Steagul Roşu, ianuarie 1954 (Anul 9, nr. 305-329)
1954-01-04 / nr. 305
Paf. 2-S * s T e ä n u c n o ■$• ti 'Nr. 305 (1734! Legea planului cincinal de dezvoltare a economiei naționale pe drumul socialismului prevede — pe anii 1951-1955 — sarcini referitoare atât la creșterea numărului animalelor, cât și la randamentul de carne, lapte, lână, piei, etc., ce trebue obținute în fiecare an. Pe baza politicii partidului și guvernului de continuă întărire a alianței între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, țăranii muncitori cu gospodării individuale și gospodăriile agricole colective au obținut succese însemnate în creșterea animalelor. S-au obtinut realizări corespunzătoare sarcinilor din planul cincinal la creșterea șeptelului de porcine și ovine. La începutul anului 1953, efectivele de bovine, ovine și porcine au depășit pe acelea dinaintea războiului. In perioada de la 1948 până la începutul anului 1953, efectivul de bovine a crescut cu 490.000 capete, efectivul de porcine cu 2.064.000 capete și efectivul de cabaline cu 141.000 capete. La obținerea acestor rezultate a contribuit răspândirea în țara noastră a științei agricole zootehnice și a experienței înaintate a agriculturii sovietice. In multe regiuni, țărănimea muncitoare, sub îndrumarea Sfaturilor Populare, extinzând semănăturile furajere, ameliorând fânețele și pășunile, a obținut succese importante în mărirea efectivelor de animale și a productivității lor. Gospodăriile agricole colective au obtinut rezultate însemnate în dezvoltarea creșterii animalelor proprietate obștească. Multe gospodării colective, au un număr însemnat de animale , așa spre pildă, gospodăria agricolă colectivă .,Gheorghe Dimitrov” din regiunea București are un efectiv de : 91 bovine,din care 34 vaci), 1.285 oi, 147 porci și 172 cai; gospodăria agricolă colectivă „înainte” din regiunea Baia Mare are un efectiv de : 171 bovine (din care 47 vaci), 313 oi, 233 porci și 146 cai-In scopul ajutorării țărănimii muncitoare individuale a colectiviștilor și a gospodăriilor agricole colective în dezvoltarea creșterii animalelor, statul le acordă anual credite și mijloace pentru procurarea reproducătorilor și a vitelor de rasă. In prezent în stațiunile comunale de montă există un număr de 1.170 armăsari, 24.380 tauri, 128.100 berbeci și 12.080 vieri reproducători. Sunt organizate 783 circumscripții zoo-veterinare și 16 spitale veterinare care deservesc animalele țăranilor muncitori, ale gospodăriilor agricole colective, ale membrilor lor și ale gospodăriilor agricole de stat. Călăuzindu-se după Hotărîrea Plenarei C.C. al Partidului Muncitoresc Român din 3-5 Martie 1949, gospodăriile agricole de stat au realizat o creștere simțitoare a efectivelor de animale și păsări. Unele gospodării agricole de stat au obținut rezultate bune în ceea ce privește productivitatea animalelor. Astfel, gospodăria agricolă de stat Chirnogi a obținut în anul 1953 o producție medie de 2,758 litri lapte pe cap de vacă furajată. Gospodăria agricolă de stat Secueni din regiunea Oradea a realizat 5,250 kg. lână pe cap de oaie meninos. Unul din rezultatele de seamă obținute de regimul de democrație populară este creșterea puternică a consumului propriu de produse alimentare în gospodăriile țărănești. Totodată, ca urmare a creșterii continue a populației orășenești, a continuei sporiri numerice a clasei muncitoare, a creșterii cerințelor ei și a necesităților mereu crescânde ale industriei alimentare și ușoare în materii prime, a crescut consumul orășenesc de produse animale. Față de nevoile de consum sporite ale populației, șeptelul, producția de carne și alte produse pe cap de animal și calitatea lor au crescut într-o proporție necorespunzătoare. Aceasta a dus la o neconcordanță între nevoile de consum ale populației și resursele existente de carne, grăsimi, lapte, ouă, lână, etc. La bovine, cabaline și păsări îndeplinirea sarcinilor de ansamblu prevăzute în planul cincinal este mult rămasă în urmă. Această rămânere în urmă se resimte deasemeni în ce privește creșterea proporției de oi de rasă cu lână fină și semifină, față de totalul efectivului de ovine. Nu au fost îndeplinite decât în mică măsură sarcinile de îmbunătățire a râmizilor (tigaizare). Deasemeni, procentul redus de vaci față de efectivul total de bovine constitue o piedică serioasă pentru