Sportul, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 321-351)

1968-10-09 / nr. 329

Redacţia si­ administraţia : Str. Vaile Conta nr. 16, tel. 11.10.05, inteaurban 72 si 286. TeU;* sportrom buc. 180. PROLETAR! DIN TOATE ŢĂRILE, VNIŢI-VAl [T] pagini 30 bani ZIAR AL JAnul XXIV Nr. 329(5763) CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ Ş1 SPORT Miercuri 9 octombrie 1968 DOX CJ Zadarnic au anunţat autori­tăţile mexicane că duminică 6 octombrie a fost ultima zi în care vizitarea satului olim­pic a fost permisă, pentru că în noaptea spre luni multe sute de cetăţeni ai ţării gaz­dă nu se înduraseră să-şi pă­răsească „poziţiile“ cîştigate în imediata vecinătate a nou­lui orăşel înălţat în Capitală. Iatâ-ne deci în dimineaţa de luni, la ora 7, cînd echipa de box a României, sub con­ducerea lui Ion Popa, pornea la antrenamentul obişnuit pe care şi l-a propus pe timpul aflării la Ciudad de Mexico." Priviri mirate şi de o parte şi de cealaltă a gardului, nu prea înalt, care separă strada de teritoriul celui mai tînăr şi multinaţional sat din lume, a cărui existenţă entuzias­mează o dată la patru ani întregul tineret al lumii. Ai noştri nu-şi explicau proba­bil ce se petrece cu mati­nalii vizitatori, iar aceştia, la rîndul lor, nu se aşteptau să aibă chiar dis-de-dimineaţă prilejul să-i vadă pe cîţiva dintre fericiţii locatari de la „Villa Olimpica“. Dar, totul a durat destul de puţin, de­oarece înviorarea acestor bă­ieţi trebuia să înceapă şi, ca de obicei,­ la ea participa şi un antrenor de caiac-canoe, Mae Navasart. Nu vă aşteptaţi la noi procedee metodice. Na­­vasart este ghidul de fiecare zi al boxerilor în drumul a­­c­es­tora spre Cuernavaca unde, de fapt, îşi încep dezmorţi­­rea. Este unul dintre loturile omogene care a efectuat mai multe stagii la altitudine, a fost testat în repetate rînduri şi care, în plus, beneficiază aci de aportul aceluiaşi me­dic care îi urmăreşte de ani de zile avîndu-le, dacă vreţi, biografia medicală înscrisă în memorie, dr. Radovici. De ce tocmai la Cuernavaca ? Pen­tru că acolo altimetrul arată 3 000 m şi băieţii noştri s-au obişnuit cu aerul rarefiat al piscurilor, încercînd să ia de acolo noi surse de energie. La ora cînd alţii se trezesc, pugiliştii români revin cu sîngele pulsînd viu în artere, privesc cu alţi ochi mîncarea (Ah, dacă n-ar fi teroarea cântarului, ce-ar mai înfule­ca ei !) şi sînt foarte repede gata pentru continuarea unui program drastic. Pînă acum ei au reuşit să dispute două gale în compania boxerilor italieni, cu care se cunosc foarte bine, deşi la început conducerea tehnică a aces­tora nu fusese de acord să servească alor noştri drept sparing-partener, considerîn­­du-i printre principalii ad­versari. Dar ce meciuri s-au încins cu aceste ocazii ! Ori­ce amator de box ar fi vrut să le vadă. Fără arbitru, fără teamă de rezultat, dublul meci amical România—Italia a încîntat, pur şi simplu, se­lecta asistenţă alcătuită­­ din cîţiva privilegiaţi. Să mă ier­taţi, dar rezultatele nu vi le pot da. Pot însă altceva , să vă spun cine se simte mai bine dintre toţi. Vă va bu­cura vestea că Ciucă (cel care a avut în Mexic o surpriză cu bătăiosul său adversar, reprezentînd­­ ţara gazdă la preoliţnipice)va atins, din nou, forma lui de zile mari. Era şi necesar, deoarece la cate­goria sa au fost parcă selec­ţionaţi tocmai acei boxeri caracterizaţi prin poftă de luptă, cam bătăuşi şi mai pu­ţin tehnici. Bine se simte şi Covaci, mai ales atunci cînd este vorba de... bătaie. Ion Manea a ajuns la valoarea lui cea mai ridicată şi comportarea sa va depinde foarte mult de sorţi. Dacă va putea uza de tehnica-i bine cunoscută şi nu va fi solicitat „la cu­raj“, Ion ar putea să mai facă o dată efortul de a urca pe podium. Deocamdată, el aş­teaptă. Aurel Simion, selec­ţionat cu peripeţii,'' cu două­­trei zile înainte