Sportul, ianuarie 1968 (Anul 24, nr. 51-79)

1968-01-14 / nr. 62

Redacţia şi administraţia: str.Bij Vasile Conta nr. 16/ tel. 11.10.05,­ interurban 72 şi 286. Telex sportrom buc. 180. & Anul XXIV Nr. 62 (5496) In campionatele europene de bob (2 persoane) Dispută acerbă pentru intîietate SAINT MORTTZ, 13 (prin telefon). — Sîmbătă dimineaţa au Început campio­natele europene de bob rezervata echi­pajelor de 3 persoane. Din cauza fri­gului foarte puternic, care a făcut ca primii participanţi din manşa I să fie dezavantajaţi (patinele se lipeau pur şi simplu de gheaţă), o parte din favoriţi ocupă locuri neaşteptat de slabe după disputarea a două manşe. Printre aceş­tia, alături de prestigioasele echipaje ita­liene şi echipajul Anglia I, se află şi re­prezentanţii noştri Fanţuru — Neagoe, care au luptat din răsputeri in manşa a doua şi vor încerca şi duminică, în ultimele două manşe, să-şi amelioreze situaţia în clasament. Iată rezultatele termice i­­. R. T. a Ger­maniei n (Zimmerer — Utzschnedder) 2:48,85 (1:20,68+1:22,16) ; 2 Anglia I 2:49,02 ;S. Anglia II 2:49,34 ; 4. Elveţia II 2:49,48 ; 5. Elveţia I 2:49,66 ; 6. Anglia I (Nash — Dixon) 2:49,68 ; 7. ROMANIA II (Nedelcu—Maftei) 2:29,70 (1:25,58+1:24,12); 8. Italia I 2:49,71 ; 9. Elveţia III 2:50,47 ; 10. Austria îI 2:50,91 ; 11. Suedia I 2:51,80 ; 12. ROMANIA I (Pamţuru — Nea­goe) 2:52,08 (1:29,85+1:22,23 după cum se vede, numărul de start 4, din man­şa I, a făcut ca realizarea celui de al treilea t mp a­ pîrtiei în manşa a n-a să fie prea puţin...) . ...19. ROMANIA HI (Stoica — Hristovici) 2:56,70. Cele 29 de echipaje işi continuă dispu­ta duminică dimineaţa, cu manșele a III-a și a IV-a. încotro se îndreaptă schiul alpin ? I­n contextul actualelor probleme ale schiului alpin, cursele de la Val d’Isere („Criteriul primei ză­pezi“) au depăşit stadiul unor simple întreceri de început de s­ân, devenind un vast cîmp de confruntare preolimpică. Au fost prezente aproape 20 de naţiuni, peste 100 schiori a­­părînd pe rampa gheţarului Pisailles de 3 250 m altitudine. Această luare de contact, des­făşurată pe mai multe pla­nuri, a însemnat în primul rînd o laborioasă activitate de cercetare, observare şi ex­perimentare. Din ce în ce mai mult schiul se îndreaptă spre ştiinţă. In acest domeniu, in­gineri, chimişti, medici, antre­nori colaborează în mod cu­rent, avînd un scop comun — progresul. In materie de fabri­care a materialelor de cursă, stadiul artizanal este larg de­păşit. Rigla de calcul s-a do­vedit mai tare decît „secrete­le“ meseriei, experienţa ma­nuală transmisă din tată în fiu. Verificarea ştiinţifică a a­­numitor concepţii tehnice, de asemenea, a modificat „pozi­ţiile“, formele echipamentului, materialelor, despre care eram convinşi că se apropiau de perfecţiune. Pe plan uman, observaţiile făcute de medici şi antrenori asupra comporta­mentului schiorilor au contri­buit la perturbarea, o dată in plus, a tradiţiilor relative a­­supra concepţiei antrenamen­tului, a Îngrijirii, alimenta­ţiei, pregătirii morale. O organizare tehnico-logis­­tică pusă la punct în cele mai mici amănunte stă la baza pregătirii în care omul, pîrtia şi materialul folosit sînt consi­derate în legătura lor foarte intimă. De la jocuri la Jocuri se constată cu regularitate un recul al empirismului, In be­neficiul raţionalismului. To­tuşi, drumul parcurs în acest domeniu Intre anii 1964—68 apare infinit mai mare decît in cursul olimpiadelor prece­dente. Fără a intra în amănunt, vom discuta pe marginea a trei aspecte­­ tehnic, material și uman, trăgînd concluziile care se impun pentru