Steagul Roşu, ianuarie 1954 (Anul 9, nr. 305-329)

1954-01-04 / nr. 305

Paf. 2-S * s T e ä n u c n o ■$• ti 'Nr. 305 (1734! Legea planului cincinal de dezvoltare a economiei naționale pe drumul socia­lismului prevede — pe anii 1951-1955 — sarcini referitoare atât la creșterea numărului animalelor, cât și la randa­mentul de carne, lapte, lână, piei, etc., ce trebue obținute în fiecare an. Pe baza politicii partidului și guver­nului de continuă întărire a alianței între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, țăranii muncitori cu gos­podării individuale și gospodăriile a­­gricole colective au obținut succese însemnate în creșterea animalelor. S-au obtinut realizări corespunză­toare sarcinilor din planul cincinal la creșterea șeptelului de porcine și ovi­ne. La începutul anului 1953, efectivele de bovine, ovine și porcine au depășit pe acelea dinaintea războiului. In pe­rioada de la 1948 până la începutul a­­nului 1953, efectivul de bovine a cre­scut cu 490.000 capete, efectivul de por­cine cu 2.064.000 capete și efectivul de cabaline cu 141.000 capete. La obținerea acestor rezultate a con­tribuit răspândirea în țara noastră a științei agricole zootehnice și a expe­rienței înaintate a agriculturii sovie­tice. In multe regiuni, țărănimea munci­toare, sub îndrumarea Sfaturilor Popu­lare, extinzând semănăturile furajere, ameliorând fânețele și pășunile, a ob­ținut succese importante în mărirea efectivelor de animale și a productivi­tății lor. Gospodăriile agricole colective au obtinut rezultate însemnate în dezvol­tarea creșterii animalelor proprietate obștească. Multe gospodării colective, au un număr însemnat­ de animale , așa spre pildă, gospodăria agricolă co­lectivă .,Gheorghe Dimitrov” din re­giunea București are un efectiv de : 91 bovine,­­din care 34 vaci), 1.285 oi, 147 porci și 172 cai; gospodăria agricolă colectivă „înainte” din regiunea Baia Mare are un efectiv de : 171 bovine (din care 47 vaci), 313 oi, 233 porci și 146 cai-In scopul ajutorării țărănimii mun­citoare individuale a colectiviștilor și a gospodăriilor agricole colective în dezvoltarea creșterii animalelor, sta­tul le acordă anual credite și mijloace pentru procurarea reproducătorilor și a vitelor de rasă. In prezent în stațiu­nile comunale de montă există un nu­măr de 1.170 armăsari, 24.380 tauri, 128.100 berbeci și 12.080 vieri repro­ducători. Sunt organizate 783 circum­scripții zoo-veterinare și 16 spitale ve­terinare care deservesc animalele ță­ranilor muncitori, ale gospodăriilor a­­gricole colective, ale membrilor lor și ale gospodăriilor agricole de stat. Călăuzindu-se după Hotărîrea Ple­narei C.C. al Partidului Muncitoresc Român din 3-5 Martie 1949, gospodă­riile agricole de stat au realizat o creș­tere simțitoare a efectivelor de ani­male și păsări. Unele gospodării agricole de stat au obținut rezultate bune în ceea ce pri­vește productivitatea animalelor. Ast­fel, gospodăria agricolă de stat Chir­­nogi­ a obținut în anul 1953 o produc­ție medie de 2,758 litri lapte pe cap de vacă furajată. Gospodăria agricolă de stat Secueni din regiunea Oradea a re­alizat 5,250 kg. lână pe cap de oaie me­ninos. Unul din rezultatele de seamă obți­nute de regimul de democrație popu­lară este creșterea puternică a consu­mului propriu de produse alimentare în gospodăriile țărănești. Totodată, ca urmare a creșterii continue a popu­lației orășenești, a continuei sporiri numerice a clasei muncitoare, a creș­terii cerințelor ei și a necesităților me­reu crescânde ale industriei alimentare și ușoare în materii prime, a crescut consumul orășenesc de produse anima­le. Față de nevoile de consum sporite ale populației, șeptelul, producția de carne și alte produse pe cap de animal și calitatea lor au crescut într-o propor­ție necorespunzătoare. Aceasta a dus la o neconcordanță între nevoile de consum ale populației și resursele exi­stente de carne, grăsimi, lapte, ouă, lână, etc. La bovine, cabaline și păsări îndepli­nirea sarcinilor de ansamblu prevăzu­te în planul cincinal este mult rămasă în urmă. Această rămânere în urmă se resimte deasemeni în ce privește creș­terea proporției de oi de rasă cu lână fină și semifină, față de totalul efecti­vului de ovine. Nu au fost îndeplinite decât în mică măsură sarcinile de îmbunătățire a râmi­zilor (tigaizare). Deasemeni, procentul redus de vaci față de efectivul total de bovine con­­stitue o piedică serioasă pentru spori­rea