sporirea efectivelor și pentru mărirea producției globale de lapte. Sfaturile populare și organele agricole nu au acordat creșterii cailor atenția corespunzătoare, cu importanta acestei ramuri. In multe gospodării agricole de stat si gospodării agricole colective se observă o neîndestulătoare preocupare pentru îngrijirea, hrănirea și folosirea cailor la munci. Nu există un număr suficient de căruțe și harnașamente pentru cai, ceea ce împiedică folosirea lor rațională la transport și la muncile agricole. Din cauza slabei preocupări pentru îngrășarea animalelor pe pășune și în grajduri, tăierii animalelor tinere și cazurilor frecvente de sterilitate la femele în gospodării agricole colective, gospodării agricole de stat și gospodării țărănești individuale se înregistrează în fiecare an pierderi atât pentru economia națională cât și pentru țăranii muncitori. Situația nefavorabilă în domeniul creșterii animalelor se datorește în primul rând producției și aprovizionării nesatisfăcătoare de furaje. Planul cincinal prevede o creștere a suprafețelor de plante furajere de 143 la sută față de 1950 și o ridicare corespunzătoare a randamentului furajelor la hectar. Sarcinile prevăzute pentru anii 1951-1953 au fost realizate numai în parte, la aceasta contribuind și seceta. In multe raioane semănatul ierburilor se face pe o scară redusă. Producția la hectar a pășunilor și fânețelor naturale și a ierburilor semănate este încă scăzută. Este neglijată cultura rădăcinoaselor și bostănoaselor furajere, precum și a porumbului de siloz și a floarei soarelui, care sunt cele mai valoroase și mai productive culturi pentru nutreț murat, se neglijează și sarcipa ameliorării și folosirii raționale a fânețelor și năsurilor naturale. O lipsă serioasă o constitue și întârzierea în fiecare an a recoltării fânurilor cultivate și naturale, ceea ce duce la însemnate pierderi cantitative de nutrețuri și la scăderea valorii lor nutritive. Insilozarea nutrețurilor este slab organizată. In multe gospodării agricole colective nu se acordă atenția suficientă asigurării fondului de furaje necesar pentru creșterea animalelor proprietate obștească și nu se respectă statutul gospodăriilor agricole colective privitor la repartizarea furajelor. Cantitățile de furaje fibroase și concentrate se repartizează în mare parte în contul zilelor-muncă, prestate, animalele, proprietate obștească din gospodăriile agricole colective rămânând în unele cazuri neasigurate cu furajele necesare. Sfaturile Populare, organele agricole locale nu acordă ajutor suficient gospodăriilor agricole colective în organizarea fermelor de animale și păsări, în crearea bazei furajere, construirea adăposturilor pentru animale și pregătirea cadrelor necesare pentru creșterea animalelor. De asemenea, nu se dă ajutor suficient colectiviștilor la procurarea animalelor proprietate personală și la asigurarea acestor animale cu nutrețuri și pășuni. In producția si reproducția animalelor nu se acordă atenția cuvenită îmbunătățirii calității lor. Insămânțarea artificială a animalelor domestice, procedeu care dă posibilitatea de a spori într’un timp mai scurt numărul animalelor cu o productivitatea mai mare, se aplică insuficient, îngrijirea zootehnică-veterinară este organizată în mod nesatisfăcător, rețeaua zootehnică-veterinară la regiuni și raioane fiind insuficientă In unele raioane starea sanitară a animalelor lasă de dorit, atât în sectorul socialist, cât și la gospodăriile individuale ale țărănimii muncitoare. Intr’un ritm încet se introduc în domeniul creșterii animalelor realizările științei și experienței înaintate. Prevederile zootehminimului, factor important în sporirea șeptelului, și în ridicarea productivității animalelor nu sunt încă în mod consecvent aplicate. Munca institutelor de cercetări științifice are un caracter mai mult abstract și rămâne în urma cerințelor practice ale zootehnicii. Cu totul nesatisfăcător se popularizează și se introduc în producție realizările fruntașilor în creșterea animalelor. Mecanizarea în domeniul zootehnic este slabă introdusă în gospodăriile agricole de stat și gospodăriile agricole colective : mecanizarea strângerii și prelucrării furajelor, a lucrărilor de ameliorare a pășunilor și fânețelor, precum și a lucrărilor care necesită un volum mare de muncă la fermele zootehnice, ca prepararea