Sportul, iulie 1970 (Anul 26, nr. 949-979)

1970-07-15 / nr. 963

Pag. I­­­S Albiul ■ găzduit in acest an c*o Inai mare competiţie rezer- vată speranţelor gimnasticii, cam­pionatul republican de copii. In •editat* hală a şcolii sportive to­tul h /est Pregătit Cu multă pri­» «apare, piuă la ceia mai miel »­­Ifiunte pentru ca întrecerea Se desfăşoare In condiţii Op- Bune. Concursul bâieţilor a fost la tntălţime atît ca amploare, cit şi prin­ execuţiile gimnaştilor. La cele două categorii, a IV-a şi a IV-a, au participat 23 de echipe a cite 6 gimnaşti. Nivelul tehnic ridicat, in special la sol, unde erau executat salturi cu înşuru­bare de 360 grade şi alte elemente de­­mare dificultate chiar pentru categoria maeştri, a reliefat mun­ca atentă şi perseverentă a mi­cuţilor gimnaşti sub îndrumarea pricepută a antrenorilor. în repe­tate rînduri crainicul concursului a trebuit să intervină pentru a tempera ropotele de aplauze stîr­­nite în urma frumoaselor execu­ţii. O sarcină dificilă au avut-o arbitrii, care au trebuit să alea­gă Cea m­ai valoroasă execuţie. La categoria a Iv-a ne-au plă­cut echipele din Timişoara, Sibiu, Cluj, Tg. Mureş. O menţiune spe­­cială pentru tinerul antrenor Bánhegyi Zoltán, din Tg. Mureş, a cărui echipă a demonstrat un stil cu­rat şi o bună tehnică. La categoria a iiie a­t bună impre­sie au lăsat echipele C.F.R. Ti­mişoara, clubul sportiv şcolar Bucureşti, Sc. sp. Sibiu, Sc. Sp. 2 Bucureşti. Cu toată strădania an­trenorilor Hans JelSefiburger şi Gheorghe Simion (voluntar), a­­tît Braşovul cit şi Piteştiul au fost modest reprezentate. Şi mai­­ îngrijorătoare este absenţa echi­pei din Petroşani unde ştim că există un antrenor priceput şi pasionat. Este probabil rezultatul firesc al slabei preocupări pen­tru acest sport a Consiliului Jude­ţean şi a Comisiei de gimnastică. Ar fi de dorit să se preia din stilul de muncă al Consiliului judeţean Mufiş. Unde pe lîftgă pasiunea şi priceperea antreno­­­­rilor s-a asigurat o sală exclusiv pentru gimnastică Şi rezultatele nu au dezminţit eforturl* îfitre­prinse. La încheierea concursu­lui a avut loc o consfătuire in­tre antrenorii şi arbitrii care au participat la competiţie. Nume­roşi dintre ei au ţinut să facă aprecieri privind programa de clasificare şi orientarea pregăti­rii viitoare. Interesul manifestat faţă de această competiţie este justificat şi prin faptul că ac­tivitatea de gimnăstică la acest nivel permite să se intuiască viitorul dezvoltării acestui sport. Cu mici excepţii, ce se datoresc etapei biologice de dezvolt­are — p­erioada pubertară — selecţia este uică, devediindu-se că antreno­rii s-au orientat către cel mai potrivit fond uman. S-au făcut precizări in ceea ce priveşte in­terpretarea exerciţiilor precum şi propuneri pentru Îmbunătăţirea lor. Se simte nevoia revizuirii programei pentru sărituri. Apreciind global, poate nu performanţa în sine este cea mai importantă la acest nivel, ci cul­tivarea, in continuare, a unui stil specific gimnasticii, o şco­larizare a calităţilor fizice şi mo­ral volitive. Nu trebuie făcut nici un compromis in ceea ce priveşte cultivarea forţei (In special la categoria a Iîi-a), mo-dilitâţii, ţinutei corecte, cit şi in realizarea justă din punct de vedere tehnic­ a elementelor da bază specifice fiecărui aparat. Asigurarea Unei pregătiri fizice generale şi specifice cit şi a U­­nui vast bagaj motric apare ca o condiţie imperios necesară pentru trecerea Cu succes la ca­tegoriile superioare. Astfel, tre­buie să acordăm mai multă a­­ten­ţie mersului, alergării, ateri­zărilor, mişcărilor simple de bra­ţe şi picioare, respiraţiei în tim­pul exerciţiilor, poziţiilor trun­chiului şi capului. Numai pe un fond corect putem trece la în­văţarea de noi elemente. Preo­cupaţi de însuşirea cu elevii lor a unor mişcări mai grele, an­trenorii fac concesii, trecînd cu vederea executarea defectuoasă a mişcărilor mai simple. Va tre­bui ca pe viitor arbitrajul să