Sportul, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 321-351)
1968-10-09 / nr. 329
Redacţia si administraţia : Str. Vaile Conta nr. 16, tel. 11.10.05, inteaurban 72 si 286. TeU;* sportrom buc. 180. PROLETAR! DIN TOATE ŢĂRILE, VNIŢI-VAl [T] pagini 30 bani ZIAR AL JAnul XXIV Nr. 329(5763) CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ Ş1 SPORT Miercuri 9 octombrie 1968 DOX CJ Zadarnic au anunţat autorităţile mexicane că duminică 6 octombrie a fost ultima zi în care vizitarea satului olimpic a fost permisă, pentru că în noaptea spre luni multe sute de cetăţeni ai ţării gazdă nu se înduraseră să-şi părăsească „poziţiile“ cîştigate în imediata vecinătate a noului orăşel înălţat în Capitală. Iatâ-ne deci în dimineaţa de luni, la ora 7, cînd echipa de box a României, sub conducerea lui Ion Popa, pornea la antrenamentul obişnuit pe care şi l-a propus pe timpul aflării la Ciudad de Mexico." Priviri mirate şi de o parte şi de cealaltă a gardului, nu prea înalt, care separă strada de teritoriul celui mai tînăr şi multinaţional sat din lume, a cărui existenţă entuziasmează o dată la patru ani întregul tineret al lumii. Ai noştri nu-şi explicau probabil ce se petrece cu matinalii vizitatori, iar aceştia, la rîndul lor, nu se aşteptau să aibă chiar dis-de-dimineaţă prilejul să-i vadă pe cîţiva dintre fericiţii locatari de la „Villa Olimpica“. Dar, totul a durat destul de puţin, deoarece înviorarea acestor băieţi trebuia să înceapă şi, ca de obicei, la ea participa şi un antrenor de caiac-canoe, Mae Navasart. Nu vă aşteptaţi la noi procedee metodice. Navasart este ghidul de fiecare zi al boxerilor în drumul acestora spre Cuernavaca unde, de fapt, îşi încep dezmorţirea. Este unul dintre loturile omogene care a efectuat mai multe stagii la altitudine, a fost testat în repetate rînduri şi care, în plus, beneficiază aci de aportul aceluiaşi medic care îi urmăreşte de ani de zile avîndu-le, dacă vreţi, biografia medicală înscrisă în memorie, dr. Radovici. De ce tocmai la Cuernavaca ? Pentru că acolo altimetrul arată 3 000 m şi băieţii noştri s-au obişnuit cu aerul rarefiat al piscurilor, încercînd să ia de acolo noi surse de energie. La ora cînd alţii se trezesc, pugiliştii români revin cu sîngele pulsînd viu în artere, privesc cu alţi ochi mîncarea (Ah, dacă n-ar fi teroarea cântarului, ce-ar mai înfuleca ei !) şi sînt foarte repede gata pentru continuarea unui program drastic. Pînă acum ei au reuşit să dispute două gale în compania boxerilor italieni, cu care se cunosc foarte bine, deşi la început conducerea tehnică a acestora nu fusese de acord să servească alor noştri drept sparing-partener, considerîndu-i printre principalii adversari. Dar ce meciuri s-au încins cu aceste ocazii ! Orice amator de box ar fi vrut să le vadă. Fără arbitru, fără teamă de rezultat, dublul meci amical România—Italia a încîntat, pur şi simplu, selecta asistenţă alcătuită din cîţiva privilegiaţi. Să mă iertaţi, dar rezultatele nu vi le pot da. Pot însă altceva , să vă spun cine se simte mai bine dintre toţi. Vă va bucura vestea că Ciucă (cel care a avut în Mexic o surpriză cu bătăiosul său adversar, reprezentînd ţara gazdă la preoliţnipice)va atins, din nou, forma lui de zile mari. Era şi necesar, deoarece la categoria sa au fost parcă selecţionaţi tocmai acei boxeri caracterizaţi prin poftă de luptă, cam bătăuşi şi mai puţin tehnici. Bine se simte şi Covaci, mai ales atunci cînd este vorba de... bătaie. Ion Manea a ajuns la valoarea lui cea mai ridicată şi comportarea sa va depinde foarte mult de sorţi. Dacă va putea uza de tehnica-i bine cunoscută şi nu va fi solicitat „la curaj“, Ion ar putea să mai facă o dată efortul de a urca pe podium. Deocamdată, el aşteaptă. Aurel Simion, selecţionat cu peripeţii,'' cu douătrei