efectivelor și pentru mărirea pro­ducției globale de lapte. Sfaturile populare și organele agri­cole nu au acordat creșterii cailor aten­ția corespunzătoare, cu importanta a­­cestei ramuri. In multe gospodării a­­gricole de stat si gospodării agricole co­lective se observă o neîndestulătoare preocupare pentru îngrijirea, hrănirea și folosirea cailor la munci. Nu există un număr suficient de căruțe și harna­­șamente pentru cai, ceea ce împiedică folosirea lor rațională la transport și la muncile agricole. Din cauza slabei preocupări pentru îngrășarea animalelor pe pășune și în grajduri, tăierii animalelor tinere și ca­zurilor frecvente de sterilitate la fe­mele în gospodării agricole colective, gospodării agricole de stat și gospodă­rii țărănești individuale se înregistrea­ză în fiecare an pierderi atât pentru e­­conomia națională cât și pentru țăra­nii muncitori. Situația nefavorabilă în domeniul creșterii animalelor se datorește în pri­mul rând­ producției și aprovizionării nesatisfăcătoare de furaje. Planul cincinal prevede o creștere a suprafețelor de plante furajere de 143 la sută față de 1950 și o ridicare cores­punzătoare a randamentului furajelor la hectar. Sarcinile prevăzute pentru anii 1951-1953 au fost realizate numai în parte, la aceasta contribuind și seceta. In multe raioane semănatul ierburi­lor se face pe o scară redusă. Produc­ția la hectar a pășunilor și fânețelor naturale și a ierburilor semănate este încă scăzută. Este neglijată cultura ră­­dăcinoaselor și bostănoaselor furajere, precum și a porumbului de siloz și a floarei soarelui, care sunt cele mai va­loroase și mai productive culturi pen­tru nutreț murat, se neglijează și sar­­cipa ameliorării și folosirii raționale a fânețelor și năsurilor naturale. O lipsă serioasă o constitue și întâr­zierea în fiecare an a recoltării fânu­­rilor cultivate și naturale, ceea ce duce la însemnate pierderi cantitative de nutrețuri și la scăderea valorii lor nu­tritive. Insilozarea nutrețurilor este slab or­ganizată. In multe gospodării agricole colecti­ve nu se acordă atenția suficientă asi­gurării fondului de furaje necesar pen­tru creșterea animalelor proprietate obștească și nu se respectă statutul gospodăriilor agricole colective privitor la repartizarea furajelor. Cantitățile de furaje fibroase și con­centrate se repartizează în mare parte în contul zilelor-muncă, prestate, ani­malele, proprietate obștească din gos­podăriile agricole colective rămânând în unele cazuri neasigurate cu furaje­le necesare. Sfaturile Populare, organele agrico­le locale nu acordă ajutor suficient gospodăriilor agricole colective în or­ganizarea fermelor de animale și pă­sări, în crearea bazei furajere, constru­irea adăposturilor pentru animale și pregătirea cadrelor necesare pentru creșterea animalelor. De asemenea, nu se dă ajutor sufi­cient colectiviștilor la procurarea ani­malelor proprietate personală și la asi­gurarea acestor animale cu nutrețuri și pășuni. In producția si reproducția animale­lor nu se acordă atenția cuvenită îm­bunătățirii calității lor. Insămânțarea­ artificială a animale­lor domestice, procedeu care dă posibi­litatea de a spori într’un timp mai scurt numărul­ animalelor cu o pro­ductivitatea mai mare, se aplică insu­ficient, îngrijirea zoo­tehnică-ve­teri­nară este organizată în mod nesatisfăcător, re­țeaua zootehnică-veterinară la regiuni și raioane fiind insuficientă­ In unele raioane starea sanitară a animalelor lasă de dorit, atât în sectorul socialist, cât­ și­ la gospodăriile individuale ale țărănimii muncitoare. Intr’un ritm încet se introduc în do­meniul creșterii animalelor realizările științei și experienței înaintate. Preve­derile zootehminimului, factor impor­tant în sporirea șeptelului, și în ridica­rea­ productivității animalelor nu sunt încă în­ mod consecvent aplicate. Mun­ca institutelor de cercetări științifice are un caracter mai mult abstract și rămâne în urma cerințelor practice ale zootehnicii. Cu totul nesatisfăcător se popularizează și se introduc în produc­ție realizările fruntașilor în creșterea animalelor. Mecanizarea în domeniul zootehnic este slabă introdusă în gospodăriile a­­gricole de­ stat și gospodăriile agri­cole colective : mecanizarea strângerii și prelucrării furajelor, a lucrărilor de ameliorare a pășunilor și fânețelor, pre­cum și a lucrărilor care necesită un volum mare de muncă la fermele zoo­tehnice, ca prepararea nutrețurilor, a­­dăpatul