Sportul, ianuarie 1968 (Anul 24, nr. 51-79)
1968-01-14 / nr. 62
Redacţia şi administraţia: str.Bij Vasile Conta nr. 16/ tel. 11.10.05, interurban 72 şi 286. Telex sportrom buc. 180. & Anul XXIV Nr. 62 (5496) In campionatele europene de bob (2 persoane) Dispută acerbă pentru intîietate SAINT MORTTZ, 13 (prin telefon). — Sîmbătă dimineaţa au Început campionatele europene de bob rezervata echipajelor de 3 persoane. Din cauza frigului foarte puternic, care a făcut ca primii participanţi din manşa I să fie dezavantajaţi (patinele se lipeau pur şi simplu de gheaţă), o parte din favoriţi ocupă locuri neaşteptat de slabe după disputarea a două manşe. Printre aceştia, alături de prestigioasele echipaje italiene şi echipajul Anglia I, se află şi reprezentanţii noştri Fanţuru — Neagoe, care au luptat din răsputeri in manşa a doua şi vor încerca şi duminică, în ultimele două manşe, să-şi amelioreze situaţia în clasament. Iată rezultatele termice i. R. T. a Germaniei n (Zimmerer — Utzschnedder) 2:48,85 (1:20,68+1:22,16) ; 2 Anglia I 2:49,02 ;S. Anglia II 2:49,34 ; 4. Elveţia II 2:49,48 ; 5. Elveţia I 2:49,66 ; 6. Anglia I (Nash — Dixon) 2:49,68 ; 7. ROMANIA II (Nedelcu—Maftei) 2:29,70 (1:25,58+1:24,12); 8. Italia I 2:49,71 ; 9. Elveţia III 2:50,47 ; 10. Austria îI 2:50,91 ; 11. Suedia I 2:51,80 ; 12. ROMANIA I (Pamţuru — Neagoe) 2:52,08 (1:29,85+1:22,23 după cum se vede, numărul de start 4, din manşa I, a făcut ca realizarea celui de al treilea t mp a pîrtiei în manşa a n-a să fie prea puţin...) . ...19. ROMANIA HI (Stoica — Hristovici) 2:56,70. Cele 29 de echipaje işi continuă disputa duminică dimineaţa, cu manșele a III-a și a IV-a. încotro se îndreaptă schiul alpin ? In contextul actualelor probleme ale schiului alpin, cursele de la Val d’Isere („Criteriul primei zăpezi“) au depăşit stadiul unor simple întreceri de început de sân, devenind un vast cîmp de confruntare preolimpică. Au fost prezente aproape 20 de naţiuni, peste 100 schiori apărînd pe rampa gheţarului Pisailles de 3 250 m altitudine. Această luare de contact, desfăşurată pe mai multe planuri, a însemnat în primul rînd o laborioasă activitate de cercetare, observare şi experimentare. Din ce în ce mai mult schiul se îndreaptă spre ştiinţă. In acest domeniu, ingineri, chimişti, medici, antrenori colaborează în mod curent, avînd un scop comun — progresul. In materie de fabricare a materialelor de cursă, stadiul artizanal este larg depăşit. Rigla de calcul s-a dovedit mai tare decît „secretele“ meseriei, experienţa manuală transmisă din tată în fiu. Verificarea ştiinţifică a anumitor concepţii tehnice, de asemenea, a modificat „poziţiile“, formele echipamentului, materialelor, despre care eram convinşi că se apropiau de perfecţiune. Pe plan uman, observaţiile făcute de medici şi antrenori asupra comportamentului schiorilor au contribuit la perturbarea, o dată in plus, a tradiţiilor relative asupra concepţiei antrenamentului, a Îngrijirii, alimentaţiei, pregătirii morale. O organizare tehnico-logistică pusă la punct în cele mai mici amănunte stă la baza pregătirii în care omul, pîrtia şi materialul folosit sînt considerate în legătura lor foarte intimă. De la jocuri la Jocuri se constată cu regularitate un recul al empirismului, In beneficiul raţionalismului. Totuşi, drumul parcurs în acest domeniu Intre anii 1964—68 apare infinit mai mare decît in cursul olimpiadelor precedente. Fără a intra în amănunt, vom discuta pe marginea a trei aspecte tehnic, material și uman, trăgînd concluziile care se impun pentru