Sportul, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 681-711)

1969-10-09 / 689. numărul

Pag. s S-o seren­im raunu p­­inn muie ! PLĂTIM TRIBUT UNOR CONCIPIII GREŞITE Confruntarea opiniilor In ancheta ziarului „Sportul”, mi­ se pare deosebit de interesan­tă şi - sper eu — mult mai eficientă, decit dacă ne-am fi aşezat in jurul­ unei mese, aşa cum facem în fiecare an, discutind, ore în şir, fără să luăm o hotărire. De la bun început mă de­clar împotriva celor care sus­ţin că munca de mare in­tensitate şi volum crescut pe care o desfăşurăm cu co­piii ar putea in­fluenţa dezvolta­rea lor ulterioară. Dimpotrivă, cred — şi aceasta din mai multe motive (fenomenul ac­celeraţiei biologice, ritmul tot mai crescut al pregătirii şco­lare şi universitare etc.) — că va trebui să începem şi mai devreme, la o virstă şi mai fragedă, ceea ce noi nu­mim munca cu copiii. De ce nu împlinesc speran­ţele unii tineri înotători ta­lentaţi ? După părerea­ mea, există mai multe cauze : a) O concepţie greşită a unor antrenori privind pre­gătirea copiilor ; unii au plă­tit tribut atitudinii unor con­ducători de secţii şi cluburi, care ţin cu orice preţ să se mindrească într-un timp re­cord cu campioni şi record­mani, iar alţii, în dorinţa de a-şi satisface orgoliul profe­sional, forţează in mod em­piric talantul elevilor. b) Introducerea pripită a sistemului nou de pregătire pe grupe de virstă în progra­mul competiţional, fără ca a­­ceasta să atragă,­­ cum ar fi normal, o modificare în struc­tura de funcţionare a secţi­ilor de nataţie (bugetele au rămas aceleaşi, iar numărul antrenorilor nu s-a modifi­cat, un tehnician, de pildă, fiind obligat să se ocupe de începători la 7-8 ani, de co­pii de 13-14 ani, de juniori sau seniori). c) Excepţind Capitala, in celelalte oraşe ale ţării, cen­trele de iniţiere au o viaţă sporadică şi nici pe departe nu-şi ating scopul propus. Nu­mărul celor care învaţă anual înotul este îngri­jorător de scăzut şi, în aceeaşi mă­sură, posibilităţile noastre de selec­ţie. d) Nu se face o distincţie între profilul de antrenor-pedagog şi cel de antrenor-tehnician. e) Premierile (este vorba de medalii, insigne, cupe sau di­plome) sunt aceleaşi, fie că este vorba de un concurs pentru copiii de 7-8 ani sau de un campionat naţional al seniorilor. In felul acesta ele îşi pierd efectul stimulativ. f) Nici în articolele care a­par in presă nu se face un discernămint atunci cînd sunt apreciate rezultatele unor spor­tivi români obţinute în între­ceri peste hotare şi cele re­alizate în mod intimplător la unele concursuri interne. Fără îndoială că probleme­le amintite nu pot epuiza în­tregul lanţ al cauzelor ce de­termină fenomenul de care ne ocupăm. Rezolvarea lor insă cu maximă operativitate ar duce, in mod sigur, la ate­nuarea sa. prof. Petru LOVAS O iniţiativă lăudabilă: CURSUL „SPORT ŞI RECREAŢIE" LA UNIVERSITATEA­ POPULARĂ DIN TIMIŞOARA Consiliul judeţean pentru edu­caţie fizica şi sport Timiş, în co­laborare cu Universitatea popu­lară Timişoara, a luat frumoasa iniţiativă de a organiza în ca­drul anului de invâţămînt 1969- 1970 cursul „SPORT ŞI RECREA­ŢIE“. In cadrul lui vor avea loc pre­legeri teoretice şi lecţii practice. Partea teoretică va aborda pro­bleme generale privind menţine­rea sănătăţii şi vigoare­ fizice, asigurarea unei recreaţii plăcuta, combaterea sedentarismului etc. Lecţiile practice prevăd exerciţii de culturism, judo, gimnastică yoga, gimnastică estetică şi de întreţinere jocuri sportive. Cursu­rile şi antrenamentele vor fi con­duse de specialişti cu înaltă ca­lificare, utilizindu-se cele mai moderne baze sportive din mu­nicipiul Timişoara. În cadrul cursului vor fi organizata, de a­­semenea, excursii