și mulsul vacilor, tunsul oilor și transportul în interiorul fermei este introdusă în foarte mică măsură. Sta­țiunile de mașini­ și­­ tractoare nu se o­­cupă deloc de mecanizarea lucrărilor grele în ramura­­ creșterii animalelor din gospodăriile agricole colective. In­­ multe gospodării agricole și her­ghelii ale statului și gospodării agri­cole colective nu sunt asigurate adă­­posturi suficiente pentru animale și păsări, iar cele existente nu se repară la timp; animalele se adăpostesc în condițiuni nesatisfăcătoare, ceea ce du­ce la scăderea productivității, îmbol­năvire și mortalitate, mai ales la ani­malele tinere. Aprovizionarea gospodăriilor agri­cole și hergheliilor statului si a gospo­dăriilor agricole colective cu materia­le de construcții este slab organizată. Există deficiente serioase în pregăti­rea si folosirea specialiștilor si cadre­lor de conducere din domeniul zooteh­nic. Nu este suficient organizată cali­ficarea cadrelor de masă (brigadieri, mulgători­ , îngrijitori, ciobani, grăj­­dari, îngrijitori de păsări, etc.), pentru deservirea animalelor din gospodăriile agricole colective, din întreprinderile agricole și hergheliile statului și din gospodăriile individuale ale țăranilor muncitori. La gospodăriile de stat nu a fost creată o bază furajeră satisfăcătoare, nu­ se folosesc în mod suficient posibi­litățile existente pentru mărirea efec­tivului de animale și păsări, în pro­porții foarte mici se produc și se folo­sesc nutrețurile suculente și mai ales nutrețul murat. In urma recoltelor scăzute la hectar a culturilor simitare, balanța furajeră a acestor gospodării este încă deficitară la furajele concentrate. Ca urmare a organizării proaste a muncii nu se în­deplinesc sarcinile privind mărirea pro­ductivității animalelor, din care cau­ză­­ prețul de cost al cărnii, laptelui, lâ­­nei și al altor produse animale este mare. Toate aceste lipsuri serioase în dez­voltarea creșterii animalelor sunt re­zultatul faptului că Ministerul Agri­culturii și Silviculturii, Sfaturile Popu­lare și organele agricole locale îndru­­mează în mod nesatisfăcător dezvolta­rea acestei ramuri importante a agri­culturii. Drept urmare, an de an, pla­nul de stat privind dezvoltarea crește­rii animalelor și predarea produselor animale către stat nu se îndeplinește. Gospodăriile individuale ple țărăni­mii muncitoare nu au fost suficient sti­mulate la creșterea vitelor. Dezvoltarea creșterii vitelor în gos­podăriile individuale ale țăranilor mun­citori a fost serios stânjenită datorită insuficientei întrețineri a izlazurilor comunale și a altor terenuri care for­mează baza furajeră a șeptelului gos­podăriilor individuale, a posibilităților reduse de a obține credite pentru achi­ziționarea, dezvoltarea și­ creșterea vi­telor, a insuficientei asistente zoo-vete­rinare, precum și a folosirii vitelor în­­grășate­ și vacilor de lapte la munci grele și la transport. Pentru îndreptarea acestei stări de lucruri, potrivit Hotărîrilor Plenarei lărgite a C.C­ al P.M.R. din 19-20 Au­gust 1953, este necesar să se aplice un program de măsuri menite să stimu­leze și să sprijine creșterea animalelor î n gospodăriile individuale ale țărani­­lor muncitori cât și în gospodăriile co­lective, în întovărășirile agricole și zoo­tehnice și în întreprinderile agricole zootehnice ale statului. Aceasta va a­vea drept rezultat întărirea schimbului de mărfuri între oraș și sat, consolidarea și dezvoltarea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare sub conducerea clasei muncitoare. Mărirea continuă a efectivului de a­nimale și păsări, odată cu sporirea pro­ductivității lor, mărirea producției glo­bale și a producției marfă de carne, grăsime, lapte, lână, ouă și alte pro­duse animale, este una din cele mai im­portante probleme ale dezvoltării a­­griculturii în Republica Populară Ro­mână și o sarcină permanentă a Mini­sterului Agriculturii și Silviculturii, a Sfaturilor Populare, a organelor agri­cole, a țăranilor muncitori individuali, a colectiviștilor, a muncitorilor din gos­podăriile agricole de stat, din herghelii si ferme de stat si a specialiștilor din domeniul zootehnic. Aceasta obligă Ministerul Agricul­turii și Silviculturii, Sfaturile Populare și organele agricole locale de a lichida lipsurile existente în munca de crește­re a animalelor și de a asigura o astfel de creștere a numărului de animale si o astfel de mărire a productivității lor încât în următorii 2-3 ani să asigure o simțitoare îmbunătățire a aprovizionă­ ART. 1. — Sarcina principală în do­meniul creșterii animalelor în anii 1954- 1956 este de a asigura o simțitoare îm­bunătățire a aprovizionării populației muncitoare de la orașe și sate cu pro­duse animale si a industriei ușoare si alimentare cu materiile prime necesara producerii bunurilor de larg consum.