nutrețurilor, adăpatul și mulsul vacilor, tunsul oilor și transportul în interiorul fermei este introdusă în foarte mică măsură. Stațiunile de mașini și tractoare nu se ocupă deloc de mecanizarea lucrărilor grele în ramura creșterii animalelor din gospodăriile agricole colective. In multe gospodării agricole și herghelii ale statului și gospodării agricole colective nu sunt asigurate adăposturi suficiente pentru animale și păsări, iar cele existente nu se repară la timp; animalele se adăpostesc în condițiuni nesatisfăcătoare, ceea ce duce la scăderea productivității, îmbolnăvire și mortalitate, mai ales la animalele tinere. Aprovizionarea gospodăriilor agricole și hergheliilor statului si a gospodăriilor agricole colective cu materiale de construcții este slab organizată. Există deficiente serioase în pregătirea si folosirea specialiștilor si cadrelor de conducere din domeniul zootehnic. Nu este suficient organizată calificarea cadrelor de masă (brigadieri, mulgători , îngrijitori, ciobani, grăjdari, îngrijitori de păsări, etc.), pentru deservirea animalelor din gospodăriile agricole colective, din întreprinderile agricole și hergheliile statului și din gospodăriile individuale ale țăranilor muncitori. La gospodăriile de stat nu a fost creată o bază furajeră satisfăcătoare, nu se folosesc în mod suficient posibilitățile existente pentru mărirea efectivului de animale și păsări, în proporții foarte mici se produc și se folosesc nutrețurile suculente și mai ales nutrețul murat. In urma recoltelor scăzute la hectar a culturilor simitare, balanța furajeră a acestor gospodării este încă deficitară la furajele concentrate. Ca urmare a organizării proaste a muncii nu se îndeplinesc sarcinile privind mărirea productivității animalelor, din care cauză prețul de cost al cărnii, laptelui, lânei și al altor produse animale este mare. Toate aceste lipsuri serioase în dezvoltarea creșterii animalelor sunt rezultatul faptului că Ministerul Agriculturii și Silviculturii, Sfaturile Populare și organele agricole locale îndrumează în mod nesatisfăcător dezvoltarea acestei ramuri importante a agriculturii. Drept urmare, an de an, planul de stat privind dezvoltarea creșterii animalelor și predarea produselor animale către stat nu se îndeplinește. Gospodăriile individuale ple țărănimii muncitoare nu au fost suficient stimulate la creșterea vitelor. Dezvoltarea creșterii vitelor în gospodăriile individuale ale țăranilor muncitori a fost serios stânjenită datorită insuficientei întrețineri a izlazurilor comunale și a altor terenuri care formează baza furajeră a șeptelului gospodăriilor individuale, a posibilităților reduse de a obține credite pentru achiziționarea, dezvoltarea și creșterea vitelor, a insuficientei asistente zoo-veterinare, precum și a folosirii vitelor îngrășate și vacilor de lapte la munci grele și la transport. Pentru îndreptarea acestei stări de lucruri, potrivit Hotărîrilor Plenarei lărgite a C.C al P.M.R. din 19-20 August 1953, este necesar să se aplice un program de măsuri menite să stimuleze și să sprijine creșterea animalelor î n gospodăriile individuale ale țăranilor muncitori cât și în gospodăriile colective, în întovărășirile agricole și zootehnice și în întreprinderile agricole zootehnice ale statului. Aceasta va avea drept rezultat întărirea schimbului de mărfuri între oraș și sat, consolidarea și dezvoltarea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare sub conducerea clasei muncitoare. Mărirea continuă a efectivului de animale și păsări, odată cu sporirea productivității lor, mărirea producției globale și a producției marfă de carne, grăsime, lapte, lână, ouă și alte produse animale, este una din cele mai importante probleme ale dezvoltării agriculturii în Republica Populară Română și o sarcină permanentă a Ministerului Agriculturii și Silviculturii, a Sfaturilor Populare, a organelor agricole, a țăranilor muncitori individuali, a colectiviștilor, a muncitorilor din gospodăriile agricole de stat, din herghelii si ferme de stat si a specialiștilor din domeniul zootehnic. Aceasta obligă Ministerul Agriculturii și Silviculturii, Sfaturile Populare și organele agricole locale de a lichida lipsurile existente în munca de creștere a animalelor și de a asigura o astfel de creștere a numărului de animale si o astfel de mărire a productivității lor încât