Sportul, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 681-711)
1969-10-09 / 689. numărul
Pag. s S-o serenim raunu pinn muie ! PLĂTIM TRIBUT UNOR CONCIPIII GREŞITE Confruntarea opiniilor In ancheta ziarului „Sportul”, mi se pare deosebit de interesantă şi - sper eu — mult mai eficientă, decit dacă ne-am fi aşezat in jurul unei mese, aşa cum facem în fiecare an, discutind, ore în şir, fără să luăm o hotărire. De la bun început mă declar împotriva celor care susţin că munca de mare intensitate şi volum crescut pe care o desfăşurăm cu copiii ar putea influenţa dezvoltarea lor ulterioară. Dimpotrivă, cred — şi aceasta din mai multe motive (fenomenul acceleraţiei biologice, ritmul tot mai crescut al pregătirii şcolare şi universitare etc.) — că va trebui să începem şi mai devreme, la o virstă şi mai fragedă, ceea ce noi numim munca cu copiii. De ce nu împlinesc speranţele unii tineri înotători talentaţi ? După părerea mea, există mai multe cauze : a) O concepţie greşită a unor antrenori privind pregătirea copiilor ; unii au plătit tribut atitudinii unor conducători de secţii şi cluburi, care ţin cu orice preţ să se mindrească într-un timp record cu campioni şi recordmani, iar alţii, în dorinţa de a-şi satisface orgoliul profesional, forţează in mod empiric talantul elevilor. b) Introducerea pripită a sistemului nou de pregătire pe grupe de virstă în programul competiţional, fără ca aceasta să atragă, cum ar fi normal, o modificare în structura de funcţionare a secţiilor de nataţie (bugetele au rămas aceleaşi, iar numărul antrenorilor nu s-a modificat, un tehnician, de pildă, fiind obligat să se ocupe de începători la 7-8 ani, de copii de 13-14 ani, de juniori sau seniori). c) Excepţind Capitala, in celelalte oraşe ale ţării, centrele de iniţiere au o viaţă sporadică şi nici pe departe nu-şi ating scopul propus. Numărul celor care învaţă anual înotul este îngrijorător de scăzut şi, în aceeaşi măsură, posibilităţile noastre de selecţie. d) Nu se face o distincţie între profilul de antrenor-pedagog şi cel de antrenor-tehnician. e) Premierile (este vorba de medalii, insigne, cupe sau diplome) sunt aceleaşi, fie că este vorba de un concurs pentru copiii de 7-8 ani sau de un campionat naţional al seniorilor. In felul acesta ele îşi pierd efectul stimulativ. f) Nici în articolele care apar in presă nu se face un discernămint atunci cînd sunt apreciate rezultatele unor sportivi români obţinute în întreceri peste hotare şi cele realizate în mod intimplător la unele concursuri interne. Fără îndoială că problemele amintite nu pot epuiza întregul lanţ al cauzelor ce determină fenomenul de care ne ocupăm. Rezolvarea lor insă cu maximă operativitate ar duce, in mod sigur, la atenuarea sa. prof. Petru LOVAS O iniţiativă lăudabilă: CURSUL „SPORT ŞI RECREAŢIE" LA UNIVERSITATEA POPULARĂ DIN TIMIŞOARA Consiliul judeţean pentru educaţie fizica şi sport Timiş, în colaborare cu Universitatea populară Timişoara, a luat frumoasa iniţiativă de a organiza în cadrul anului de invâţămînt 1969- 1970 cursul „SPORT ŞI RECREAŢIE“. In cadrul lui vor avea loc prelegeri teoretice şi lecţii practice. Partea teoretică va aborda probleme generale privind menţinerea sănătăţii şi vigoare fizice, asigurarea unei recreaţii plăcuta, combaterea sedentarismului etc. Lecţiile practice prevăd exerciţii de culturism, judo, gimnastică yoga, gimnastică estetică şi de întreţinere jocuri sportive. Cursurile şi antrenamentele vor fi conduse de specialişti cu înaltă calificare, utilizindu-se cele mai moderne baze sportive din municipiul Timişoara. În cadrul cursului vor fi organizata, de asemenea, excursii în diferite