Sportul, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 1009-1038)

1970-09-27 / nr. 1035

( spbrtîu­l K3­ P|gEl^l~sportial iîBFtfJHiiftll^po^uî ARBITRI ROMÂNI ELO­G­IAŢI LA UNIVERSIADĂ Intr-o competiţie sportivă contează, desigur, in primul rind, comportarea competi­torilor. Evoluţia lor este însă influenţată — in bună parte — de arbitri. Conducînd corect, autoritar, ei pot crea jocului, disputei, condiţii optime. Dim­potrivă, un arbitraj cu greşeli enervează sportivii, întrerupe cursivitatea jocului, ii scade ni­velul. Pentru ca şi din acest punct de vedere participanţii la Universiada desfăşurată re­cent la Torino să se bucure de cele mai bune condiţii, Fede­raţia Internaţională a Sportului Universitar a invitat „cavaleri ai fluierului" din toate colţurile lumii. Printre ei, 5 arbitri din România. Ne-a făcut o deosebită plă­cere să aflăm aprecierile Co­misiei tehnice a Universiadei ale antrenorilor şi sportivilor privind modul cum s-au com­portat arbitrii noştri. Astfel CORNEL MARCULESCU — fostul internaţional de polo — a obţinut cea mai mare notă din partea juriului internaţio­nal : 4,40 (notele se dau intre 1 şi 5). Datorită acestui fapt, el a fost delegat să conducă par­tida decisivă pentru medalia de aur, cea dintre selecţionatele Uniunii Sovietice şi Italiei DR. DAN CU­IRIAC, invitat ca arbitru neutru, a condus exce­lent (ca de altfel şi ION PE­­TRUŢIU) meciuri de mare re­zonanţă — printre care şi cel dintre formaţiile Uniunii So­vietice şi Statelor Unite. De aceleaşi aprecieri elogioase s-au bucurat MARINEL OANCEA (arbitru de volei) şi TANASE MUREŞAN (scrimă). Dacă sportivii români, par­ticipanţi la Universiadă, n-au cucerit nici o medalie de aur am avut cel puţin satisfacţia că reprezentanţii „cavalerilor fluierului“ din ţara noastră s-au situat de multe ori pe primul loc... (b. n.). Arbitrul international dr. DAN CHIRI­AC VOLEIBALISTII ROMANI IN FAJA PROPRIULUI PALMARES DE DOUA ORI VICECAMPIONI MONDIALI 1849. Început de septembrie : zece voleibalişti români ur­cau In trenul care avea să-l ducă spre Praga, teatrul celei mai importante confruntări in­ternaţionale de pină atunci: campionatele mondiale. Repartiţia in serie, alături de puternica garnitură a U.R.S.S., de Ungaria şi Belgia, părea a fi destul de ingrată pentru for­maţia română. Debutăm totuşi cu o victorie, poate cea mai preţioasă, in faţa Ungariei, vic­torie care avea să deschidă voleibaliştilor români drumul spre turneul final , pierdem la zero în faţa sovieticilor, dar Învingem de manieră categori­că pe belgieni Calificarea era asigurată şi echipei României intrase in primele şase din lu­me... In turneu­ final, băieţii pierd meciul cu formaţia gazdă, cam­pioană continentală, dar Înre­gistrează două victorii conse­cutive împotriva Franţei şi Po­loniei, la acelaşi scor: 3—1. Două rezultate ce-i apropie pe voleibaliştii români de medalii... Din nou în faţa unui sex­tet fără egal : Savin, Reva, Ulianov, Pimenov, Voronin Saghin. De data aceasta, Me­­dianu, Petrescu, Tănăsescu, Dra­­gomirescu, Dragul­es­cu, Erdély, Bărbulescu, Balaş, Popescu şi Paul Dinu, familiarizaţi cu jocul sovieticilor, nu mai pri­vesc adversarul cu ochii vic­timei şi, sub privirile uimi­te ale celor peste 15 000 de spectatori, cîştigă primul set ! Era singurul set pierdut până atunci de reprezentativa U.R.S.S. Pină la urmă, sovie­ticii aveau să risipească