompe de in­jecţie risipeşte in neştire tone de oţel, de aluminiu, de combustibil. Aşteptăm un răspuns ferm şi mă­suri radicale pentru stoparea aces­tei grave anomalii. Lucian CIUBOTARU Eugen RADULESCU AIURAREA PIESELOR DE SCHIMB PENTRU TRACTOARE SI MAŞINI AGRICOLE _________________________________________________________________________________­­_________________ Birocraţia şi interesele înguste sunt în stare de orice: transformă chiar un izvor de economie intr-unul de risipă­ consum pentru o pompă pentru elemenţi completă şi supape componente total metal, 14,700 kg 852 g din care : — oţel carbon 5,360 kg — — oţel aliat 2,602 kg 852 g — aluminiu şi aliaje de aluminiu 3,690 kg — timp de fabricaţie 10 h 40‘ 1 h 44’ preţ 1 265 lei 112,40 lei SCINTEIA — simbäta 1 august 1987 PLANUL LA EXPORT îndeplinit şi depăşit lună de lună La întreprinderea de utilaj chimic „Griviţa roşie“ din Capitală, la rampa de expediţie a produselor finite, pe o platformă întinsă, ma­şini şi treilere speciale aşteaptă să fie încărcate cu utilaje agabaritice destinate exportului şi care în scurt timp vor fi expediate spre portul Constanţa. Identificăm citeva pro­duse ce urmează să fie livrate par­tenerilor străini : decantor de titei, regenerator pentru industria petro­chimică, răcitor de aer.­­ Sunt trei produse de înaltă teh­nicitate şi complexitate care au im­plicat mii de ore de manoperă , numai sudurile măsoară mii de ki­lometri , ne spune tovarăşul Ioan Berciu, secretar adjunct al comite­tului de partid din întreprindere. Dacă mai socotim şi celelalte opera­ţii de prelucrări şi dacă avem în vedere că nu multe firme din lume se angajează să execute asemenea vase care lucrează in medii deose­bite aveţi Imaginea efortului deose­bit de inteligentă tehnică şi de muncă făcut de colectivul nostru. Ştiţi ce au comun totuşi aceste produse ? Toate trei sunt realizate în avans cu 15 zile. Aşadar, trei produse cu înalţi pa­rametri tehnico-functionali destina­te exportului executate in avans. O realizare singulară, întîmplătoare in viata acestui puternic colectiv ? Nici­decum. De la începutul anului şi pînă în prezent colectivul între­prinderii a realizat şi livrat peste plan la export produse în valoare de 5 milioane Iei. Şi încă un fapt : contractele pentru luna iulie au fost onorate integral cu cinci zile mai devreme. Prin ce se particularizează expe­rienţa colectivului de aici, care lună de lună, an de an îşi realizează la termene şi în condiţii de calitate ireproşabilă exportul ? Cum se ex­plică faptul că de la o zi la alta pe adresa acestei unităţi sosesc tot mai multe solicitări din partea parte­nerilor străini ? Ce resorturi inter­ne impulsionează execuţia cu pre­cizie de metronom a fiecărui produs destinat exportului ? ÎNTÂI DE TOATE, BUNA ORGA­NIZARE A PRODUCŢIEI. Rezul­tatele obţinute constituie cel mai temeinic argument al atenţiei prio­ritare acordate organizării judicioa­se a producţiei şi a muncii. Prac­tic, cum este organizată şi cum se desfăşoară producţia de export ? întii de toate se cuvine subliniat faptul că, zilnic, în două scurte „o­­perative“ la începutul şi sfîrşitul programului de lucru se analizează stadiul execuţiei exportului la ni­velul fiecărei secţii. Comisia de export din cadrul întreprinderii este un catalizator permanent al producţiei de export, fiecare membru al comisiei răspunzînd de cite o problemă ce condiţionează realizarea planului. De asemenea, fiecare cadru de conducere din întreprindere răs­punde direct de cite o secţie cu pondere mare la export. Apoi, la nivelul fiecărei secţii sint întocmite grafice de export. Am intîlnit şi in alte unităţi grafice de export. To­tuşi, cele de aici au o particulari­tate. Sint grafice pe produse şi pe zile. în