Sportul, februarie 1968 (Anul 24, nr. 80-108)
1968-02-14 / nr. 93
mmnii nn PE LA TRIMIŞII NOŞTRI SPECIALI , Un omagiu eroilor necunoscuţi ai Olimpiadei @ Faceţi cunoştinţă de „campioana zig-zagului“ © Danzer — Schwartz - Pera, la diferenţe minime © Tragi-comedia descalificărilor la săniuţe © Turneele de hochei © Clasamentele la zi ÎN PAGINA A IV-A: „Inelul de îşi aşteaptă Politicoşi şi amabili, aşa cum se cuvine să fie orice sportiv, alergătorii pe gheaţă au lăsat întîietate pe inelul de viteză din parcul „Paul Mistral" colegelor lor de specialitate, patinatoarele. Acum este rîndul lor să intre pe pista lucie, pentru a desemna pe campionii olimpici de patinaj viteză. Este una din competiţiile cele mai interesante, mai echilibrate şi mai deschise surprizelor, din cite au stat sub semnul celor 5 cercuri, la actuala ediţie. In primul rînd, cu justificat interes este aşteptată reintrarea olandezilor — în frunte cu Cornelius „Kees“ Verkerk, Aid Schenk şi Peter Nottet — marii învinşi ai recentelor campionate europene de la Oslo. Cel puţin Verkerk este decis să-şi ia revanşa, după cum a arătat ultimul test preolimpic de la Davos, unde actualul campion mondial s-a clasat primul la multiatlon. Redutabili, ca totdeauna, se prezintă nordicii. Capul lor de coloană este norvegianul Fred Anton Maier, noul campion al Europei, secondat îndeaproape de compatriotul său Svein- Erik Stiansen, penultimul performer mondial al multiatlonului (acum în posesia vest-germanului Graub). Dar nu este de neglijat suedezul Johny Nilsson, cel care împlineşte la Grenoble 25 de ani şi aniversează 5 ani de cind a cucerit primul său titlu mondial. In fine, performanţele pot veni şi de la reprezentanţii U.R.S.S., care au deplasat un lot impresionant de concurenţi la toate cele patru probe din program (500 m, 1500 m, 5000 m, 10 000 m). Cităm pe „veteranul" Evgheni Grişin — de patru ori campion olimpic — Ants Antson, fost şi el cîştigător la Innsbruck, Anatoli Lepeşkin, Valeri Muratov, Valeri Kaplan, Boris Guliaev. ■n. Erhard Keller (R. F. a Germaniei), unul din marii favoriţi ai probei de 500 m M-Bild CURSA DESCALIFICĂRILOR ŞI A TRIUMFULUI MARIELLEI Pasionantă, trepidantă, cu surprize pe parcurs, iată cîteva din caracteristicile probei feminine de slalom special, desfăşurată, în prezenţa unui public cifrat la cîteva mii de persoane, în splendida staţiune Chamrousse. După prima manşă tabela electronică ilustra o ierarhie cu totul neobişnuită în schiul alpin: în primele 6 locuri se aflau 4 reprezentante ale S.U.A. şi doar cîte una ale Franţei şi Canadei, Austria fiind total absentă. De fapt însă doar una dintre americance conta în clasament (Judy Nagel, tînăra de 16 ani, înregistrată cu cel mai bun timp), celelalte trei (Allen, Forma, Cutter) fiind descalificate de arbitri pentru scăparea unor porţi. In manşa a doua, Nagel a suportat şi ea neşansa compatrioatelor sale, astfel că în lupta pentru titlu au rămas doar Marielle Gottschel şi Nancy Greene. Intr-un ritm de cursă masculină, Goitschel luptă cu disperare pentru fiecare sutime de secundă şi obţine 45,59. După ea, talentata Greene manifestă mai puţină forţă, dar are mai multă cursivitate şi realizează cel mai bun timp în manşă, 44,70, insuficient însă pentru cucerirea titlului olimpic care revine Mariellei Goitschel, evident hotărîtă să se reabiliteze după eșecul suferit la coborîre. Marea surpriză a fost produsă de austriece. Pentru prima dată în istoria schiului alpin, Austria nu are nici o reprezentantă în primele şase locuri la