sancţioneze sever astfel de gre­şeli, chiar dacă gimnastul a e­­xecutat bine elemente foarte gre­le. La această vârsta se impune o atenţie sporită pentru menţi­nerea la indici superiori a ca­lităţilor morfo-biologice ale or­ganismului. Este necesar ca la fiecare antrenament să se exe­cute mişcări pentru corectarea ţinutei generale, a poziţiei bra­ţelor (palmele) şi picioarelor (ge­nunchii, virfurile). ca lingă men­ţinerea mobilităţii să se asigu­re un bun indice de forţă in toate segmentele corpului. Se face tot mai mult simţită necesitatea apariţiei unor mate­riale cu caracter metodic şi teh­nic privind pregătirea fizică şi tehnică a unor elemente speci­fice categoriilor mici. Federaţia de Specialitate va organiza în­tre 20 iulie şi 20 august, la o­­raşul Baia Mare, o tabără de gimnastică pentru copil. La a­­ceasta vor fi invitaţi să partici­pe cei mai valoroşi gimnaşti ai categoriilor a IV-a Şi a IlI-a Îm­preună cu antrenorii lor. Consi­derăm că atît condiţiile create, cit şi schimbul de experienţă ce va avea loc thtre antrenor, va permite tragerea de concluzii şi mai valoroase pentru dezvoltarea în continuare a măiestriei micu­ţilor gimnaşti. Gheorgha CONDOVICI antrenor federal LA SIBIU: „Speranţele“ - la înălţime f •*I sportul * La ce cote-si cum­ se coate naica BASCHETUL ROMANESC ? CARE ESTE LOCUL REAL AL MINIBASCHETULUI ? Ce este pentru lumea aces­tui sport minibaschetul ? Sau mai precis ce ar trebui el să însemne pentru activita­tea de educaţie fizică a ti­neretului nostru şcolar ? Cînd a fost introdus pe meleagurile noastre, s-a ur­mărit, in primul rînd, Un SCop social. Mai precis — fo­losirea sa ca un mijloc de­osebite de eficace în reali­zarea sarcinilor ce revin e­­ducaţiei fizice Scoltice. Apoi, Intr-o legătură indisolubilă, s-a urmărit ca prin practi­carea acestui joc să se creeze baschetului o largă bază de mase. Creindu-se o asemenea temelie, posibilităţile de se­lecţie pentru performanţă ar creşte. Familiarizarea copilu­lui de 8—10 ani CU tainele baschetului, CU toate secre­tele abecedarului său, repre­zintă un cîştig imens, intru­­dit la virsta junioratului, în­suşirea elementelor de fineţe tehnică ar deveni mai fa­cilă. Din păcate insă, în majo­ritatea centrelor din ţara noastră aceste idei nu au fost integral înţelese. Astfel, în rodul unor centre puter­nice­tau o largă participare a şcolarilor, unde fiecare ele­ment component al jocului la fir bine aprofundat de un număr cît mai mare de elevi, ne-am trezit cu un mare număr de echipe puse pe picioare peste noapte. E­­xista, fireşte, ce excepţii, la Oradea, Satu Mare, Piteşti,­­ unde instruirea a cuprins sute şi sute de tineri, echi­pele reprezentante fiind ve­ritabile selecţionate. La ce a dur această grabă izvorită (nu ne îndoim cu­­şi de puţin) dintr-un generos entuziasm ? La alcătuirea e­­chipelor după o selecţie su­mară şi la urmărirea fe­brilă a obţinerii unor rezul­tate imediate­­ procesul de instruire care trebuie făcut cu multă răbdare (şi nu în salturi) a devenit astfel ar­tificial. Şi, cum este normal, în asemenea condiţii atinge­rea obiectivului propus nu poate fi decit intîmplatoare. într-o altă ordine de idei, aş vrea să amintesc ca prac­ticarea minibaschetului în ţa­ra noastră nu s-a extins pe o arie suficient de mare... Entuziasmul pionierilor, se pare, nu a devenit încă mo­lipsitor şi există multe oraşe ale ţării (Ca să nu mai vor­bim de marea majoritate a şcolilor din mediul sătesc) unde acest joc este încă ne­cunoscut. Se pretextează, a­­desea, lipsa bazei materiale şi îndeosebi a mingilor şi f­ancurilor. Dar aceste justi­­fcări nu fac altceva decit să mascheze lipsa. A­e interes. Nu este mai puţin adevărat că şi numărul tehnicienilor capabili să asigure un pro­ces de Instruire minimal este neînchipuit de redus. Iată cîteva probleme esen­ţiale spre a căror rezolvare se îndreaptă permanent a­­tenţia federaţiei de speciali­tate. Dar toate eforturile a­­cestui colectiv redlct