în următorii 2-3 ani să asigure o simțitoare îmbunătățire a aprovizionă ART. 1. — Sarcina principală în domeniul creșterii animalelor în anii 1954- 1956 este de a asigura o simțitoare îmbunătățire a aprovizionării populației muncitoare de la orașe și sate cu produse animale si a industriei ușoare si alimentare cu materiile prime necesara producerii bunurilor de larg consum. Pentru îndeplinirea acestei sarcini sunt necesare : a) creșterea continuă a efectivelor de animale și păsări și îmbunătățirea speciilor și calității lor, ținând seamă de condițiile specifice ale regiunilor țării noastre; b) sporirea productivității animalelor și păsărilor în ceea ce privește randamentul de carne și grăsime, producția de lapte, lână, ouă și alte produse animale; c) lărgirea suprafețelor însămânțate cu plante furajere și sporirea productivității lor la hectar, precum și îmbunătățirea pășunilor și fânețelor naturale ; d) introducerea pe scară largă a mecanizării în domeniul creșterii animalelor, în producerea nutrețurilor și în alte lucrări care cer un mare volum de muncă la fermele agro-zootehnice ; e) asigurarea întregului efectiv de animale și păsări cu adăposturi pentru îngrijirea, păstrarea și creșterea lor rațională: f) îmbunătățirea temeinică a îngrijirii zootehnice și veterinare a animalelor și păsărilor, aplicarea consecventă a zootehminimului, odată cu mobilizarea maselor în vederea combaterii bolilor infecto-contagioase ale animalelor și păsărilor: g) dezvoltarea cercetărilor științifice zoo-veterinare în scopul studierii și rezolvării problemelor legate de creșterea numerică și calitativă a animalelor și păsărilor, de creșterea raselor noi de animale și păsări și mărirea productivității lor; h) îmbunătățirea sistemului de pregătire a cadrelor zootehnice și veterinare, necesare tuturor ramurilor de activitate legate de dezvoltarea creșterii animalelor; i) îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai ale lucrătorilor și specialiștilor din domeniul creșterii animalelor. Această sarcină principală poate înfăptuită prin cointeresarea și îndrufmarea țăranilor muncitori individuali în mărirea și îmbunătățirea șeptelului, prin cointeresarea, îndrumarea și întărirea organizatorică economică gospodăriilor agricole colective și întra părășirilor agricole, printr’o justă planificare și organizare a muncii gospodăriilor agricole de stat în vederea dezvoltării continue a creșterii animalelor și sporirii productivității lor. ART. 2. — Ținând seama de sarcinile prevăzute în planul cincinal pentru anii 1954—1955 trebue : a) Să se ajungă până la sfârșitul anului 1956 cel puțin la următoarele efective de animale pe total R.P.R.: — Bovine total 4.930.000 capdin care: ART. 4. — Pentru a ajunge la sfârșitul anului 1956 la efectivul de 4.930.000 bovine, din care 2.365.000 vaci, urmărim îndeosebi creșterea numerică a raselor pentru lapte și carne ’ a) Se va da o atenție deosebită măririi și îmbunătățirii bovinelor din rasele : Switz (brună) în raioanele : Sighet, Vișeu, Ovaș, Lăpuș și Baia Mare. Siementhal în raioanele : Tg. Mureș, Odorhei, Mediaș, Agnita, Stalin, Sf. Gheorghe, Rupea, Jibou, Lugoj și Sânnicolaul Mare, Timisoara, Pintzgau în raioanele : Sebes, Sibiu, Hateg, Vatra Dornei, Câmpulung și Gura Humorului. Roșia de stepă în raioanele : Constanta si Medgidia. Sură de stepă raioanele:Trisești, Iași, Codăesti si Vaslui. b) Ministerul Agriculturii si Silviculturii și Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru a asigura în cursul anilor 1954-1956 cu tauri de calitate superioară întregul efectiv de vaci din gospodăriile țărănești individuale, din gospodăriile agricole colective și întreprinderile agricole ale statului. Se vor lua măsuri pentru folosirea justă a reproducătorilor și asigurarea unei bune îngrijiri, întrețineri și hrănire a acestora. c) Pentru a mări producția totală de lapte și a asigura creșterea numerică a efectivului, prin mărirea natalității, se vor lua toate măsurile de sporire a numărului de vaci de prăsilă în gospodăriile individuale țărănești, în gospodăriile agricole colective, în fermele și întreprinderile agricole de stat, astfel ca până la sfârșitul anului 1956 proporția numărului vacilor în efectivul total de bovine să ajungă la 48 la sută pe țară, iar în zonele din jurul orașelor și centrelor industriale la cel puțin 60 la sută. Planul de efective la bovine se va considera îndeplinit numai când se va îndeplini și planul numeric la vaci. Pentru a asigura realizarea măririi efectivului de vaci, Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare regionale sunt obligate să facă cunoscut Comitetelor Executive ale Sfaturilor ART. 7.