de plecare, face eforturi de a se încadra în ritmul muncii , celorlalţi. Noroc că el de pe la Cîmpu­­lung şi n-a prea avut cînd să afle cum e cu altitudi­nea... în rest, pare ambiţios şi ştie că şi-a asumat o da­torie în plus faţă de ceilalţi sportivi români : aceea de a răsplăti încrederea şi aş­teptările concetăţenilor. Un campion naţional tare, doar­ oraşul de sub poala munţi­lor la Azer-Păpuşa şi toată su­flarea lui stă cu ochii ţintă la pumnii şi vigoarea strun­garului de la I.M.S. Cîmpu­­lung Muscel. REPORTAJE ŞI COMENTARII, DE LA TRIMISUL NOSTRU SPECIAL LA A XIX-A OLIMPIADĂ UMBRA LA 3000 m ALTITUDINE Apetitul și teroarea... cîntarului • Un dublu meci amical România-Italia • Aurel Simion, „olimpicul hazardului", a semnat o poli­ță in alb Constantin Ciucă LUNI s-a des­chis la Ciudad de Mexico Conferinţa internaţională pul­tra educaţie şi sport. La această conferinţă, prezi­dată de Agustin Yanez, ministru de stat mexican pentru educaţia publică, iau parte, printre alţii, Phi­lip Noel-Baker, laureat al Premiu­lui Nobel pentru pace, şi Juan Diaz Lewis, reprezen­tant al U.N.E.S.C.O Agustin Vanez­­a subliniat impor­tanţa sportului pentru realizarea unei mai bune în­ţelegeri între po­poare. „In sport — a spus el — se afirmă nobleţea sentimentelor dez­interesate, cultul onoarei, spiritul păcii". PREZENT, în a­­ceste zile, la Ciu­dad de Mexico, Hans Vogel, pri­marul oraşului München, a decla­rat unor corespon­denţi de presă că pentru organiza­rea viitoarelor Jocuri­­ * OliTfftSutrs de vară guvernul vest-german a alo­cat suma de apro­ximativ 200 mi­lioane dolari. „Me­­xicanii au profi­tat de experienţa J.O. de la Tokio, iar noi, la rîndul nostru, vom pro­fita de aceea a mexicanilor". PRIMUL AN­TRENAMENT „me­xican“ al atleţilor americani, în spe­cial cel al sprin­terilor şi al echi­pelor de ştafetă, a prilejuit unele încurcături. Intr­­adevăr, numai doi din cei patru membri ai echipei de ştafetă 4X100 m, Ronnie Smith şi Mel Pender, au sosit la stadionul olimpic, colegii lor, Jim Hines şi Charlie Greene, împreună cu com­­-­ ponenţii ştafetei 4x400 m ajungînd în capătul celălalt al capitalei mexi­cane, deoarece... au greşit autobu­zul.­­ ANTRENORUL sovietic Victor Ogurenkov este de părere că la Ciu­dad de Mexico „se va desfăşura cel mai mare tur­neu de box din istoria acestui sport", întrebat de ziarişti asupra echipelor care, după părerea sa, au cele mai mari şanse la medalii. Ogurenkov a de­clarat : „Dintre cei pe care i-am văzut aici la an­­trenament, boxe­rii polonezi, ro­mâni, italieni, a­mericani şi mexi­cani la categoriile mici m-au intere­sat cel mai mult. In ce priveşte formaţia sovietică, noi am selecţionat şi tineri şi pugilişti de vîrstă medie cu o mare experien­ţă a meciurilor internaţionale" Preşedintele Mexicului, Gustavo Diaz Ordaz, îşi rosteşte alo­cuţiunea la deschiderea congresului C.I.O. Telefoto : A­P. — Agerpres J. O. AU AVUT PRIORITATE! Retransmiterea festivităţii de deschidere a J.O. la posturile europene de televiziune a fost periclitată, la un moment dat, deoarece în aceeaşi zi, 12 octombrie, s-a programat şi retrans­miterea lansării unei capsule cosmice „Apollo“ de la J­ape Kennedy. In cele din urmă, lucrurile s-au aranjat în sensul că s-a amînat­­lansarea capsulei cosmice pentru ora 13 (ora 20 — București) adică imediat după ce se va termina festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice. Eveniment­ fotbalistic la Iaşi SELECŢIONATELE DIVIZIONARE ALE ROMÂNIEI ȘI POLONIEI­­ FAȚĂ ÎN FAȚĂ * * •* IAȘI, 8 (prin telefon, de la trimisul nostru). în momentul cînd încep transmisia aces­tor rînduri, componenţii lo­tului român sunt pe cale de a încheia antrenamentul de acomodare (durata 40 minute) cu terenul de joc al stadio­nului „23 August“-Copou din localitate. Dacă despre antre­namentul propriu-zis nu sînt multe lucruri de spus, el