spe­ranţele tricolorilor noştri­­ 1—3, în ultima etapă, meciu­ri decisive, pentru medalii. România pierde bronzul în faţa Bulgariei, iar U.R.S.S. învinge Cehoslovacia cucerind titlul suprem. Locul patru o­­cupat de echipa română era, totuşi, un succes. Trei ani mai tîrziu, în 1952, LA MOSCOVA, echipa română apare complet remaniată : Ro­man, Muşat, Mitroi, Suşelescu, Dumitra­şcu, Mihăilescu, Teodo­­rescu, Apostol. Băieţii pierd din nou la aceiaşi adversari: U.R.S.S., Bulgaria şi Cehoslo­vacia şi ocupă acelaşi loc IV. LA PARIS, în 1958 — re­cord de participare: 24 de reprezentative, împărţite în zece serii. Echipa română an­trenată de Gh. Petrescu reabi­litează pe Modianu şi aruncă nume noi în arenă : Nicolau, Rusescu, Corbeanu, Chercheţiu, Fonova, Miculescu, Derzei, care aveau să aducă faimă voleiului nostru. Seria este o formali­tate. In turneul final, debu­tăm însă cu 2 infringeri : 1—3 cu Polonia si 2—3 cu Cehoslo­vacia, după ce conduceam cu 2— 0 la seturi , în continuare, numai victorii între care CEA MAI PRESTIGIOASA IN FATA U.R.S.S. (3—1), ceea ce aduce naţionalei române locul II la ierarhia mondială. Deşi învin­să cu 3-0 de U.R.S.S., in ul­tima zi, echipa Cehoslovaciei cucereşte titlul suprem, în 1960, la RIO DE JANE­IRO, trecem uşor de serie­­ 3— 1 cu Polonia şi 3—0 cu Peru. Drumul spre titlul mon­dial ne este insă barat din nou de U.R.S.S., (1—3) și de Ce­hoslovacia : 2—3, după ce con­dusesem cu 2—1 la seturi (ul­tima zi). Oricum, medaliile de bronz au confirmat valoarea tricolorilor noștri. După doi ani, la MOSCOVA, In sextetul de bază pătrund jucători noi, care sa afirma­seră la Rio (între care Drigan) şi sunt promovaţi alţii : Plocon, Chezan, Bărbuţă, Grigorovici, Coste. Din nou medalii da bronz în urma aceloraşi adver­sari, U.R.S.S. şi Cehoslovacia. LA PRAGA, in 1966 după un neaşteptat eşec în faţa Polo­niei, In serie (rezultat care conta şi în turneul final) RO­MANII NU MAI PIERD DE­CIT IN FAŢA GAZDELOR CUCERIND MEDALIILE DE ARGINT, DUPĂ CE AU ÎN­VINS DIN NOU PE VOLEI­BALIŞTII SOVIETICI. Prin urmare, cea de a 7-a ediţie a mondialelor găseşte pe voleibaliştii noştri vicecampioni mondiali... Vor putea la Sofia să-şi apere poziţia în ierarhia internaţională ? A, B. DAJI-10... CHITARĂ ŞI VA TRAVERSA MAREA NEAGRĂ CU AEROSTATUL Cîndva, nu de mult, scriam în ziarul nostru despre ar­doarea şi isprăvile tânărului Mircea Munteanu, care a e­­fectuat numeroase încercări şi a zburat deasupra oraşului Timişoara cu un aerostat confecţionat de el. A încerca, acum, la umbra navelor spaţiale, să reînvii un mijloc din preistoria zbo­rului poate apare, în unghiul unor interpretări obtuze, drept ceva trăznit, hilar. Dar analiza acestor preocupări nu scoate la iveală decit trăsă­turi de remarcabilă persona­litate. în creuzetul lor, omul trebuie să ardă idei, aspira­ţii. La ieşirea din această în­cercare riscantă omul nu mai seamănă cu el, cel dinainte. Dar, ca să înţelegi subtila metamorfoză, e nevoie de puţină imaginaţie, sensibili­tate şi deschidere pentru uni­versul lăuntric al tinerilor. Mircea Munteanu a găsit sprijin la primarul din Re­şiţa, la directorul Combina­tului metalurgic din acelaşi oraş, la directorul Centrului hidrometeorologic din Timi­şoara şi la numeroşi oameni simpli. Mircea Munteanu a cheltuit 14 000 lei şi a mi­gălit toată vremea în afara orelor de serviciu, inclusiv nopţi de-a