vor fi zadarnice dacă Ministerul Învăţâmîntului şi Consiliile Judeţene pentru Educaţie Fi­zică şi Sport nu vor luă măsuri­­de sprijinire, astfel ca, intr-o perfectă colabora­re, să putem face cunoscut minibaschetul tuturor copiilor şi nu doar ill sens competi­­ţional pentru a nu bara dru­mul acestui, joc, în joc să 1*1 lărgim. Coflstemith DIRJAN antrenor federal Carol Corbu _ 16,68 m la triplu saut! în cadrul concursului de se­lecţie pentru definitivarea lo­turilor reprezentative în vede­rea marilor concursuri care se apropie, Carol Corbu — una din puţinele valori certe ale atletismului nostru masculin — şi-a dovedit din..nou­ marile posibilităţi, obţinind 18,68 %), cea mai bună, performanţă rea­,­lizată vreodată pe un stadion românesc. Rezultatele înregis­tram în celelalte probe desfă­şurate ieri nu sunt deosebite,­ alergările lungi avînd un ca­racter „tactic“, evident pen­tru asigurarea unui loc... sub soare. Acest aspect tactic nu s-a manifestat, însă, decit prin imprimarea unor tempo-uri lente, căci de cîştigat au cîş­­tigat pînă la urmă toţi favo­riţii. Rezultate tehnice : băr­baţi : 800 m : 1. I. Damas­­chin (Steaua) 1:53,0, 2. Gh. Zamfir (Rapid) 1:53,6, 3. Gh. Ene (Metalul) 1:53,6 ;­­ 000 m : 1. I. Cioca (Dinamo) 14:53,8, 2. D. Nicolae (Dinamo) 14:57,8,3. M. Pădureanu (C. A. Roman) 15:08,0 ; 400 ik g : 1. I. Rățoi (Rapid) 51,7, 2. I. Burcă (C.A.U.) 52,5, 3. Gh. Buhnilă (Steaua) 54,6 ; 3 000 m ob. : 1. Gh. Cefan (Rapid) 8:54,8, 2. I. Dima (Steaua) 8:55,3, 3. V. Ca­­rămihai (Rapid) 9,10,3 ; triplu­­salt : 1. C. Corbu (Steaua) 16,68, 2. V. Dumitrescu (Di­na®«) 16,27, 3. S. Ciochină (Metalul) 16,25 ; ciocan : 1. Gh. Costache (Dinamo) 62,66, 2. Fr. Schneider (C. A. Me­diaș) 61,64, 3. St. Siscovici (C.A.U.) 55,62 ; FEMEI, 400 m: 1. Doina Bădrîiau (Rapid) 56,0, 2. Georgeta Drăghici (Rapid) 57,1, 3. Luminiţa Şelaru (C.A.U.) 60.2 ; suliţă : 1. An­­gea Zirbu (C.A.U.), 47,24, 2. Elisabeta Prodan (C.A.U.) 45,06, 3. Stela Ciontu (Construc­torul) 41,42. S-au mai desfăşu­rat cîteva probe fără caracter de selecţie. Iată cîştigătorii: 200 m (h) : Gh. Zamfirescu (Steaua) 21,7 ; suliță (b) : D. Szilaghi (C.A.U.) 71,68 ; 100 m­g (f) : Anamaria Vitalios (C.A.U.) 14,2 ; disc (f) : Car­men Ion­es­cu (Dinamo) 47,67. Vladimir MORARU Aspect din prima serie a cursei de 100 m plat Foto : A. NEAGU PESTE DOUA ZILE Concursul Prietenia“ la canotaj juniori La mai puţin de 0 săptă­mână de la puternica regată de caiac-canoe, Snagovul găz­duieşte o nouă competiţie internaţională — „Concursul Prietenia“ — deschisă re­prezentativelor de Schifişti juniori din ţările socialiste, întrecerile ediţiei actuale, a IV-a, sunt eşalonate pe trei zile, vineri, sîmbătă şi­ du­minică, corespunzînd seriilor, recalificărilor şi­ finalelor. în fiecare dimineaţa, primul start va fi dat la ora 9:00. Pe program figurează toate obişnuitele 7 probe mascu­line (4+1, 2 f. c., schit sim­plu, 2+1, 4 f. c., 2 vîsle şi 8+1), pe distanţa corespun­zătoare categoriei — 1 500 m. Deschiderea oficială a con­cursului va avea loc joi (orele 18:00), la Baza Nouă Se contează pe participarea a şapte reprezentative de peste hotare. Primii oaspeţi, care au luat contact cu pista Snagovului, au fost Canotorii sovietici, prezenţi cu un lot de 32 persoane. Ieri seară au sosit şi schimiştii polonezi. Astăzi sunt aşteptaţi tinerii sportivi din R. D. Germană, Ungaria, Cehoslovacia, Bul­garia şi R. P. D. Coreeană. Tradiţia impune, realitatea confirmă (Uimire din pag. 1) sport cu mari rezonanţe In rindul tineretului, integrat firesc In spe­cificul locurilor. Din păcate, Insă, fără a avea pretenţia unei disci­pline în continua creştere, dar — oricum — cu multă priză, cu fru­moase rezultate obţinute, In dife­rite întreceri, de schiorii şcolii noastre sportive, cu permisiunea CV, voi explica absenţa unor succese mai mari in schi . ÎN TOT JUDEŢUL NU EXISTA NICI O PIRTIE MECANIZATA. La a­­ceasta adjiugindu-se lipsa de ma­teriale şi