­­ Pentru îndeplinirea acestei sarcini sunt necesare : a) creșterea continuă a efectivelor de animale și păsări și îmbunătățirea spe­ciilor și calității lor, ținând seamă de condițiile specifice ale regiunilor țării noastre; b) sporirea productivității animalelor și păsărilor în ceea ce privește randa­mentul d­e carne și grăsime, producția de lapte, lână, ouă și alte produse ani­male; c) lărgirea suprafețelor însămânțate cu plante furajere și sporirea producti­vității lor la hectar, precum și îmbu­nătățirea pășunilor și fânețelor natu­rale ; d) introducerea pe scară largă a me­canizării în domeniul creșterii animale­lor, în producerea nutrețurilor și în alte lucrări care cer un mare volum de muncă la fermele agro-zootehnice ; e) asigurarea întregului efectiv de animale și păsări cu adăposturi pentru îngrijirea, păstrarea și creșterea lor rațională: f) îmbunătățirea temeinică a îngri­jirii zootehnice și veterinare a anima­lelor și păsărilor, aplicarea consecventă a zootehminimului, odată cu mobiliza­rea maselor în vederea combaterii bo­lilor infecto-contagioase ale animalelor și păsărilor: g) dezvoltarea cercetărilor științifi­ce zoo-veterinare în scopul studierii și rezolvării problemelor legate de creș­terea numerică și calitativă a anima­lelor și păsărilor, de creșterea raselor noi de animale și păsări și mărirea pro­ductivității lor; h) îmbunătățirea sistemului de pre­gătire a cadrelor zootehnice și veteri­nare, necesare tuturor ramurilor de ac­tivitate legate de dezvoltarea creșterii animalelor; i) îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai ale lucrătorilor și specialiști­lor din domeniul creșterii animalelor. Această sarcină principală poate înfăptuită prin cointeresarea și îndru­f­­marea țăranilor muncitori individuali în mărirea și îmbunătățirea șeptelului, prin cointeresarea, îndrumarea și în­tărirea organizatorică economică gospodăriilor agricole colective și într­a părășirilor agricole, printr’o justă pla­nificare și organizare a muncii gospo­­dăriilor agricole de stat în vederea dez­voltării continue a creșterii animalelor și sporirii productivității lor. ART. 2. — Ținând seama de sarcinile prevăzute în planul cincinal pentru a­­nii 1954—1955 trebue : a) Să se ajungă până la sfârșitul a­­nului 1956 cel puțin la următoarele e­­fective de animale pe total R.P.R.: — Bovine total 4.930.000 cap­din care: ART. 4. — Pentru a ajunge la sfârși­tul anului 1956 la efectivul de 4.930.000 bovine, din care 2.365.000 vaci, urmărim îndeosebi creșterea numerică a raselor pentru lapte și carne ’ a) Se va da o atenție deosebită mă­ririi și îmbunătățirii bovinelor din ra­sele : Switz (brună) în raioanele : Si­­ghet, Vișeu, Ovaș, Lăpuș și Baia Mare. Siementhal în raioanele : Tg. Mureș, Odorhei, Mediaș, Agnita, Stalin, Sf. Gheorghe, Rupea, Jibou, Lugoj și Sânnicolaul Mare, Timisoara, Pintzgau în raioanele : Sebes, Sibiu, Hateg, Vatra Dornei, Câmpulung și Gura Humoru­lui. Roșia de stepă în raioanele : Con­stanta si Medgidia. Sură de stepă raioa­­nele:Trisești, Iași, Codăesti si Vaslui. b) Ministerul Agriculturii si­­ Silvi­culturii și Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru a asigura în cursul ani­lor 1954-1956 cu tauri de calitate supe­rioară întregul efectiv de vaci din gos­podăriile țărănești individuale, din gospodăriile agricole colective și între­prinderile agricole ale statului. Se vor lua măsuri pentru folosire­a justă a reproducătorilor și asigurarea unei bune îngrijiri, întrețineri și hră­nire a acestora. c) Pentru a mări producția totală de lapte și a asigura creșterea numerică a efectivului, prin mărirea natalității, se vor lua toate măsurile de sporire a numărului de vaci de prăsilă în gos­podăriile individuale țărănești, în gospodăriile agricole colective, în fer­mele și întreprinderile agricole de stat, astfel ca până la sfârșitul anului 1956 proporția numărului vacilor în efectivul total de bovine să ajungă la 48 la sută pe țară, iar în zonele din jurul orașelor și centrelor indus­triale la cel puțin 60 la sută. Planul de efective la bovine se va considera îndeplinit numai când se va îndeplini și planul numeric la vaci. Pentru a asigura realizarea măririi efectivului de vaci, Ministerul Agri­culturii și Silviculturii și Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare re­gionale sunt obligate să facă cunoscut Comitetelor Executive ale Sfaturilor ART. 7.