Sportul, ianuarie 1970 (Anul 26, nr. 773-800)

1970-01-29 / nr. 798

ft. m­­mm ! Ancheta sportul­ui ce există un decalaj intre rezultatele echipei naţionale şi valoarea formaţiilor de club? F­otbolu­l este sau poate deveni­­­ puternic în primul rînd prin valoa­rea echipelor de club şi a principalelor competiţii interne : diviziile na-' ţionale ! Ni s-a părut, de aceea, actuală o anchetă privind evoluţia şi rezultatele unor formaţii de club, în raport direct cu ultimul „palmares" al echipei naţionale. Considerînd că o largă şi competentă dezbatere pe această temă poate sprijini eficient rezolvarea unor importante probleme ale fotba­lului nostru, redacţia adresează tuturor specialiştilor acestui sport in­vitaţia de a-şi expune părerile în cadrul anchetei SPORTUL : De ce există un decalaj între rezultatele echipei naţionale ţii valoarea formaţiilor de club 2 UN PARADOX CU CARE NU NE ÎMPĂCĂM! T­­n aspect de-a dreptul Ii paradoxal a apărut mai pregnant in fot­balul nostru in ultima par­te a sezonului competiţional 1969. Şi anume: In timp ce echipa naţională a obţinut o serie de remarcabile re­zultate (calificarea, după 31 de ani, in turneul final al campionatului mondial, lo­cul V ocupat în ierarhia eu­ropeană — cum au stabilit unele statistici), formaţiile noastre de club, cu excepţia aceleia a dinamoviştilor bă­căuani, s-au comportat slab sau chiar lamentabil în com­petiţiile oficiale europene: U.T.A. — in „Cupa cam­pionilor europeni“, Steaua — in „Cupa cupelor“ şi Ra­pid d­in „Cupa europeană a tîrgurilor“. Elemente comune de com­paraţie, club-naţională, am­plifică dimensiunile para­doxului. Iată, de o parte, Rapidul, fruntaşă a clasa­mentului, iese, printr-un eşec zdrobitor, din­­primul tur al „Cupei europene a tirguri­lor“, fiind întrecută de Vito­ria Setubal. De cealaltă par­te , reprezentativa noastră naţională reuşeşte să înfrin­­gă dîrza rezistenţă a naţio­nalei portugheze, intr-o par­tidă în care Eusebio şi coechipierii săi işi jucau ul­tima lor şansă in prelimina­riile campionatului mondial. Iată — continuind compara­ţia — şi această capricioasă formaţie a dinamoviştilor bucureşteni arătindu-se inca­pabilă vreme de 533 de zile să ciştige un joc in deplasa­re în campionatul nostru in­tern, în timp ce... jumătate din echipa din şos. Ştefan cel Mare strălucea la Lon­dra, Atena şi la Lausanne, contribuind substanţial la succesele echipei noastre na­ţionale. Ce se petrece ? Prin ce miracole Răducanu (cu ex­cepţia ,,episodului Nelson“, din timpul partidei cu Portu­galia) şi Dan se transformă subit în clipa cînd schimbă tricoul Rapidului cu acela al echipei naţionale 7 Ce anu­me ii metamorfozează in­­tr-atît pe Deleanu, pe Dinu, pe Radu Nunweiller, pe Ghergheli, pe Dumitrache şi pe Lucescu, cînd efectuează aceeaşi operaţiune 7 Nimeni nu poate să-şi în­chipuie că la lot, Răducanu, Deleanu, Dinu, Dan, Ilumi­­trache şi­ Mir­cea Lucescu mai învaţă arta stopului, a pusei, a şutului, a marcaju­lui şi a demarcajului aşa cum nimeni nu poate să pre­tindă că, aici selecţionabilii noştri pot să treacă abrupt de la o slabă formă spor­tivă la una superioară. Şi totuşi, ceva se intîm­­plă, o schimbare în bine — de atitudine, de