schiul nostru. Pe plan tehnic, epoca „schi­­jetului“ are la bază principii sănătoase. Problemele aerodi­­namisimilor au făcut obiectul unor studii serioase în labora­toarele specializate de la Meu­­don. Faimosul „ou" cu care Jean Vuarnet cîștiga la Squaw-Valley a fost supus unor ample verificări, rezis­ti­nd excelent. O singură ajus­tare i s-a adus­ o altă haină adaptată noilor cerinţe: un combinezon dintr-un material special. Adoptarea, însă, a altor poziţii (uneori dictată de nece­sitatea relaxării, păstrarea echilibrului etc.) a dus la con­cluzii nebănuite. Este suficient a redresa trunchiul numai pentru cîteva secunde pentru ca viteza să scadă cu 20 km oră (dacă schiorul se află în pantă) şi cu 40 km oră (dacă se află pe plat). O dată elu­cidată această problemă, nu a mai rămas competitorilor decît preocuparea continuă — uneori cu mari eforturi de voinţă — de a menţine o po­ziţie aerodinamică pe tot par­cursul cursei şi aceasta nu nu­mai în coborâre, ci şi în sla­lom uriaş sau special. O mare atenţie este acorda­tă înzestrării concurenţilor cu un bagaj variat motric şi teh­nic. In treacăt fie spus, folo­sirea plugului (mult controver­sata problemă la noi) nu con­stituie o ruşine, decît pentru cei care nu ştiu a-i folosi, a­­tunci cînd se impune, pentru a nu mai aminti de alte ele­mente. Nimic nu trebuie să le fie străin din ce ar putea con­ prof. Ion MATEI (Continuare în pag. a 3-a) Jean-Claude Killy (stingă), stea de primă mărime pe firmamentul schiului alpin şi reprezentant de prestigiu al sportului francez, îşi pregăteşte aparatura electronică... tranzis­torizată, asistat de antrenorul René Sulpice Tribunele piscinei Mla­dost din capitala Croa­ţiei au fost arhipline sîmbătă seara, la desfă­şurarea primului meci din finala C.C.E. pe care şi-o dispută echipele Mladost Zagreb şi Dina­mo Bucureşti. Jucind prudent în atac şi doar­ Trimisul nostru speriat, ADRIAN VASILIU, transmite: Prima manşă a finalei C.C.E. la polo a revenit lui Mladost Zagreb: 4-2 cu Dinamo Bucureşti de agresiv în apărare, gazdele au obţinut vic­toria cu 4-2 (1-1, 1-0, 1-0, 1-1), transformînd toate cele patru lovituri de la 4 metri de care au beneficiat. Bucureştenii, mai activi în ultimele două reprize, au făcut, în general, o partidă bună. De menţionat că Novac a ratat o lovitură de la 4 m. Au înscris în ordine­­: Poliak (M), Zahan (D), Poliak (M), Trumbici (M), Zahan (D), Poliak (M). A arbi­trat Brandy (Ungaria) Partida retur va avea loc la 20 ianuarie în Bucureşti. Drumeţie prin alba împărăţie a munţilor Foto: A. Rozenthal Astăzi, selecţionata noastră feminină de handbal debutea­ză în cea de-a IV-a ediţie a campionatului mondial. De­butul handbalistelor noas­tre va avea loc în loca­litatea Upsala, unde ele vor înfrunta, in primul din cele două jocuri de calificare, re­prezentativa Suediei. AZI LA UPSALA ROMÂNIA-SUEDIA, in preliminariile campionatului mondial feminin de handbal In vederea acestui meci, important prin faptul că dis­puta cu handbalistele suedeze este eliminatorie, jucătoarele noastre s-au pregătit cu serio­zitate, participind la o serie de verificări internationale, atît în ţară, cît şi peste ho­tare, încheiate cu rezultate mulţumitoare. Edificator în a­­cest sens este faptul că în anul 1967 echipa noastră fe­­minină a disputat 7 jocuri in­­terţări din care a ciştigat 4 şi a pierdut 3. In partidele dintre selecţionatele feminine ale României și Suediei avan­tajul este, pînă în prezent, de partea nordicelor, deoarece aceste două echipe s-au in­­tîlnit numai o singură dată, cînd victoria a revenit repre­zentati­vei