zile înainte de plecare, face eforturi de a se încadra în ritmul muncii , celorlalţi. Noroc că el de pe la Cîmpulung şi n-a prea avut cînd să afle cum e cu altitudinea... în rest, pare ambiţios şi ştie că şi-a asumat o datorie în plus faţă de ceilalţi sportivi români : aceea de a răsplăti încrederea şi aşteptările concetăţenilor. Un campion naţional tare, doar oraşul de sub poala munţilor la Azer-Păpuşa şi toată suflarea lui stă cu ochii ţintă la pumnii şi vigoarea strungarului de la I.M.S. Cîmpulung Muscel. REPORTAJE ŞI COMENTARII, DE LA TRIMISUL NOSTRU SPECIAL LA A XIX-A OLIMPIADĂ UMBRA LA 3000 m ALTITUDINE Apetitul și teroarea... cîntarului • Un dublu meci amical România-Italia • Aurel Simion, „olimpicul hazardului", a semnat o poliță in alb Constantin Ciucă LUNI s-a deschis la Ciudad de Mexico Conferinţa internaţională pultra educaţie şi sport. La această conferinţă, prezidată de Agustin Yanez, ministru de stat mexican pentru educaţia publică, iau parte, printre alţii, Philip Noel-Baker, laureat al Premiului Nobel pentru pace, şi Juan Diaz Lewis, reprezentant al U.N.E.S.C.O Agustin Vaneza subliniat importanţa sportului pentru realizarea unei mai bune înţelegeri între popoare. „In sport — a spus el — se afirmă nobleţea sentimentelor dezinteresate, cultul onoarei, spiritul păcii". PREZENT, în aceste zile, la Ciudad de Mexico, Hans Vogel, primarul oraşului München, a declarat unor corespondenţi de presă că pentru organizarea viitoarelor Jocuri * OliTfftSutrs de vară guvernul vest-german a alocat suma de aproximativ 200 milioane dolari. „Mexicanii au profitat de experienţa J.O. de la Tokio, iar noi, la rîndul nostru, vom profita de aceea a mexicanilor". PRIMUL ANTRENAMENT „mexican“ al atleţilor americani, în special cel al sprinterilor şi al echipelor de ştafetă, a prilejuit unele încurcături. Intradevăr, numai doi din cei patru membri ai echipei de ştafetă 4X100 m, Ronnie Smith şi Mel Pender, au sosit la stadionul olimpic, colegii lor, Jim Hines şi Charlie Greene, împreună cu com- ponenţii ştafetei 4x400 m ajungînd în capătul celălalt al capitalei mexicane, deoarece... au greşit autobuzul. ANTRENORUL sovietic Victor Ogurenkov este de părere că la Ciudad de Mexico „se va desfăşura cel mai mare turneu de box din istoria acestui sport", întrebat de ziarişti asupra echipelor care, după părerea sa, au cele mai mari şanse la medalii. Ogurenkov a declarat : „Dintre cei pe care i-am văzut aici la antrenament, boxerii polonezi, români, italieni, americani şi mexicani la categoriile mici m-au interesat cel mai mult. In ce priveşte formaţia sovietică, noi am selecţionat şi tineri şi pugilişti de vîrstă medie cu o mare experienţă a meciurilor internaţionale" Preşedintele Mexicului, Gustavo Diaz Ordaz, îşi rosteşte alocuţiunea la deschiderea congresului C.I.O. Telefoto : AP. — Agerpres J. O. AU AVUT PRIORITATE! Retransmiterea festivităţii de deschidere a J.O. la posturile europene de televiziune a fost periclitată, la un moment dat, deoarece în aceeaşi zi, 12 octombrie, s-a programat şi retransmiterea lansării unei capsule cosmice „Apollo“ de la Jape Kennedy. In cele din urmă, lucrurile s-au aranjat în sensul că s-a amînatlansarea capsulei cosmice pentru ora 13 (ora 20 — București) adică imediat după ce se va termina festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice. Eveniment fotbalistic la Iaşi SELECŢIONATELE DIVIZIONARE ALE ROMÂNIEI ȘI POLONIEI FAȚĂ ÎN FAȚĂ * * •* IAȘI, 8 (prin telefon, de la trimisul nostru). în momentul cînd încep transmisia acestor rînduri, componenţii lotului român sunt pe cale de a încheia antrenamentul de acomodare (durata 40 minute) cu terenul de joc al stadionului „23 August“-Copou din localitate. Dacă despre antrenamentul propriu-zis nu sînt multe lucruri de spus, el avînd