rîndul, pentru e­­dificarea proiectului său. Dar­­acest tînăr, numai flacără a­­tunci cînd iţi vorbeşte des­pre ce-ar vrea şi ar putea să realizeze, a fost şi este tare obstrucţionat. Potrivnicii şi cei ce-l dezavuiază sînt mult mai mulţi decit cei ce l-au ajutat. Unii l-au sfătuit, tex­tual, „să renunţe la asemenea porcării, că n-o fi el mai deştept şi mai tare decit a­­mericanii". Ne vine greu să spunem că autorii acestui gen de... lovituri sub centură ar avea umor. Ei n-au nimic. Sau, cel mult, o foarfecă ru­ginită şi s-au învăţat să taie cu ea elanul celor din jur. Mircea Munteanu intenţio-­ nează să zboare peste Mun­ţii Făgăraş şi peste Marea Neagră, de la Constanţa la Odesa. Reuşită, ultima încer­care ar fi un nou record mondial, pentru că zborul cu aerostatul e trecut azi în rîn­dul sporturilor aviatice. In cîteva ţări, tinerii l-au adop­tat, iar forurile de speciali­tate oficiale l-au omologat. Deasupra oraşului Praga a avut loc astă-toamnă un con­curs. In Italia şi Elveţia, tra­versarea Alpilor cu aerosta­tul se încearcă de două ori pe an. O englezoaică în virs­­tă de 20 de ani a trecut nu de mult peste Canalul Mine­rii şi revista Paris Match a reflectat evenimentul pe două pagini. In curînd se vor face primele tentative de traver­sare a Oceanului Atlantic. Iată doar citeva mărturii des­pre expansiunea unei activi­tăţi temerare, fostă cîndva mărturie dramatică de eman­cipare umană, devenită azi probă sportivă aspră, dar ac­cesibilă unora de factură a­­leasă. în prezent, Mircea Mun­teanu are şanse din ce în ce mai reduse. E şicanat de con­­formişti şi înconjurat de in­diferenţi. Pentru realizarea balonului prevăzut să rezis­te la traversarea Mării Ne­gre, el mai are nevoie de 11 000 lei. Nu-şi mai poate procura aceşti bani. 14 000 de lei reprezintă, de pildă, cos­tul unei chitare electrice. Pentru aceste instrumente se găsesc bani pretutindeni. O puzderie de orchestraţe de muzică uşoară au una sau două chitare electrice. Am ales acest exemplu nu pen­­­tru că am avea vreo a­­versiune pentru numitul ins­trument, ci tocmai pentru a sublinia că s-ar putea face pentru un record mondial de zbor cu aerostatul, măcar tot atît cit se face şi pentru or­chestra de muzică uşoară Pit Bit Fit — 70 din orăşe­lul X. Sperăm că va apare înţelegerea cuvenită visului unui tînăr. Există la noi po­sibilităţi de subvenţionare a acestui proiect, în bugetul fe­deraţiei de specialitate sau al C.N.E.F.S., pentru ca visul îndrăzneţ al lui Mircea Mun­teanu să fie realizat. R. B. Recenzii IL CAMPIONISSIMO *„ Talent remarcabil al breslei noastre, ziaristul sportiv Iile Goga este un mare îndrăgostit de sportul cu pedale. L-a fer­mecat lumea aceasta agitată, plină de sacrificii, a truditori­lor şoselei, personajele legen­dare care o populează. De ani nenumăraţi, colegul nostru Ilie Goga înfăţişează publicului epi­soade fermecătoare din arena ciclismului, evodi marile sale figuri. După Jacques Anquetil, că­ruia i-a tradus cu ciţiva ani in urmi o cc­te-jural, şi-a în­dreptat atenţia spre cel mai mare ciclist al tuturor timpu­rilor, „IL CAMPIONISSIMO* FAUSTO COP­PI. Mat intii i-a înfăţişat viaţa Intr-un serial, publicat In ziarul „Sportul“, apoi, amplifteind manuscrisul, adiugindu-i noi episoade, amă­nunte savuroase, a ajuns la car­tea „ÎL CAMPIONISSIMO“ FAUSTO COPPI. Noua sa apariţie editorială, excelent scrisă, documentată