suedeze : 2—1 (0—1). Meciul a avut loc în cadrul seriilor preliminare ale cam­pionatului mondial din 1957, disputat în Iugoslavia. Echipa română a părăsit Ca­pitala joi şi a ajuns la Upsala în cursul aceleiaşi zile, unde a şi făcut mai multe antre­namente. Lotul de jucătoare pe care antrenorii Fr. Spier şi D. Popescu-Colibaşi îl vor folosi azi este următorul: Irina Naghi şi Lucreţia Anca (por­tari), Elena Hedesiu, Ana Starck, Rodica Vidu, Edeltraut Franz, Magdalena Miklos, Ana Nemetz, Aneta Stamco, Petru­­­a Băicoianu, Felicia Bitlan, Tereza Secheli. lllillliiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiMimmmiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiini::. t jjm.»üi»»*.»;-mm o m mm ar I Doua mari figuri 1 „ 0 I male sportului mondial IIAUSTO COPPI- neîntrecutul ass . «al pedalei « 1 «LUCIAN POPESCU - fost triplul 1 I campion european profesionista I jj la box , I f/ncep/nd de MARȚI 16 IAN.,* i ■ I in coloanele ziarului jg I 1 1 sportul * j |v/o/o fascinantă a acestor­­­a campioni a | H© Urmăriți noile noastre­­ seriale st I & ■ ■ a a ■ on ■ b b ■ ■■ ■ a z | VREMEA REA A STlNJENIT ÎNTRECERILE DE SCHI DIN POIANA BRASOV 7 POIANA BRAȘOV, 13 (prin telefon, de la trimisul nostru). — Am așteptat, cu multă ne­răbdare, deschiderea „de fapt“ a sezonului de schi, nu cea ofi­cială, festivă, care, de altfel, a avut loc săptămîna trecută la Predeal. Din păcate, însă, deşi organizatorii celor două con­cursuri disputate sîmbătă dimi­neaţa şi-au dat toată osteneala, condiţiile atmosferice nu au contribuit la reuşită. Fondiştii, de exemplu, au avut de înfruntat o ninsoare insistentă, supărătoare şi da­torită gerului care a persistat de-a lungul celor două ore de întrecere din cadrul „Cupei A.S.A. Braşov“. In ce priveşte rezultatele, în absenţa „olimpi­cilor“ (Petre Dinu, Gheorghe Cincu, Nicolae Sfetea şi Gheor­ghe Bădescu), plecaţi în Iugo­slavia, victoria la seniori i-a re­venit lui Stelian Drăguş, înre­gistrat cu mai mult de un mi­nut avans faţă de un alt „vete­ran", Nicolae Ţeposu. Un sincer „bravo!“ vechilor concurenţi, dar unde-i ambiţia tinerilor ? Trebuie, neapărat, ca cei vechi să îmbătrânească... de tot, pen­tru­­ a fi învinşi de tineri ? Este adevărat, există tinereţe fără bătrâneţe, dar vedem că există şi tinereţe fără... tinereţe. In clasamentul final pe echi­pe, trofeul le-a revenit fondişti­­lor de la clubul organizator, da­torită faptului că au prezentat o echipă completă, în timp ce rivalii lor principali, sinăier­ii, au fost distanţaţi la numai două puncte pentru că au avut o rată în minus. Esenţial ni se pare însă faptul că schiorii fond­işti din Sinaia au revenit, după o pauză îndelungată, în lupta pen­tru locurile fruntaşe. In „Cupa Postăvarul“, rezer­vată probelor alpine, condiţiile atmosferice, total defavorabile, i-au obligat pe organizatori să înlocuiască proba de slalom spe­cial cu una de slalom uriaș, pe pîrtia Sulinar. Temperatura de —24°, negura, ninsoarea, în ge­neral tot ce poate fi mai neplă­ D. STANCULESCU (Continuare in pag. a 3-a) CITIŢI IN PAG. a 3-a : Sistemul competiţio­nal din 1968/1969 la fotbal IN PAG. a 4-a : Raliul Monte-Carlo i­n VISCOLUL? Sînt ciţiva ani de cînd Dinu Cristea şi-a agăţat un cui panto­fii de concurs, fără ca acesta să însemne gestul de renunţare la activitatea atletică. Sînt iată ciţi­­va ani de cînd Dinu Cristea a devenit — ceea ce se aşteaptă şi de la alţi foşti atleţi — un spri­jin de nădejde al tinerilor con­curenţi. Aşadar, au trecut ciţi­­va ani de cind acest ne­obosit om s-a dedicat ca­ trup şi suflet muncit de antrenor. A