mentalitate — se înregistrează în mo­mentul intrării jucătorilor­­tricolori in pregătirea pen­tru partidele internaţionale oficiale. Fotbaliştii noştri fruntaşi devin perfect con­ştienţi de responsabilitatea sporită, care apasă pe ume­rii lor, mobilizîndu-se, indi­ferent de valoarea adversa­rului pe care urmează să-l intilnească. Şi mai este un lucru ţinind de esenţă: la echipa naţională, spre deose­bire de formaţiile lor de club, fotbaliştii selecţionabili respectă întrutotul o anume disciplină de joc, acţionind în cadrul unei IDEI — pre­cisă, raţională şi deci realis­tă — în care CRED fără nici o reţinere. Ciudat, dar de netăgăduit, este faptul că echipa noas­tră naţională se prezintă la ora actuală mai omogenă, mai bine sudată — atît din punct de vedere tactic, cit mai ales sufletesc — decit formaţiile care activează de ani de zile în campionatul intern şi care beneficiază, în genere, de aceeaşi componen­ţă, de acelaşi conducător teh­nic. Ce-i de făcut, cum trebuie acţionat pentru ca echipele de club să devină, cu timpul, unităţi valoroase ale fotba­lului românesc ? Este ceea ce ne-am propus să încercăm a lămuri, ince­­pînd de azi, în coloanele ru­bricii de fotbal, cu ajutorul tehnicienilor noştri, partici­panţi la ancheta ziarului. Căci un lucru e clar: cu cit soccerul nostru va beneficia de formaţii de club pregătite temeinic, la toţi factorii jo­cului, cu atît şi fotbalul prac­ticat de echipa naţională se va înscrie pe o linie ascen­dentă. C. BRAUN BOGDAN, antrenor emerit : La multe cluburi nu se munceşte aşa cum trebuie S-a ajuns la această situa­ţie din următoarele cauze: • La echipa naţională s-a făcut — în primul rînd — o bună selecţie. De multă vreme au existat discuţii în legătură cu formarea echipei şi de-abia în ultimul timp aproape toată lumea — mă refer la tehnicieni, presă şi la marea masă a iubitorilor de fotbal — a fost de acord cu echipa formată de comi­sia de selecţie. Aceasta a dus la o contopire a publi­cului cu echipa, creîndu-se un tot unitar ; • Crearea unei ambianţe bune în turul echipei naţio­nale. Presa şi-a adus con­tribuţia sa la această at­mosferă şi, totodată, la în­jghebarea unei adevărate echipe, cu toate că jucătorii provin din mai multe for­maţii ; • Anumite preocupări spe­ciale au dus la dezvoltarea la maximum a simţului patrio­tic, la dăruirea fără rezerve a jucătorilor. De asemenea, un spirit de exigență sporit a determinat un maximum de randament în preliminariile campionatului mondial. Cu regret trebuie să spun, insă, despre echipele noastre de club, chiar despre cele fruntaşe, că nu sunt omogene din punct de vedere valoric, că prezintă mari diferenţe de concepţie de joc şi că au con­diţii inegale de pregătire. E­­chipele de club nu sunt încă pregătite pentru un efort de lungă durată (40—50 de jocuri pe an), şi din această cauză jucătorii manifestă fluctuaţii de formă care explică poziţia lor în clasamentul divizionar şi comportarea în competiţiile internaţionale. Lipsa de înţelegere din par­tea jucătorilor în ceea ce priveşte metodele moderne de instruire este o altă cauză a decalajului de care vorbim, în general, în cluburi nu există o preocupare pentru ri­dicarea măiestriei