un caracter lejer, aş zice de dezmorţire, demne de remarcat sînt atmosfera, ţinuta deosebită a jucătorilor români, înaintea întîlnirii cu fotbaliştii polonezi. Toţi — de la Coman la Lucescu, trecînd pe la Dobrin, recunoscut, îndeobşte (pentru aerul său glumeţ şi pentru tendinţele sale poznaşe) ca o natură veselă — arborează o mină preocupată, serioasă. Fără să-ţi declare că vor să facă, în sfîrșit, un joc bun, eficient, dătător de curaj pentru prima manşă a preliminariilor campionatului mondial cu echipa Portugaliei, ei lasă să se întrevadă acest lucru... Bine ar fi ca aceste simple impresii să se confirme pe terenul de joc, cu polonezii... Relatînd, în continuare, alte aspecte de ultimă oră dinaintea partidei dintre selecţionatele divizionare ale României şi Poloniei, vom arăta că fotbaliştii noştri — sosiţi, pe calea aerului, luni după-amiază la Iaşi — au fost găzduiţi la 14 km de oraş, intr-un loc pitoresc şi odihnitor, la motelul Bucium. Cîteva cuvinte despre „temperatura“ oraşului înaintea jocului. Judecind după cozile mereu crescînde de la casele de bilete, după forfota „microbistă“ de pe strada Lăpuşneanu, după ploaia de afişe, ca şi după discuţiile aprinse angajate PESTE TOT, temperatura interesului pentru joc se apropie de... „punctul de fierbere“. Deși partida, care va fi condusă de arbitrul turc Babacan Dogan, începe la ora 15.30, este probabil că în stadionul de pe Copou (capacitatea teoretică : 13 000 locuri) cu o oră-două înainte nu va mai încăpea nici un ac. în încheiere, amănunte tehnice. Iată formaţia care ne-a fost anunţată de antrenori: Coman , Sâtmăreanu, Boc, D. Nicolae, Mocanu, Ghergheli, Dinu, Pîrcălab, Dobrin, Voinea (Dembrovschi), Lucescu. După cum se vede, locul lui Barbu, accidentat (dr. D. Tomescu mi-a spus că piteşteanul a suferit în jocul cu Rapid o entorsă de şold şi va fi indisponibil 14 zile) a fost luat de dinamovistul Boc, Care a avut o evoluţie bună în ultima vreme. A mai ră- mas un singur semn de în- . = trebare: care vîrf va fi fo- E losit, Voinea sau Dombrov- = schi ? Antrenorul A. Nicu- Elescu ne-a dat să înţelegem că este posibilă folosirea am =bilor, pe rînd, cite o repriză. Tot el ne-a făcut următoarea declaraţie : „Aştept o evoluţie bună, omogenă, a echipei noastre. O victorie obţinută E la capătul unui joc neconclu- = dent nu m-ar mulţumi !“ . Oaspeţii (despre care s-au relatat mai pe larg în zia-erul nostru de luni) au sosit azi (n. r., ieri) la amiază, cu E trenul. Vor alinia următoa- rea formaţie : Kostka — E Leszczynski, Oslizlo. VVrazy, = Bazan, Bula. Wingler, Ko- E zerski, Sadek, Szoltysik, Ja- E rosik. E Marius POPESCU f PARADOXUL UNEI DUMINICI MEXICANE Duminică, componenţii diverselor loturi olimpice româneşti aflate la Mexico au avut, în general, zi liberă, deci complet altfel decât „acasă", unde duminicile se identifică cu întrecerile din competiţii. Dar, paradoxal, tocmai acum, în preajma Olimpiadei, le este şi lor dat să-şi petreacă o duminică, asemenea celor mai mulţi dintre concetăţenii lor. Trebuie să-i înţelegem şi să-i scuzăm chiar, în fond, Olimpiada este o singură dată la 4 ani. Dar mai bine să vă relatez cum şi-au petrecut această zi, devenită şi pentru ei o sărbătoare. Alegerea programului a prezentat cîteva dificultăţi, dar şi avantajul de a fi diversificat (aşa cum se doreşte a fi cel al televiziunii). Dificultatea a constat in alegere, pentru că sportivilor li s-a oferit posibilitatea de a face un tur al Capitalei mexicane, cu un ghidaj turistic competent, o după-amiază la corrida, în prezenţa celei mai tulburătoare dintre manifestaţiile ce se pot vedea aci, o dimineaţă la parcul de distracţii. Pentru fiecare din aceste puncte de program s-au găsit amatori, astfel incit la blocul nr. 3 din satul olimpic a domnit duminică o linişte