în diferite re­giuni pitorești ale Banatului. UMBRELA UN­UI ZENO PRINTRE NOI ...Reşiţa, toamna anului 1947. Pe mica arenă a­­Cetăţii de foc*, băiatul cu „boală*, Zeno, face totul ca sa intre în is­toria săriturii cu prăjina, ata­­cînd cu fanatismul pur al atle­tului adevărat acei 4 metri, care pe atunci reprezentau consacrarea internaţională. Şi Zeno a venit de la Reşiţa, a­­runcînd pe drum o ultimă pri­vire spre locurile natale ale Caransebeşului. Prin faţa va­gonului de clasa a lll-a defi­lează meleagurile copilăriei, rîul Timiş, modesta groapă cu un pumn de nisip în ea, îm­prejmuită de salcîmi ciopîr­­jiţi. Acestora i-au fost smulse cele mai drepte ramuri, din ele au fost create primele pră­jini. Nu din fibre de sticlă, nu din metal, nici din bambus. Erau nişte simple ramuri băştinaşe, erau ,,’boatele" lui Zeno, care l-au catapultat pe acest copil blond spre ceruri. Şi Zeno a venit de la Reşiţa la Bucureşti, unde cu un bam­bus adevărat a sărit PATRU­ METRI. Miile de spectatori de pe Dealul Spirii au ştiut a­­tunci că Zeno intră în istorie. Era primul atlet român care a sărit cît nimeni altul de la noi. ...Reşiţa, octombrie 1969. Ce­tatea de foc are un stadion impunător. In această dumini­că de toamnă, în faţa gropii de săritura cu prăjina, 18 con­curenţi cu prăjini moderne, din fibre de sticlă, una mai elas­tică decît alta, se pregătesc de concurs. Este un concurs. Cum nu ne-a mai fost dat să vedem. Prăjiniştii noii genera­ţii au învăţat de la iubitul lor învăţător, îşi cunosc bine lec­ţia. Ştacheta se ridică la 4 metri. Ori de cîte ori un atlet trece această înălţime, ne a­­ducem aminte de primul salt cu două decenii în urmă. De-„ sigur, acum drumul este des-A­chis. Ei se duc mai sus, spre cinci metri. Este treaba lor. Cel care l-am avut prieten şi coleg de echipă rămînem măcar cîteva clipe la cei PA­TRU METRI atît de îndrăgiţi de Zeno. Stăm tăcuţi în tri­­bună, într-un lung moment de reculegere, cu lacrimi în ochi, dar oarecum mulţumiţi că ti­nerii prăjinişti şi oraşul Reşiţa îi cinstesc memoria. Este ora­şul care a iniţiat o competiţie, „Memorialul Zeno Dragomir". Spre cinstea lor. Şi totuşi ni­meni dintre noi nu a dorit ca Zeno să intre atît de repede in istorie. Iolanda BALAŞ-SOTER Reşiţa, octombrie 1969 P. S. Inutil i-am căutat prin­tre concurenţi pe atleţii d­in Cluj, oraş atît de îndrăgit altă­dată de Zeno, pe atleţii de la clubul bucureştean Rapid, pe foştii studenţi din Iaşi ai pro­fesorului Zeno Dragomir. Să-l fi uitat oare atît de repede ? Memento ! Căci Zeno a iubit tot ceea ce era legat de ATLETISM. CĂUTĂRI In pregătirea unei echipe ce porneşte de la o concepţie generală şi de la aprecierea justă a posibilităţilor fiecă­rui jucător de care dispui, îmbinarea fericită între una şi alta, pentru ca echipa şi jucătorii să dea un randa­ment maxim, este determina­tă de măiestria antrenorului, de clarviziunea lui. Există o relaţie de interdependenţă între tactică şi posibilităţile jucătorilor care se influen­ţează reciproc. De aceea tre­buie căutată o concepţie pro­prie fiecărei echipe, în care jucătorii de valoare deosebită pe care îi are să-şi poată va­lorifica la maximum calită­ţile pentru că, precum în tea­tru, film sau operă, „protago­niştii“ asigură reuşita spec­tacolului numai dacă sunt puşi în rolurile care li se potri­vesc. Urmărind evoluţia jucăto­rului Ru­land­ Gunesch, de la „U” Timişoara, în jocul cu Dinamo Hraşov, m­i-am dat seama că dacă echipa lui ar fi adoptat o altă tactică, cali­tăţile acestuia ar fi fost puse mai bine în valoare şi echipa ar fi putut ciştiga partida. Gunesch este un jucător cu­ mari posibilităţi, cu un şut formidabil, dar, care, ca toţi cei de statura lui se descurcă mai