slalom special. Azi, la Chamrousse, Gertrude Gabi a abandonat în masa X, iar Olga Pall, Brigitte Seywald şi Bernadette Rauter au ocupat locuri modeste faţă de prestigiul schiului austriac, a cărui criză devine tot mai evidentă. Cu totul remarcabilă este performanţa englezoaicei Gina Hathorn (locul IV) care cu cîţiva ani în urmă, la un concurs desfăşurat la Poiana Braşovului, se lupta de la egal cu junioarele noastre. Comentariile sînt de prisos... Cîteva date tehnice despre cursă: pista a măsurat 425 m,cu o diferenţă de nivel de 156 m. Prima manșă (marcată de austriacul H. Gamon) a avut 56 de porți, iar a doua (marcată de francezul C. Béranger) a avut 57 de porți. In ambele manșe au coborât ca deschizătoare Christine Gottschel-Béranger (campioană olimpică la slalom special în 1964) și Christi Haas (campioană olimpică la coborîre în 1964). Au luat startul 49 de concurente, dintre care au încheiat cursa 31; 6 au abandonat, 12 au fost descalificate. MU '■ :-'v Porţile slalomului uriaş au rămas în urmă. Cei mai rapizi, cei mai dibaci dintre adversarii lor îşi savurează succesul. Dublul medaliat cu aur, Jean-Claude Killy (centru), împreună cu următorii clasaţi, Willy Favre şi Henri Messner, salută publicul care îi aclamă PROGRAMUL ZILEI Bărbaţi, 4x10 km Bărbaţi, 500 m Bărbaţi, figuri impuse fsv/ff ■ Perechi, figuri ■yfffj libere Autrans ora 9 Inelul de gheaţă ora 11—12,30 Stade de glace ora 8,30—16 Stade de glace ora 21—24 Bărbaţi, slalom special, chamrousse eliminatoriu ora 13-15,30 rfenii 88,SlJ Norvegia, U.R.S.S., Suedia Gray (S.U.A.), Keller (R.F.G.), Lepeşkin (U.R.S.S.) Danzer, Schwartz (Austria), Wood (S.U.A.) Belousova — Protopopov (U.R.S.S.), Juk—Gorelik (U.R.S.S.), Kauffmann — Kauffmann (S.U.A.) Killy, périllat (Franţ»), Huber (Austria) Stade de glace ora 17 Patin. Municipal ora 21,30 Finlanda România Ora 9.15 Ora 23.10 TOINI GUSTAF campioană a fondului In aşteptarea titlului neoficial de „Miss Olimpiada", excelenta fondista suedeză Toini Gustafsson a mai cucerit unul, înscris însă pe foile de arbitraj, cel de campioană şi în cursa de 5 km. A fost, în multe privinţe, antiteza victoriei sale de la 10 km. Aci, deşi talonată destul de aproape de sovietica Kulakova pe lista celor mai buni timpi, Gustafsson a părut net detaşată ca stil şi siguranţă, terminînd proba foarte decontractată, proaspătă. O adevărată minune a naturii... Prin această a doua victorie olimpică, Tomni Gustafsson egalează performanţa Klavdiai Boiarskih, care-şi înscrisese şi ea de două ori numele pe lista campioanelor de la Innsbruck. Schidoarele sovietice au fost principalele adversare ale învingătoarei. Ele au urcat pe următoarele două trepte ale podiumului de premiere. Campioana mondială Alevtina Kolina trebuie să se mulţumească doar cu locul trei, la mai bine de 3 secunde de câştigătoarea cursei. De remarcat că celelalte două medaliate de la 10 km, norvegienele Berit Moerdre şi Inger Aufles, termină acum pe locuri în pluton. S-a mers tare, pe o pistă înghețată (—6 grade), uneori luminată de soarele ivit dintre nori, care n-a influențat, totuși, negativ coeficientul de alunecare al zăpezii de la Autrans. Telefoto — U.P.I. Agerpres Derriére ! Pasionantul duel din probele alpine de schi dintre concurenţii francezi şi cei austrieci continuă şi este urmărit, aci la Grenoble, cu mult interes. Zilnic, paginile marilor cotidiene franceze inserează interviuri şi comentarii pe această temă, despre care se poate spune că este, intr-adevăr, la ordinea zilei. Pînă în clipa în care aşternem