la amănunt, se citeşte pe nerăsu­flate. Parcurgi viaţa acestui magnific sportiv cu o deosebită plăcere, retrăieşti suspensurile carierei sale, urmăreşti cu în­frigurare drumul prin hăţişurile vieţii de ciclist profesionist, te emoţionezi alături de „lifosi" *) »IX, CAMPIONISSIMO“ FAUS­­TO COPPI de llie Goga, Editura STADION, 131 de pagini, 6 lei. pentru succesele gigantului şo­selelor — intrate de mult in istorie, Ilie Goga, cu dibăcia sa recunoscută, a reuşit să dis­­cearnă din imensul material documentar pe care l-a avut la dispoziţie, acele fapte care o caracterizează pe Fausto Coppi, care-i reliefează mai bine firea, să înfăţişeze în adevăratele sale contururi viaţa de sportiv profesionist şi, îndeosebi, pe aceea de ciclist profesionist. „IL CAMPIONISSIMO" FAU­STO COPPI este o carte-repor­­taj pe care o recomandăm cu căldură tuturor amatorilor de sport, îndeosebi celor tineri, pentru virtuţile arătate, ca şi pentru cele pe care cititorii le vor descoperi pe parcursul lec­turii. Un ultim amănunt: Iile Goga l-a cunoscut personal pe Fausto Coppi.­­ Hristache NAUM TACHE NEGREANU, BOTO­ŞANI. V-am satisfăcut rugămin­tea : răsfoind colecţia ziarului nostru, aveam să descoperim un lucru chiar mai interesant decit aţi presupus dv., in legătură cu Politehnica Iaşi, actualul lider al diviziei A, cu 6 puncte din 4 me­ciuri, cu 5 goluri marcate şi­­ primite. In campionatul trecut, sub acelaşi soare dulce de sep­tembrie şi tot după 4 etape, ie­șenii n-aveau decit un singur punct şi nu înscriseseră nici un gol ! Băieţii lui G. Mărdărescu au, deci, toate motivele să pri­vească cu mîndrie clasamentul actual. Poate că n-ar face rău dacă l-ar fotografia, in momentul de faţă. Să-l aibă ca amintire. Miine s-ar putea să fie prea tîr­­ziu ! PUIU VOŞTINARU, BUCU­REŞTI. Din poezia „Bună dimi­neaţa, U.T.A.“, care exprimă sim­patia pentru echipa arădeană şi dorinţa dv. / ş­ia noastră, bineîn­ţeles­­ / ca U.T.A. să obţină vic­toria asupra lui Fetjenoord, am reţinut ultimele două stiofe : din Inima tribunelor toride / Ce ţi-au înaripat demult viaţa /, Pe buze duc­­ul Gomez şi Domide / Un „hai băieţi !“ şi-o „bună dimi­neaţa". Ecou adine şi sol atutor GHEORGHE IVAŞCU, COMUNA ADINCATA. 1) Atleta Lia Mano­­liu este legitimată la clubul Me­ RASPIINOf, c­erve­­ talul, li puteţi scrie pe adresa : Piaţa Romană nr. 9, sectorul 1. 2) Indiscutabil : ofsaid. 3) Finala Cu­pei României, dintre Dinamo şi Steaua, disputată in 1964, a cu­noscut următoarea evoluţie a sco­rului, deosebit de pasionantă: Min. 3 1­ 0 pentru Dinamo. Min. 12: 1—1 (din lovitură de la 11 metri). Min. 14 : 2—1 pentru Steaua. Min. 33: 2—2. Min. 60 : 3—2 pentru Dina­mo. Min. 63: 3—3. Min. 83: 4-3 pen­tru Dinamo. Min. 88 : 5—3 . Un meci pe care, cu siguranţă, nu l-a uitat nici unul din cei 50 000 de spectatori prezenţi atunci pe stadionul „23 August". Dar, sunt dispuşi să-l uite, dacă 11 se oferă altul mai bun. Pe cînd ? MARIAN POPA, TIMIŞOARA. Aşa s-a euiimplat. Fără să ştie, cu prilejul apariţiei cărţii „Eu sunt Pole“, în urmă cu cit­i­va ani, celebrul fotbalist brazilian a fost unul dintre cei mai... . -oductivi agenţi ai luptei împotriva analfa­betismului din această ţară. In­tr-adevăr, numeroşi analfabeţi s-au hotârît să dezlege tainele a­­ becedarului, pentru a putea citi cu proprii lor ochi această carte. GELU DUMITRESCU, SUPOR­TER AL ECHIPEI