—Ministerul Agriculturii, Silviculturii și Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru mărirea continuă a efectii populației muncitoare de la orașe și sate cu produse alimentare și a industriei ușoare cu materii prime. Sfaturile populare și organele agricole au sarcina să contribue la sporirea vigilenței politice a țăranilor muncitori, a colectiviștilor, a muncitorilor, din gospodăriile agricole de stat, herghelii și ferme de stat, împotriva încercărilor unor elemente chiaburești și a altor elemente dușmănoase de a frâna și submina îndeplinirea măsurilor pentru dezvoltarea creșterii animalelor. Ministerele și Sfaturile Populare au sarcina de a îndruma țărănimea muncitoare, pe colectiviști și pe muncitorii din gospodăriile agricole, hergheliile și fermele de stat, în vederea îndeplinirii și depășirii programului de măsuri privind dezvoltarea creșterii animalelor, în vederea măririi efectivului de animale și păsări, creșterii productivității lor și consolidării și lărgirii bazei furajere, vaci 2.365.000 cap. Ovine total 13.800.000 ” din care : oi și mioare 9.600.000 ”— Porcine total 4.600.000 ” din care : scroafe 700.000 ” — Cabaline total 1.240.000 ” din care: iepe 445.000 ” — Iepuri de casă total 1.000.000 ” — Numărul total al familiilor de albine 1.100.000 fam. b) Să se obțină o producție în 1956, pe can de animal de cel puțin : — Lapte de vacă 1.300 str. din care lapte muls 800 str. — Lână fină și semifină 2,5 kg. — Lână groasă 1,8 kg. — Ouă de găină 80-90 buc. c) Să se extindă culturile de plante furajere cultivate pentru producerea de fânuri, rădăcinoase furajere și nutrețuri pentru siloz, astfel ca, în cursul anului 1956 să se ajungă până la 1.300.000 ha, în total din care : — Ierburi perene vechi 645.000 ha. — Ierburi perene noi 140.000 ” •— Ierburi anuale 370.000 ” din care: Iarbă de Sudan 65.000 ” — Rădăcinoase și bostănoase furajere 75.000 ” — Culturi pentru siloz 70 000 ” d) Să se sporească producția de furaje la unitatea de suprafață, astfel ca în anul 1956 să se obțină cel puțin : — Fân de ierburi perene 3.900 kg/ha. — Fân de ierburi anuale 3.000 kg/ha. ■— Rădăcinoase furajere 23.000 kg/ha. — Nutrețuri pentru însilozat 23.000 kg/ha. — Fânuri naturale 2.200 kg/ha. Asigurarea bazei furajere și a randamentelor prevăzute la hectar este condiția esențială pentru rezolvarea sarcinilor în domeniul creșterii animalelor în anii următori. ART. 3.: — Producția animală și produsele animale trebue să ajungă la sfârșitul anului 1956 la : Carne și grăsimi cca. 600.000 tone. Lapte de vacă cca. 20.500.000 hectolitri. Lână total 25 400 tone. Ouă cel puțin 2.000.000.000 bucăți, îndeplinirea programului de măsuri pentru dezvoltarea creșterii animalelor va asigura pe lângă o sporire apreciabilă a veniturilor și consumurilor proprii ale gospodăriilor agricole colective, ale colectiviștilor, ale țăranilor muncitori individuali, sporirea însemnată a consumurilor oamenilor muncii de la orașe. Resursele fondului de stat — bază a sporirii consumului oamenilor muncii de la orașe — vor crește în 1956 față de 1953. La carne și grăsime cu circa 140.000 tone, ajungând la circa 300.000 tone. La lapte de vacă cu circa 1.100.000 hectolitri, ajungând la circa 3.000.000 hectolitri. La lână cu circa 4.000 tone, ajungând la circa 14.000 tone.. La ouă cu circa 200 000.000 buc, ajungând la cel puțin 300.000.000 bucăți. Populare raionale sarcinile cu privire la creșterea luncilor. d) Se recomandă gospodăriilor individuale țărănești și gospodăriilor agricole colective și se obligă fermele și întreprinderile agricole de stat să hrănească vacile cu rațiile complete și în funcție de greutatea vie și productivitatea lor, să asigure pășuni bune pentru vacile de lapte, să organizeze folosirea pășunilor naturale prin pășunat pe parcele, întreținerea vitelor în adăposturi de vară de pășuni, pășunat de noapte în timpul verii și hrănirea suplimentară cu nutreț verde și concentrat, pentru a înlătura scăderea producției de lapte, care se datorește lipsei de furaj verde în hrana vacilor vara