deplină, locatarii fiind... în deplasare. Concursul solitar al Vioricăi Viscopoleanu De fapt, pentru a respecta întregul adevăr, chiar dacă va trebui să dezic intrucîtva cele afirmate pînă acum, voi fi nevoit să arăt că, în afara băieţilor şi fetelor de la caiac-canoe şi canotaj, care au avut repaus cu „fi“ mare, ceilalţi nu s-au desprins lo(Continuare in pag. a 4-a) Mihaela Peneş Valeria Bufanu MARGINALII LAI O NOUĂ SESIUNE C.I.O. 1 Mult aşteptata şi desigur dificila sesiune a C.I.O., cea de a 67-a, s-a deschis in cursul dimineţii de luni, la ora 10, în ambianţa generoasă a Palatului Naţional al artelor frumoase, în prezenţa unor personalităţi de prim rang ale statului mexican, în frunte cu preşedintele Gustavo Diaz Ordaz, a membrilor C.I.O. şi a unora dintre oaspeţii celei de a XIX-a Olimpiade. Reuniunea a avut anvergura şi cadrul corespunzător unei astfel de întîlniri care, pe plan sportiv, reprezintă mai ales în preajma deschiderii întrecerilor olimpice, principala manifestare a oficialităţii însărcinate cu dirijarea fenomenului sportiv mondial. Protocolul a fost de o simplitate ceremonioasă, şi a constat în intonarea Imnului naţional al ţării gazdă, a celui olimpic, în discursurile d-lui Josue Saenz, preşedintele Comitetului Olimpic Mexican, al preşedintelui C.I.O., domnul Avery Brundage, după care preşedintele Republicii mexicane a declarat deschisă sesiunea C.I.O. Orchestra simfonică naţională a susţinut apoi un scurt şi select program muzical. In chiar după-amiaza aceleiaşi zile, sesiunea C.I.O. şi-a început lucrările cu uşile închise. De aceea, ziariştilor nu le-a rămas altceva decît să aştepte şi să presupună ceea ce se va hotărî de către C.I.O., a cărui ordine de zi cuprinde peste 50 de puncte, fără ca măcar unul să poată fi considerat minor, în ceea ce ne priveşte preferăm să medităm acum la cîteva dintre ideile generoase care au fost exprimate cu prilejul deschiderii sesiunii C.I.O., cu speranţa că lucrările acestui for vor sta sub nobilul lor semn şi că se vor desfăşura în purul spirit olimpic, atît de clar exprimat de Pierre de Coubertin. Afirmînd că : „De fiecare dată cînd popoarele se reunesc în scopuri paşnice se creează între ele un curent favorabil înţelegerii lor", domnul Josue Saenz a concentrat într-o scurtă şi singură frază unul dintre mobilurile majore ale J.O. Trăim momente în care războiul, acest anacronism amoral şi sinistru totodată, a atins o asemenea forţă de distrugere, încît el anulează, de fapt, supremaţia învingătorului asupra celui învins, deoarece, în aceeaşi măsură, implică nimicirea tuturor. Iată de ce competiţiile olimpice au devenit în epoca noastră unul dintre mijloacele cele mai importante de reunire a multor ţări de pe toate continentele în spiritul întrecerii paşnice, specifice sportului. Cu cît au de înfruntat mai multe dificultăţi pentru a supravieţui şi a-şi perpetua menirea, cu atît mai mult, aceste manifestări tradiţionale trebuie să-şi impună existenţa demonstrînd unanimitatea cu care tineretul şi, în general, popoarele lumii se pronunţă pentru pace şi înţelegere. Nicăieri altundeva mai bine decît în sport tineretul nu poate deprinde una dintre lecţiile de bază ale vieţii, pentru a cuceri victorii autentice trebuie să te conduci în mod conştient după criteriul responsabilităţii sociale ce revine fiecăruia şi să-ţi îndrepţi întreaga putere de voinţă spre apărarea cauzelor juste, îndepărtînd orice influenţe negative care te pot asalta, renunţînd la succese facile şi înşelătoare, înfrîngîndu-ţi dorinţa de parvenitism, ca şi orice satisfacere a unor dorinţe capricioase. împotriva tuturor acestor primejdii, sportul oferă o infailibilă reţetă, pentru că el ne învaţă în primul rînd să ne învingem pe noi înşine. Emanuel VALERIU Ciudad de Mexico, 8 octombrie ■