orice moment se poate şti cu precizie stadiul realizării unui contract. — Cu toate acestea, se întîmplă să mai apară şi unele necorelări ? — Este drept — ne spune ingine­rul Marian Traşcă, şeful secţiei me­canică III — pot apărea unele greutăţi in realizarea unor suban­­samble şi chiar mai apar. O zi, două, trei. Dar cînd vedem că si­tuaţia trenează intervenim prompt, luăm măsurile ce se impun. Pot apărea probleme de aprovizionare cu table sau electrozi, probleme de asigurare cu scule și dispozitive. Important este că noi le rezolvăm rapid, nu le lăsăm să se cronicizeze, iar recentele reglementări ale Decre­tului Consiliului de Stat au o deose­bită importanță prin aceea că sti­mulează și oamenii muncii care li­vrează materii prime, materiale, piese şi subansamble ce urmează a fi încorporate in producţia de ex­port a altor unităţi. Se asigură deci condiţii pentru îmbunătăţirea coope­rării interuzinale. Cum este respectat un asemenea grafic ? îl întrebăm pe şeful echi­pei complexe de sudori şi lăcătuşi — echipă specializată în producţia de export — Adrian Barabaş, ce are în lucru „la zi“. — Trei role, două flanşe şi trei funduri de cazan. — Atit ? — Vi se pare puţin ? Nu uitaţi că sunt subansamble de zeci de metri, care necesită manoperă multă. Nu facem nici un rabat de la tehnolo­gie. Acordăm atenţie sporită calităţii. Consultăm fişa de lucru. Zi de zi, formaţia lui Adrian Barabaş işi rea­lizează planul la export. Să fi con­tribuit la aceasta numai spiritul gos­podăresc, ordinea şi disciplina la fiecare loc de muncă ? Nu cumva la baza succesului stă şi... ...GENERALIZAREA TEHNOLO­GIILOR NOI DE ÎNALT RANDA­MENT. Cum s-a putut desprinde şi din exemplul de mai sus, datorită unei organizări perfecte a procesu­lui de producţie in fiecare secţie, atelier şi formaţie de lucru, planul de export este îndeplinit ritmic, integral, zi de zi, lună de lună. Totodată, trebuie subliniat faptul că la „Griviţa roşie“ există o puternică activitate de creaţie tehnică. Edifi­cator este faptul că de la începutul anului, aici s-au aplicat în producţie peste 20 de tehnologii noi, avansate, de înaltă productivitate. Vom in­sista puţin, prezentind eficienţa a două dintre aceste tehnologii, por­nind de la faptul că ele pot fi pre­luate şi generalizate şi în alte uni­tăţi care au un profil de fabricaţie asemănător cu cel de la „Griviţa roşie“. Prima tehnologie se referă la su­darea automată a racordurilor pe corpurile recipienţilor. Este o teh­nologie nouă, care înlocuieşte clasica sudură manuală. Se realizează cu dispozitive create prin autoutilare în întreprindere. A fost pusă la punct de un colectiv de muncitori şi specialişti din atelierele de pro­iectare şi autoutilaje. Eficienta nou­lui procedeu : economii de sute de kilograme de material de aport Ca­litatea cordoanelor de sudură este net superioară, iar productivitatea muncii creşte de circa 5 ori. A doua tehnologie se referă la mandrinarea hidraulică a ţevilor in placa tubulară de tipul schimbătoa­relor de căldură. Prin ce se parti­cularizează această tehnologie ? Cu aceeaşi unealtă se realizează man­drinarea unui număr sporit de ţevi, fapt ce conduce la creşterea produc­tivităţii muncii la o operaţie cu pondere mare în procesul tehnolo­gic. Concret, în aceeaşi unitate de timp se montează un număr dublu de ţevi decit prin vechiul procedeu. Sunt două tehnologii noi, de ul­timă oră, care aşa cum spuneam pot fi generalizate şi în alte intreprin­deri. Sunt două tehnologii care au contribuit ca în secţia cazangerie III, unde în acest an se realizează circa 70 la sută din producţia de export a întreprinderii, toate co­menzile să fie realizate la termen, uneori chiar in avans şi la un înalt nivel calitativ, in condiţiile econo­misirii a circa 300 tone metal. NOI MERGEM IN INTIMPINA­­REA CERERILOR PARTENERILOR STRĂINI. Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că produsele ce poartă marca „Griro" sunt bine cotate pe piaţa externă. Prin ce se impun totuşi acestea atenţiei parte­nerilor străini ? — Prin calitate şi funcţionalitate în primul rînd — ne spune tovarăşul Ion Sterian, şeful serviciului des­facere export. Instalaţiile şi utila­jele noastre sunt produse de mari gabarite. Cîntăresc zeci de tone şi măsoară zeci de metri. Cu toate acestea ele sunt prelucrate la preci­zie de microni. In plus, asigurăm o gamă largă de controale nedistruc­tive. Este şi firesc dacă ne gîndim că majoritatea utilajelor executate de noi lucrează în condiţii deosebite de presiuni şi temperaturi. Se spune că cel mai bun client este calita­tea. Şi totuşi acest lucru nu este de ajuns. Concret, în condiţiile de astăzi trebuie să te zbaţi pentru fiecare comandă. Concurenţa este mare. Chiar dacă ştii că eşti foarte bun în domeniul tău, aceasta nu în­seamnă că trebuie să stai să aştepţi comenzi de la întreprinderea de comerţ exterior. Este o menta­litate greşită. Noi procedăm altfel. Venim în întîmpinarea clienţilor. Fiecare specialist cînd pleacă în străinătate pentru „service“ sau asis­tentă tehnică are sarcina să testeze piaţa, să propună încheierea de noi contracte. Recent, am fost intr-o ţară asiatică şi am perfectat un contract de peste 6 milioane lei. * Aşadar, organizarea temeinică a producţiei şi a muncii, stimularea iniţiativei muncitoreşti şi generali­zarea tehnologiilor noi, implicarea directă în asigurarea portofoliului de comenzi la export. Sunt numai trei din pîrghiile care au făcut ca prestigioasa întreprindere bucureş­­teană să obţină de multă vreme rezultate de prestigiu la export. Sunt cele mai solide argumente in fa­voarea angajamentului asumat de acest colectiv : onorarea integrală, in cinstea sărbătorii de la 23 August, a tuturor contractelor de export pe luna august. Gheorghe IONIŢA O EXPERIENŢĂ CARE SE IMPUNE A FI EXTINSĂ ŞI GENERALIZATĂ !• INIŢIATIVE • EXPERIENŢE • REZULTATE • __ în ritm cu graficele de lucru Pentru colectivul întreprinderii „Electrometal“ din Timişoara pro­ducţia pentru export reprezintă o permanentă competiţie cu noul, o asumare a răspunderii de a păstra prestigiul cîştigat pe piaţa externă. Aceasta înseamnă, dincolo de para­metrii tehnici şi tehnologici ai pro­duselor realizate, promptitudine în onorarea contractelor, ritmicitate în execuţia comenzilor, organizare ri­guroasă a producţiei. Şi iată că, după cele şapte luni care au trecut din acest an, unitatea şi-a realizat şi depăşit planul la export atit pe relaţia C.T.S., cit şi pe devize con­vertibile. — Neîndoielnic, recentul Decret al Consiliului de Stat determină o şi mai puternică mobilizare a tuturor oamenilor muncii pentru realizarea producţiei de export şi a exportului — precizează inginerul Ion Staicu, directorul întreprinderii. Dispunem de o bază tehnică şi materială foar­te bună, iar fiecare om al muncii este hotărât să-şi facă exemplar da­toria pentru onorarea la timp şi în condiţii de calitate superioară a tu­turor contractelor încheiate. Avem grafice pentru realizarea producţiei de export, cu responsabilităţi şi termene exacte atât în ce priveşte desfăşurarea ciclului de fabricaţie, cit şi livrarea produselor către par­tenerii externi. Practic, în fiecare zi, în fiecare oră din zi ştim stadiul exact al realizării şi livrării produ­selor pentru piaţa externă. In secţiile întreprinderii, acolo unde se realizează de fapt producţia pentru export, munca este bine or­ganizată. Toate produsele se execu­tă conform graficelor de lucru. La secţia de patroane fuzibile, de pildă, ca de altfel şi