regiuni pitorești ale Banatului. UMBRELA UNUI ZENO PRINTRE NOI ...Reşiţa, toamna anului 1947. Pe mica arenă aCetăţii de foc*, băiatul cu „boală*, Zeno, face totul ca sa intre în istoria săriturii cu prăjina, atacînd cu fanatismul pur al atletului adevărat acei 4 metri, care pe atunci reprezentau consacrarea internaţională. Şi Zeno a venit de la Reşiţa, aruncînd pe drum o ultimă privire spre locurile natale ale Caransebeşului. Prin faţa vagonului de clasa a lll-a defilează meleagurile copilăriei, rîul Timiş, modesta groapă cu un pumn de nisip în ea, împrejmuită de salcîmi ciopîrjiţi. Acestora i-au fost smulse cele mai drepte ramuri, din ele au fost create primele prăjini. Nu din fibre de sticlă, nu din metal, nici din bambus. Erau nişte simple ramuri băştinaşe, erau ,,’boatele" lui Zeno, care l-au catapultat pe acest copil blond spre ceruri. Şi Zeno a venit de la Reşiţa la Bucureşti, unde cu un bambus adevărat a sărit PATRU METRI. Miile de spectatori de pe Dealul Spirii au ştiut atunci că Zeno intră în istorie. Era primul atlet român care a sărit cît nimeni altul de la noi. ...Reşiţa, octombrie 1969. Cetatea de foc are un stadion impunător. In această duminică de toamnă, în faţa gropii de săritura cu prăjina, 18 concurenţi cu prăjini moderne, din fibre de sticlă, una mai elastică decît alta, se pregătesc de concurs. Este un concurs. Cum nu ne-a mai fost dat să vedem. Prăjiniştii noii generaţii au învăţat de la iubitul lor învăţător, îşi cunosc bine lecţia. Ştacheta se ridică la 4 metri. Ori de cîte ori un atlet trece această înălţime, ne aducem aminte de primul salt cu două decenii în urmă. De-„ sigur, acum drumul este des-Achis. Ei se duc mai sus, spre cinci metri. Este treaba lor. Cel care l-am avut prieten şi coleg de echipă rămînem măcar cîteva clipe la cei PATRU METRI atît de îndrăgiţi de Zeno. Stăm tăcuţi în tribună, într-un lung moment de reculegere, cu lacrimi în ochi, dar oarecum mulţumiţi că tinerii prăjinişti şi oraşul Reşiţa îi cinstesc memoria. Este oraşul care a iniţiat o competiţie, „Memorialul Zeno Dragomir". Spre cinstea lor. Şi totuşi nimeni dintre noi nu a dorit ca Zeno să intre atît de repede in istorie. Iolanda BALAŞ-SOTER Reşiţa, octombrie 1969 P. S. Inutil i-am căutat printre concurenţi pe atleţii din Cluj, oraş atît de îndrăgit altădată de Zeno, pe atleţii de la clubul bucureştean Rapid, pe foştii studenţi din Iaşi ai profesorului Zeno Dragomir. Să-l fi uitat oare atît de repede ? Memento ! Căci Zeno a iubit tot ceea ce era legat de ATLETISM. CĂUTĂRI In pregătirea unei echipe ce porneşte de la o concepţie generală şi de la aprecierea justă a posibilităţilor fiecărui jucător de care dispui, îmbinarea fericită între una şi alta, pentru ca echipa şi jucătorii să dea un randament maxim, este determinată de măiestria antrenorului, de clarviziunea lui. Există o relaţie de interdependenţă între tactică şi posibilităţile jucătorilor care se influenţează reciproc. De aceea trebuie căutată o concepţie proprie fiecărei echipe, în care jucătorii de valoare deosebită pe care îi are să-şi poată valorifica la maximum calităţile pentru că, precum în teatru, film sau operă, „protagoniştii“ asigură reuşita spectacolului numai dacă sunt puşi în rolurile care li se potrivesc. Urmărind evoluţia jucătorului Ruland Gunesch, de la „U” Timişoara, în jocul cu Dinamo Hraşov, mi-am dat seama că dacă echipa lui ar fi adoptat o altă tactică, calităţile acestuia ar fi fost puse mai bine în valoare şi echipa ar fi putut ciştiga partida. Gunesch este un jucător cu mari posibilităţi, cu un şut formidabil, dar, care, ca toţi cei de statura lui se descurcă mai greu în lupta pe