a­­vînd un caracter lejer, aş zice de dezmorţire, demne de remarcat sînt atmosfera, ţinuta deosebită a jucătorilor români, înaintea întîlnirii cu fotbaliştii polonezi. Toţi — de la Coman la Lucescu, trecînd pe la Dobrin, recunoscut, în­deobşte (pentru aerul său glumeţ şi pentru tendinţele sale poznaşe) ca o natură ve­selă — arborează o mină preocupată, serioasă. Fără să-ţi declare că vor să facă, în sfîrșit, un joc bun, efi­cient, dătător de curaj pen­tru prima manşă a prelimina­riilor campionatului mondial cu echipa Portugaliei, ei lasă să se întrevadă acest lucru... Bine ar fi ca aceste simple impresii să se confirme pe terenul de joc, cu polonezii... Relatînd, în continuare, alte aspecte de ultimă oră dinaintea partidei dintre se­lecţionatele divizionare ale României şi Poloniei, vom arăta că fotbaliştii noştri — sosiţi, pe calea aerului, luni după-amiază la Iaşi — au fost găzduiţi la 14 km de oraş, intr-un loc pitoresc şi odihnitor, la motelul Bucium. Cîteva cuvinte despre „tem­peratura“ oraşului înaintea jocului. Judecind după cozile mereu crescînde de la casele de bilete, după forfota „mi­­crobistă“ de pe strada Lăpuş­­neanu, după ploaia de afişe, ca şi după discuţiile aprinse angajate PESTE TOT, tem­peratura interesului pentru joc se apropie de... „punctul de fierbere“. Deși partida, care va fi condusă de arbi­trul turc Babacan Dogan, în­cepe la ora 15.30, este proba­bil că în stadionul de pe Copou (capacitatea teoretică : 13 000 locuri) cu o oră-două înainte nu va mai încăpea nici un ac. în încheiere, amănunte teh­nice. Iată formaţia care ne-a fost anunţată de antrenori: Coman , Sâtmăreanu, Boc, D. Nicolae, Mocanu, Gher­­gheli, Dinu, Pîrcălab, Dobrin, Voinea (Dembrovschi), Lu­cescu. După cum se vede, locul lui Barbu, accidentat (dr. D. Tomescu mi-a spus că piteş­­teanul a suferit în jocul cu Rapid o entorsă de şold şi va fi indisponibil 14 zile) a fost luat de dinamovistul Boc, Care a avut o evoluţie bună­­ în ultima vreme. A mai ră-­­ mas un singur sem­n de în- . = trebare: care vîrf va fi fo- E losit, Voinea sau Dombrov- = schi ? Antrenorul A. Nicu- E­lescu ne-a dat să înţelegem­­ că este posibilă folosirea am­ =­bilor, pe rînd, cite o repriză.­­ Tot el ne-a făcut următoarea­­ declaraţie : „Aştept o evoluţie­­ bună, omogenă, a echipei­­ noastre. O victorie obţinută E la capătul unui joc neconclu- = dent nu m-ar mulţumi !“ . Oaspeţii (despre care s-a­u relatat mai pe larg în zia-­e­rul nostru de luni) au sosit­­ azi (n. r., ieri) la amiază, cu E trenul. Vor alinia următoa-­­ rea formaţie : Kostka — E Leszczynski, Oslizlo. VVrazy, = Bazan, Bula. Wingler, Ko- E zerski, Sadek, Szoltysik, Ja- E rosik. E Marius POPESCU f PARADOXUL UNEI DUMINICI MEXICANE Duminică, componenţii diverselor loturi olimpice româneşti aflate la Mexico au avut, în general, zi liberă, deci complet altfel decât „acasă", unde duminicile se identifică cu întrecerile din competiţii. Dar, paradoxal, tocmai acum, în preajma Olim­piadei, le este şi lor dat să-şi petreacă o duminică, asemenea celor mai mulţi dintre concetăţenii lor. Trebuie să-i înţelegem şi să-i scuzăm chiar, în fond, Olimpiada este o singură dată la 4 ani. Dar mai bine să vă rela­tez cum şi-au petrecut aceas­tă zi, devenită şi pentru ei o sărbătoare. Alegerea progra­mului a prezentat cîteva difi­cultăţi, dar şi avantajul de a fi diversificat (aşa cum se doreşte a fi cel al televiziu­nii). Dificultatea a constat in alegere, pentru că sportivilor li s-a oferit posibilitatea de a face un tur al Capitalei me­xicane, cu un ghidaj turistic competent, o după-amiază la corrida, în prezenţa celei mai tulburătoare dintre manifes­taţiile ce se pot vedea aci, o dimineaţă la parcul de dis­tracţii. Pentru fiecare din aceste puncte de program s-au găsit amatori, astfel incit la blo­cul nr. 3 din satul olimpic a domnit duminică