tehnice. Toate acestea duc la plafo­narea multor jucători talen­taţi şi chiar a acelora care, la un moment dat, păreau de mare perspectivă. Desigur că şi unii antrenori dau dovadă de lipsă de exi­genţă, tratînd cu uşurinţă abaterile unor elevi de-ai lor. Alţi antrenori nu sunt preo­cupaţi de căutarea noului şi aplicarea lui la antrenamente şi jocuri. Există şi o orientare greşită in ceea ce priveşte valoarea echipelor ; la unele dintre ele munca antrenorilor este apre­ciată exclusiv prin locul ocu­pat în clasament şi nu prin prisma Jocului prestat. Aceasta face ca o parte din echipe, in special cele de la mijlocul clasamentului, sa lupte mai mult pentru a nu pierde, de­cit pentru victorie. .Şi atunci se renunţă la Jocul de cali­tate, ofensiv, cu faze specta­culoase care aduc goluri; în schimb, se caută, și uneori se reuşește, sa se copieze di­ferite sisteme defensive. ETAPA a XVI-a, 15 MARTIE 1970 Petrolul Tîrgov.—T.U.G. Buc. I.R.A. Cimpina—FI. roşie Buc. Unirea Cîmpulung — Carpaţi Sinaia Progresul Balş — Comerţul Alexandria Prahova Pt.—Progresul Corabia Caraimanul Buşteni—Dacia Pit. Autobuzul Buc.—Unirea Drăg. Sirena Buc.—Chim. Tr. Măg. ETAPA a XVII-a, 22 MARTIE Unirea Drăgăşani—C­araim­anul T.U.G.—Prahova Progresul Corabia—I.R.A. Flacăra roşie—Petrolul Dacia—Unirea Cîmpulung Carpaţi—Sirena Chimia—Progresul Balş Comerţul—Autobuzul ETAPA a XVIII-a, 29 MARTIE I.R.A.—Unirea Cîmpulung Sirena—Comerţul Perrolul—Progresul Balş Autobuzul—Carpaţi Prahova—Chimia Caraimanul—Flacăra roşie Unirea Drăgăşani—Dacia Progresul Corabia—T.U.G. ETAPA a XIX-a, 5 APRILIE «* Daria—Progresul Corabia Progresul Balş—I.R.A. Flacăra roşie—T.U.G. Comerţul—Prahova Sirena — Autobuzul Unirea Cîmpulung—Petrolul Carpaţi—Caraimanul Chimia—Unirea Drăgăşani ETAPA a XX-a, 12 APRILIE Chimia—Autobuzul Petrolul — Unirea Drăgăşani Unirea Cîmpulung—Sirena T.U.G.—Caraimanul I.R.A.—Carpaţi Dacia—Prahova Flacăra roşie—Progresul Balş Progresul Corabia—Comerţul Prahova—Progresul Balş Autobuzul—I.R.A. Carpaţi—Petrolul Sirena—Dacia Comerţul—T.U.G. Caraimanul—Chiria Prog. Corabia—U. Cîmpulung Unirea Drăgăşani—Flacăra roşie ETAPA a XXII-a, 26 APRILIE LR.A.—Sirena Comerţul—Petrolul Progresul Balş—Autobuzul Prahova—Carpaţi Caraimanul—Unirea Cîmpulung T.U.G.—Unirea Drăgăşani Daria—Chimia Flacăra roşie—Prog­ Corabia Programul returului campionatului diviziei C - seria a IV-a, ediţia 1969-1970 Progresul Corabia—Caraimanul Carpaţi—Dacia Unirea Cîmpulung—Prahova T.U.G.—Sirena Petrolul—I.R.A. Autobuzul—Flacăra roşie Prog. Balş—Unirea Drăgăşani Chimia—Comerţul Unirea Drăgăşani—Comerţul Autobuzul—Unirea Cîmpulung Chimia—Progresul Corabia Petrolul—Caraimanul Dacia—Flacăra roşie I.R. A.—Prahova Carpaţi—T.U.G. Sirena—Progresul Balş ETAPA a XXV-a, 17 MAI Progresul Balş — Carpaţi Flacăra roşie — Chimia Caraimanul — Autobuzul Comerţul — I.R.A. Progresul Corabia — Petrolul T.U.G. — Dacia Prahova — Sirena Unirea Drăgăşani — Unirea Cîmpulung ETAPA a XXVI-a, 11 MAI Unirea Cîmpulung — FI. roşie Carpaţi — Comerţul Progresul Balş — Progresul Corabia Autobuzul — Prahova I.R.A — Unirea Drăgăşani Sirena — Caraimanul Chimia — T.U.G. Petrolul — Dacia ETAPA a XXVII-a, 31 MAI I.R.A. — Caraimanul