semicerc. Atunci de ce se angajează in luptă tocmai în aceasta zonă? De ce nu aruncă ile la distanţe mai mari, unde nu este jenat de apărători ? De ce ceilalţi coechipieri nu-i fac paravan în momentul în care trebuiesă arunce la poartă ? Lam văzut luptîridu-se sirigur şi oprit în acţiuni de adversari mai scunzi dar mai iuţi şi mai siguri pe picioare. Jucători de talia şi cu şutul lui Gunesch avem puţini in ţară şi tocmai de aceea aşteptăm de la ei să şi ndiică o contribuţie substanţială şi la echipa naţională, acum cînd C M. bate la uşă. Dar pentru aceasta ei trebuie să vină de la «lull cu betia bine învăţată, să ştie în care anume condiţii pot da un randament maxim. Un caz asemănător prezintă şi Cristian Gaţu, un alt mare talent al handbalului nostru, care evoluează pe alt post. Pe un post care pînâ în prezent nu-l avem definit în echipe, pentru că este specific personalităţii lui de jucător. Un post care ar trebui să-l definească chiar el. De mobilitatea, tehnica şi fantezia lui deosebită trebuie să se ţină seama la stabilirea tacticii echipei şi, în special, a echipei naţionale. Marile competiţii au dat cîştig de cauză celor care s-au prezentat cu lucruri noi şi au creat momentul surpriză. Ştiu că şi reprezentativa României la trecutele C.M. a fost o surpriză pentru ceilalţi. Ştiu că nu are avut niciodată lipsă de idei, de aceea cred că, cu puţină preocupare, cu mai mult curaj vom putea găsi ceva nou. Dar — repet — e prea tîrziu ca experimentul să se încerce în echipa naţională. Noutăţile trebuie căutate şi pregătite bine la echipele de club. Am dat numai două exemple în care talentul unor jucători poate determina noi formule tactice şi, din fericire pentru noi, mai sunt şi alte echipe care dispun de asemenea jucători. Sunt sigur că antrenorii lor dacă se vor preocupa, spre binele propriilor echipe şi al progresului handbalului nostru, pot să-şi aducă contribuţia D. POPESCU-COLIBAŞI DUPĂ CEL DE AL XXVIMCfl CONGRES AL E.I.R.A. (Urmare din pag. 1) un loc rezervat Portugaliei, ir caz că-și confirmă participarea, urmind ca pentru ultimu loc disponibil in arest turneu să se dispute un meci de baraj intre formaţiile Olandei ş. R.F. a Germaniei. Evident dacă Portugalia renunţă la participare, acestea două din urmă au focul asigurat. — Ce alte probleme mai prezintă interes general ? — Aceea a stagiilor internaţionale de arbitri. Cel găzduit in primăvară de Italia, la Assisi, a calificat ciţiva arbitr in tabelele F.I.R.A. La Assis au participat, la cursuri, şi doi arbitri români, FI. Tudorache şi Th. Witting. După omologarea cursului, s-au definitivat arbitrii pentru „Cupa Naţiunilor" , din Franţa Calmei, Gallonnier, Fiicătre Austry, Durand, Cuny, Sauguillaume, Garet şi Dubernais (dintre ei, doar 6 vor f desemnaţi pentru „Cupa Naţiunilor”) ; din Italia - Tognini şi Pedercini ; din România - Th. Witting ; din Belgia - Lacroix ; din Olanda — Lodstein. A mai avut loc un stagiu şi in Franţa, la Bordeaux la care am fost reprezentat de P. Niculescu care, de altfel este acum susceptibil de a f delegat la „Cupa Naţiunilor- F.I.R.A.” pentru juniori 1970 S-a recomandat, in cadrul lucrărilor Comisiei Tehnice, ca astfel de stagii să aibă loc şi pe plan naţional, dar cu asistenţa delegaţilor Comisiei Tehnice. Un astfel de stagiu, de 3 zile, va avea loc la Bucureşti, cu prilejul meciului România B — Franţa B, cu participarea a doi arbitri francezi. Se va mai organiza, în 1979, insă, in Italia, incă un curs internaţional pentru arbitri. — Ce credeţi că ar mai fi de amintit din lucrările Congresului 7 — Alegerea şi realegerea membrilor Comitetului Director. Fac parte din organismul suprem