și întreținerii lor proaste pe timpul iernii. Să se înființeze în fiecare comună, în fiecare gospodărie agricolă colectivă și gospodărie agricolă de stat, adăpător atât la pășune cât și la grajd. ART. 5 — Pentru îmbunătățirea calității și sporirea resurselor de carne Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare vor da îndrumări gospodăriilor agricole colective și gospodăriilor individuale țărănești cu privire la măsurile tehnico-organizatorice pentru condiționarea și îngrășarea bovinelor și vor asigura, deasemeni, începând din anul 1954, condiționarea și îngrășarea pentru carne a tăurașilor peste un an, inapți pentru reproducție și muncă. ART. 6. — Pe măsura asigurării gospodăriilor agricole colective și gospodăriilor individuale țărănești cu cai, boi de muncă și mijloace mecanice. Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare, vor lua măsuri de a nu se admite utilizarea vacilor la munci agricole de orice fel. Se recomandă gospodăriilor agricole dolective și gospodăriilor individuale țărănești, ca începând din anul 1954, să lase anual un număr de tăurași pentru reproducție și să destinde un număr corespunzător dintre ei completării necesarului de boi de muncă. tivului de oi, în special a celor din rasele cu lână fină și semifină, astfel încât efectivul de ovine să ajungă la sfârșitul anului 1956 la cel puțin 13.800.000 capete din care 9.600.000 oi și mioare. Pentru dezvoltarea creșterii oilor, mărirea procentului de fecunditate, îmbunătățirea calității și sporirea producției de lână, o atenție deosebită se va acorda dezvoltării efectivului de oi din rasa merinol în raioanele Criș, Salonta, Oradea, Săcueni, Cărei, Constanța, Babadag, Macin și Medgidia ; din rasa tigaie în raioanele Sf. Gheorghe, Stalin, Sinaia, Mizil, Buzău, Măicănești, și Fetești; din rasa karakul în raioanele Botoșani, Dorohoi și Trușești; din rasa turcană în raioanele Tg. Neamț, Piatra Neamț și Sibiu. ART. 8. — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare vor asigura în cursul anilor 1954—1955 numărul necesar de berbeci reproducători de calitate bună, corespunzător efectivului de ovine, femele din gospodăriile individuale țărănești, gospodăriile agricole colective și din fermele și întreprinderile agricole de stat; vor organiza folosirea rațională a berbecilor și o mai bună îngrijire, întreținere și hrănire a reproducătorilor ART. 9. — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare vor lua măsurile necesare efectivului de ovine cu pentru mărirea lână fină și semifină. Se interzice organizarea montei oilor cu lână fină și semifină, cu berbeci cu lână groasă. Se vor scoate toți berbecii cu lână groasă din turmele de oi cu lână fină și semifină, precum și din turmele de oi cu lână groasă destinate a fi încrucișate cu berbeci cu lână fină și semifină. ART. 10. — Spre a se asigura condiții prielnice pentru sporirea numărului de oi merinos se interzice mulgerea acestora în întreprinderile agricole de stat. Se recomandă gospodăriilor agricole colective și gospodăriilor individuale țărănești să oprească și ele mulgerea oilor merinoi. ART. 15. — In scopul satisfacerii necesităților economiei naționale în aprovizionarea populației cu carne și grăsimi. Ministerul Agriculturii Silviculturii. Ministerul Industriei Alisimentare. Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru mărirea continuă a efectivului de porcine, îmbunătățirea calității și mărirea productivității lor, astfel încât efectivul de porcine să ajungă până la sfârșitul anului 1956 la cel puțin 4.600.000 capete, din care circa 700.000 scroafe. Creșterea porcinelor se va orienta în direcția măririi efectivelor din rasele pentru grăsime și din rasele mixte (carne și grăsimi). Se va da o atenție deosebită rasei mangauta în regiunile Oradea, Arad și Baia Mare și în raioanele Tulcea, Hârșova, Fetești, Călărași și Corabia; varietății Basna în regiunea Stalin și în raioanele Tg. Mureș, Odorhei și Aiud; și rasei Alb de carne, în regiunea Suceava și în raioanele Timișoara, Deta, Sânnicolaul Mare și Stalin. ART. 16. —• In scopul îndeplinirii planului de creștere a efectivului de porcine și al măririi prolificității porcinelor. Ministerul Agriculturii și Silviculturii. Sfaturile Populare sunt obligate să asigure în cursul anilor 1954-56 numărul necesar de vieți de rasă de la ART. 18. — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și sfaturile populare vor lua masuri pentru sporirea efectivului de cabaline și îmbunătățirea lor calitativă, astfel încât să ajungă până la sfârșitul anului 1956 la cel puțin 1.240.000 capete — din care 445.000 iepe — combătând atitudinea de subapreciere a importanței creșterii cabalinelor. In viitor creșterea cabalinelor se va face în direcția sporirii efectivului de cai pentru agricultură și transporturi, îmbunătățindu-se însușirile cailor din rasele locale mai valoroase. Se va acorda o atenție deosebită creșterii cailor din rasa Lipitană în raioanele: Făgăraș și Sibiu ; din rasa Nonius în raioanele: Deta, Timișoara, Sânnicolaul Mare, Arad, Criș, Stalin și Rupea; din rasa Hutul în raioanele: Câmpulung, Vatra Dornei și Rădăuți și varietății calului dobrogean în raioanele Constanta și Medgidia. ART. 19. — Pentru îndeplinirea sarcinii de mărire a efectivului de cabaline, Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare sunt obligate să asigure în cursul anilor 1954— 1956 numărul de armăsari amelioratori, corespunzător efectivului de iepe din gospodăriile individuale țărănești, gospodăriile agricole colective și gospodăriile agricole de stat, să organizeze folosirea rațională a armăsarilor și să îmbunătățească îngrijirea, întreținerea și hrănirea iepelor mame și a armăsarilor. ART. 20 — începând din anul 1954 se va introduce monta obligatorie tuturor iepelor în vârstă de peste 3 ani, apte de reproducție, din gospodăriile individuale țărănești, gospodăriile agricole colective, întreprinderile agricole zootehnice ale statului și din alte gospodării. Sfaturile populare regionale au dreptul de a folosi în perioada campaniei de montă, în stațiunile de montă, toți armăsarii de rasă și ameliorați, apți pentru reproducție, indiferent cui aparțin ei exceptând armăsarii din hergheliile de stat și depozitele de armăsarii. Prin hotărîri ale comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale se vor stabili tarife de plată către proprietarii ai căror armăsari sunt întrebuințați la montă. Se interzice categoric sfaturilor populare să folosească la munci armăsari reproducători selecționați pentru montă. ART. 21 — Ministerul Agriculturii și Silviculturii este obligat. ART 25. — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru mărirea efectivului de păsări în gospodăriile individuale țărănești, în gospodăriile agricole colective și în gospodăriile agricole de stat, folosindu-se la maximum condițiile naturale favorabile, existente în țară . Se scutesc gospodăriile agricole colective, gospodăriile personale ale colectiviștilor și gospodăriile individuale țărănești, care aplică îndrumarea de mai sus, de predarea către stat a cotelor obligatorii de lapte de la oile de rasă merinos. ART. 11. —Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare sunt obligate a lua măsuri pentru creșterea continuă a efectivului de oi din rasa karakul, pentru îmbunătățirea muncii de reproducție în creșterea oilor de rasă karakul, și îmbunătățirea calității pielicelelor. Pentru mărirea efectivului de oi din rasa karakul se recomandă gospodăriilor individuale țărănești, gospodăriilor agricole colective și colectiviștilor, ca în zonele prevăzute pentru creșterea acestor oi să încrucișeze oile din rasa turcană cu berbeci karakul și să asigure menținerea și creșterea mieluțelor de rasă karakul. ART. 12. — In scopul măririi producției de lapte și a pielicelelor de la oile cu lână groasă, Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare vor îndruma creșterea în gospodăriile individuale țărănești și în gospodăriile agricole colective a oilor din rasa turcană, cu o producție mare de lapte și pielicele de calitate bună, asigurând creșterea și folosirea rațională la montă a berbecilor care provin de la oi cu producții mari de lapte și dau pielicele de bună calitate. ART. 13 — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru îmbunătățirea între tinerii și hrănirii oilor și pentru asigurarea cu pășuni și adăpători bune a întregului efectiv de oi din gospodăriile individuale țărănești, gospodăriile agricole colective și din întreprinderile agricoli zootehnice ale statului. ART. 14. — Pentru mărirea cantității de lână și care se recomandă gospodăriilor individuale țărănești, gospodariilor colective si colectiviștilor săi nu sacrifice pentru carne