echipament de schi, ru­tina (ca­r» nu-i spun pasivitate) unora dintre specialişti. Explica­bil, deci, de ce l-am plasat pe lo­cul secund, după atletism. Pas­­trind, oarecum, ordinea in acest neoficial clasament, canotajul aca­demic s-ar situa pe locul 3 in ierarhia vederilor noastre asupra profilului sportiv al judeţului. Prezen­ţa lui e motivată de pa­siune, de tinereţe. Vezi secţiile recent înfiinţate, noul hangar ri­dicat pe malul lacului Sîtca Doamnei, ambarcaţiile, munca an­trenorilor. In sfirşit, „cvartetul ofensiv“ al sporturilor care ne stau in mod deosebit în atenţie este completat de fotbal, de spor­tul rege, e mărea dragoste a ti­nerilor din judeţ, şi vom cultiva excepţionala cantate de magnet ai stadioanelor, înfiinţind — aşa cum de altfel , am şi început — noi centre de juniori şi copii. PREA MULTE ACŢIUNI CERUTE DE LA CENTRU Cu referire la sportul de mase, participanţii la această discuţie au evidenţiat o serie de iniţiative ideale, traduse în tot felul de în­treceri sportive, cu priză în rândul tineretului. Bunăoară, Crosul „cravatelor roşii", Spartachiada fetelor etc. Numeroasele acţiuni, care se încadrează perfect în pro­filul sportiv al judeţului, slnt de multe ori estompate, diluate, interferate, de şi mai numeroasele »Ofilim cerute de la „centru". Poate nu cu atîta pondere In masa de iubitori al sportului, dar cu buget, cu obligativitatea de a tri­mite la faze superioare campioni cu performanţe ce nu spun ni­mic. Sau, mă rog, spun totul, dacă avem în vedere locurile precare ce se ocupă in clasamentul final. Opinăm pentru iniţiativa locală, pentru acele întreceri propuse de specialiştii judeţelor respective, UN LUCRU SIMPLU DE MARE EFICIENTA ORGANIZATORICA C. DASCALU, şeful secţiei CU probleme de sport din Consiliul judeţean al sindicatelor , voi sub­linia cîteva din obiectivele ce ne stau In faţă. Incep eu turismul, sport accesibil tuturor, cu fru­moase tradiţii In judeţul nostru. Ce am făcut în plus pentru dez­voltarea Îndrăgitei drumeţii ? Un lucru, după părerea mea, simplu, dar de mare eficienţă organizato­rică, s-a luat legătura cu unele ocoluri silvice şi întreprinderi fo­restiere (care au in dotare dife­rite cabane turistice), spre a le pune la dispoziţia amatorilor de drumeţie, sîmbăta şi duminica. Adică, in zilele cînd acestea sînt libere, prin­ plecarea acasă a muncitorilor forestieri. Vom avea, aşadar, acces — îh afara popasu­rilor obişnuite — şi la cabanele de pe valea Secului, Agapia, Vă­­rătec, valea Tărcăului. Petrecerea timpului In aer liber ne preocu­pă deosebit. In acest sens, or­ganizăm „duminici cultural-spor­­tive“. In care — prin rotaţie — fiecare întreprindere mare din judeţ este gazdă. O gazdă ad­mirabilă, prin încercarea firească de a depăşi In amploare şi ca­litate ce s-a făcut în ultima du­minică. Două cuvinte despre com­petiţiile — să le spun — pro­fesionale. Ne Imreiem In „Cupa metalurgistului“, „Cupa chimis­tului“, iCujia tractoristului“, „Cupa textilistului“, „Cupa fo­restierului“ şi „cupa campionilor asociaţiilor Sportive“, in curind şi o Intîinire sportivă interjude­ţeană. Aceasta, între sportivii u­­zinei de ţevi Roman şi cel al u­­zinei mecanice din Iaşi. Preco­nizăm ca această competiţie să aibă loc la mai multe discipli­ne sportive, la hotarul dintre cele două judeţe, la Strunga­ .Un singur find despre investiţii, des­pre cei 430 000 lei pe care li afec­tăm dezvoltării bazei materiale. Am realizat un stadion la Roz­­nov, vom amenaja un altul la Roman, avem la proiect construi­rea unei popicării şi a unei săli de sport. 