al F.I.R.A. : Marcel Batigne (Franţa) — preşedinte; Carlo Montano (Italia), Luis Sentis (Spania) şi... Ion Îsvoranu (România) - vicepreşedinţi ; Jean-Claude Bourrier (Franţa) — secretar general ; Louis Lestrade (Franţa) - secretar general adjunct ; Maurice Savîgne (Franţa) — trezorier general ; Teddy Lacroix (Belgia) — trezorier general adjunct. — Ce ne puteţi spune despre programul competiţional al sezonului 1969-1970, punct pe care, din informaţiile pe care le deţinem, l-aţi definitivat, după Congres, la Paris ? — Mai întii despre apropiata ediţie 1969-1970 a „Cupei Naţiunilor-F.I.R.A." pentru seniori. Meciurile grupei finale trebuie să se dispute pinâ la data de 30 mai 1970 şi ele sint următoarele : Italia — Franţa la 9 (sau 11) noiembrie, România - Cehoslovacia la 23 noiembrie, Franţa — România la 11 decembrie, Italia - România fiv 1 martie sau aprilie 1970, Cehoslovacia — Franţa la 3 mai şi Cehoslovacia — Italia la o dată ce va fi stabilită ulterior. în ce priveşte completarea test-turneului reprezentativei noastre in Franţa, se va juca, mai inuii, partida contind pentru „Cupa Naţiunilor- F.I.R.A.“, iar apoi se vor disputa meciuri între o selecţionată divizionari română şi selecţionatele locale franceze Brive (18 decembrie) şi Angoulême (21 decembrie). A fost, intre timp, perfectată şi a doua partidă pe care o va susţine selecţionata română în R.F. a Germaniei, după meciul R.F. a Germaniei — România (9 noiembrie la Hanovra), anume, in compania unei selecţionate militare britanice. — Ce alte amănunte despre aceste meciuri ne mai puteţi opune ? — Unul singur, dar nu lipsit de semnificaţie , exceptind jocul România — Cehoslovacia toate meciurile din toamnă vor fi conduse de arbitri britanici. teiiî'ftiBli NEJUSTIFICATE TRIBULAŢII ALE UNOR JUNIORI complac in continuare In anonimat. Iată că acum, o dată cu Începerea noii ediţii a campionatului, a apărut o undă de nelinişte ce promite să tulbure activitatea acestui foarte important detaşament al rugbyului . Juniorii. In fond, despre ce este vorba . Actualul regulament privind trecerea sportivilor de la o asociaţie sportivă (club) la alta, intrat in vigoare pe data de 5 iulie 1967, fără să facă referiri speciale la juniori, dă dreptul de transfer sportivilor (deci şi juniorilor) de la un club (asociaţie) la altul dacă sunt respectate Instrucţiunile de aplicare a acestuia. Iată că au apărut şi primele cereri de transfer ale unor juniori de la Dinamo şi Progresul la C. S. Şcolar (campioana ţării) şi ale unor juniori de la Gloria la Şcoala sportivă nr. 2. La prima vedere nimic anormal, dar dacă Încercăm sâ analizăm puţin situaţia lucrurile nu mai par tocmai clare. Mai Întii, o precizare : nu pledăm pentru interzicerea transferării Juniorilor, Intruclt ei fiind, In marea lor majoritate, elevi se pot ivi schimbări In situaţia lor, spre pildă de domiciliu, deci şi de şcoală, şi In acest caz nu 11 se poate impune să traverseze Capitala de la un capăt la altul pentru a putea face, In continuare, sport , nici nu avem pretenţia că am expus motivul principal. Dar cînd cererile de transfer sint depuse de Munteanu M., Petac I. (Dinamo), Mihai I. şi Necşuţu C. (Progresul) pentru C. S. Şcolar şi de Popa Şt., Aurel I., Matei Ch. (Gloria) pentru Şcoala sportivă nr. 2, toţi elemente dintre cele mai valoroase din echipele lor şi selecţionaţi în lotul naţional, motivul principal (şi real) al cererii constituindu-l dorinţa de a juca într-o echipă ce aspiră la titlul de campioană, nu ni se mai pare normal. După cum nu ni se pare normal faptul că restrectivele cluburi sau asociaţii s-au dat dezlegare, deşi echipele lor de juniori se