PROGRESUL, BUCUREŞTI. Aţi vrut să intraţi la meci, in baza legitimaţiei de susţinător al clubului Progresul, şi aţi fost oprit. Normal. Legiti­maţia aceasta nu reprezintă un act care asigură libera intrare la manifestaţiile sportive. Intr-o zi, altcineva ar vrea să intre gratis la meci, dindu-şi cuvintul de o­­­­noare că e membru susţinător al echipei Progresul I Cluburile re­zervă­­ bilete pentru susţinătorii­­ lor, dar nu le distribuie gratuit. Dacă ar fi altfel, aş deveni şi eu susţinătorul tuturor echipelor ! Ilustraţii : N. CLAUDIU rise, Speranţa ta de foc, necu­­nesenta­­, Eu sunt victoria cu porţi deschise­­, Ce-ţi spune : „bu­nă dimineaţa, U.T.A. !”. Ne-a vizitat la redacţie cunoscutul spadasin polonez Wlodzimierz Strzyzewski, a­­flat in concediu în ţara noastră. Adept pasionat al scrimei, tînărul economist din Varşovia a imaginat un nou sport pe care a venit să ni-l prezinte, l-a spus RINGO, pentru că foloseşte drept o­­biect cercul de cauciuc, atât de cunoscut nouă din jocurile de plajă. Din această joacă, Strzyzewski vrea să faci un sport dinamic, odihnitor şi în acelaşi timp... epuizant I l-a creat un regulament, simplu, i-a fixat un teren minimal (8x8) despărţit la mijloc de un fileu şi i-a demonstrat pină acum virtuţile în Mexic, S.U.A. şi Suedia. Se arată gata oriclnd să repete demonstra­ţia şi in faţa telespectatorilor români. Autorul demonstrind noul joc „ringe" ^ I Sportul Studentei, continuă să fie Uder ln B. Studenţii, ca şi la cursuri, urmăresc şi-n fotbal pro­movarea. ★ Cu un atac ineficace, aşa cum are in prezent Petrolul, suporterii ploieşteni riscă să aibă el un atac. ★ Trei echipe universitare cond­ua in clasamentele Diviziilor A şi B. Deci, in lupta pentru primul loc, studenţii nu rămin simpli asis­tenţi. Parul deţine şi anul acesta o poziţie in prima jumătate a cla­samentului. E şi normal. Nu re­prezintă... Constanţa 7 Radu POP C­ineva, stîrnit de atttea recorduri din lumea sportului şi a tehnicii, se Întreba timid, dar foarte convins, dacă nu ar fi inte­resant şi meritat, sâ se în­registreze şi anume recorduri profesionale. Da, intr-adevăr şi aceste re­corduri au o deosebită sem­nificaţie şi uneori chiar mai profundă, ele reprezentînd priceperile şi devotamentul oamenilor pe durate lungi de timp. Medicul neurolog Vasili Ka­satkin din Leningrad a Înre­gistrat In anii săi de profe­siune peste 8 000 de vise. In­tre acestea, şi vise la coman­dă, provocate prin excitanţi fizici, ca lumină, sunet, schim­­bare de temperatură. In 40 de ani de muncă, ze­ţarii din tipografii,­ prin mun­ca lor neobosită şi pasionată, ajung să dea vuită pînă la 6000 de carri. Uneori ei de­vin chiar autori de cărţi, aşa ca poetul ieşean George Les­­nea. Se şt­ie că is-­­­toricul N. Iorga a scris în viaţa sa plină de neastîm­­pâr creator mai mult­ de 1 200 de cărţi, pn .record* neobişnuit şi poa­te de nedepăşit, mai ales în timpurile noastre. Romancie­rul francez din secolul al 18-lea, Nicolas Rethy de la Bretonne, a scris numai 200, dar dintre ele 150 de-a drep­tul tipărite, fără manuscris, el fiind şi bo­zeţar. Adeseori, puterea de crea­ţie şi dăruire a unor scriitori sau muzicieni este copleşitoa­re. Lope de Vega a scris 2 200 de piese de teatru In versuri, prima Încă de la vîrs­­ta de 12 ani, iar Carlo Gol­doni a lăsat şi el dramatur­giei universale peste 250 de piese. Richard Wagner a lucrat la tetralogia