o linişte deplină, locatarii fiind... în deplasare. Concursul solitar al Vioricăi Viscopoleanu De fapt, pentru a respecta întregul adevăr, chiar dacă va trebui să dezic intrucîtva cele afirmate pînă acum, voi fi nevoit să arăt că, în afara băieţilor şi fetelor de la ca­­iac-canoe şi canotaj, care au avut repaus cu „fi“ mare, ceilalţi nu s-au desprins lo­(Continuare in pag. a 4-a) Mihaela Peneş Valeria Bufanu MARGINALII LA­I O NOUĂ SESIUNE C.I.O. 1 Mult aşteptata şi desi­gur dificila sesiune a C.I.O., cea de a 67-a, s-a deschis in cursul dimi­neţii de luni, la ora 10, în ambianţa generoasă a Palatului Naţional al artelor frumoase, în prezenţa unor personalităţi de prim rang ale statului mexican, în frunte cu preşe­dintele Gustavo Diaz Ordaz, a membrilor C.I.O. şi a unora dintre oaspeţii celei de a XIX-a Olimpiade. Reuniunea a avut anvergura şi cadrul corespunzător unei astfel de întîlniri care, pe plan sportiv, reprezintă mai ales în preajma deschiderii întrecerilor olimpice, principala manifestare a oficialităţii însăr­cinate cu dirijarea fenomenului sportiv mondial. Protocolul a fost de o simplitate cere­monioasă, şi a constat în intonarea Im­nului naţional al ţării gazdă, a celui o­­limpic, în discursurile d-lui Josue Saenz, preşedintele Comitetului Olimpic Mexican, al preşedintelui C.I.O., domnul Avery Brun­­dage, după care preşedintele Republicii mexicane a declarat deschisă sesiunea­­ C.I.O. Orchestra simfonică naţională a sus­ţinut apoi un scurt şi select program mu­zical. In chiar după-amiaza aceleiaşi zile, sesiunea C.I.O. şi-a început lucrările cu uşile închise. De aceea, ziariştilor nu le-a rămas altceva decît să aştepte şi să pre­supună ceea ce se va hotărî de către C.I.O., a cărui ordine de zi cuprinde peste 50 de puncte, fără ca măcar unul să poată fi considerat minor, în ceea ce ne priveşte preferăm să me­dităm acum la cîteva dintre ideile generoase care au fost exprimate cu prilejul deschi­derii sesiunii C.I.O., cu speranţa că lucră­rile acestui for vor sta sub nobilul lor semn şi că se vor desfăşura în purul spi­rit olimpic, atît de clar exprimat de Pierre de Coubertin. Afirmînd că : „De fiecare dată cînd popoarele se reunesc în scopuri paşnice se creează între ele un curent favorabil înţelegerii lor", domnul Josue Saenz a con­centrat într-o scurtă şi singură frază unul dintre mobilurile majore ale J.O. Trăim momente în care războiul, acest anacronism amoral şi sinistru totodată, a atins o asemenea forţă de distrugere, încît el anulează, de fapt, supremaţia învingă­torului asupra celui învins, deoarece, în aceeaşi măsură, implică nimicirea tuturor. Iată de ce competiţiile olimpice au de­venit în epoca noastră unul dintre mij­loacele­ cele mai importante de reunire a multor ţări de pe toate continentele în spi­ritul întrecerii paşnice, specifice sportului. Cu cît au de înfruntat mai multe dificul­tăţi pentru a supravieţui şi a-şi perpetua menirea, cu atît mai mult, aceste mani­festări tradiţionale trebuie să-şi impună e­­xistenţa demonstrînd unanimitatea cu care tineretul şi, în general, popoarele lumii se pronunţă pentru pace şi înţelegere. Nicăieri altundeva mai bine decît în sport tineretul nu poate deprinde una dintre lecţiile de bază ale vieţii, pentru a cuceri victorii autentice trebuie să te conduci în mod conştient după criteriul responsabi­lităţii sociale ce revine fiecăruia şi să-ţi îndrepţi întreaga putere de voinţă spre a­­părarea cauzelor juste, îndepărtînd orice influenţe negative care te pot asalta, re­­nunţînd la succese facile şi înşelătoare, înfrîngîndu-ţi dorinţa de parvenitism, ca şi orice satisfacere a unor dorinţe capricioa­se. împotriva tuturor acestor primejdii, spor­tul oferă o infailibilă reţetă, pentru că el ne învaţă în primul rînd să ne învingem pe noi înşine. Emanuel VALERIU Ciudad de Mexico, 8 octombrie ■

Next