în alte secţii ale în­treprinderii, s-au organizat formaţii specializate în producţia de export. Din rindul acestora, cţiva muncitori cu o foarte bună calificare profesio­nală, împreună cu un grup de pro­iectanţi, pregătesc acum mostre de produse noi solicitate de un parte­ner extern, astfel încit să se asi­gure noi contracte pentru perioada următoare. (Maria Janina ALEXE). Producţia­­ adaptată permanent la cerinţele de pe piaţa externă întreprinderea de prelucrare a lemnului „23 August“ din Tirgu Mu­reş este şi în acest an una din uni­tăţile cu cea mai mare pondere a producţiei pentru export din indus­tria mobilei. Dacă in 1965 exportul reprezenta 55 la sută din totalul producţiei-marfă a unităţii, in acest an practic întreaga producţie este exportată, din care 66 la sută pe relaţia devize convertibile. Datorită calităţii înalte a produselor, între­prinderea are contracte încheiate pentru întreaga producţie planificată la export în acest an. Şi totuşi, în perioada care a trecut din acest an, nu toate comenzile au fost onorate la termenele stabilite. „ Nivelul realizărilor a crescut de la o lună la alta, ne spune ingine­rul Ion Bogdan, directorul tehnic al unităţii. Astfel, în luna ianuarie am exportat mobilă în valoare de 42 milioane lei, iar în luna iulie în va­loare de peste 60 milioane lei. To­tuşi, posibilităţile colectivului nostru sunt cu mult mai mari, iar prevede­rile recentului Decret al Consiliului de Stat mobilizează toţi oamenii muncii pentru recuperarea in cel mai scurt timp a nerealizării or­i din primul trimestru si îndeplinirea în cit mai bune condiţii a planului pe luna august si pe întregul an. De altfel, am si iniţiat o serie de noi acţiuni pentru restructurarea pro­ducţiei in funcţie de cerinţele ma­nifestate pe piaţa externă. Printre altele am reţinut faptul că unitatea realizează în prezent, cu precădere, mobilier rustic din ste­jar, fag şi paltin, din cireş, nuc şi alte esenţe, precum si mobilier cu finisaj opac, mult solicitate de fir­mele străine. Totodată, pentru creș­terea indicelui de utilizare a masei lemnoase se pune un accent deose­bit pe dezvoltarea sectorului de sculptură și intarsie. O altă noutate o constituie realizarea mobilierului din lemn în asociere cu alte mate­riale : plăci semidure si dure din fibre de lemn, cu desene in relief, panouri cu fete din PAL sau placaj cu miezul din cauciuc. In prezent, unitatea este în măsu­ră să realizeze lunar circa 450 tipuri diferite de mobilier, programul de fabricaţie (stabilit de regulă pe trei luni) fiind organizat pe secţii, firme si tipuri de produse. Oamenii muncii de la întreprinderea „23 August“ din Tirgu Mureş Ştiu că îndeplinirea rit­mică a planului la export stă in pu­terea lor de mobilizare, în investiţia de inteligenţă tehnică pe care o fac pentru a realiza produse la înalt ni­vel calitativ, iar prevederile recen­tului decret al Consiliului de Stat reprezintă un nou stimulent în acest sens. (Gheorghe Giurgiu, corespon­dentul „Scînteii“). RESTANTELE POT FI RECUPERATE - dar este necesar un sprijin mai activ si din partea furnizorilor de materiale — In deschiderea convorbirii de fată, vizind modul in care se acţio­nează in centrala dv. — Centrala in­dustriei bumbacului Arad — pentru îndeplinirea sarcinilor de plan pe acest an, vă rezumăm, tovarăşe ingi­ner Andronic Tomşa, director gene­ral al centralei, o scrisoare adresată redacţiei de tovarăşul Szell Gavril, şeful serviciului plan de la între­prinderea de apă şi filatură din Odor­­heiu Secuiesc . „Intre principalele cerinţe ce se pun in fata cen­tralei — araici autorul — se în­scrie şi creşterea răspunderii faţă de elaborarea şi fundamentarea sarcinilor de plan. în cazul în­treprinderii noastre, care pe luna