greu în lupta pe semi­cerc. Atunci de ce se anga­jează in luptă tocmai în a­ceasta zonă? De ce nu arun­că ile la distanţe mai mari, unde nu este jenat de apă­rători ? De ce ceilalţi coechi­pieri nu-i fac paravan în mo­mentul în care trebuie­­să arunce la poartă ? Lam vă­zut luptîridu-se sirigur şi oprit în acţiuni de adversari mai scunzi dar mai iuţi şi mai siguri pe picioare. Jucă­tori de talia şi cu şutul lui Gunesch avem puţini in ţară şi tocmai de aceea aşteptăm de la ei să şi ndiic­ă o con­tribuţie substanţială şi la echipa naţională, acum cînd C M. bate la uşă. Dar pen­tru aceasta ei trebuie să vină de la «lull cu b­etia bine în­văţată, să ştie în care anu­me condiţii pot da un randa­ment maxim. Un caz asemănător prezin­tă şi Cristian Gaţu, un alt mare talent al handbalului nostru, care evoluează pe alt post. Pe un post care pînâ în prezent nu-l avem definit în echipe, pentru că este spe­cific personalităţii lui de ju­cător. Un post care ar trebui să-l definească chiar el. De mobilitatea, tehnica şi fante­zia lui deosebită trebuie să se ţină seama la stabilirea tacticii echipei şi, în special, a echipei naţionale. Marile competiţii au dat cîştig de cauză celor care s-au prezentat cu lucruri noi şi au creat momentul sur­priză. Ştiu că şi reprezenta­tiva României la trecu­tele C.M. a fost o surpriză pen­tru ceilalţi. Ştiu că nu are­ avut niciodată lipsă de idei, de aceea cred că, cu puţină preocupare, cu mai mult cu­raj vom putea găsi ceva nou. Dar — repet — e prea tîr­­ziu ca experimentul să se încerce în echipa naţională. Noutăţile trebuie căutate şi pregătite bine la echipele de club. Am dat numai două exemple în care talentul unor jucători poate determina noi formule tactice şi, din feri­cire pentru noi, mai sunt şi alte echipe care dispun de asemenea jucători. Sunt sigur că antrenorii lor dacă se vor preocupa, spre binele pro­priilor echipe şi al progresu­lui handbalului nostru, pot să-şi aducă contribuţia D. POPESCU-COLIBAŞI DUPĂ CEL DE AL XXVIMCfl CONGRES AL E.I.R.A. (Urmare din pag. 1) un loc rezervat Portugaliei, ir caz că-și confirmă participa­­rea, urmind ca pentru ultimu loc disponibil in arest turneu să se dispute un meci de ba­raj intre formaţiile Olandei ş. R.F. a Germaniei. Evident dacă Portugalia renunţă la participare, acestea două din urmă au focul asigurat. — Ce alte probleme mai pre­zintă interes general ? — Aceea a stagiilor interna­ţionale de arbitri. Cel găzduit in primăvară de Italia, la Assisi, a calificat ciţiva arbitr in tabelele F.I.R.A. La Assis au participat, la cursuri, şi doi arbitri români, FI. Tudo­­rache şi Th. Witting. După omologarea cursului, s-au de­finitivat arbitrii pentru „Cupa Naţiunilor" , din Franţa Calmei, Gallonnier, Fiicătre Austry, Durand, Cuny, Sau­­guillaume, Garet şi Duber­­nais (dintre ei, doar 6 vor f desemnaţi pentru „Cupa Na­ţiunilor”) ; din Italia - Togni­ni şi Pedercini ; din România - Th. Witting ; din Belgia - Lacroix ; din Olanda — Lod­­stein. A mai avut loc un sta­giu şi in Franţa, la Bordeaux la care am fost reprezentat de P. Niculescu care, de altfel este acum susceptibil de a f delegat la „Cupa Naţiunilor- F.I.R.A.” pentru juniori 1970 S-a recomandat, in cadrul lu­crărilor Comisiei Tehnice, ca astfel de stagii să aibă loc şi pe plan naţional, dar cu asis­tenţa delegaţilor Comisiei Teh­nice. Un astfel de stagiu, de 3 zile, va avea loc la Bucu­reşti, cu prilejul meciului Ro­mânia B — Franţa B, cu par­ticiparea a doi arbitri fran­cezi. Se va mai organiza, în 1979, insă, in Italia, incă un curs internaţional pentru ar­bitri. — Ce credeţi că ar mai fi de amintit din lucrările Con­gresului 7 — Alegerea şi realegerea membrilor Comitetului Direc­tor. Fac parte