schiul nostru. Pe plan tehnic, epoca „schijetului“ are la bază principii sănătoase. Problemele aerodinamisimilor au făcut obiectul unor studii serioase în laboratoarele specializate de la Meudon. Faimosul „ou" cu care Jean Vuarnet cîștiga la Squaw-Valley a fost supus unor ample verificări, rezistind excelent. O singură ajustare i s-a adus o altă haină adaptată noilor cerinţe: un combinezon dintr-un material special. Adoptarea, însă, a altor poziţii (uneori dictată de necesitatea relaxării, păstrarea echilibrului etc.) a dus la concluzii nebănuite. Este suficient a redresa trunchiul numai pentru cîteva secunde pentru ca viteza să scadă cu 20 km oră (dacă schiorul se află în pantă) şi cu 40 km oră (dacă se află pe plat). O dată elucidată această problemă, nu a mai rămas competitorilor decît preocuparea continuă — uneori cu mari eforturi de voinţă — de a menţine o poziţie aerodinamică pe tot parcursul cursei şi aceasta nu numai în coborâre, ci şi în slalom uriaş sau special. O mare atenţie este acordată înzestrării concurenţilor cu un bagaj variat motric şi tehnic. In treacăt fie spus, folosirea plugului (mult controversata problemă la noi) nu constituie o ruşine, decît pentru cei care nu ştiu a-i folosi, atunci cînd se impune, pentru a nu mai aminti de alte elemente. Nimic nu trebuie să le fie străin din ce ar putea con prof. Ion MATEI (Continuare în pag. a 3-a) Jean-Claude Killy (stingă), stea de primă mărime pe firmamentul schiului alpin şi reprezentant de prestigiu al sportului francez, îşi pregăteşte aparatura electronică... tranzistorizată, asistat de antrenorul René Sulpice Tribunele piscinei Mladost din capitala Croaţiei au fost arhipline sîmbătă seara, la desfăşurarea primului meci din finala C.C.E. pe care şi-o dispută echipele Mladost Zagreb şi Dinamo Bucureşti. Jucind prudent în atac şi doar Trimisul nostru speriat, ADRIAN VASILIU, transmite: Prima manşă a finalei C.C.E. la polo a revenit lui Mladost Zagreb: 4-2 cu Dinamo Bucureşti de agresiv în apărare, gazdele au obţinut victoria cu 4-2 (1-1, 1-0, 1-0, 1-1), transformînd toate cele patru lovituri de la 4 metri de care au beneficiat. Bucureştenii, mai activi în ultimele două reprize, au făcut, în general, o partidă bună. De menţionat că Novac a ratat o lovitură de la 4 m. Au înscris în ordine: Poliak (M), Zahan (D), Poliak (M), Trumbici (M), Zahan (D), Poliak (M). A arbitrat Brandy (Ungaria) Partida retur va avea loc la 20 ianuarie în Bucureşti. Drumeţie prin alba împărăţie a munţilor Foto: A. Rozenthal Astăzi, selecţionata noastră feminină de handbal debutează în cea de-a IV-a ediţie a campionatului mondial. Debutul handbalistelor noastre va avea loc în localitatea Upsala, unde ele vor înfrunta, in primul din cele două jocuri de calificare, reprezentativa Suediei. AZI LA UPSALA ROMÂNIA-SUEDIA, in preliminariile campionatului mondial feminin de handbal In vederea acestui meci, important prin faptul că disputa cu handbalistele suedeze este eliminatorie, jucătoarele noastre s-au pregătit cu seriozitate, participind la o serie de verificări internationale, atît în ţară, cît şi peste hotare, încheiate cu rezultate mulţumitoare. Edificator în acest sens este faptul că în anul 1967 echipa noastră feminină a disputat 7 jocuri interţări din care a ciştigat 4 şi a pierdut 3. In partidele dintre selecţionatele feminine ale României și Suediei avantajul este, pînă în prezent, de partea nordicelor, deoarece aceste două echipe s-au intîlnit numai o singură dată, cînd victoria a revenit reprezentativei suedeze : 