zbat, după cum am mai amintit, într-un anonimat ce tinde să se ducă la existenţă formală. Un exemplu recent : In partida disputată duminică, Şcoala sportivă nr. 2 a învins pe Gloria cu 87-0 (ţară să forţeze 1) şi totuşi ,Gloria le dă dezlegare celor mai buni juniori pentru Şcoala sportivă nr. 2 . Nu cumva interesele de club, indiferent că tind spre câştigarea campionatului (C. S. Şcolar, Şcoala sportivă nr. 2) sau spre o Întărire ulterioară a primei echipe de seniori cu juniori formaţi de alte echipe contravin intereselor rugbyului nostru, îi frînează dezvoltarea ? Nu cumva se va ajunge la o şi mai accentuată diminuare valorică a nivelului campionatului naţional de juniori ? Nu cumva clştigarea titlului de campion devine un scop în sine pină şi pentru antrenorii juniorilor, deşi menirea lor principală, aceea de a crea „viitorul", este tot mai mult dată uitării . Dar munca antrenorilor ale căror echipe pierd chiar şi atît de rarele elemente cu perspective, devenind astfel victime sigure (vezi Gloria) mn Întrecerile din campionat, prin ce mai poate fi justificată . Considerăm că este necesară intervenţia forului de specialitate, în sensul reglementării ferme a modului de acordare a transferărilor pentru Juniori. Activitatea Juniorilor trebuie sâ se menţină în continuare „curată“, să-şi ridice nivelul valoric printr-un sistem competiţional echilibrat, să beneficiezede un climat permanent stimulator, atît pentru jucători, ctt şi pentru antrenorii acestora. Paul CIOBĂNEL Acum cîteva luni, în articolul „Analiza juniorilor“, rubrica de faţă încerca să aducă în faţa iubitorilor balonului oval aspecte ale muncii tinerei generaţii rugbystice, juniorii. Turneul final al campionatului republican de juniori, încheiat atunci, ne oferea posibilitatea să remarcăm lupta strînsă între cele mai valoroase echipe ale competiţiei, C. S. Şcolar, Şcoala sportivă nr. 2 şi Griviţa Roşie, luptă al cărui finiş, spuneam, a fost ciştigat „la fotografie“ de către reprezentanţii C. S. Şcolar. Dar, de fapt, constatarea îmbucurătoare o reprezentau maniera de joc a acestor echipe şi apariţia câtorva elemente cu reale posibilităţi (dintre cei remarcaţi atunci Simion, Comănici şi Achim, au fost titularizaţi în echipe de primă divizie), considerind că antrenorii acestor juniori şi-au îndeplinit principala îndatorire de a da elemente capabile să înlocuiască vechea generaţie. Tot atunci remarcam, cu regret, existenţa unui pluton restrîns deechipe valoroase, precum şi abisenţa aproape totală a juniorilor provinciali, în timp ce juniorii unor cluburi bucureștene - Progresul, Dinamo, Steaua — se BRĂILENII VICTORIOŞI ÎN „CUPA ORAŞELOR" - EDIŢIA 1969 BRAILA, 8 (prin telefon).Etapa a 7-a, şi ultima, a competiţiei pentru tineret şi juniori „Cupa oraşelor“, a fost foarte animată. Prima manşă (50 km pe şoseaua Slobozia) desfăşurată marţi a fost rapidă: 41,100 km la oră. Principalul animator a fost Sorin Suditu, căruia i s-au alături clujeanul Eugen Imbuzan, Zoltán Farcaş din Tg. Mureş şi brăileanul C. Tănase. Toate acţiunile, însă, au fost contracarate de echipa brăileană. Cîştigă, la sprintul final, Ştefan Ene (Brăila), urmat de Nicolae Gavrilă (Buc.), M. Hrisoveni (Brăila), Suditu (Bucureşti), Eugen Stroe (Constanţa) etc. A doua manşă s-a desfăşurat miercuri, pe un circuit pe străzile oraşului, care a oferit o dispută interesantă şi rapidă (44 km medie orară), urmărită de cîteva mii de spectatori. Animator, acelaşi combativ Suditu. El a cîştigat, urmat fiind de N. Gavrilă şi V. Marineanu (Bucureşti). Clasamente. Individual: 1. M. Hrisoveni (Brăila) 22h 27:46, 2. Şt. Sekeh (Cluj) 22h 31:28, 3. Şt. Ene (Brăila) 22h 34:30, 4. P. Kelemen (Tg. Mureş) 22h 40:00, 5. Zoltán Aitai (Tg. Mureş) 22h 44:41. Pe echipe: Brăila 67h 02:19 urmată de Bucureşti cu 67h 27:36, Cluj 67h 45:47, Tg. Mureş, Constanţa şi Ploieşti. Deci o dublă victorie brăileană: Emil IENCEC DUMINICĂ ÎNCEPE CAMPIONATUL DIVIZIEI B gST'‘Unim Duminică, 94 echipe BnawatSBfaSH masculine si 24 tejlgljgjtST-ISl minine iau startul iSlSteii. 