din organismul suprem al F.I.R.A. : Marcel Batigne (Franţa) — preşedinte; Carlo Montano (Italia), Luis Sentis (Spania) şi... Ion Îs­­voranu (România) - vicepre­şedinţi ; Jean-Claude Bourrier (Franţa) — secretar general ; Louis Lestrade (Franţa) - se­cretar general adjunct ; Mau­rice Savîgne (Franţa) — trezo­rier general ; Teddy Lacroix (Belgia) — trezorier general adjunct. — Ce ne puteţi spune des­pre programul competiţional al sezonului 1969-1970, punct pe care, din informaţiile pe care le deţinem, l-aţi definitivat, după Congres, la Paris ? — Mai întii­­ despre apro­piata ediţie 1969-1970 a „Cupei Naţiunilor-F.I.R.A." pentru se­niori. Meciurile grupei finale trebuie să se dispute pinâ la data de 30 mai 1970 şi ele sint următoarele : Italia — Franţa la 9 (sau 11) noiembrie, Româ­nia - Cehoslovacia la 23 no­iembrie, Franţa — România la 11 decembrie, Italia - Româ­nia fiv 1 martie sau aprilie 1970, Cehoslovacia — Franţa la 3 mai şi Cehoslovacia — Italia la o dată ce va fi stabilită ul­terior. în ce priveşte comple­tarea test-turneului reprezenta­tivei noastre in Franţa, se va juca, mai inuii, partida contind pentru „Cupa Naţiunilor- F.I.R.A.“, iar apoi se vor dis­puta meciuri între o selecţiona­tă divizionari­ română şi selec­ţionatele locale franceze Brive (18 decembrie) şi Angoulême (21 decembrie). A fost, intre timp, perfectată şi a doua partidă pe care o va susţine selecţionata română în R.F. a Germaniei, după meciul R.F. a Germaniei — România (9 no­iembrie la Hanovra), anume, in compania unei selecţionate militare britanice. — Ce alte amănunte despre aceste meciuri ne mai puteţi opune ? — Unul singur, dar nu lipsit de semnificaţie , exceptind jo­cul România — Cehoslovacia toate meciurile din toamnă vor fi conduse de arbitri britanici. teiiî'ftiBli NEJUSTIFICATE TRIBULAŢII ALE UNOR JUNIORI complac in continuare In ano­nimat. Iată că acum, o dată cu Începerea noii ediţii a campiona­tului, a apărut o undă de neli­nişte ce promite să tulbure ac­tivitatea acestui foarte important detaşament al rugbyului . Junio­rii. In fond, despre ce este vorba . Actualul regulament privind tre­cerea sportivilor de la o asocia­ţie sportivă (club) la alta, intrat in vigoare pe data de 5 iulie 1967, fără să facă referiri spe­ciale la juniori, dă dreptul de transfer sportivilor (deci şi juni­orilor) de la un club (asociaţie) la altul dacă sunt respectate In­strucţiunile de aplicare a aces­tuia. Iată că au apărut şi pri­mele cereri de transfer ale unor juniori de la Dinamo şi Progre­sul la C. S. Şcolar (campioana ţării) şi ale unor juniori de la Gloria la Şcoala sportivă nr. 2. La prima vedere nimic anormal, dar dacă Încercăm sâ analizăm puţin situaţia lucrurile nu mai par tocmai clare. Mai Întii, o precizare : nu ple­dăm pentru interzicerea trans­ferării Juniorilor, Intruclt ei fi­ind, In marea lor majoritate, e­­levi se pot ivi schimbări In si­tuaţia lor, spre pildă de domi­ciliu, deci şi de şcoală, şi In a­­cest caz nu 11 se poate impune să traverseze Capitala de la un capăt la altul pentru a putea face, In continuare, sport , nici nu avem pretenţia că am ex­pus motivul principal. Dar cînd cererile de transfer sint depuse de Munteanu M., Petac I. (Di­namo), Mihai I. şi Necşuţu C. (Progresul) pentru C. S. Şcolar şi de Popa Şt., Aurel I., Matei Ch. (Gloria) pentru Şcoala spor­tivă nr. 2, toţi elemente dintre cele mai valoroase din echipele lor şi selecţionaţi în lotul naţio­nal, motivul principal (şi real) al cererii constituindu-l dorinţa de a juca într-o echipă ce aspiră la titlul de campioană, nu ni se mai pare normal. După cum nu ni se pare normal faptul că res­trectivele cluburi sau asociaţii s-au dat dezlegare, deşi echipele lor