80 DE NOI BAZE SPORTIVE SĂTEŞTI I. BALCIZA, şeful secţiei sport­­turism şi pregătire militară din Comitetul judeţean U.T.C. : Sus­ţin ideea promovării Iniţiativelor sportive locale, considerind că multe dintre întrecerile impuse pe plan central sunt practic fără eficienţă, formale. De acord cu profilul ales, cu „cvartetul ofen­­siv“ al Judeţului. Virfurile de a­­tac ale noastre rămân, însă, com­petiţiile organizate la sate („Cupa tineretului“, „Cupa recoltei“ etc.), amenajarea celor 80 de baza sportive săteşti pe care ni le-am propus anul acesta. ACEŞTI „COPII TERIBILI"... M. TATARU, şeful comisiei sport - turism din Consiliul judeţean al pionierilor : Organizăm „joaca“ copiilor şi, desigur, nu este un lucru uşor. Dificultatea provine din faptul că toată puştimea vrea să facă sport. Organizăm, deci, şi întreceri de fotbal, dar şi de rachete, cicloturism, înot etc. Micii noştri iubitori de drumeţie activează în cele 40 de cercuri de turism înfiinţate, şi parcă tot nu ajung. Vom completa „defi­cienţa“, prin transferarea teri­bilelor energii la înot, la centre­le ce le deschidem in oraşele Ro­man, Piatra Neamţ şi Bicaz. Toate acestea, se înţelege, în paralel cu trimestrul IV, trimestrul marii vacanţe pe şantier. ★­­­­ceasta ar fi „minuta" me­sei rotunde de la Piatra Neamţ. Cu obiectivele ei lăudabile in munca de promovare a sportului, cu “pro­filul“ izvorât din tradiţie şi rea­litate valorică, cu fructoasa co­laborare dintre toţi factorii care răspund de destinul sportiv al Judeţului Neamţ. (Urmare din pag. 1) devenind (temporar, zic cei care le-au dat alte destinaţii) depozi­te de materiale ale întreprinderii de construcţii Harghita. COPIII NEGLIJAŢI LA SINAIA Sinaia ne-a primit a­mbitoare, cu nenumărate feţe tinere. Sunt muncitori, ţărani cooperatori, e­­levi care se plimbă pe aleile par­cului din faţa Casei de cultură, lăsîndu-fie impresia că respiră cel mai curat aer din lume. — Or. care vă ocupaţi de or­ganizarea timpului liber al celor care vin aici la odihnă şi tra­tament, aveţi, desigur, un cuvint de spus şi in domeniul activită­ţii sportive — ne-am adresat tov. Radu Moise, directorul Casei de cultură. — NU ştiu daca acţiunile spor­tive pe care le organizăm satis­fac toate gusturile, dar sunt con­vins că vizitatorilor noştri, de Vlrsle şi profesii diferite, le plac voleiul, şahul, tenisul de masă şi, mai ales, drumeţia. Excursiile se fac des la izvorul Rece, Va­lea lui Bogdan, cascaf la Urlătoa­­rea, Virful cu Dor şi in alte locuri. Cînd plouă, oferim ac­tivităţi interioare de club, între­ceri de tenis de masă şi şahi concursuri „Cine ştie ciştigă“ său „Drumeţii veseli“ axate pe cunoş­tinţele acumulate In excursii. — Sâ înţelegem câ apreciaţi drept variată şi bogată activita­tea sportivă rezervată oamenilor muncii veniţi la odihnă . — Nicidecum. Metodistul nos­tru, Visarion Moldoveanu, nu poate face faţă decit in parte terinţelor. Ne-ar mai trebui tncă un salariat pentru această treabă. — Am văzut plimbindu-se prin oraş foarte mulţi părinţi cu co­piii lor. Nu ne-aţi spus nimic despre delicatul domeniu al ac­tivităţilor rezervate celor mici. — Dacă părinţii au posibilitatea să se distreze, vizionind o piesă de teatru, mergind la cinemato­graf sau practicind sportul pre­ferat, copiii in schimb n-au unde se juca. Nu exista nici un parc pentru el, iar cind ni s-a redat Casa de culturi (n.n. — pînă a­­cum cîţiva ani clădirea era fo­losită in alte scopuri) am sperat si li se elibereze şi încăperea unde era cindva clubul celor mici. Dar ea adăposteşte, în continua­re, un bufet, pe lingă un bar de zi şi un restaurant cu auto­servire, care funcţionează tot in incinta Casei de cultură. Ne-am aminti că aici se afla odinioară o sală de sport, care găzduia diferite întreceri, chiar şi concursuri internaţionale de scrimă şi tenis de masă. Acum sala a fost compartimentată, de­venind magazia unei întreprinderi de alimentaţie publică. Este cu totul inexplicabil faptul că In­­tr-o staţiune de anvergura Bi­nalei persistă de atîta vreme o astfel de situaţie. HAI, SA NE PLICTISIM LA PREDEAL !... Am revenit la Predeal după un an și credem că Inerţia, care a dăinuit aici destulă vreme, a dispărut. Eroare gravă !... Dar, mai bine să dăm cuvintul câtorva dintre tinerii cu care am stat de vorbă. SERGIU TICUŞAN, trezor la uzina Tractorul din Braşov : „Am­ venit pentru 11 zile cu bilet dat de sindicatul nostru şi mi-a tre­cut jumătate din concediu mer­gind doar la seri de dans. Dan­sul este într-adevăr, contaminant, dar eu nu vreau să ajung sclavul lui şi al carurilor. Aş dori să joc volei, fotbal sau să alerg pe pista stadionului. Care văd că sta zile întregi nefolosit. Aproape că-mi pare rău că am venit aici“. VOICILA NICOLAU, contabil la Cooperativa Progresul din Faurei : „Muncăm, dormim şi ne plimbăm, cam asta facem zilnic. Simţim nev­oia să ne relaxăm, dar activităţile sportive sunt foar­te rare, întreceri, dacă nu mă înşel, n-au avut loc, de cind mă aflu eu in staţiune", în discuţie intervine un local­nic. DAN COMAN, Instructor la Şcoala senatoriali : »îmi amintesc Haine sportive mici pentru staţiuni de odihnă mari portál utfit Sk­. 963 (6397] ■I «KxLmMUF US gP Ifwitn II — B­B ] TUR DE ORIZONT... La încheierea unei impor­tante etape de pregătire, care a inclus participarea — cu diferite echipaje — la mai multe regate internaţionale (Decize, Sofia, Budapesta, Praga, Deventer, Branden­burg, Bochum, Bydgoszcz, Belgrad, Moscova, Berlinul Occidental şi, recent Snagov) s-au putut, desigur, conclu­ziona multe lucruri privind forma actuală a echipei noas­tre, ca şi şansele ei la apro­piata ediţie a campionatelor mondiale. Dar, foarte important (ex­perienţa anilor trecuţi o con­firmă) această perioadă de pregătire şi verificare a ofe­rit, în acelaşi timp, prilejul de a cunoaşte mai bine şi potenţialul adversarilor, de a sesiza direcţiile principale de orientare actuală în lumea caiacului şi cancel pe plan internaţional. De aceea, un „tur de ori­zont“ mi se pare, la această oră cînd a început să se dis­cute despre... medalii, de u­­tilitate pentru toţi cei intere­saţi de evoluţia şi fenomene­le manifestate în sportul ca­iacului şi canoei. Este, desi­gur, vorba doar de cîteva no­taţii, din multele însemnări şi concluzii pe care colecti­vul de antrenori le studiază cu atenţie, aplicîndu-le cores­punzător în pregătirea echi­pei reprezentative. Dintre formaţiile cu care ne-am întîlnit, cea mai în formă pare a fi cea a R. D. Germane care manifestă o evidentă tendinţă de întine­­© rire (păstrindu-l doar pe ve­teranul Uwe Will) şi o orien­tare generală spre probele olimpice. Este, de altfel, e­­chipa care a dominat rega­tele de la Sofia, Branden­burg, Budapesta şi care a confirmat, recent, la Bucu­reşti. Cu o revenire specta­culară (Detlef Lewe), cu o bază valorică sprijinită, în plus, pe Zander, Schu­ltze, Gusse, Breuer şi Esser (cele două caiaciste n-au apărut, insă, în nici un concurs in­ternaţional), echipa R. F. a Germaniei rămîne în pluto­nul fruntaş, cu şanse mari la medaliile unor probe. De doi ani fostul campion mondial, canoistul sovietic Buharin, antrenează echipa Bulgariei şi acest lucru a început să se vadă. Cu toate progresele făcute, nu cred ca sportivii bulgari au, însă,­prea multe şanse de afirmare la Bags­­waerd. Formaţia Cehoslova­ciei ■— cu cîteva individuali­tăţi de valoare medie — nu a realizat pînă acum rezul­tate concludente. Nici chiar la regata Praga. O preocu­pare susţinută pentru întine­rire s-a făcut remarcată în lotul polonez, în care există cîţiva sportivi talentaţi, dar cu posibilităţi de a se clasa doar în zona de mijloc, poate chiar mai jos, a clasamen­telor. Franţa — valoare medie, constantă ; prea puţine pro­grese care să necesite modi­ficări în ierarhia internaţio­nală. Olanda — echipa în care sportivi consacraţi (Hoekstra, Japies), dar şi cîţi­­va tineri, impresionează prin puterea de luptă în orice competiţie. Cred că in una sau două probe sportivii o­­landezi pot produce mari surprize la C.M. Danemarca — acelaşi stadiu valoric me­diu, excepţie fâcînd cunos­cutul Hansen, se pare con­sacrat acum în proba de fond. Belgia ■— de remarcat grupul de sprinteri, pe dis­tanţa de 300 m, animatori la toate cursele, dar nu şi... cîş­­tigâtori. Echipa Norvegiei este acum mai bine cunos­cută. Cred