4M Intr-o nouă ediție a pysigBr**' 7® campionatului divilllzi ziel B. Iată cîteva WlWlITTi^B știri ,egate de începerea campionatului. • Nume noi de antrenori : dr. Tr. Căldare (Constructorul Suceava), Tr. Niculescu (Electroputere Craiova), c. Şovăială (Vagonul Ploieşti), S. Chiriţă (Constructorul Bucureşti). • Cele mai importante transferări efectuate la echipele divizionare B : Doina Potra (de la „U“ Cluj la Medicina Cluj), Viorica Szebeny (de la I.E.F.S. Buc. la Constructorul Buc.), Anca Sima (de la Dinamo la Spatac Buc.), A. Arbuzov (Minerul B. Mare), V. Bobeică şi M. Popescu (S. S. Ploieşti), D. Droc şi C. Iancu (Liceul nr. 2 R. Vilcea), D. Dimofte (Petrolul Ploieşti) — toţi la I.E.F.S. Buc., N. Andreescu (de la Unirea Tricolor Brăila la Constructorul Suceava). • In urma fuzionării secţiilor de volei ale asociaţiilor sportive Semănătoarea Buc. şi Electra Buc., in seria a n-a a divizui B masculin va activa echipa Electra Buc. (antrenor C. Porumb). La această echipă au fost transferaţi jucătorii : N. Chiriţoiu, A. Stejăreanu, M. Mititocis şi N. Creţu — toţi de la I.E.F.S. Buc. • Prin desfiinţarea secţiei de volei a asociaţiei sportive Gloria Arad, in seria I a diviziei B masculine va participa Voinţa Arad (antrenor A. Muşat). • Tot in seria I a diviziei B masculine. In locul formaţiei Politehnica Cluj, retrogradată din divizia A, va activa Universitatea Cluj (antrenor C. Bengeanu), la care vor juca toţi componenţii echipei liceului N. Bălcescu Cluj, campioană naţională şcolară şi la juniori pe anul 1869. • O schimbare şi la Braşov : în locul echipelor Tricotajul şi Politehnică (seria I divizia B feminin), va participa Voința Brasov (antrenor V. Papuc). • Etapa 1 programează câteva meciuri importante : „U“ Cluj- Corvinul Deva (fem. seria 1), Constructorul Buc. - Universitatea Buc. (ieri, seria a n-a), U. Timisoara - Alumina Oradea (mase, seria I), Electra Buc. -I. E.F.S. si Farul Constanta - Constructorul suceava (mase, I ■eria a n-a). ELEVI ŞI ELEVE din anul I, şcoli profesionale şi licee de specialitate. Practicaţi sportul de performanţă înscriindu-vă la ŞCOALA SPORTIVA ENERGIA. Programul selecţiei: — AILETISM : zilnic între 9—11 şi 15—17, stadionul Viitorul — RUGBY : zilnic între 15—17, stadionul Tineretului — LUPTE : zilnic între 15—17, sala de la stadionul Republicii — BOX : zilnic între 15—16, sala Rapid — JUVO : zilnic între 15—16, sala din calea Victoriei 216 — CULTURISM-HALTERE: marţi, joi, sîmbătă între 17—18, sala de la stadionul Republicii. Nr. 689 (6123) DAN, BALZAC, IIRIAC... Chiar dacă oamenii de ştiinţă foarte, foarte serioşi, chiar dacă criticii literari nu mai puţin serioşi au tunat şi au fulgerat, la vremea lor, împotriva teoriei fizionomice folosite pe larg de Balzac în romanele sale — ar trebui să ne gindim, totuşi, măcar în faţa televizorului, dacă genialul scriitor a fost atît de naiv, atit de neştiinţific, precum spun dumnealor, uitindu-se cu atita insistenţă la chipul omului. Balzac zicea şi credea că din chipul omului, din trăsăturile feţei sale, din felul cum ne priveşte sau, pur şi simplu, din tăietura buzelor, a pleoapelor, din unghiul pe care nasul îl face cu gura, din toate acestea poţi afla multe despre om. Balzac susţinea că fizionomia, pur şi simplu