de juniori se zbat, după cum am mai amintit, într-un anoni­mat ce tinde să se ducă la exis­tenţă formală. Un exemplu re­­cent : In partida disputată du­minică, Şcoala sportivă nr. 2 a învins pe Gloria cu 87-0 (ţară să forţeze 1) şi totuşi ,Gloria le dă dezlegare celor mai buni ju­niori pentru Şcoala sportivă nr. 2 . Nu cumva interesele de club, indiferent că tind spre câştigarea campionatului (C. S. Şcolar, Şcoa­la sportivă nr. 2) sau spre o Întărire ulterioară a primei echi­pe de seniori cu juniori formaţi de alte echipe contravin intere­selor rugbyului nostru, îi frînea­­ză dezvoltarea ? Nu cumva se va ajunge la o şi mai accentuată diminuare va­lorică a nivelului campionatului naţional de juniori ? Nu cumva clştigarea titlului de campion devine un scop în sine pină şi pentru antrenorii junio­rilor, deşi menirea lor principală, aceea de a crea „viitorul", este tot mai mult dată uitării . Dar munca antrenorilor ale că­ror echipe pierd chiar şi atît de rarele elemente cu perspective, devenind astfel victime sigure (vezi Gloria) mn Întrecerile din campionat, prin ce mai poate fi justificată . Considerăm că este necesară intervenţia forului de specialita­te, în sensul reglementării ferme a modului de acordare a trans­ferărilor pentru Juniori. Activi­tatea Juniorilor trebuie sâ se menţină în continuare „curată“, să-şi ridice nivelul valoric prin­­tr-un sistem competiţional echi­librat, să beneficieze­­de un cli­mat permanent stimulator, atît pentru jucători, ctt şi pentru an­trenorii acestora. Paul CIOBĂNEL Acum cîteva luni, în articolul „Analiza juniorilor“, rubrica de faţă încerca să aducă în faţa iubitorilor balonului oval aspecte ale muncii tinerei generaţii rug­­bystice, juniorii. Turneul final al campionatului republican de ju­niori, încheiat atunci, ne oferea posibilitatea să remarcăm lupta strînsă între cele mai valoroase echipe ale competiţiei, C. S. Şco­lar, Şcoala sportivă nr. 2 şi Gri­­viţa Roşie, luptă al cărui finiş, spuneam, a fost ciştigat „la foto­grafie“ de către reprezentanţii C. S. Şcolar. Dar, de fapt, constatarea îmbucurătoare o reprezentau ma­niera de joc a acestor echipe şi apariţia câtorva elemente cu rea­le posibilităţi (dintre cei remar­caţi atunci Simion, Comănici şi Achim, au fost titularizaţi în e­­chipe de primă divizie), conside­­rind că antrenorii acestor juniori şi-au îndeplinit principala înda­torire de a da elemente capabile să înlocuiască vechea generaţie. Tot atunci remarcam, cu regret, existenţa unui pluton restrîns de­­echipe valoroase, precum şi ab­­i­senţa aproape totală a juniorilor provinciali, în timp ce jun­iorii unor cluburi bucureștene - Pro­gresul, Dinamo, Steaua — se BRĂILENII VICTORIOŞI ÎN „CUPA ORAŞELOR" - EDIŢIA 1969 BRAILA, 8 (prin telefon).­­­­Etapa a 7-a, şi ultima, a com­petiţiei pentru tineret şi ju­niori „Cupa oraşelor“, a fost foarte animată. Prima manşă (50 km pe şoseaua Slobozia) desfăşurată marţi a fost rapi­dă: 41,100 km la oră. Princi­palul animator a fost Sorin Suditu, căruia i s-au alături clujeanul Eugen Imbuzan, Zoltán Farcaş din Tg. Mureş şi brăileanul C. Tănase. Toate acţiunile, însă, au fost con­tracarate de echipa brăileană. Cîştigă, la sprintul final, Şte­fan Ene (Brăila), urmat de Nicolae Gavrilă (Buc.), M. Hrisoveni (Brăila), Suditu (Bucureşti), Eugen Stroe (Con­stanţa) etc. A doua manşă s-a desfăşurat miercuri, pe un circuit pe străzile oraşului, care a oferit o dispută inte­resantă şi rapidă (44 km me­die orară), urmărită de cîteva mii de spectatori. Animator, acelaşi combativ Suditu. El a cîştigat, urmat fiind de N. Gavrilă şi V. Marineanu (Bucureşti). Clasamente. Individual: 1. M. Hrisoveni (Brăila) 22h 27:46, 2. Şt. Sekeh (Cluj) 22h 31:28, 3. Şt. Ene (Brăila) 22h 34:30, 4. P. Kelemen (Tg. Mureş) 22h 40:00, 5. Zoltán Aitai (Tg. Mureş) 22h 44:41. Pe echipe: Brăila 67h 02:19 urmată de Bucureşti cu 67h 27:36, Cluj 67h 45:47, Tg. Mureş, Con­stanţa şi Ploieşti. Deci o du­blă victorie brăileană: Emil IENCEC DUMINICĂ ÎNCEPE CAMPIONATUL DIVIZIEI B gST'‘Unim Duminică, 94 echipe BnawatSBfaSH masculine si 24 te­­jlgljgjtST-ISl minine iau startul iSlSteii. 