luat-o, cum se spune, de la zero. A colindat fără răgaz diferite fa­brici şi uzine, a trecut prin şco­lile profesionale ale acestora, a stat de vorbă cu profesori de e­­ducaţie fizică şi a căutat ! A găsit ba pe unul, ba pe altul, ti­neri cărora le e dragă alergarea. Cu experienţa a­ltor decenii de activitate pe stadion a „cernut“ cu grijă şi a ales. Din cei mulţi de la început a rămas doar câ cţiva, o mînă de atleţi, cei mai buni, despre care nea Dinu e gata să „bage mina în foc“ că vor ajunge sportivi mari. Din grupa lui Dinu, de la Me­talul, fac parte între alţii şi ti­nerii Ion Dima şi Constantin Pascale. Vineri după-amiază pe un vis­col puternic — o vreme, cum spune Dinu, în care nu te lasă inima să laşi afară nici măcar un cline ! — ciţiva atleţi, bine în­fofoliţi, alergau de zor pe aleea din jurul stadionului „23 Au­gust", lăsând urme adinei prin zăpadă. Un tur, două, trei... sprinturi scurte sau mai lungi... mişcări de gimnastică în aler­gare... încă un tur. Sub căciuliţele de lină, ninse, descoperim figurile cunoscute ale lui Dima şi Pascale. Aburi calzi ţişnesc din nările umede de ză­pada topită şi transpiraţia şiro­­ieşte pe feţele roşii. — Gata, băieţi, acum la baie, la masaj, le spune Dinu Cristea, apărut de nu ştim unde intr-o postură de veritabil Moş Gerilă. Am avut azi un antrenament tare, dar băieţii s-au mişcat uşor chiar şi prin­­ nămeţii ăştia. — Spune nea Dinule, nu crezi că lucrezi cu ei prea tare ? — Tare ? De ce vi se pare tare? Au mai rămas doar trei luni plnă la Crosul Balcanic de la Istanbul şi doresc ca Dima să-l cîştige. Una la mină , doi, dacă după un asemenea antrenament pulsul bă­ieţilor arată doar 120 de bătăi pe minut înseamnă că s-a lucrat atît de tare ? In legătură cu a­­ceasta chestiune vă rog să aveţi In vedere şi faptul că ţinem o strinsă legătură cu medicul şi în funcţie de constatările Iul ne des- Romeo VILARA (Continuare in pag. a 3-a) UNDE MERGEM ? Campionate republicane : HASCHET — sala Floreasca, de la ora 9 : Olimpia — Arhi­tectura (15 — feminin) ; 10.15 : Şcolarii* — Pedagogic Constanţa (3 — feminin) ; 9.30 : Şcoala sportivă­­ Bucureşti — Universi­tate­ Bucureşti (B — fem­­in) VOLEI — sala Giuleşti de la ora 10 : Rapid — C.S.M. Sibiu (meni din divizia A — feminin). Alte competiţii : SCRIMA — sala Facultăţii de drept, de la ora 9 : Campionatul Capitalei — juniori mici (sabie); HANDBAL — sala Floreasca. „Cupa F.R.H.”, de la ora 14.30 : Universitatea — Voinţa (f) ; 15.40 : Confecţia — Rapid (f) ; 16.50 : I.C.F. — A.S.E. (f) ; 18 : Steaua — Rapid (m) ; 19.10 : Rafinăria Teleajen — Politehnica Bucureşti (m) ; 20.15 : Dinamo — Voinţa (m) ; 21.20 : Universitatea — Institutul de construcţii Bucureşti (m). 4 pagini 30 bani ! SI SUPORTERII Sil! P­rintre marile probleme ale fot- I balului şi nu cea din urmă, este I aceea a raporturilor dintre clu­buri şi suporterii lor. Privite, bine- I înţeles, nu numai din punct de ve-­­ dere afectiv, dar şi (sau poate mai ales) financiar. De fapt, în împrejură- I rile actuale, aceste două aspecte nu mai­­ pot fi considerate altfel decît ca interde­pendente. In condiţiile în care fotbalul I necesită sume considerabile, care nu pot­­ fi acoperite doar din încasările de la me­ciuri (oricît de reuşite ar fi reţetele) clubu- I rile de pretutindeni sînt preocupate de spo- I rirea şi pe alte căi a veniturilor lor. In bună măsură, suporterii sînt aceia de la care provin nu numai încurajările din tri- I bune, ci şi sprijinul material necesar. De contribuţia acestora nu sînt în situaţia de I a se dispensa nici chiar cluburile foarte I puternice