—Ministerul Agriculturii, Sil­viculturii și Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru mărirea continuă a efec­tii populației muncitoare de la orașe și sate cu produse alimentare și a indu­striei ușoare cu materii prime. Sfaturile populare și organele agri­cole au sarcina să contribue la spori­rea vigilenței politice a țăranilor mun­citori, a colectiviștilor, a muncitorilor, din gospodăriile agricole de stat, her­ghelii și ferme de stat, împotriva în­cercărilor unor elemente chiaburești și a altor elemente dușmănoase de a frâna și submina îndeplinirea măsurilor pen­tru dezvoltarea creșterii animalelor. Ministerele și Sfaturile Populare au sarcina de a îndruma țărănimea mun­citoare, pe colectiviști și pe muncitorii din gospodăriile agricole, hergheliile și fermele de stat, în vederea îndeplini­rii și depășirii programului de măsuri privind dezvoltarea creșterii animale­lor, în vederea măririi efectivului de animale și păsări, creșterii productivi­tății lor și consolidării și lărgirii ba­zei furajere, vaci 2.365.000 cap. Ovine total 13.800.000 ” din care : oi și mioare 9.600.000 ”­­— Porcine total 4.600.000 ” din care : scroafe 700.000 ” — Cabaline total 1.240.000 ” din care: iepe 445.000 ” — Iepuri de casă total 1.000.000 ” — Numărul total al familiilor de albine 1.100.000 fam. b) Să se obțină o producție în 1956, pe can de animal de cel puțin : — Lapte de vacă 1.300 str. din care lapte muls 800 str. — Lână fină și semifină 2,5 kg. — Lână groasă 1,8 kg. — Ouă de găină 80-90 buc. c) Să se extindă culturile de plante furajere cultivate pentru producerea de fânuri, rădăcinoase furajere și nutre­țuri pentru siloz, astfel ca, în cursul a­­nului 1956 să se ajungă până la 1.300.000 ha, în total din care : — Ierburi perene vechi 645.000 ha. — Ierburi perene noi 140.000 ” •— Ierburi anuale 370.000 ” din care: Iarbă de Sudan 65.000 ” — Rădăcinoase și bostănoase furajere 75.000 ” — Culturi pentru siloz 70 000 ” d) Să se sporească producția de fu­raje la unitatea de suprafață, astfel ca în anul 1956 să se obțină cel puțin : — Fân de ierburi perene 3.900 kg/ha. — Fân de ierburi anuale 3.000 kg/ha. ■— Rădăcinoase furajere 23.000 kg/ha. — Nutrețuri pentru însilozat 23.000 kg/ha. — Fânuri naturale 2.200 kg/ha. Asigurarea bazei furajere și a randa­mentelor prevăzute la hectar este con­diția esențială pentru rezolvarea sarci­nilor în domeniul creșterii animalelor în anii următori. ART. 3.: —­ Producția animală și pro­­dusele animale trebue să ajungă la sfârșitul anului 1956 la : Carne și grăsimi cca. 600.000 tone. Lapte de vacă cca. 20.500.000 hectolitri. Lână total 25 400 tone. Ouă cel puțin 2.000.000.000 bucăți, îndeplinirea programului de măsuri pentru dezvoltarea creșterii animale­lor va asigura pe lângă o sporire apre­ciabilă a veniturilor și consumurilor proprii ale gospodăriilor agricole co­lective, ale colectiviștilor, ale țăranilor muncitori individuali, sporirea însem­nată a consumurilor oamenilor muncii de la orașe. Resursele fondului de stat — bază a sporirii consumului oamenilor muncii de la orașe — vor crește în 1956 față de 1953­. La carne și grăsime cu circa 140.000 tone, ajungând la circa 300.000 tone. La lapte de vacă cu circa 1.100.000 hectolitri, ajungând la circa 3.000.000 hectolitri. La lână cu circa 4.000 tone, ajungând la circa 14.000 tone.. La ouă cu circa 200 000.000 buc, ajun­gând la cel puțin 300.000.000 bucăți. Populare raionale sarcinile cu privire la creșterea luncilor. d) Se recomandă gospodăriilor indi­viduale țărănești și gospodăriilor agri­cole colective și se obligă fermele și întreprinderile agricole de stat să hrănească vacile cu rațiile complete și în funcție de greutatea vie și pro­ductivitatea lor, să asigure pășuni bune pentru vacile de lapte, să or­ganizeze folosirea pășunilor naturale prin pășunat pe parcele, întreținerea vitelor în adăposturi de vară de pă­șuni, pășunat de noapte în timpul verii și hrănirea suplimentară cu nutreț verde și concentrat, pentru a înlătura scăderea producției de lapte, care se datorește lipsei de furaj verde în hrana vacilor vara și întreținerii