iunie nu şi-a îndeplinit sarci­nile de plan, intre cauzele care au dus la o asemenea situaţie se află şi necorelarea corespunzătoare a in­dicatorilor de plan. Concret, intre indicatorii valorici si fizici ai între­prinderii există o necorelare, in sen­sul că îndeplinirea integrală a pla­nului la producția fizică acoperă nu­mai în procent de 96 la sută valoa­rea producției-marfă. Or, aceste necorelări, care la nivelul în­treprinderii noastre reprezintă o neacoperire a planului cu circa 25 milioane lei, au fost aduse la cunoştinţa centralei încă din no­iembrie 1986, cind se dezbătea pro­iectul de plan, şi s-a solicitat corec­tarea lor. Dar acest lucru nu s-a in­­tîmplat şi, ca urmare, astăzi sîntem puşi in situaţia de a nu ne realiza planul. E normal acest lucru ?“ — în­treabă autorul scrisorii şi vă repetăm şi noi întrebarea. — Situaţia de la întreprinderea din Odorheiu Secuiesc nu este, din pă­cate, nici singulară şi nici cea mai gravă din acest punct de vedere. Pe ansamblul centralei noastre se înre­gistrează o asemenea necorelare de plan, care provine din neincadrarea produselor în preţul mediu planifi­cat, preţ mediu care, oricit de fundamentat ar fi, tot are o anumită „scară de joc“. Iar această necore­lare se cere acoperită, aşa cum ne-au indicat organele de sinteză în dome­niul planificării, prin realizarea de producţie suplimentară şi valorifica­rea superioară a materiilor prime. — Şi este posibilă — in acest fel — acoperirea unei asemenea necore­lări ? — In principiu, da. Noi am mai avut asemenea situaţii şi in anii tre­cuţi, inclusiv in 1986, pe care le-am putut compensa in modul amintit. Anul acesta însă, datorită marilor dificultăţi cu care ne confruntăm în asigurarea bazei tehnico-materiale, influenţele create de perspectivele necorelării n-au mai putut fi con­tracarate în proporţia aşteptată. — Care este deci situaţia realiză­rii planului pe primul semestru ? A fost sau nu influenţată de aceste necorelări ? — Indiscutabil că da. Dar cum am mai arătat, influenţele au fost deter­minate şi de alţi factori, in primul rind de neasigurarea bazei ma­teriale. Ca rezultat, pe 6 luni, cen­trala nu şi-a realizat planul la prin­cipalii indicatori, în special la produc­ţia fizică, avînd pe această perioadă un bilanţ economico-financiar neco­respunzător. Asupra necorelărilor de plan am acţionat, pe ansamblul cen­tralei, cit ,s-a putut. De pildă, mai bine de 50 la sută din unităţile cen­tralei, care au fost mai puţin afec­tate de baza materială, şi-au îndepli­nit şi depăşit sarcinile de plan. Ceea ce înseamnă că, în condiţiile unei aprovizionări normale şi ale unei mobilizări maxime a eforturilor, pot fi preintîmpinate şi anumite situaţii neprevăzute din fundamentarea pla­nului. O demonstrează cu prisosinţă rezultatele obţinute în primele 6 luni de colectivele de muncă ale unor unităţi ca întreprinderea textilă Nă­­săud, filatura „11 Iunie“ Cisnădie, întreprinderea textilă Lugoj, între­prinderea textilă „Firul roşu“ Tăl­­maciu, întreprinderea textilă „Cri­­şana“ Oradea ş.a. — Semestrul I, cu toate deficienţe­le pe care le-aţi amintit, s-a în­cheiat. Cum a început semestrul al lX-lea ? Ce măsuri aţi preconizat şi preconizaţi pentru recuperarea res­tanţelor ? — Nu obişnuim să fetişizăm greu­tăţile. Ne înţelegem cu toată răspunderea îndatoririle ce ne re­vin ca unitate tutelară pe plan. Dar — şi o spun cu toată răspunde­rea — situaţia in care se află cen­trala in prezent nu mai poate fi re­dresată numai prin eforturile noas­tre. Ce a depins de noi, am fă­cut şi facem in continuare. In con­diţiile în care fibra de poliester nu s-a asigurat în procent de 63 la sută, iar cea de celofibră în procent de 75 la sută, volumul livrărilor — mai ales în cazul fibrei de