sa ,Inelul Nibelun­­gilor, un sfert de veac, şi nu mai puţin George Enescu la opera sa de căpătii, Oedip. Gîndiţi-vă cu cit efort­ şi siu­­cium omenesc au scris opere­le lor, pentru noi şi pentru secole, Shakespeare sau Verdi. Sintem­ de-a dreptul ridicoli cînd credem că ceva deosebit care să reziste In timp şi să slujească omenirii, se poate creia In cîteva săptămtni sau In cîţiva ani I... Dar nu mai puţin da sti­mat este munca fiecăruia din noi, In profesiunea pe care ne-am ales-o şi In care am Fost corecţi şi conştiincioşi. I Sticlarul Frank Druce şi-a e-1 zercitat meseria la fabrica I „Stuart Crystal* din Wordsley I Anglia, timp de 47 de ani ne-1 întrerupţi. Şi an de an, este I opt ore pe zi, omul acesta a I suflat aerul din proprii săi I plămbni tntr-un tub, dtnd for-1 me cuarţului incandescent şi I vîscos din care se naşte sticla. I Alţii zboară un Înalt şi se­­ azvîrlă de acolo cu paraşuta. I Ivan Savkin, in vtrstă de 571 de ani, a efectuat plnă acum mai mult de 6000 de salturi, din 30 de tipuri de avioane şi 42 de feluri de paraşute. El a fost recordman unional şi mondial şi la cel de al 6000-lea a declarat că­­ va continua să facă salturi şi să pregătească pe tinerii para-­­ şutişti. Aşadar, unii fac salturi cu paraşuta. Iar alţii se cufundă în ghicirea felurilor de vin. Degustătorul englez Ralph Mapley, la un concurs de specialişti de­­la Londra, a de­gustat în 3 ore şi 15 minute,1­420 feluri de vin. El a primit ca premiu 12 sticle­­ de şampanie şi un butoi de 3001 de litri din vinul­­ preferat, fără în­să obligaţia de a le degusta imediat. Sunt şi recorduri violent pro-­ fesionale, unul chiar care vă­­ va surprinde şi consterna. O­ femeie din insulele Filipino, I toreador, fost mai înainte mo-­ del ia o casă de modă, a­u-1 cis tn luptă, tn arenă — peste I o sută zece tauri fioroşi... mi-i sogini. Medicul care a făcut cele I mai multe trepanaţii sau gre- I fe la inimă, profesorul care I a educat cele mai multe pro- I moţii, şoferul care a parcurs­­ cel mai mare număr de kilo- I metri, aviatorul cu cele mai­­ multe ore de zbor — toţi a-­­ ceştia sunt recordmani ai pro-­ fesiei lor şi merită pe deplin I preţuirea şi dragostea noa-­­­stră. În final, deşi nu se poate I niciodată vorbi despre final I când discutăm despre recor-1 duri, o performanță conside-1 rată pînă în prezent unică. I Arbitrul englez Bayley a ar- I bitrat timp de 44 de ani 3 375 I meciuri de fotbal. Nu se spu-1 ne însă, căci cred că și aici I este vorba de recorduri, cît a­­ fost fluierat de spectatori și I ette conflicte a avut acasă cu I nevasta. I VIRGIL LUDU REZULTATELE PERSEVERENȚEI Lumen /./ fie&tiquhtw. CRONICA SFERTURILOR DE VEAC Ontt bunicii făceau sport L SEPTEMBRIE •lA-in TIR ACUM UN SE- in/ll COL! ..Duminică 6, I” * ” luni 7 şi marţi 8 septembrie avu loc un nou concurs de dare la semn la Societatea română de arme. Rezultatele fură­ su­perioare celor de la ultimul concurs (...). S-a tras la distanţă mare şi mică, cu carabina şi cu pistolul, unde s-a remarcat V.’tA. Urechiă. Centuri (decari-n.n.) s-au tras cu deosebire multe. Dom­nul Urechiă avu cinci dra­pele (cite unul pentru fie­care „10“ obţinut — n.n.), altele avură domnii: Antofi­­loiu, Catapulos, Voinescu, Manolescu, Constantiniu, Lu­­peni. „INFORMAŢIUNILE BUCUREŞTENE* din l1 septembrie 1895 4 a n r- „alergări* pb InMh velodromul Pu­iu VW CHER. In fiecare