lor proaste pe timpul iernii. Să se înființeze în fiecare comună, în fiecare gospodărie agricolă colectivă și gospodărie agricolă de stat, adăpător atât la pășune cât și la grajd. ART. 5­ — Pentru îmbunătățirea ca­lității și sporirea resurselor de carne Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare vor da îndrumări gospodăriilor agricole colective și gos­podăriilor individuale țărănești cu pri­vire la măsurile tehnico-organizatorice pentru condiționarea și îngrășarea bo­vinelor și vor asigura, deasemeni, înce­pând din anul 1954, condiționarea și în­­­grășarea pentru carne a tăurașilor pe­ste un an, inapți pentru reproducție și muncă. ART. 6. — Pe măsura asigurării gos­podăriilor agricole colective și gospo­dăriilor individuale țărănești cu cai, boi de muncă și mijloace mecanice. Mini­sterul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare, vor lua măsuri de a nu se admite utilizarea vacilor la munci agricole de orice fel. Se recomandă gospodăriilor agri­cole dolective și gospodăriilor indivi­duale țărănești, ca­ începând din anul 1954, să lase anual un număr de tău­­rași pentru reproducție și să desti­nde un număr corespunzător dintre ei completării necesarului de boi de muncă. tivului de oi, în special a celor din ra­sele cu lână fină și semifină, astfel încât efectivul de ovine să ajungă la sfârșitul anului 1956 la cel puțin 13.800.000 capete din care 9.600.000 oi și mioare. Pentru dezvoltarea creșterii oilor, mărirea procentului de fecunditate, îm­bunătățirea calității și sporirea pro­ducției de lână, o atenție deosebită se va acorda dezvoltării efectivului de oi din rasa merinol în raioanele Criș, Salonta, Oradea, Săcueni, Cărei, Con­stanța, Babadag, Macin și Medgidia ; din rasa tigaie în raioanele Sf. Gheor­ghe, Stalin, Sinaia, Mizil, Buzău, Măi­­cănești, și Fetești; din rasa karakul în raioanele Botoșani, Dorohoi și Tru­­șești; din rasa turcană în raioanele Tg. Neamț, Piatra Neamț și Sibiu. ART. 8. — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare vor asigura în cursul anilor 1954—1955 nu­mărul necesar de berbeci reproducători de calitate bună, corespunzător efecti­vului de ovine, femele din gospodăriile individuale țărănești, gospodăriile a­­gricole colective și din fermele și între­prinderile agricole de stat; vor orga­niza folosirea rațională a berbecilor și o mai bună îngrijire, întreținere și hrănire a reproducătorilor­ ART. 9. — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare vor lua măsurile necesare efectivului de ovine cu pentru mărirea lână fină și semifină. Se interzice organizarea montei oilor cu lână fină și semifină, cu berbeci cu lână groasă. Se vor scoate toți berbecii cu lână groasă din turmele de oi cu lână fină și semifină, precum și din turmele de oi cu lână groasă destinate a fi încruci­șate cu berbeci cu lână fină și semi­fină. ART. 10. — Spre a se asigura condi­ții prielnice pentru sporirea număru­lui de oi merinos se interzice mulgerea acestora în întreprinderile agricole de stat. Se recomandă gospodăriilor agri­cole colective și gospodăriilor individu­ale țărănești să oprească și ele mulge­rea oilor merinoi. ART. 15. — In scopul satisfacerii necesităților economiei­­ naționale în aprovizionarea populației cu carne și grăsimi. Ministerul Agriculturii Silviculturii. Ministerul Industriei Ali­si­mentare. Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru mărirea continuă a efec­tivului de porcine, îmbunătățirea cali­tății și mărirea productivității lor, ast­fel încât efectivul de porcine să ajungă până la sfârșitul anului 1956 la cel puțin 4.600.000 capete, din care circa 700.000 scroafe. Creșterea porcinelor se va­­ orienta în direcția măririi efectivelor din rasele pentru grăsime și din rasele mixte (carne și grăsimi). Se va da o atenție deosebită rasei mangauta în regiunile Oradea, Arad și Baia Mare și în raioanele Tulcea, Hârșova, Fetești, Călărași și Corabia; varietății Basna în regiunea Stalin și în raioanele Tg. Mureș, Odorhei și Ai­ud; și­ rasei Alb de carne, în regiunea Su­ceava și în raioanele Timișoara, Deta, Sânnicolaul Mare și Stalin. ART. 16. —• In scopul îndeplinirii pla­nului de creștere a efectivului de por­cine și al măririi prolificității porcine­lor. Ministerul Agriculturii și Silvicul­turii. Sfaturile Populare sunt obligate să asigure în cursul anilor 1954-56 nu­mărul necesar de vieți de rasă de la­ ART. 18. — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și