poli­ester — a depăşit aceste procente. Ceea ce înseamnă o preocupare ma­ximă pentru valorificarea materiei prime. Ne bazăm, în acelaşi timp, pe experienţa acumulată de unită­ţile noastre, pe faptul că dispunem de o forţă de muncă bine pregătită profesional. Am găsit, de asemenea, înţelegere din partea ministerului nostru, a Co­mitetului de Stat al Planificării şi pentru reaşezarea planului in cazul unor corelări care s-au dovedit, in urma unor repetate analize, nefunda­mentate. — Ceea ce înseamnă că aveţi posi­­bilităţi de a recupera restanţele, de a realiza planul la producţia fizică ? Ce fac specialiştii centralei într-o asemenea situaţie ? Cum ajutaţi în­treprinderile ? — Asemenea întrebări nu s-au mai pus. Ei bine, specialiştii centralei se ocupă cu toată seriozitatea de solu­ţionare a problemelor curente. Avem delegaţi la toate întreprinderile fur­nizoare. Avem delegaţi care stau per­manent in întreprinderi pentru a veghea ca fiecare gram de materie primă intrată in unitate să fie folo­sit cu maximum de randament. Cu­nosc bine capacitatea de producţie a unităţilor,, capacitatea de mobilizare a colectivelor din cadrul centralei, priceperea muncitorilor şi specialiş­tilor. Sunt gata să răspund că ne realizăm planul dacă în semestrul II nu se repetă aceleaşi proble­me ale bazei materiale. Expli­caţii am primit şi primim — ce-i drept — multe. Una, cea de la Combinatul de fibre sintetice Cimpu- lung, e de-a dreptul de necre­zut : „Nu avem vagoane să expe­diem materia primă“. E posibil ca o materie primă absolut necesară să stea undeva în stoc din lipsă de mijloace de transport ? Ce fel de furnizor este cel care nu se organi­zează pentru a-şi expedia producţia contractată ? Neasigurarea ritmică a bazei mate­riale creează o reacţie negativă in lanţ in unităţi. Aşa se explică de ce avem unităţi care nu se încadrează în indicatorii de utilizare a capaci­tăţilor de producţie, a fondului de timp şi chiar a calităţii produselor. — Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a stabilit, recent, după cite cunoaşteţi, măsuri ferme pentru îndeplinirea planului pe semestrul II şI pe întregul an. Cunoaştem aceste măsuri, pe care le apreciem ca binevenite. Vă asigurăm că, avînd condiţiile mate­riale create, vom şti să ne facem da­toria. Am analizat zilele acestea cu toate conducerile de întreprinderi restanţele pe care le avem şi am ajuns la concluzia că, dacă vom avea materii prime, asigurăm o de­păşire a planului de 2,5 la sută pe ultimele cinci luni ale anului. E po­sibil să ne îndeplinim planul pe 1987 şi să creăm şi o bază trainică pentru 1988. Aceste calcule nu reprezintă simple dorinţe, ci o analizare temei­nică a posibilităţilor noastre de a lucra in sistemul de „foc continuu“, de a ne autodepăşi. Constantin PRIESCU Aspect de la întreprinderea de maşini-unelte şi agregate din Capitală Foto : E. Dichiseanu PAGINA 3 PROBLEMELE PLANULUI BUZĂU : Producţie fizică suplimentară Angajaţi cu toate forţele in am­pla întrecere socialistă ce se desfă­şoară în întîmpinarea zilei de 23 August, oamenii muncii din indus­tria judeţului Buzău obţin noi­­ şi importante succese, asigurind în­deplinirea ritmică a planului la producţia fizică şi la export, aşa cum a indicat tovarăşul Nicolae Ceauşescu la recenta şedin­ţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Astfel, în peri­oada care a trecut din acest an au fost realizate suplimentar 9,3 mi­lioane mc de gaz metan utilizabil, 1 056 tone de oţel beton, 138 000 mp de geam, confecţii textile si alte­le. De asemenea, colectivele dintr-o serie de unități si-au îndeplinit sar­cinile de plan la export pe 7 luni si au livrat suplimentar partene­rilor externi importante cantităţi de produse. (Stelian Chiper).

Next