2—1 (0—1). Meciul a avut loc în cadrul seriilor preliminare ale campionatului mondial din 1957, disputat în Iugoslavia. Echipa română a părăsit Capitala joi şi a ajuns la Upsala în cursul aceleiaşi zile, unde a şi făcut mai multe antrenamente. Lotul de jucătoare pe care antrenorii Fr. Spier şi D. Popescu-Colibaşi îl vor folosi azi este următorul: Irina Naghi şi Lucreţia Anca (portari), Elena Hedesiu, Ana Starck, Rodica Vidu, Edeltraut Franz, Magdalena Miklos, Ana Nemetz, Aneta Stamco, Petrua Băicoianu, Felicia Bitlan, Tereza Secheli. lllillliiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiMimmmiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiini::. t jjm.»üi»»*.»;-mm o m mm ar I Doua mari figuri 1 „ 0 I male sportului mondial IIAUSTO COPPI- neîntrecutul ass . «al pedalei « 1 «LUCIAN POPESCU - fost triplul 1 I campion european profesionista I jj la box , I f/ncep/nd de MARȚI 16 IAN.,* i ■ I in coloanele ziarului jg I 1 1 sportul * j |v/o/o fascinantă a acestora campioni a | H© Urmăriți noile noastre seriale st I & ■ ■ a a ■ on ■ b b ■ ■■ ■ a z | VREMEA REA A STlNJENIT ÎNTRECERILE DE SCHI DIN POIANA BRASOV 7 POIANA BRAȘOV, 13 (prin telefon, de la trimisul nostru). — Am așteptat, cu multă nerăbdare, deschiderea „de fapt“ a sezonului de schi, nu cea oficială, festivă, care, de altfel, a avut loc săptămîna trecută la Predeal. Din păcate, însă, deşi organizatorii celor două concursuri disputate sîmbătă dimineaţa şi-au dat toată osteneala, condiţiile atmosferice nu au contribuit la reuşită. Fondiştii, de exemplu, au avut de înfruntat o ninsoare insistentă, supărătoare şi datorită gerului care a persistat de-a lungul celor două ore de întrecere din cadrul „Cupei A.S.A. Braşov“. In ce priveşte rezultatele, în absenţa „olimpicilor“ (Petre Dinu, Gheorghe Cincu, Nicolae Sfetea şi Gheorghe Bădescu), plecaţi în Iugoslavia, victoria la seniori i-a revenit lui Stelian Drăguş, înregistrat cu mai mult de un minut avans faţă de un alt „veteran", Nicolae Ţeposu. Un sincer „bravo!“ vechilor concurenţi, dar unde-i ambiţia tinerilor ? Trebuie, neapărat, ca cei vechi să îmbătrânească... de tot, pentru a fi învinşi de tineri ? Este adevărat, există tinereţe fără bătrâneţe, dar vedem că există şi tinereţe fără... tinereţe. In clasamentul final pe echipe, trofeul le-a revenit fondiştilor de la clubul organizator, datorită faptului că au prezentat o echipă completă, în timp ce rivalii lor principali, sinăierii, au fost distanţaţi la numai două puncte pentru că au avut o rată în minus. Esenţial ni se pare însă faptul că schiorii fondişti din Sinaia au revenit, după o pauză îndelungată, în lupta pentru locurile fruntaşe. In „Cupa Postăvarul“, rezervată probelor alpine, condiţiile atmosferice, total defavorabile, i-au obligat pe organizatori să înlocuiască proba de slalom special cu una de slalom uriaș, pe pîrtia Sulinar. Temperatura de —24°, negura, ninsoarea, în general tot ce poate fi mai neplă D. STANCULESCU (Continuare in pag. a 3-a) CITIŢI IN PAG. a 3-a : Sistemul competiţional din 1968/1969 la fotbal IN PAG. a 4-a : Raliul Monte-Carlo in VISCOLUL? Sînt ciţiva ani de cînd Dinu Cristea şi-a agăţat un cui pantofii de concurs, fără ca acesta să însemne gestul de renunţare la activitatea atletică. Sînt iată ciţiva ani de cînd Dinu Cristea a devenit — ceea ce se aşteaptă şi de la alţi foşti atleţi — un sprijin de nădejde al tinerilor concurenţi. Aşadar, au trecut ciţiva ani de cind acest neobosit om s-a dedicat ca trup şi suflet muncit de antrenor. A luat-o, cum se spune, de