4M Intr-o nouă ediție a pysigBr**' 7® campionatului divi­­lll­zi ziel B. Iată cîteva WlWlITTi^B știri ,egate de înce­perea campionatului. • Nume noi de antrenori : dr. Tr. Căldare (Constructorul Suceava), Tr. Niculescu (Electro­­putere Craiova), c. Şovăială (Vagonul Ploieşti), S. Chiriţă (Constructorul Bucureşti). • Cele mai importante trans­ferări efectuate la echipele di­vizionare B : Doina Potra (de la „U“ Cluj la Medicina Cluj), Viorica Szebeny (de la I.E.F.S. Buc. la Constructorul Buc.), Anca Sima (de la Dinamo la Spat­ac Buc.), A. Arbuzov (Minerul B. Mare), V. Bobeică şi M. Popescu (S. S. Ploieşti), D. Droc şi C. Iancu (Liceul nr. 2 R. Vilcea), D. Dimofte (Petrolul Ploieşti) — toţi la I.E.F.S. Buc., N. Andrees­­cu (de la Unirea Tricolor Brăila la Constructorul Suceava). • In urma fuzionării secţiilor de volei ale asociaţiilor sportive Semănătoarea Buc. şi Electra Buc., in seria a n-a a divizu­i B masculin va activa echipa Elec­­tra Buc. (antrenor C. Porumb). La această echipă au fost trans­feraţi jucătorii : N. Chiriţoiu, A. Stejăreanu, M. Mititocis şi N. Creţu — toţi de la I.E.F.S. Buc. • Prin desfiinţarea secţiei de volei a asociaţiei sportive Gloria Arad, in seria I a diviziei B masculine va participa Voinţa Arad (antrenor A. Muşat). • Tot in seria I a diviziei B masculine. In locul formaţiei Politehnica Cluj, retrogradată din divizia A, va activa Universita­tea Cluj (antrenor C. Bengeanu), la care vor juca toţi componenţii echipei liceului N. Bălcescu Cluj, campioană naţională şcola­ră şi la juniori pe anul 1869. • O schimbare şi la Braşov : în locul echipelor Tricotajul şi Politehnică (seria I divizia B feminin), va participa Voința Brasov (antrenor V. Papuc). • Etapa 1 programează câteva meciuri importante : „U“ Clu­j- Corvinul Deva (fem. se­ria 1), Constructorul Buc. - Universita­­­tea Buc. (ieri, seria a n-a), U. Timisoara - Alumina Oradea (mase, seria I), Electra Buc. -I. E.F.S. si Farul Constanta - Constructorul suceava (mase, I ■eria a n-a). ELEVI ŞI ELEVE­ din anul I, şcoli profesionale şi licee de specialitate. Prac­ticaţi sportul de performanţă înscriindu-vă la ŞCOALA SPOR­TIVA ENERGIA. P­rogramul selecţiei: — AI­LET­ISM : zilnic între 9—11 şi 15—17, stadionul Viitorul — RUGBY : zilnic între 15—17, stadionul Tineretului — LUPTE : zilnic între 15—17, sala de la stadionul Re­publicii — BOX : zilnic între 15—16, sala Rapid — JUVO : zilnic între 15—16, sala din calea Victoriei 216 — CULTURISM-HALTERE: marţi, joi, sîmbătă între 17—18, sala de la stadionul Republicii. Nr. 689 (6123) DAN, BALZAC, IIRIAC... Chiar dacă oamenii de ştiin­ţă foarte, foarte serioşi, chiar dacă criticii literari nu mai puţin serioşi au tunat şi au fulgerat, la vremea lor, împo­triva teoriei fizionomice folosi­te pe larg de Balzac în roma­nele sale — ar trebui să ne gindim, totuşi, măcar în faţa televizorului, dacă genialul scriitor a fost atît de naiv, atit de neştiinţific, precum spun dumnealor, uitindu-se cu atita insistenţă la chipul omu­lui. Balzac zicea şi credea că din chipul omului, din trăsătu­rile feţei sale, din felul cum ne priveşte sau, pur şi sim­plu, din tăietura buzelor, a pleoapelor, din unghiul pe care nasul îl face cu gura, din toa­te acestea poţi afla multe des­pre om. Balzac susţinea că fi­zionomia, pur şi