fizionomia, ne poate conduce la a afla şi a dezlega numeroase mistere sufleteşti. Păcatele mele, eu şi azi mai cred că Balzac deţinea un grăunte — mare cu un ou de struţ — de dreptate ! Dacă atiţia cititori sar peste descrierile fastuoase ale feţelor din „Comedia umană”, dacă mai toţi scriitorii moderni nu se mai obosesc să spună cum arăta la chip eroul — atunci, iată, mai rămîne televizorul, unde cititori, scriitori, cronicari și oameni simpli pot vedea triumfînd, în toată splendoarea sa, primplanul, adică exact ceea ce dl. de Balzac inventase, descriind, îndelung, chipul colonelului Chabert și al verişoarei Bette, de pildă... Mă uit - altă pildă — la Dan Coe, luat la Întrebări de Buhoiu, la câteva minute după catastrofa Setubal. idee bună, operativă, rar venită prin mintea atît de lentă, îndeobşte, a telesportului.Duminică noapte, par exemplu, ni s-au oferit secvenţe din finalele Cupei Franţei la fotbal şi la rugby, întîlniri care au avut loc în vară ! înţeleg o lungă vară fierbinte — dar o lungă vară răscoaptă 7). Din dreapta şi din stingă, ştiu că Dan e nervos, impulsiv, un diavol solid, un balaur, un zmeu al zmeilor. Nu-l cunosc pe Dan, n-am stat niciodată de vorbă cu el. Un instinct îmi spunea că lumea exagerează. .. Şi, ce văd ? Văd, la cîteva minute după un meci catastrofal, în care omul fusese expulzat de pe teren tocmai pentru nervi - văd că Dan e calm, reţinut, sobru, cu o durere demnă in ochi, cu o frază surprinzător de bine strunită. Omul recunoaşte, fără nervi, că a jucat prost. Omul nu blestemă, nu drăcuie, nu sperie, nu-ţi repugnă. Văd ceva frumos un Dan : clipa de reflecţie. Dan răspunde gindit, el nu vine imediat cu un da sau nu la întrebările legate de Eusebiu. Văd că dracul nu e atit de negru, cum spune lumea. Prefăcătorie 7 Ştiinţa de a-ţi ascunde gîndurile 7 Actorie 7 Poate... Dar eu mă uit balzacian in ochii lui Dan, îi fixez bine chipul ciudat de liniştit şi zic, încă o dată, că dracul nu e atit de negru. Poate mă înşel, căci teoria asta fizionomiei nu e ştiinţifică. S-ar putea ca Dan să fie, un fond, un balaur, care ştie să se prefacă la televizor ; atunci să ştiţi că e unul din cei mai rafinaţi ipocriţi de pe acest pămint. Şi - in mare şoaptă — trebuie să mărturisesc că n-am nimic împotrivă ca echipa naţională să numere în rindurile ei ciţiva rafinaţi ! Dar dacă adevărul e mai simplu şi Dan e un om de treabă care-l va anihila pe Eusebiu, din nou . Aici să vă văd... Unde nu încape discuţie in jocul fizionomiilor e la Cleveland. Superb triumf al primplanului, furat in plină luptă — aşa cum visez de multă vreme să văd un meci de tenis. Fără minge, fără arbitru — doar pe chipurile jucătorilor. Niciodată Ţiriac şi Năstase n-au fost mai puri, mai vibranţi pentru noi, ca acum — luaţi de aproape, adine, pînă în suflet. Meciul, în planuri generale foarte strîns filmate, ce-i drept, a fost lipsit, forţat de cerinţele rezumatului, de punctele nodale ale seturilor, de marile momente decisive, deşi oricine şi-a putut da seama cum s-a luptat acolo, etne-i Ashe, ce înseamnă poignet-ul său de pianist, ce Înseamnă tenacitatea americană a lui Smith... Dar, mai ales duminică, in filmul după 30, prim-planurile lungi ale Iul Tiri şi Ilie ne-au subjugat : cînd nimic nu mai era de sperat, atunci Încordarea a devenit maximă şi lupta mai crîncenă. Nu mai eram la Balzac, ci parcă la Sartre. Voia a găsit, mai cu seamă duminică, acele accente lirice, sobre — intr-ui stil care-i aparţine ca fineţe şi eleganţă a tonului pentru a elogia ceea ce rămîne minunea nr. 1 a sportului nostru în ultimul deceniu. (Şi, ca orice minune, ne sperie ! Ce va urma 7) Noaptea, tîrziu, Kidd de la