sîmbătă și duminică, velodromul construit de Alois Pucher — aproximativ pe la începutul şoselei Aviatorilor de astăzi — găzduia „mari alergări velocipedice în ca­drul cărora erau programate și probe pentru juniori pîn& la 17 ani, de tandem etc. Pista de pămînt bătătorit, deteriorată deseori de ploi, punea la grea încercare pe „vajnicii portanţi“. ■a n n n fotbal ... redus i lUy La 19 septembrie I w Li U s-au desfăşurat „in mijlocul celei mai mari însufleţiri“, me­ciurile contînd pentru CUPA „MIUŢA", la care au parti­cipat 15 dintre cele 22 for­maţii înscrise, unele aparţi­­nînd celor mai bune cluburi fotbalistice din Capitală: Tri­color, Venus, Colţea etc. „Meciurile s-au fixat prin tragere la sorţi, pe serii de cite două echipe şi s-au ju­cat prin sistema eliminatorie (echipa învinsă o dată era scoasă din luptă)“. Finala a opus cite una din cele două formaţii prezentate de clubu­rile „Tricolor“ şi „Venus“. Infrîngerea echipei „Venus“ este apreciată de cronicarul de la „Revista automobilă“ (nr. 9—10 din septembrie­­octombrie 1920) ca o sur­priză, deoarece din rîndurile acesteia făceau parte cîteva vedete ale epocii: Onoriu Ni­colau, Mitry Niculescu, Tică Georgescu.­­Ajun Cu ocazia „ZILEI IUAI SPORTURILOR“, dr. Petru Groza, prim­­ministrul ţării, a ros­tit un discurs în care a spus printre altele : „Sărbătorim astăzi un an de existenţă, de muncă şi luptă, a Organiza­ţiei Sportului Popular. Un an de luptă de cînd conştienţi de rolul şi importanţa sportu­lui ca factor de cultură şi progres, s-au spart bariere, s-au deschis larg pentru noi, pentru toţi, timpuri de acti­vitate recreativă. E timpul să ne gîndim că şi cultura şi sportul nu tre­buie să aparţină unei minori­tăţi înstărite. In statul de­mocrat, sportul va fi la dis­poziţia tuturora. Azi începem să ne obişnuim cu gindul că sportul nu e o artă de dra­gul artei, o modă, un capri­ciu sau un scop in sine, ci un mijloc generator de voio­şie şi energie, pentru fiecare din noi. Nu este o modă tre­cătoare Ca pină acum, ci îşi are adine înfipte rădăcinile în stările de fapt ale socie­tăţii moderne (...). In împrejurările grele de astăzi, un tineret sportiv, ro­bust şi vioi, va fi avangarda luptătoare a reconstrucţiei ţării şi a consolidării statului democrat, care garantează tu­turora dreptul la cultură, li­bertate şi sport“. „SPORTUL POPULAR“­­ din 18 septembrie 1945 Documentat de DORIN ŞTEFLEA MITTY NICULESCU ' Văzut de MARC ONORIU NICOLAU BtflECIII FOTBALISTICE • 11 metri, teoretic, nu se poate apăra 1 Noroc ci mai sunt 1i por­tari slabi... teoreticieni 1 • Arbitrul care este coautorul unui gol creează un dezechilibru... numeric pe teren 1 • Unele echipe au socotit că este suficientă denumirea lor pen­tru a face față fotbalului 1 Acum, insă, sperăm să fi înţeles că tre­buie să mai joace şi... rapid, di­namic ! • Dacă majoritatea componen­ţilor lotului naţional nu primesc In meciurile de campionat nota 10, nu înseamnă că In meciurile internaţionale (extemporalele) să nu fie... In notă ! • Jucătorii care, in numele fot­balului, practică pe teren şi „alte sporturi“ sunt sancţionaţi, mai IntU, pentru... substituire ! • Echipele care nu folosesc pauza şi pentru o succintă ana­liză a primei reprize, joacă de fapt două... reprize ! ! • Prefer jocul colecţia pentru că este mai spectaculos — dacă e presărat şi cu.. acţiuni perso­nale 1 , D. MAZILU

Next