că echipajul de K4 — 10 000 m este imba­tabil. Finlanda — doar cu Numisto şi Mackela, sportivi de mijlocul clasamentului. Italia — o grupă de „spe­ranţe" pe care antrenorul ro­mân Gh. Cojocaru încearcă s-o apropie de nivelul per­formanţelor internaţionale. Ungaria — în ciuda unor di­ficultăţi în alcătuirea echipei (în acest sezon au confirmat doar Wichman, Pfeffer şi, parţial, Tatay) rămîne, mai ales prin garnitura tinerilor, un adversar redutabil. „Turul de orizont" este, însă, incomplet deoarece pînă la această oră nu se ştie ni­mic despre echipa Uniunii Sovietice (care s-a pregătit tot timpul numai la Himki) şi despre echipajul suedez Utteberg — Anderson, pre­tendent la o medalie in pro­bele de K 2 — 1 000 m si K 2 - 10 000 m. Rămîne, aşadar, ca finalele de la Bagswaerd să ne arate ce altceva s-a mai schimbat între timp... Radu HUŢAN Viciile unui regulament Cineva întreba, la închide­rea festivă a finalei pe ţară a „Cupei României“ la cină, pe ce locuri s-au clasat echi­pele eliminate în întrecerile preliminare. Nimeni nu ştia, nici măcar iniţiatorii compe­tiţiei, cinci din cele nouă par­ticipante la ultima bătălie pen­tru cucerirea invidiatului tro­feu neputînd fi ierarhizate, din cauza sistemului defec­tuos de desfăşurare, a finalei. Preconizind doar ca formaţiile calificate în ultimul act al competiţiei să fie împărţite în două grupe prin tragere la sorţi, iar primele două clasate să-şi dispute apoi întâietatea într-un turneu final, regula­mentul are mai multe vicii, dind naştere la un lanţ de reacţii negative. In primul rînd, nu-ţi poţi face o imagine de ansamblu asupra evoluţiei finalistelor, întrucît neîntilnindu-se între ele e greu să ai măsura exac­tă a valorii uneia sau alteia dintre echipe. Faptul că atît în preliminarii cit şi în tur­neul final se joacă tur-retur, competiţia se transformă într-o întrecere-maraton, echipele fiind nevoite să susţină une­ori chiar şi cite zece meciuri într-o singură zi! Să recu­noaştem că e extrem de obo­sitor pentru pinari, şi in con­secinţă Intîlnirile din partea a doua a reuniunilor îşi pierd din valoare. Apoi, echipele fiind înainte de start la dis­creţia sorţilor, se întîmpla a­­desea ca o grupă să fie com­pusă numai din favorite. Ur­marea : nu o dată au rămas în cursa pentru trofeu forma­ţii Inferioare, clasate in final pe locuri fruntaşe, nemeritate, oferite de capriciile sorţilor. In sfirşit, arbitrii s-au prins că nu pot face faţă număru­lui mare de jocuri pe care trebuie să le conducă, fiind predispuşi să comită, din cau­za eforturilor depuse, greşeli care nemulţumesc la bună dreptate jucătorii. Iată citeva din argumentele care trădează absenţa unui sistem echitabil de desfăşurare a finalei „Cupei României“, sistem care să trieze judicios echipele după valoarea şi pre­gătirea lor. Considerăm însă că e mai util să discutăm mai puţin despre ceea ce s-a pe­trecut şi să atragem atenţia asupra uneia dintre numeroa­sele propuneri făcute de spor­tivi, antrenori şi arbitri pentru îmbunătăţirea sistemului de joc şi anume: finalistei« să se întîlnească într-un turneu (numai tur) pentru desemna­rea echipei cîştigătoare. Sub­scriem pentru această formulă, deoarece ni se pare cea mai realistă, avînd darul să creeze condiţiile necesare ca echi­pele şi arbitrii să acţioneze in toată plenitudinea forţelor. Tr. ANDRONACHE SUCCESUL COMPETIŢIEI MICILOR TENISMANI ORADEA (prin telefon). Timp de patru zile, la Ora­dea s-au desfăşurat întrece­rile celei de a 12-a ediţii a competiţiei de tenis dotată cu „Cupa dr. Petru Groza“. Au fost prezenţi 78 de copii, reprezerttînd 14 asociaţii şi cluburi sportive : Şc. sp. Bu­cureşti, Progresul Bucureşti, Steagul Roşu Braşov, U.T.A. Politehnica Cluj, Construc­torul Hunedoara, Dunărea Galaţi, Industria Sîrmei Cîm­­pia Turzii, Şc. sp. Tg. Mureş, Mureşul Tg. Mureş, Metalul Salonta, Electrica Timişoa­ra, Voinţa şi Sănătatea Ora­dea. Iată cîştigătorii: SIMPLU BAIEŢI, cat. 8—10 ani: L. Reveş şi Şt. Bondar (Sănă­tatea Oradea), cat. 11—12 anî: V. Şandor (Sănătatea), cat. 13—14 ani: A. Dărăban (Sănătatea), cat. 15—16 ani: R. Giurgiu (Sănătatea) ; SIMPLU FETE: cat. 11—12 ani: Camelia Chiriac (St­­r. Braşov), cat. 13—14 ani: Si­mona Munteanu (Progresul Buc.), cat. 15—16 ani Eleo­nora Usca (U.T.A.) ; DUBLU BĂIEȚI: O. Vîlcioiu — R. Giurgiu (U.T.A.