din Occident, pe care le finan­ţează anumiţi industriaşi sau bancheri, din pasiune sau din interese propagandistice I şi chiar economice adeseori. Cotizaţia lunară (fixă sau variabilă), I precum şi donaţia reprezintă principalele I mijloace (şi cele mai obişnuite) prin care suporterii unui club vin în ajutorul acestuia pentru a-i echilibra bugetul, devenind ast­fel susţinătorii săi. Dar mai sînt, fireşte, şi alte căi. Foarte frecventă a de­venit, astfel, difuzarea, contra cost, a fotografiilor unor jucători (sau a unui grup, a unei echipe), a insignelor şi fani­­oanelor cu emblemele cluburilor. In Italia, de pildă, oricine poate intra în posesia fotografiei în culori a renumitei echipe Internazionale, ca şi a altor formaţii, căci ele se găsesc de vînzare, alături de cărţile poştale ilustrate, la orice chioşc de ziare, din toate marile oraşe, în gări, la aero­porturi etc. Ingeniozitatea a dus şi la confecţionarea şi lansarea cu succes pe piaţă a unor butoni de cămaşă, a brelocu­rilor, precum şi a cravatelor cu însemnele sau culorile cluburilor Internazionale, Milan, Juventus. Asemenea Iniţiative sînt obişnuite şi în Anglia, R.F. a Germaniei, Franţa şi în multe alte ţări. La noi, problema raportului club — suporteri (îndeosebi sub aspectele men­ţionate mai sus) a fost în bună­­măsură ignorată şi nici acum nu este tratată cu consideraţia necesară, deşi există perspec­tiva unei treceri treptate la autofinanţare în fotbal. Cu cîteva excepţii, conducerile cluburilor n-au dovedit preocupări stabilite în această privinţă atîta vreme cît s-au ştiut şi se mai ştiu încă beneficiarele unor subvenţii. În pofida tuturor recomandărilor făcute, cluburile noastre continuă să privească cu superficialitate acţiunea de atragere a mer­brilor susţinători. Chiar şi clubul bucu­­reştean Rapid, despre care s-a spus, şi nu fără temei, că se bucură de o mare popu­laritate, nu beneficiază decît de o foarte modestă contribuţie financiară a suporte­rilor săi. Numai aproximativ 3 000 dintre ei îşi onorează, cu oarecare regularitate, cotizaţia (oarecum simbolică în ceea ce priveşte cuantumul) pe care ei singuri au fixat-o şi în schimbul căreia li se acordă unele avantaje (acces liber la bazele clu­bului, la antrenamentele sportivilor, chiar şi la unele meciuri amicale). Dar dacă, sub această formă, este mai delicată obţinerea de la suporteri a unui sprijin financiar substanţial, este de neîn­ţeles de ce cluburile manifestă o totală inerţie în direcţia folosirii celorlalte surse de venituri, cu o reuşită sigură şi cu un ecou mult mai larg în masa spectatorilor. Este oare atît de dificilă lansarea unor fotografii ale jucătorilor din divizia A, în­soţite eventual de autografe . Pare atît de grea operaţiunea de confecţionare şi distribuire, contra cost, a insignelor şi fa­­nioanelor unor cluburi ? În anii trecuţi, Pronosportul ne-a făcut surpriza unor iniţiative care s-au bucurat de succes. Dar acum, nimeni nu mai în­treprinde nimic, deşi cluburile ar avea, primele de ciştigat de pe urma unor ase­menea acţiuni, care sînt aşteptate cu in­teres de publicul sportiv, aşa cum o do­vedesc numeroasele cereri exprimate în ultima vreme pe adresa redacţiei noastre. Pe bună dreptate, cititorul Vasile Bologan din satul Cheşa, raionul Salcita, se arată nedumerit de faptul că i-a fost mai simplu să procure (la cerere) o ilustrată repre­­zentînd echipa italiană Juventus, decît să obţină de la clubul Rapid fotografia for­maţiei campioane. Trist, dar adevărat. Pînă cînd se vor mai complace, însă, cluburile noastre în această situaţie ? C. FIRANESCU

Next