Daria — Progresul Balş Carpaţi — Chimia Unirea Cîmpulung — Comerţul Autobuzul — T.U.G. Prahova — Petrolul Sirena — Flacăra roşie Unirea Drăgăşani — Progresul Corabia ETAPA a XXVIII-a, 7 IUNIE Unirea Drăgăşani — Prahova T.U.G. — Unirea Cîmpulung Caraimanul — Progresul Balş Flacăra roşie — Carpaţi Chimia — I.R.A. Progresul Corabia — Autobuzul Comerţul — Dacia Petrolul — Sirena Progresul Balş — T.U.G. Comerţul — Caraimanul Sirena — Progresul Corabia I.R.A. — Dacia Autobuzul — Petrolul Carpaţi — Unirea Drăgăşani Chimia — Unirea Cîmpulung Prahova — Flacăra roşie ETAPA a XXX-a, 21 IUNIE Progresul Corabia — Carpaţi Dacia — Autobuzul Flacăra roşie — Comerţul Unirea Cîmpulung — Progresul Balş Unirea Drăgăşani — Sirena Petrolul — Chimia Caraimanul — Prahova T.U.G. — I.R.A. ETAPA a XXIII-a, 3 MAI ETAPA a XXIX-a, 14 IUNIE ETAPA a XXI-a, 1 APRILIE ETAPA * XXIV-a, 10 MAI ^ TITIS OZON, ^ antrenor la Jiul Petroşani : Cînd doreşti şi cînd... nu doreşti să te afirmi! Părerea mea este că nive­lul valoric al echipelor de club — mă refer în special la formaţiile bucureştene Ra­pid, Dinamo şi Steaua (care aproape în fiecare an ne-au reprezentat în competiţii eu­ropene) — a scăzut. Fiecare dintre formaţiile enumerate vădeşte slăbiciuni atît în a­­părare, cît — mai ales — în privinţa eficacităţii. De aici, şi rezultatele modeste, sau chiar slabe, pe care le-au ob­ţinut în ultimele competiţii internaţionale oficiale. Desi­gur „cazul U.T.A. “ e ceva a­­parte. Această echipă a ieşit campioană datorită unui con­curs de împrejurări favora­bile şi nu întîmplător nu ne-a putut reprezenta la nivelul cerinţelor într-o competiţie de amploare. în ceea ce priveşte evoluţia, dinamoviştilor bă­căuani, se desprind două as­pecte : a) formaţia este alcă­tuită — în general — din jucători tineri, dornici de a­­firmare, fapt determinant în obţinerea unor rezultate bune; b) în primele două tururi, Di­namo a întîlnit adversari de o valoare modestă. După cum se ştie, echipa naţională este formată în spe­cial din jucători de la Dina­mo, Rapid şi Steaua. Au fost alese valorile care au avut şi o comportare constant bună. In acelaşi timp, toţi jucătorii au dorit să înregistreze o performanţă deosebită. De a­­semenea, cei doi antrenori Niculescu şi Vogi, au găsit cele mai bune metode de an­trenament şi cea mai bună formulă de echipă pentru fie­care meci din cadrul prelimi­nariilor C.M. Din cele expuse, cred că reiese clar explicaţia decala­jului existent între perfor­manţele echipei naţionale şi comportările formaţiilor de club. Desene de AL. CLENCIV - SpCMP tul . ◦ Rapidul începe azi serialul amicalelor de pe­­iuleşti Reveniţi în Capitală după o vacanţă petrecută la mun­te, jucătorii Rapidului vor susţine în perioada urmă­toare mai multe meciuri amicale. Azi, de la ora 15, pe stadionul Ciuleşti, Rapi­dul va avea ca adversară for­maţia bucureşteană Tehno­­metal. Pentru duminică, tot pe stadionul Giuleşti, este prevăzut un ‘Cuplaj. In des­chidere, de la ora 9, echipa de tineret-rezerve va întâlni pe C.F.R. Paşcani, în medi­­vedetă, de la ora 10,45. Ra­pid va evolua în compania formaţiei Farul Constanţa. Săptămîna viitoare, miercuri 4 februarie, stadionul Giu­leşti