la zero. A colindat fără răgaz diferite fabrici şi uzine, a trecut prin şcolile profesionale ale acestora, a stat de vorbă cu profesori de educaţie fizică şi a căutat ! A găsit ba pe unul, ba pe altul, tineri cărora le e dragă alergarea. Cu experienţa altor decenii de activitate pe stadion a „cernut“ cu grijă şi a ales. Din cei mulţi de la început a rămas doar câ cţiva, o mînă de atleţi, cei mai buni, despre care nea Dinu e gata să „bage mina în foc“ că vor ajunge sportivi mari. Din grupa lui Dinu, de la Metalul, fac parte între alţii şi tinerii Ion Dima şi Constantin Pascale. Vineri după-amiază pe un viscol puternic — o vreme, cum spune Dinu, în care nu te lasă inima să laşi afară nici măcar un cline ! — ciţiva atleţi, bine înfofoliţi, alergau de zor pe aleea din jurul stadionului „23 August", lăsând urme adinei prin zăpadă. Un tur, două, trei... sprinturi scurte sau mai lungi... mişcări de gimnastică în alergare... încă un tur. Sub căciuliţele de lină, ninse, descoperim figurile cunoscute ale lui Dima şi Pascale. Aburi calzi ţişnesc din nările umede de zăpada topită şi transpiraţia şiroieşte pe feţele roşii. — Gata, băieţi, acum la baie, la masaj, le spune Dinu Cristea, apărut de nu ştim unde intr-o postură de veritabil Moş Gerilă. Am avut azi un antrenament tare, dar băieţii s-au mişcat uşor chiar şi prin nămeţii ăştia. — Spune nea Dinule, nu crezi că lucrezi cu ei prea tare ? — Tare ? De ce vi se pare tare? Au mai rămas doar trei luni plnă la Crosul Balcanic de la Istanbul şi doresc ca Dima să-l cîştige. Una la mină , doi, dacă după un asemenea antrenament pulsul băieţilor arată doar 120 de bătăi pe minut înseamnă că s-a lucrat atît de tare ? In legătură cu aceasta chestiune vă rog să aveţi In vedere şi faptul că ţinem o strinsă legătură cu medicul şi în funcţie de constatările Iul ne des- Romeo VILARA (Continuare in pag. a 3-a) UNDE MERGEM ? Campionate republicane : HASCHET — sala Floreasca, de la ora 9 : Olimpia — Arhitectura (15 — feminin) ; 10.15 : Şcolarii* — Pedagogic Constanţa (3 — feminin) ; 9.30 : Şcoala sportivă Bucureşti — Universitate Bucureşti (B — femin) VOLEI — sala Giuleşti de la ora 10 : Rapid — C.S.M. Sibiu (meni din divizia A — feminin). Alte competiţii : SCRIMA — sala Facultăţii de drept, de la ora 9 : Campionatul Capitalei — juniori mici (sabie); HANDBAL — sala Floreasca. „Cupa F.R.H.”, de la ora 14.30 : Universitatea — Voinţa (f) ; 15.40 : Confecţia — Rapid (f) ; 16.50 : I.C.F. — A.S.E. (f) ; 18 : Steaua — Rapid (m) ; 19.10 : Rafinăria Teleajen — Politehnica Bucureşti (m) ; 20.15 : Dinamo — Voinţa (m) ; 21.20 : Universitatea — Institutul de construcţii Bucureşti (m). 4 pagini 30 bani ! SI SUPORTERII Sil! Printre marile probleme ale fot- I balului şi nu cea din urmă, este I aceea a raporturilor dintre cluburi şi suporterii lor. Privite, bine- I înţeles, nu numai din punct de ve- dere afectiv, dar şi (sau poate mai ales) financiar. De fapt, în împrejură- I rile actuale, aceste două aspecte nu mai pot fi considerate altfel decît ca interdependente. In condiţiile în care fotbalul I necesită sume considerabile, care nu pot fi acoperite doar din încasările de la meciuri (oricît de reuşite ar fi reţetele) clubu- I rile de pretutindeni sînt preocupate de spo- I rirea şi pe alte căi a veniturilor lor. In bună măsură, suporterii sînt aceia de la care provin nu numai încurajările din tri- I bune, ci şi sprijinul material necesar. De contribuţia acestora nu sînt în situaţia de I a se dispensa nici chiar cluburile foarte I puternice din Occident, pe