sfaturile populare vor lua masuri pentru sporirea efectivului de cabaline și îmbunătățirea lor calita­tivă, astfel încât să ajungă până la sfârșitul anului 1956 la cel puțin 1.240.000 capete — din care 445.000 iepe — combătând atitudinea de suba­preciere a importanței creșterii caba­linelor. In viitor creșterea cabalinelor se va face în direcția sporirii efectivului de cai pentru agricultură și transporturi, îmbunătățindu-se însușirile cailor din rasele locale mai valoroase. Se va acorda o atenție deosebită creș­terii cailor din rasa Lipitană în raioa­nele: Făgăraș și Sibiu ; din rasa No­nius în raioanele: Deta, Timișoara, Sânnicolaul Mare, Arad, Criș, Stalin și Rupea; din rasa Hutul în raioanele: Câmpulung, Vatra Dornei și Rădăuți și varietății calului dobrogean în ra­ioanele Constanta și Medgidia. ART. 19. — Pentru îndeplinirea sar­cinii de mărire a efectivului de ca­baline, Ministerul Agriculturii și Silvi­culturii și Sfaturile Populare sunt obli­gate să asigure în cursul anilor 1954— 1956 numărul de armăsari ameliora­­tori, corespunzător efectivului de iepe din gospodăriile individuale țărănești, gospodăriile agricole colective și gos­podăriile agricole de stat, să organizeze folosirea rațională a­­ armăsarilor și să îmbunătățească îngrijirea, întreți­nerea și hrănirea iepelor mame și a armăsarilor. ART. 20 — începând din anul 1954 se va introduce monta obligatorie tu­turor iepelor în vârstă de peste 3 ani, apte de reproducție, din gospodăriile individuale țărănești, gospodăriile a­­gricole colective, întreprinderile agri­cole zootehnice ale statului și din alte gospodării. Sfaturile populare regionale au drep­tul de a folosi în perioada campaniei de montă, în stațiunile de montă, toți armăsarii de rasă și ameliorați, apți pentru reproducție, indiferent cui a­­parțin ei­­ exceptând armăsarii din hergheliile de stat și depozitele de ar­măsarii. Prin hotărîri ale comitetelor executive ale sfaturilor populare re­gionale se vor stabili tarife de plată către proprietarii ai căror armăsari sunt întrebuințați la montă. Se interzice categoric sfaturilor popu­lare să folosească la munci armăsari reproducători selecționați pentru montă. ART. 21 — Ministerul Agriculturii și Silviculturii este obligat. ART­ 25. — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru mărirea efectivului de păsări în gospodăriile individuale țărănești, în gospodăriile agricole colec­tive și în gospodăriile agricole de stat, folosindu-se la maximum condițiile naturale favorabile, existente în țară . Se scutesc gospodăriile agricole co­lective, gospodăriile personale ale co­lectiviștilor și gospodăriile individuale țărănești, care aplică îndrumarea de mai sus, de predarea către stat a cote­lor obligatorii de lapte de la oile de rasă merinos. ART. 11. —Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare sunt obligate a lua măsuri pentru creșterea continuă a efectivului de oi din rasa karakul, pentru îmbunătățirea muncii de reproducție în creșterea oilor de rasă karakul, și îmbunătățirea calită­ții pielicelelor. Pentru mărirea efecti­vului de oi din rasa karakul se reco­mandă gospodăriilor individuale țără­nești, gospodăriilor agricole colective și colectiviștilor, ca în zonele prevăzute pentru creșterea acestor oi să încrucișe­ze oile din rasa turcană cu berbeci ka­rakul și să asigure menținerea și creșterea mieluțelor de rasă karakul. ART. 12. — In scopul măririi pro­ducției de lapte și a pielicelelor de la oile cu lână groasă, Ministerul Agri­culturii și Silviculturii și Sfaturile Populare vor îndruma creșterea în gos­podăriile individuale țărănești și în­ gospodăriile agricole colective a oilor din rasa turcană, cu o producție mare de lapte și pielicele de calitate bună, asigurând creșterea și folosirea rațio­nală la montă a berbecilor care provin­ de la oi cu producții mari de lapte și dau pielicele de bună calitate. ART. 13­ — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare vor­­ lua măsuri pentru îmbunătățirea între­­­ tinerii și hrănirii oilor și pentru asigu­­­ra­rea cu pășuni și adăpători bune a în­tregului efectiv de oi din gospodăriile individuale țărănești, gospodăriile agri­­cole colective și din întreprinderile a­­gricoli zootehnice ale statului. ART. 14. — Pentru mărirea cantită­ții de lână și care se recomandă gos­podăriilor individuale țărănești, gospo­­­dariilor colective si colectiviștilor săi nu sacrifice pentru