aceste rînduri pe hîrtie, adică în ziua în care se desfăşoară proba de slalom special femei, scorul în disputa schiorilor francezi şi austrieci este favorabil reprezentanţilor ţării gazdă. Cele două victorii ale lui Jean-Claude Rilly, omul cel mai căutat de gazetari şi de amatorii de autografe, locurile secunde ocupate de Guy Périllat şi de Isabelle Mir (sau aşa cum o alintă toţi francezii „Mirabelle“) au dat şcolii franceze de schi un serios avans asupra celer austriece. Am fost printre cei cîţiva gazetari care au avut prilejul să poarte o discuţie cu principalii realizatori ai acestor succese. Şi cind vorbim de succese, considerăm necesar să amintim cititorilor noştri că scniorii francezi nu sunt o surpriză la aceste Jocuri Olimpice şi că victoriile lor de la Innsbruck şi, mai ales, de la campionatele mondiale de la Portillo au situat Franţa pe locul întîi în ierarhia schiului alpin mondial. La Grenoble este vorba doar de o confirmare, cu atît mai tonică pentru înfocaţii iubitori ai acestui sport din Franţa, cu cit reprezentanţii lor nu au strălucit de loc în sezonul premergător Jocurilor Olimpice Acesta este şi motivul pentru care, în seara cind discutam cu HONOUR BONNET, directorul tehnic al echipei Franţei, şi cu RENÉ SULPICE, antrenorul lotului masculin, cîteva clipe după fastuoasa și entuziasta premiere a lui Jean-Claude Rilly, ei erau foarte fericiți. — In sfirșit, Jocurile au început și au început bine, a exclamat René Sulpice luîndu-1 afectuos de braț pe bâtrînul Honoré Bonnet. Acesta din urmă este socotit drept principalul realizator al suitei de victorii înscrise în cartea de aur a schiului francez în ultimii ani. Un om mărunt, care a avut un infarct cardiac, cu o față brăzdată de cute, un om sever, adept al unei discipline de fier. FJ l-a descoperit pe Killy cind acesta avea doar 14 ani, intuind marile lui calităţi. — Jean-Claude — ne mărturiseşte Bonnet — a dovedit de la prima cursă că este un schior de geniu... — Scuzaţi, întrerupe un gazetar francez, ce înseamn geniu la schi ? — Cum să vă spun... Est greu de explicat în cîteva cuvinte experienţa mea de viaţă întreagă în prospectarea şi şlefuirea geniilor închi. Totuşi, să încerc. Imaginaţi-vă că într-o şcoală există zeci de elevi care îi fac temele cu conştiinciozitate, care dau răspunsuri corecte ca în carte. Şi sînt cîţiva, foarte puţini, care fa greşeli de ortografie, socotes mai greu, dar uneori răspun seînteietor. Este scinteia d geniu. La fel şi in schi. L primul concurs, cind l-am văzut pe Killy, acesta a făcu zeci de greşeli. Ceilalţi antrenori au ris. Şi eu am zîmbit la început. Dar apoi (Continuare în pag. a 4 a) ORA HOCHEIULUI In clipa cind aceste rînduri vor ajunge sub ochii cititorilor, hocheiul va fi cunoscut la Grenoble una din primele sale zile de adevărată sărbătoare, pentru că, la acea oră, fără a subestima celelalte competiţii din programul încă neepuizat al Jocurilor, sportul cu crosă şi puc va deţine fără contracandidat capul de afiş pină la încheierea totală a marii reuniuni polisportive din Franţa. Acest joc, de departe cel mai dinamic şi spectaculos dintre toate sporturile de echipă, presupune viteză de deplasare şi acţiune, manevrarea cresei cu îndemînare, forţă şi subtilitate atît în patinaj cit şi în conducerea şi expedierea pucului spre poartă, fiecare acţiune trebuind să se încheie cu pase şi şuturi în scopul marcării de goluri. Această disciplină sportivă este printre puţinele care nu s-au născut în Europa, ci a fost importată, acordarea ei cu gustul