care le finanţează anumiţi industriaşi sau bancheri, din pasiune sau din interese propagandistice I şi chiar economice adeseori. Cotizaţia lunară (fixă sau variabilă), I precum şi donaţia reprezintă principalele I mijloace (şi cele mai obişnuite) prin care suporterii unui club vin în ajutorul acestuia pentru a-i echilibra bugetul, devenind astfel susţinătorii săi. Dar mai sînt, fireşte, şi alte căi. Foarte frecventă a devenit, astfel, difuzarea, contra cost, a fotografiilor unor jucători (sau a unui grup, a unei echipe), a insignelor şi fanioanelor cu emblemele cluburilor. In Italia, de pildă, oricine poate intra în posesia fotografiei în culori a renumitei echipe Internazionale, ca şi a altor formaţii, căci ele se găsesc de vînzare, alături de cărţile poştale ilustrate, la orice chioşc de ziare, din toate marile oraşe, în gări, la aeroporturi etc. Ingeniozitatea a dus şi la confecţionarea şi lansarea cu succes pe piaţă a unor butoni de cămaşă, a brelocurilor, precum şi a cravatelor cu însemnele sau culorile cluburilor Internazionale, Milan, Juventus. Asemenea Iniţiative sînt obişnuite şi în Anglia, R.F. a Germaniei, Franţa şi în multe alte ţări. La noi, problema raportului club — suporteri (îndeosebi sub aspectele menţionate mai sus) a fost în bunămăsură ignorată şi nici acum nu este tratată cu consideraţia necesară, deşi există perspectiva unei treceri treptate la autofinanţare în fotbal. Cu cîteva excepţii, conducerile cluburilor n-au dovedit preocupări stabilite în această privinţă atîta vreme cît s-au ştiut şi se mai ştiu încă beneficiarele unor subvenţii. În pofida tuturor recomandărilor făcute, cluburile noastre continuă să privească cu superficialitate acţiunea de atragere a merbrilor susţinători. Chiar şi clubul bucureştean Rapid, despre care s-a spus, şi nu fără temei, că se bucură de o mare popularitate, nu beneficiază decît de o foarte modestă contribuţie financiară a suporterilor săi. Numai aproximativ 3 000 dintre ei îşi onorează, cu oarecare regularitate, cotizaţia (oarecum simbolică în ceea ce priveşte cuantumul) pe care ei singuri au fixat-o şi în schimbul căreia li se acordă unele avantaje (acces liber la bazele clubului, la antrenamentele sportivilor, chiar şi la unele meciuri amicale). Dar dacă, sub această formă, este mai delicată obţinerea de la suporteri a unui sprijin financiar substanţial, este de neînţeles de ce cluburile manifestă o totală inerţie în direcţia folosirii celorlalte surse de venituri, cu o reuşită sigură şi cu un ecou mult mai larg în masa spectatorilor. Este oare atît de dificilă lansarea unor fotografii ale jucătorilor din divizia A, însoţite eventual de autografe . Pare atît de grea operaţiunea de confecţionare şi distribuire, contra cost, a insignelor şi fanioanelor unor cluburi ? În anii trecuţi, Pronosportul ne-a făcut surpriza unor iniţiative care s-au bucurat de succes. Dar acum, nimeni nu mai întreprinde nimic, deşi cluburile ar avea, primele de ciştigat de pe urma unor asemenea acţiuni, care sînt aşteptate cu interes de publicul sportiv, aşa cum o dovedesc numeroasele cereri exprimate în ultima vreme pe adresa redacţiei noastre. Pe bună dreptate, cititorul Vasile Bologan din satul Cheşa, raionul Salcita, se arată nedumerit de faptul că i-a fost mai simplu să procure (la cerere) o ilustrată reprezentînd echipa italiană Juventus, decît să obţină de la clubul Rapid fotografia formaţiei campioane. Trist, dar adevărat. Pînă cînd se vor mai complace, însă, cluburile noastre în această situaţie ? C. FIRANESCU