va găzdui un nou cu­plaj. Cu această ocazie, for­maţiile Rapidului (tineret şi seniori) vor avea ca adver­sare echipele similare ale Metalului Bucureşti. Meciul dintre echipele de tineret va începe la ora 13,50, iar cel de­­seniori la ora 15,15. Progresul — Granitul 1-1 (0-1) Ieri, in al doilea meci de verificare de pe stadionul din str. dr. Staicovici, Pro­gresul a terminat la­­egalita­te cu formaţia Granitul (cam­pionatul ,,Onoare“ al muni­cipiului Bucureşti). Scor fi­nal 1-1 (0-1) prin golurile înscrise de Simescu (Grani­tul) şi Solomon (o nouă achiziţie) p­entru Progresul­ PAVEL PEANA — coresp. ^ CUPON DE CONCURS 0\ Numele și prenumele 1 * • »»«»»a**»)*##»*#» Adresat ».*«*.*•••••« 1. CE ECHIPE VOR OBȚINE CALIFICAREA PENTRU SFERTURILE DE FINALA (reamintim: din Fiecare grupă se califică primele DOUA CLASATE) ? GRUPA A GRUPA B . . . ........... * GRUPA C . . ........................... GRUPA D 2. CE ECHIPA VA CISTIGA CAMPIONATUL MONDIAL ? Pac.­­ 5-3 ■■mito NUMAI PATRU EUROPENE... • După euforie, crude realităţi®La un pas de „marea schismă" a fotbalului #4 Intr-un... pachebot • Iin veritabil „Turn Babel al arbitrajului1“® Micile speranţe ale românilor risipite de Almeido Rego . La sfirşit, carnaval pe străzile din Montevideo ititorii au luat cunoştinţă, In numărul anterior, de ar­gumentele invocate de Uruguay pentru a primi organi­zarea primei ediţii a Cupei mondiale. Vin susţinuţi de către colegii lor sud-americani, uruguayenii sunt autori­zaţi, la Congresul de la Barcelona, din 18 mai 1929, să­ orga­nizeze marea întrecere. Alegerea întrunise unanimitatea iar la sfîrşitul şedinţei membrii congresului se despărţiseră fericiţi, propunîndu-şi să se revadă la... Montevideo. Dar, odată stinsă această euforie au apărut, crude, realităţile. Cînd a sosit momentul înscrierilor s-a observat, că federaţiile europene, care susţinuseră proiectul în modul cel mai călduros (în special cele ale Europei Centrale), au manifestat puţină în­ţelegere. Ele erau seduse de ideea organizării unei asemenea întreceri cu caracter mondial, deschisă profesioniştilor, dar obiectau acum că această expediţie în Uruguay necesită o ab­senţă de mai bine de două luni, ceea ce va cauza perturbaţii serioase în campionatele lor naţionale. Şi apoi­­ se punea întrebarea cine-i va plăti pe jucători pe timpul acestei lungi perioade ? C­u două luni Înainte de deschiderea întrecerii, fixată pen­tru ziua de 13 iulie, nici un angajament european nu mai venise la sediul F.I.F.A.-ei, de la Zürich. Rînd, pe rînd, Italia, Spania, Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Elveţia, Germania s-au eschivat. România, Iugoslavia, Belgia tatonau încă. Anglia părăsise, din nou, cu un an înainte, federaţia internaţională. Fran­ţa, după ce acceptase să efectueze deplasarea (recunoscătoare Uruguayului pentru prezenţa sa la Paris, în 1924) se dezise şi ea. La Montevideo, stupoare printre organizatori, apoi... furtună. Preparativele sunt aproape gata, dar această primă cupă mon­dială nu se poate juca numai între americani. Se ameninţă cu părăsirea în bloc a federaţiei internaţionale şi cu crearea unei asociaţii pan-americane. La F.I.F.A. — dezolare. Se cere prelungirea