berbecuti și’j bătălii sub vârsta de 1 an. litate superioară, corespunzător întregului efectiv porcin femei din gospodăriile agricole colective și gospodăriile individuale țărănești, întreprinderile agricole de stat, să organizeze folosirea rațională a vierilor la montă și să îmibunătățească îngrijirea, întreținerea și, hrănirea scroafelor și vierilor-ART. 17. — Se obligă fermele si-1, întreprinderile agricole zootehnice, ale statului și se recomandă gospodăriilor, individuale țărănești și gospodăriilor, agricole colective să organizeze pășuni artificiale — și în special lucerniere —• pentru porcine, să asigure întregul efectiv de porcine cu furaje suculente și concentrate, să introducă culturi speciale de porumb-boabe, sfeclă, napi și cartofi, să ia măsuri pentru însilozarea furajelor, pentru pregătirea și introducerea. în alimentația porcilor, pe scară largă a făinei de fân, de lucernat și trifoi, să intensifice îngrășarea porcilor pentru grăsime și pentru carne și grăsime, folosind în acest scop în primul rând purceii din fătările de primăvară. Pentru obținerea unei producții mai mari de carne și grăsime se va apilica pe o scară largă metoda încrucișării artificiale, folosind pentru aceasta vieri reproducători din rasele pentru grăsiime și pentru carne și grăsime. a) Să stabilească specializarea hergheliilor, în ceea ce privește creșterea și înmulțirea cailor de rasă și în cursul anului 1954 să întocmească planul organizatorico-economic al dezvoltării în perspectivă a fiecărei herghelii. b) Să organizeze 3 herghelii noi in regiunile Arad, Autonomă Maghiară și Oradea si 2 depozite de armăsari în regiunea Arad si Cluj. ART. 22. — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și sfaturile populare sunt obligate să organizeze, începând din anul 1954, pe lângă herghelii, depozite de armăsari, gospodării agricole de stat și gospodării agricole colective, centre pentru creșterea mânjilor obținuți în gospodăriile proprii și a celor cumpărați de la gospodăriile individuale țărănești. Numărul mâijilor ce vor fi crescuți în acest fel se stabilește până în anul 1956 inclusiv, la cel puțin 22.500. Acești mâiji vor fi folosiți, în primul rând, pentru completarea efectivului propriu de cai al gospodăriilor respective, iar excedentul de mânji, după înțărcare — însă nu mai devreme de vârsta de 6-7 luni — vor fi vânduți „întreprinderii de Stat pentru Cumpărarea și Vânzarea Animalelor de Rasă și Muncă“. Ministerul Finanțelor, la propunerile Ministerului Agriculturii și Silviculturii, va aloca în fiecare an creditele necesare gospodăriilor agricole colective și mijloacele financiare necesare gospodăriilor agricole de stat, hergheliilor și depozitelor de armăsari care au sarcina de a organiza centre de creștere a mâinilor. ART. 23. — Ministerul Agriculturii și Silviculturii și sfaturile populare sunt obligate să asigure baza furajeră în fiecare gospodărie agricolă de stat, herghelie, depozit de armăsari și în celelalte gospodării agricole care au ferme de creșterea cailor — repartizând în acest scop suprafețele necesare — și să organizeze hrănirea și întreținerea rațională a cailor și creșterea dirijată a mâinilor. ART. 24. — Comitetul de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole și Ministerul Agriculturii și Silviculturii sunt obligate ca, începând din anul 1954, să stabilească anual pentru fiecare herghelie și depozit de armăsari astfel de sarcini cu privire la predarea către stat a produselor agricole și animale încât să lase hergheliilor și depozitelor de armăsari cantitățile necesare de semințe de concentrate și de furaje, pentru creșterea păsărilor de apă. In scopul îndeplinirii planului de sporire a efectivului de păsări, Ministerul Agriculturii și Silviculturii și Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare regionale sunt obligate : (Continuare în pag. 3-a) LEGEA privitoare la măsurile pentru dezvoltarea creșterii animalelor, în anii 1954-1956, în Republica Populară Română CAPITOLUL I Sarcina principală în domeniul creșterii în anii 1954-1956 CAPITOLUL II Creșterea bovinelor CAPITOLUL III Creșterea efectivelor de ovine și ridicarea productivitățîi lor animalelor CAPITOLUL IV Creșterea numerică a efectivului de porcine și ridicarea productivității lor CAPITOLUL V Creșterea cabalinelor CAPITOLUL VI Creșterea păsărilor și animalelor mici i