Manchester United a marcat un gol după care nu poţi spune decit că viaţa pe pămint merită trăită. Cind vreţi să vă sinucideţi din cauza fotbalului, cereţi-i lui Ţopescu să vă dea golul lui Kidd !... Mopsule, dormi ! BELPHEGOR ANTRENORI FĂRĂ CARNET Se scrie şi se vorbeşte mult In ultima vreme despre box. Multora le-au devenit cunoscute şi apreciate nume ca Monea, ducă, Dumitrescu şi Cuţov. Lucrul apare firesc, gindindu-ne la rezultatele obţinute de pugiliştii noştri In acest an şi - In mod deosebit - la campionatele europene şi balcanice. S-a amintit şi de cei care se ocupă de pregătirea boxerilor, de antrenori, de instructori, medici, şi, in general, de activiştii care muncesc pentru propăşirea acestui sport in ţara noastră. Există insă anumiţi activişti ale căror nume şi merite sunt mai puţin cunoscute, mai puţin popularizate, deşi ele sunt sirius legate de succesele pugilismului românesc. Dacă astăzi, cind bucuria victoriilor obţinute ne stăruie în inimi nu ne-am Întoarce cel puţin o privire de recunoştinţă către aceştia, înseamnă că am adăuga încă un strop din acea licoare a uitării In paharul cu care ei s-au cam obişnuit. Aţi auzit cumva de Gheorghe Şeitan ! Nu ! Să Încerc !n ctteva cuvinte să vi-1 prezint. Acum vreo 15 ani, la Sibiu, l-am cunoscut ctnd intra tn sala maestrului Victor Alexandru, însoţit de mai mulţi tineri pe care-i convinsese, personal, prin părinţi sau profesori, să vină numai să asiste la o şedinţă de antrenament de box. Era sigur că o parte din ei vor Îndrăgi mănuşile, corzile şi sacii de antrenament şi nu se Înşela. Marea satisfacţie o avea atunci cind antrenorul li spunea că unul sau altul din flăcăi are aptitudini sau că progresează In Însuşirea tainelor boxului. Aşa l-a adus In sală şi pe Constantin Niculescu, care mai tlrziu a devenit campion al ţării, aşa a adus pe mulţi alţii la Sibiu şi mai tîrziu in oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, unde se mutase cu serviciul. Gheorghe şeitan nu a practicat niciodată boxul, dar atit l-a îndrăgit incit ii consacră mult din timpul său liber, frămtatindu-se la Insuccese, bucurindu-se şi trăind din plin fiecare victorie. Anul trecut, una din primele telegrame primite de lotul boxerilor noştri în Îndepărtatul Mexic a fost de la Seitan, iar unul din primele abonamente la campionatele europene de la Bucureşti a fost cumpărat tot de el ! Ştiţi ce Imi place mai mult la acest pasionat al boxului ? Faptul că l-am văzut de multe ori Însoţit de tineri boxeri, dar întotdeauna intr-un parc, într-un muzeu, la o prăjitură sau la un suc , faptul că discuţiile pe care le poartă cu boxerii se referă, în majoritatea cazurilor, la Şcoală, la meserie, la familie... Prin mai toate centrele pugilistice din ţară există cite un asemenea pasionat al boxuluii valoros prin activitatea sa, modest şi puţin pretenţios atunci cind se pune problema relevării meritelor pe care le are. Amintind in aceste rinduri numai de N. Tonitza şi prof. Berezovschi (Craiova), Constantin Tudose (Constanţa), Ştefan Ion (Galaţi), Gheorghe Enescu (Ploieşti), Ion Dulău (Cluj), Iulian Dobre (Cimpina), Mihai Gheorghe (Bucureşti), ne gindim la toţi cu recunoştinţă şi respect, cu satisfacţia unei datorii Îndeplinite, ing. Constantin CHIRIAC arbitru internaţional de box VIZITAŢI HANUL ! PRAHOVA Organizat de cooperaţia de consum în incinta Expoziţiei Realizărilor Economiei Naţionale SE SERVESC PERMANENT PREPARATE DELICIOASE — sarmale munteneşti cu mămăliguţă. — mititei speciali. — cimaţi de casă. — cimnaţi ..Prahova“. — pastramă de porc şi de vacă. PRECUM ŞI — vinul casei. — vin negru specialităţi. — ţuică bătrînă — bere la sticlă 4S&3