termenelor de înscriere­­ din birourile de la „Bahnofstrasse“, din Zürich, alarmate apeluri telefonice plea­că spre toate capitalele fotbalului european, dar recalcitranţii rămîn pe poziţii. La 18 mai, România, Iugoslavia şi Belgia sunt singurele trei naţiuni înscrise. A doua zi, la Paris, federaţia franceză de fotbal revine asupra precedentei decizii şi votează participarea cu o lună înainte de data fixată pentru startul pa­chebotului reţinut pentru puţinele reprezentante ale Europei. Fotbaliştii români, belgieni şi francezi — fiecare din porturi diferite — se îmbarcă în ziuă de 21 iunie pe pachebortul s£Cor*''S­te Verde“. Fotbaliştii iugoslavi se urcă pe un alt vapor, din care cauză vor sosi la Montevideo cu o întîrziere de 3 zile. 3 zile mai tîrziu are loc “ debarcarea la Monte­video. Pe cheiuri, cei sosiţi să-i primească pe fotbaliştii europeni agită buchete de flori şi mii de mici drapele cu culorile celor patru re­prezentante ale bătrînei Europe. Căci presa uruguayană, dacă a criticat cu virulenţă atitudinea ţărilor absente, a preamărit în schimb cu entuziasm meritele acelora care au răspuns invi­taţiei. Prin mulţimea care-i aclama pe oaspeţi se agitau, de asemenea, şi steguleţe braziliene, pentru că la escala de la Rio de Janeiro fotbaliştii brazilieni au luat şi ei loc pe puntea lui „Conte Verde“. . Brazilia era una dintre cele nouă naţiuni amercane angajate în competiţie. Celelalte opt : Argentina, Bolivia, Chile, Paraguay, Peru, Mexic, Statele Unite şi, bineînţeles, Uruguay.. „Ce vor fece împotriva acestei formidabile coaliţii“ — se întrebau zia­riştii europeni — România, Iugoslavia, Franţa şi Belgia u­na din problemele care i-au preocupat, în mare măsură, pe organizatorii primei Cupe Mon­diale a fost aceea a arbitrajului. In 1930, fotbalul era un sport universal, dar punţile între diferi­tele continente abia fuseseră stabilite. Se juca, peste tot, după aceleaşi reguli fundamentale, însă subtilităţile şi variantele lor erau interpretate de o manieră foarte diversă La Montevideo au fost desemnaţi să conducă 15 arbitri , patru europeni, prin­tre care şi românul Costel Rădulescu, şi 11 americani, între care 6 uruguayeni, un argentinian, un bolivian, un brazilian, un chilian şi un mexican. In concluzie, un veritabil „Turn Ba­bel al arbitrajului“. A fost necesară o reunire a tuturor aces­tora înaintea deschiderii competiţiei, în dorinţa de a se obţine o dât de mică unitate de vedere, de exemplu asupra delicate­lor probleme ale loviturilor libere, ofsaidului şi penaltiului. chipa României a debutat promiţător în jocurile grupei a Ili-a din care mai făceau parte selec­ţionatele Uruguayului şi Perului. Fotbaliştii noştri au întîlnit, în ziua de 14 iulie, formaţia Pe­rului pe care au întrecut-o cu scorul de 3—1. Meciul s-a jucat pe terenul Penarol, iar la un moment dat echipa noastră a rămas în 10 oameni, deoarece fundaşul Steiner şi-a fracturat piciorul la o ciocnire cu un adversar. Cele trei goluri ale învin­gătorilor au fost înscrise de Rudolf Wetzer, Stanciu şi N. Co­vaci. România a evoluat în următoarea formaţie : Lăpu­şneanu — Steiner, Bürger — Rafinschi, Vogi (actualul antrenor al na­ţionalei), Floraru — N. Covaci, Deşu, Wetzer, Stanei», Barbu. Următorul examen, şi cel mai dificil, românii aveau să-l sus­ţină (fără Steiner şi Stanei«, grav accidentat şi el în partida cu Peru), în faţa formaţiei gazdă, selecţionata Uruguayului care, cu puţine zile înainte, obţinuse în faţa Perului o victorie... , la Phirrus, cîştigînd greu cu 1-0. Dar speranţele românilor au fost repede risipite de către ar­bitrul brazilian Almeido Rego care a acordat un gol fotbaliş­tilor uruguayeni, înscris din poziţie clară de ofsaid şi care, la puţine minute după aceea, ne-a refuzat un punct perfect va­labil, înscris de Barbu, la capătul unei acţiuni spectaculoase. Astfel avantajaţi din start, fotbaliştii uruguayeni şi-au putut impune în continuare cu mai mare uşurinţă superioritatea lor tehnică, învingind cu 4—0. In această partidă, România a aliniat următoarea­ formaţie : Lăpuşneanu — Czako, Bürger — Robe, Vogl, Fieraru — X. Co­­vaci, Deşu, Wetzer, Rafinschi, Barbu. I­n afară de Uruguay, cîştigătoarea seriei noastre, pentru semifinale s-au mai calificat Iugoslavia, sin­gura reprezentantă a Europei rămasă în cursă, Argentina şi Statele Unite. Onoarea bătrînului continent fusese salvată de către formaţia iugoslavă, dar şi românii, şi francezii se comportaseră de o manieră sa­tisfăcătoare. Invingînd, cu acelaşi scor (6oli, pe Iugoslavia şi Statele Unite, echipele Uruguayului şi Argentinei s-au aflat apoi faţă în faţă în prima finală a lui „Campeonato del Mundo“, o reeditare a celei olimpice, disputată cu doi în urmă la tur­neul de la Amsterdam. Această mare finală, care s-a disputat in ziua de 30 iulie, a declanşat in­­cele două ţări un uriaş interes. De la Buenos Aires au plecat zece pacheboturi speciale pline cu suporteri argen­tinieni. Meciul a avut o desfăşurare pasionantă. La repriză, argen­tinienii conduceau­­cu 2—1, dar la cel de-al doilea gol, înscris în min. 37 de către Guillermo Stabile, căpitanul echipei urugua­­yene, Nazzasi, a protestat vehement, reclamînd ofsaid. Arbitrul belgian John Langenus a rămas, însă, ferm pe poziție. Stu­poare ! „Tribunele“ işi păstrează calmul. Nici o petardă nu își ia zborul spre cer. Dar cînd interul-stînga, Pedro Cea,­ a marcat golul egalizator, în min. 57, vulcanul Uruguayan a in­trat în erupţie. Apoi, în min. 68, aripa stingă Iriarte a înscris şi el, în mijlocul unui vacarm asur­zitor, pentru ca înaintaşul centru Castro să dea lovitura de graţie cu cîteva minute înainte de sfirşit. Echipa Uruguayului va confirma victoria sa de la Amsterdam asupra Argentinei, eiştigind cu 4—2 prima­­finală a cupei mondiale. Şi în timp ce Jules Rimet, preşedintele F.I.F.A.-ei, înmină căpitanului Nazzasi, Cupa în aur masiv, modelată de către francezul Lafleur, mul­ţimea, în picioatre, evita imnul naţional. Miile de suporteri ar­gentinieni părăseau stadionul cu fruntea plecată. Străzile ora­şului Montevideo erau pline de lume. Claxoanele automobile­lor, sirenele vapoarelor ancorate în port, reflectoarele instalate ad-hoc, furnizau împreună un impresionant spectacol de su­net şi lumină.. S-a dansat pe străzi toată noaptea »şi a doua zi a fost sărbătoare în tot UrtjguiayuL.. Desene de MATTY (Va urma) C­U E ^­is. „

Next