carne berbecut­i și’j bătălii sub vârsta de 1 an. litate superioară, corespunzător între­gului efectiv porcin femei din gospo­dăriile agricole colective și gospodării­le individuale țărănești, întreprinderile agricole de stat, să organizeze folosirea­ rațională a vierilor la montă și să îm­i­bunătățească îngrijirea, întreținerea și­, hrănirea scroafelor și vierilor-ART. 17. — Se obligă fermele si-1, întreprinderile agricole zootehnice, ale statului și se recomandă gospodăriilor, individuale țărănești și gospodăriilor, agricole colective să organizeze pășuni­ artificiale — și în special lucerniere —•­ pentru porcine, să asigure întregul e­­fectiv de porcine cu furaje suculente și concentrate, să introducă culturi spe­­­ciale de porumb-boabe, sfeclă, napi și­ cartofi, să ia măsuri pentru însilozarea­ furajelor, pentru pregătirea și intro­ducerea. în alimentația porcilor, pe scară largă a făinei de fân, de lucerna­t și trifoi, să intensifice îngrășarea por­cilor pentru grăsime și pentru carne și grăsime, folosind în acest scop în­­ pri­mul rând purceii din fătările de primă­vară. Pentru obținerea unei producții mai mari de carne și grăsime se va­ apilica pe o scară largă metoda încrucișării ar­­­tificiale, folosind pentru aceasta vieri reproducători din rasele pentru grăsi­i­me și pentru carne și grăsime. a) Să stabilească specializarea her­gheliilor, în ceea ce privește creșterea și înmulțirea cailor de rasă și în cursul anului 1954 să întocmească planul or­­ganizatorico-economic al dezvoltării în perspectivă a fiecărei herghelii. b) Să organizeze 3 herghelii noi in­ regiunile Arad, Autonomă Maghiară și Oradea si 2 depozite de armăsari în regiunea Arad si Cluj. ART. 22. — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și sfaturile populare sunt obligate să organizeze, începând din anul 1954, pe lângă herghelii, depozi­te de armăsari, gospodării agricole de stat și gospodării agricole colective, centre pentru creșterea mânjilor obți­nuți în gospodăriile proprii și a celor cumpărați de la gospodăriile individu­ale țărănești. Numărul mâijilor ce vor fi crescuți în acest fel se stabilește până în anul 1956 inclusiv, la cel puțin 22.500. Acești mâiji vor fi folosiți, în pri­mul rând, pentru completarea efecti­vului propriu de cai al gospodăriilor respective, iar excedentul de mânji, du­pă înțărcare — însă nu mai devreme de vârsta de 6-7 luni — vor fi vânduți „întreprinderii de Stat pentru Cumpă­rarea și Vânzarea Animalelor de Rasă și Muncă“. Ministerul Finanțelor, la propunerile Ministerului Agriculturii și Silvicul­turii, va aloca în fiecare an creditele necesare gospodăriilor agricole colecti­ve și mijloacele financiare necesare gospodăriilor agricole de stat, herghe­liilor și depozitelor de armăsari care au sarcina de a organiza centre de creș­tere a mâinilor. ART. 23. — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și sfaturile populare sunt obligate să asigure baza furajeră în fiecare gospodărie agricolă de stat, herghelie, depozit de armăsari și în ce­lelalte gospodării agricole care au fer­me de creșterea cailor — repartizând în acest scop suprafețele necesare — și să organizeze hrănirea și întreține­rea rațională a cailor și creșterea diri­­jată a mâinilor. ART. 24. — Comitetul de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole și Mi­nisterul Agriculturii și Silviculturii sunt obligate ca, începând din anul 1954, să stabilească anual pentru fie­care herghelie și depozit de armăsari astfel de sarcini cu privire la predarea către stat a produselor agricole și ani­male încât să lase hergheliilor și de­pozitelor de armăsari cantitățile nece­sare de semințe de concentrate și de furaje, pentru creșterea păsărilor de apă. In scopul îndeplinirii planului de sporire a efectivului de păsări, Mini­sterul Agriculturii și Silviculturii și Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare regionale sunt obligate : (Continuare în pag. 3-a) L­EGEA privitoare la măsurile pentru dezvoltarea creșterii animalelor, în anii 1954-1956, în Republica Populară Română CAPITOLUL I Sarcina principală în domeniul creșterii în anii 1954-1956 CAPITOLUL II Creșterea bovinelor CAPITOLUL III Creșterea efectivelor de ovine și ridicarea productivitățîi lor animalelor CAPITOLUL IV Creșterea numerică a efectivului de porcine și ridicarea productivității lor CAPITOLUL V Creșterea cabalinelor CAPITOLUL VI Creșterea păsărilor și animalelor mici i

Next