şi temperamentul continentului nostru făcîndu-se în ciuda insucceselor catastrofale ale începutului (reamintim că în urmă cu 40 de ani Canada învingea Cehoslovacia cu 30—0, pe Suedia cu 22—0 şi pe Elveţia cu 33—0). Origina hocheiului este incă disputată şi insuficient lămurită. Indienii din Ontario foloseau în focul lor bastoane îndoite la capăt dar canadienii îşi revendică paternitatea întrucît în noaptea de Crăciun a anului 1855, ostaşi ai lui Royal Canadian Riffles, împărţiţi în două grupe, şi-ar fi dis-,putat, se pare, primul meci de hochei, soldat cu mulţi răniţi. Din 1875, de cind au început să-l practice studenţii de la Universitatea McGill, el a început să aibă reguli mai stricte. Este însă cert că hocheiul aparţine noului continent. Dar acest sport s-a adaptat condiţiilor pe care i le-a oferit Europa, deşi regulile sale sunt aceleaşi ca şi în Canada, unde el reprezintă sportul naţional al acestei ţări, fapt care poate explica în mare măsură nu numai răspîndirea sa acolo, ci şi profesionalizarea lui. Dezvoltîndu-se pe alte baze, hocheiul practicat cu fervoare în Suedia, Uniunea Sovietică, Cehoslovacia, Polonia, Republica Democrată Germană, Finlanda, Elveţia (şi acum, în urmă, în Iugoslavia, Africa de Sud, Australia şi Japonia) a început să capete calitate depăşindu-l pe cel canadian nu o singură dată. Acest fapt i-a determinat pe responsabilii hocheiului de dincolo de Ocean să renunţe la ignorarea fraţilor mai tineri din Europa şi, din 1964, să recurgă la echipe" naţionale care" să reprezinte la cea mai înaltă valoare sportul naţional al ţării arţarilor. In prezent, rivalităţile sunt deschise între mai multe formaţii, printre care Uniunea Sovietică, Suedia, Canada şi Cehoslovacia. În ceea ce ne priveşte, ora hocheiului ne găseşte în afara disputei pentru primul loc al grupei B, la care speram şi la care aveam dreptul, mai ales în absenţa echipelor Poloniei, retrasă din turneu chiar înainte de inaugurarea lui, şi a celei a Republicii Federale a Germaniei, calificată într-o grupă superioară. Este pentru noi o oră tristă, fiindcă echipa aflată aci, crescută în seră din cauza absenţei unei baze materiale necesare obţinerii calităţii, îmbătrînită şi obosită a ajuns, după părerea noastră, încă de acum un an, de la Viena, să-şi fi exprimat valoarea maximă pe care nu o mai poate repeta. Acesta este adevărul şi el trebuie consemnat ca atare. Peste numai doi ani, în 1970, vom găzdui, după cum aţi aflat, desigur, din ziarul nostru, un dublu campionat mondial, al seriilor B şi C, unul dintr ele, probabil, într-o staţiune de munte, poate Poiana Braşov. Doi ani pentru pregătirea unei echipe noi, de aceeaşi valoare, reprezintă un termen prea scurt. Dar acelaşi interval de timp este uriaş pentru a susţine popularizarea mai largă, nu numai în Bucureşti, a sportului cu crosa şi pucul. Un campionat al lumii, fie chiar şi al unor serii secundare, poate însemna un reviriment fericit. Se pare că o demonstraţie de acest gen ne-au făcut-o actualele Jocuri Olimpice de la Grenoble, care au răscolit ambiţii nesfîrşite, dar şi rezerve materiale ale ţării gazdă pentru discipline mai puţin populare ca bobul, hocheiul, săniuţele, probele nordice, săriturile de la trambulină. Hocheiul trăieşte acum la Jocurile Olimpice ora de foc a unei meritate popularităţi mondiale. Regretînd că nu participăm la ea, să nu lăsăm să treacă acea oră care ne-a fost destinată nouă peste doi ani. Să muncim pentru a o trăi intens, util şi sărbătoreşte. Emanuel VALERIU Grenoble, 13 februarie