—Sănătatea); DUBLU FETE : Rodica Pre­­cup — Rozalia Eri (Electri­ca Timișoara) ; DUBLU MIXT: Eleonora Usca — O. Vîlcioiu (U.T.A.). Vâsli« SERE, coresp. că­pind acum «e 7 ani, noi, lo­calnicii, susţineam Intilniri de volei, baschet şi fotbal cu echi­pele celor veniţi la odihnă. Am putea juca şi acum, dar nu are cine să organizeze aceste me­ciuri ". Cu acelaşi regret ne-au vorbit Nicolae Anton, electrician la As­censorul Bucureşti, stan Rădu­­lescu din Constanţa şi alţi oameni veniţi la odihnă în con­cediul cărora a apărut după cîte­­va zile de la sosire musafirul nedorit, plictiseala. Cine se face responsabil de această stare de lucruri ? Lămuriri echivoce am primit de la tov. Iulian Berbe­­caru, contabil-şef al întreprinde­rii climaterice Predeal. — Directorul Casei de cultură, ne-a spus Interlocutorul nostru, nu se află in localitate. La saia de sport se face curăţenie. Pos­tul de metodist sportiv este va­cant de clteva săptămtni. Spe­răm că, o dată cu reorganizarea administrativă a staţiunii, in urma căreia şi Casa de cultură va fi patronată de întreprinderea noastră, lucrurile se vor îndrepta. Sperăm şi noi, în numele... vii­torilor vizitatori ai Predealului. S­ă încercăm o scurtă con­cluzie : nu se poate spune că sezonul estival '70 a găsit bine pregătite, din punct de vedere sportiv, cele trei staţiuni vizitate, chiar dacă în însemnările noastre am sem­nalat şi unele realizări. Dar cum vara de abia a început, există timp pentru ca staţiunile şi nu numai cele menţionate sa îm­brace haina sportivă in care le va sta foarte bina* ACEŞTI OAMENI MINUNAŢI ŞI­­MACHETELE LOR ZBURĂTOARE ARAD, 14 (prin telefon, de la trimisul nostru). Zi de Jar, de­ caniculă, pe cîmpul aeroportului din localitate. Adăpostiţi la umbra primi­toarelor hangare, concuren­ţii îşi verifică aparatele î­­naintea ultimului zbor. In­tensele pregătiri se fac pen­tru manşa a doua a întrece­rilor din cadrul campionatu­lui naţional de aeromodele (machete zburătoare), cate­goria avioane româneşti. La această probă, la stand con­duce bucureşteanul Ariton Casian, care, de bună seamă, va face totul să-şi menţină avantajul punctelor acumu­late. In sfîrşit, primul con­curent este chemat la start. Micul avion rulează puter­nic pe pista de beton, prin­de înălţime şi începe să-şi execute programul propus, întrecerea pare de o sem­nificaţie deosebită : ea mar­chează începuturile concursu­rilor de machete zburătoare din ţara noastră, debut avia­tic ce coincide cu împlini­rea a 60 de ani de la primul zbor al lui Aurel Vlaicu, cu aniversarea a 45 de ani de la primele avioane româ­neşti de şcoală, construite la fosta fabrică ,Astra* din A­­rad. „ Acum, în văzduh, şi-a în­ceput spectaculoasele evolu­ţii un avion pilotat prin te­lecomandă. Privind zborul mini-aeronavelor, instalaţiilor tehnice de concurs, gîndul ne duce — reflectînd asupra splendidei organizări a în­trecerilor — la titlul filmu­lui „Aceşti oameni minu­naţii“ şi (am adăuga noi) ma­chetele lor zburătoare... Ni­mic mai adevărat. Concursul s-a bucurat de un frumos succes, evidenţiind un real progres în tehnica şi pilota­rea acestei categorii de aero­modele. Rezultatele Întrecerilor (cat. machete, avioane româneşti) : 1. A. Casian (Semănătoarea Bucureşti) 1934 p, campion naţional, 2. I. Bobocel (Se­mănătoarea Bucureşti) 1 372 p, 3. I. Rădoi (Griviţa Roşie Bucureşti) 1 292 p. Clasament general pe echipe : 1. Semă­nătoarea Bucureşti (I. Con­­stantinescu, A. Casian, I. Bobocel) 3 892 p, 2. Griviţa Roşie Bucureşti 3 086 p. 3. Tehnofrig Cluj 2 087 p.­ 4. Rapid Bistrița 2­001 p. T. VASILI

Next