simplu fizio­nomia, ne poate conduce la a afla şi a dezlega numeroase mistere sufleteşti. Păcatele mele, eu şi azi mai cred că Balzac deţinea un grăunte — mare cu­ un ou de struţ — de dreptate ! Dacă atiţia cititori sar peste descrierile fastuoase ale feţelor din „Comedia uma­nă”, dacă mai toţi scriitorii moderni­ nu se mai obosesc să spună cum arăta la chip eroul — atunci, iată, mai rămîne televizorul, unde cititori, scri­itori, cronicari și oameni sim­pli pot vedea triumfînd, în toată splendoarea sa, prim­­planul, adică exact ceea ce dl. de Balzac inventase, de­scriind, îndelung, chipul colo­nelului Chabert și al verişoarei Bette, de pildă... Mă uit - altă pildă — la Dan Coe, luat la Întrebări de Buhoiu, la câteva minute după catastrofa Setubal. idee bună, operativă, rar venită prin mintea atît de lentă, în­deobşte, a telesport­ului.­­Du­minică noapte, par exemplu, ni s-au oferit secvenţe din fi­nalele Cupei Franţei la fotbal şi la rugby, întîlniri care au avut loc în vară ! înţeleg o lungă vară fierbinte — dar o lungă vară răscoaptă 7). Din dreapta şi din stingă, ştiu că Dan e nervos, impulsiv, un diavol solid, un balaur, un zmeu al zmeilor. Nu-l cunosc pe Dan, n-am stat niciodată de vorbă cu el. Un instinct îmi spunea că lumea exage­rează. .. Şi, ce văd ? Văd, la cîteva minute după un meci catastrofal, în care omul fu­sese expulzat de pe teren toc­mai pentru nervi - văd că Dan e calm, reţinut, sobru, cu o durere demnă in ochi, cu o frază surprinzător de bine stru­nită. Omul recunoaşte, fără nervi, că a jucat prost. Omul nu blestemă, nu drăcuie, nu sperie, nu-ţi repugnă. Văd ceva frumos un Dan : clipa de re­flecţie. Dan răspunde gindit, el nu vine imediat cu un da sau nu la întrebările legate de Eusebiu. Văd că dracul nu e atit de negru, cum spune lu­mea. Prefăcătorie 7 Ştiinţa de a-ţi ascunde gîndurile 7 Ac­torie 7 Poate... Dar eu mă uit balzacian in ochii lui Dan, îi fixez bine chipul ciudat de liniştit şi zic, încă o dată, că dracul nu e atit de negru. Poa­te mă înşel, căci teoria asta fizionomiei nu e ştiinţifică. S-ar putea ca Dan să fie, un fond, un balaur, care ştie să se prefacă la televizor ; atunci să ştiţi că e unul din cei mai rafinaţi ipocriţi de pe acest pămint. Şi - in mare şoaptă — trebuie să mărturisesc că n-am nimic împotrivă ca echi­pa naţională să numere în rindurile ei ciţiva rafinaţi ! Dar dacă adevărul e mai sim­plu şi Dan e un om de treabă care-l va anihila pe Eusebiu, din nou . Aici să vă văd... Unde nu încape discuţie in jocul fizionomiilor e la Cle­veland. Superb triumf al prim­­planului, furat in plină luptă — aşa cum visez de multă vre­me să văd un meci de tenis. Fără minge, fără arbitru — doar pe chipurile jucătorilor. Niciodată Ţiriac şi Năstase n-au fost mai puri, mai vi­branţi pentru noi, ca acum — luaţi de aproape, adine, pînă în suflet. Meciul, în planuri generale­­ foarte strîns fil­mate, ce-i drept,­­ a fost lipsit, forţat de cerinţele re­zumatului, de punctele nodale ale seturilor, de marile mo­mente decisive, deşi oricine şi-a putut da seama cum s-a lup­tat acolo, etne-i Ashe, ce în­seamnă poignet-ul său de pia­nist, ce Înseamnă tenacitatea americană a lui Smith... Dar, mai ales duminică, in filmul după 3­0, prim-planurile lungi ale Iul Tiri şi Ilie ne-au sub­jugat : cînd nimic nu mai era de sperat, atunci Încordarea a devenit maximă şi lupta mai crîncenă. Nu mai eram la Bal­zac, ci parcă la Sartre. Voia a găsit, mai cu seamă dumi­nică, acele accente lirice, so­bre — intr-ui­ stil care-i apar­ţine ca fineţe şi eleganţă a tonului­­ pentru a elogia ceea ce rămîne minunea nr. 1 a sportului nostru în ultimul de­ceniu. (Şi, ca orice minune, ne sperie ! Ce va urma 7) Noaptea, tîrziu, Kidd de la Manchester United a marcat un gol după care nu poţi spu­ne decit că viaţa pe pămint merită trăită. Cind vreţi să vă sinucideţi din cauza fotbalului, cereţi-i lui Ţopescu să vă dea golul lui Kidd !... Mopsule, dormi ! BELPHEGOR ANTRENORI FĂRĂ CARNET Se scrie şi se vorbeşte mult In ultima vreme despre box. Multora le-au devenit cunoscute şi apreciate nume ca Monea, du­că, Dumitrescu şi Cuţov. Lucrul apare firesc, gindindu-ne la re­zultatele obţinute de pugiliştii noştri In acest an şi - In mod deosebit - la campionatele eu­ropene şi balcanice. S-a amintit şi de cei care se ocupă de pregătirea boxerilor, de antrenori, de instructori, me­dici, şi, in general, de activiştii care muncesc pentru propăşirea acestui sport in ţara noastră. Există insă anumiţi activişti ale căror nume şi merite sunt mai puţin cunoscute, mai puţin popularizate, deşi ele sunt sirius legate de succesele pugilismu­­lui românesc. Dacă astăzi, cind bucuria victoriilor obţinute ne stăruie în inimi nu ne-am În­toarce cel puţin o privire de recunoştinţă către aceştia, în­seamnă că am adăuga încă un strop din acea licoare a uitării In paharul cu care ei s-au cam obişnuit. Aţi auzit cumva de Gheorghe Şeitan ! Nu ! Să Încerc !n ctte­­va cuvinte să vi-1 prezint. Acum vreo 15 ani, la Sibiu, l-am cunoscut ctnd intra tn sala maestrului Victor Alexandru, însoţit de mai mulţi tineri pe care-i convinsese, personal, prin părinţi sau profesori, să vină numai să asiste la o şedinţă de antrenament de box. Era sigur că o parte din ei vor Îndrăgi mănuşile, corzile şi sacii de an­trenament şi nu se Înşela. Marea satisfacţie o avea atunci cind an­trenorul li spunea că unul sau altul din flăcăi are aptitudini sau că progresează In Însuşirea tai­nelor boxului. Aşa l-a adus In sală şi pe Constantin Niculescu, care mai tlrziu a devenit cam­pion al ţării, aşa a adus pe mulţi alţii la Sibiu şi mai tîrziu in oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, unde se mutase cu serviciul. Gheorghe şeitan nu a practi­cat niciodată boxul, dar atit l-a îndrăgit incit ii consacră mult din timpul său liber, frămta­­tindu-se la Insuccese, bucurin­­du-se şi trăind din plin fiecare victorie. Anul trecut, una din primele telegrame primite de lotul bo­xerilor noştri în Îndepărtatul Mexic a fost de la Seitan, iar unul din primele abonamente la campionatele europene de la Bucureşti a fost cumpărat tot de el ! Ştiţi ce Imi place mai mult la acest pasionat al boxului ? Faptul că l-am văzut de multe ori Însoţit de tineri boxeri, dar întotdeauna intr-un parc, într-un muzeu, la o prăjitură sau la un suc , faptul că discuţiile pe care le poartă cu boxerii se referă, în majoritatea cazurilor, la Şcoală, la meserie, la fami­lie... Prin mai toate centrele pugi­­listice din ţară există cite un asemenea pasionat al boxuluii valoros prin activitatea sa, mo­dest şi puţin pretenţios atunci cind se pune problema relevă­rii meritelor pe care le are. A­­mintind in aceste rinduri numai de N. Tonitza şi prof. Berezov­­schi (Craiova), Constantin Tu­dose (Constanţa), Ştefan Ion (Galaţi), Gheorghe Enescu (Plo­ieşti), Ion Dulău (Cluj), Iulian Dobre (Cimpina), Mihai Gheorghe (Bucureşti), ne gindim la toţi cu recunoştinţă şi respect, cu satisfacţia unei datorii Îndepli­nite, ing. Constantin CHIRIAC arbitru internaţional de box VIZITAŢI HANUL ! PRAHOVA Organizat de coopera­ţia de consum în incin­ta Expoziţiei Realizări­lor Economiei Naţionale SE SERVESC PERMA­NENT PREPARATE DE­LICIOASE­­ — sarmale munteneşti cu mămăliguţă. — mititei speciali. — ci­maţi de casă. — cimnaţi ..Prahova“. — pastramă de porc şi de vacă. PRECUM ŞI — vinul casei. — vin negru specialităţi. — ţuică bătrînă — bere la sticlă 4S&3

Next