Steagul Roşu, mai 1955 (Anul 10, nr. 713-738)

1955-05-01 / nr. 713

(Pag. 2-a)' Povestire de 1 Mai Treceau pe stradă-n cititul dimineții Școlari, ostași și muncitori treceau. Bătrini purtînd la tîmple neaua vieții, Cu nepoțel de mină, surîdeau ! Orașul tot, cu fabrici și uzine întinerite, răsunau urale, Cu steaguri fluturînd spre zări senine Mulțimile se revărsau la vale­­ in parcul nou, o rază de la soare Pin flori de vișini, caldă, luneca . Sub ei, o mamă-n strai de sărbătoare Pruncului drag, așa ii povestea: Copilul meu, tot ce acum îți spun. Păstrează-n suflet ca pe-o flăcăruie, Și-n anii luminoși ce se adun, Să-ți­­ ardă-n singe, -n inimă să-ți suie. — Demult, prin ceața vremii — abia privesc, Era-ntîi Mai și soare ca și-acuma, Parfum de vișini, care Înfloresc Cînd bate ceasul vieții-ntotdeauna, In fața casei, dintr-o mahala, Flamînzi și singuri ne jucam pe-afară, Măicuța, rufe in oraș spăla, Tata intrase-n grevă de cu seară! Bătea o boare cu miros de liliac Și mîngîia bordeiul nost-sărac, Iar noi copiii, care mai de care o așteptam pe mama cu mîncare! Așa a fost [UNK] Cînd seara s-a lăsat Blesteme, voci, în strada prăfuită Ș-un strigăt de femeie istovită! — Noi îngroziți în stradă-am alergat. Acolo­ un om căzut, în loc de singe... In juru-i muncitori, și mama plînge ! Pumnal în suflet chipu-i mi-a pătruns Căci tata era cel de glonț răpus. Un strigăt sfîșie văzduhul serii Din clocotele urii și durerii. Iar glasul mamei, ochii ei de-atunci Și azi îi sunt ca niște mari porunci. Așa, copilul meu, demult, cîndva, Intîiul Mai, așa a fost, așa! Povestea asta, ca o flăcăruie Să-ți ardă-n sînge-n inimă să-ți suie! RADU CÂRNECI Rondel Steaguri, steaguri... Despletindu-și purpura în soare, steaguri, steaguri trec necontenit. MUNCA este cel sărbătorit la această mare sărbătoare. Muncitori cu brațul oțelit duc stindardul clasei muncitoare. Despletindu-și purpura în soare, steaguri, steaguri trec necontenit. Iată S.M.T.-iștii cu tractoare ! Și strungari, cu strunguri au venit Sub drapele trec. Și-așa gătit tot orașul pare-a fi o floare despletindu-și purpura în soare. CICERONE CERNEGURA « S­T F­A­G D­D ROȘU Pentru făuritorii recoltelor bogate Drumul șerpuiește lin, străjuit­ de pomii ce-și împodobesc ramurile în cinstea sărbătorii primăverii. Brazii se înclină în bătaia vîntului, șoptind despre capricioasa primăvară, care, ca o codană zburdalnică, se lasă aș­teptată. O poartă masivă, o firmă cu li­tere roșii și iată că am ajuns la pre­­ventoriul Călugăra destinat muncito­rilor din S.M.T.-uri și gospodării agricole de stat. De jur-împrejur se înalță brazi bătrîni, alături de copaci mai tineri, sădiți de mîna noilor și adevăraților stăpîni din partea locu­­­lui. Nu au trecut mulți ani de cînd a­­ceastă clădire monumentală, și sute­ de hectare din împrejurimi, aparți­neau moșierului Brăiescu, stăpîn nemilos a mii de vieți omenești. To­varășul Ciobanu Vasile, actualul gră­dinar și pomicultor­­ al instituției, își amintește bine de moșierul la care tatăl său a slugărit pînă la moarte. — Dar ce n-aveau boierul și fiul său, Ionel ? Sute de hectare pe l­a noi, pădure la Părincea, în total peste 2000 de ha. de teren... Azi, în locul conacului boieresc se înalță triumfător preventoriul de adulți, unde sute și mii de oameni ai muncii de pe ogoarele patriei vin să-și odihnească trupul, să se recree­ze, să se reîncarce cu putere, încon­jurați de grija și dragostea celor din jur. Trecînd prin sălile strălucind de o pedantă luminoase, curățenie, prin saloanele confortabile și luxoase, ne cuprinde un sentiment de mîndrie și bucurie. Vizitatorii acestei moder­ne și elegante instituții de însănăto­șire sînt acei care cu mîinile lor fău­resc belșugul recoltelor noastre. Ne oprim lîngă tovarășa Bogdan Sofia, o femeie oacheșă, cu ochii nea­­stîmpărați, în ciuda celor 45 de ani pe care îi are. — De unde ești d-ta tov. Bog­dan, de departe ? — Vin din Constanța, de la S.M.T. „Independența“ raionul Ne­gru Vodă. Sunt S.M.T.-istă ! Mîndria cu care a spus ultimele cuvinte ne face s-o întrebăm : — Dar înainte ce erai ? — înainte ? Eram una din sutele de slugi care lucrau pe moșia de peste 1500 de ha. a lui Duca. Greu mai era traiul pe atunci ! Venea bo­ieroaica la cîmp cu „rivolverul“ la brîu, că nu se urnea fără el. I se mai aducea și un scaun cu trei picioare. Se așeza și pîndea pe fiecare cum lucrează. Bătaia era un lu­cru de fiecare zi, însă odată mi-aduc aminte, a împușcat cu mîna ei pe unul din cei ce lucrau pe moșie. Credeți că a pățit ceva ? Nimic. Cît despre viața pe care o trăim astăzi, priviți numai în jurul nostru și veți vedea multe. Iată, eu, de pildă, sînt aici îngrijită cum n-am visat nici la mama acasă. Numai în două săptămîni m-am în­grășat cu peste 2 kg. și pînă plec­am să mă mai îngraș... In ochii S.M.T.-istei a înflorit ceva copilăresc, a reînviat ceva tineresc pe acest chip îmbătrînit înainte de vreme. Trecem prin club, unde perdelele fine, covoarele moi, fotoliile comode, îndeamnă spre odihnă. In acest ceas din preajma înserării, aici animația e mare. Mesele de șah sînt încercuite de șahiști și de suporterii acestora. Iată-l pe tînărul mecanic, Minulescu Gheorghe de la G.A.S. Saraiu, raio­nul Hîrșova, atacînd cu îndrăzneală... In sala de mese coloritul viu al fețelor de masă, bogăția florilor, strălucirea paharelor în ca­re se re­flectă apusul de soare, îți fură ochii. Aici întîlnim pe întîrziații gustării de la ora 5, care abia au terminat cele 3 ore, obligatorii de... somn. Iată-l înfulecînd cu poftă pe mecanicul agricol Bursacovschi Timfote de la G.A.S. Dîlga din Bărăgan, tracto­­rista Mătase Ținea de la G.A.S. Zorleni, Ganenț Vasile de la Centrul mecanic Cluj și alții. Plini de bună­voie, ei se bucură de minu­natele condiții create de partid și guvern celor ce muncesc pe ogoarele patriei. Pentru harnicii muncitori­­ din S.M.T. și G.A.S. s-au amenajat noua bucătărie ultramodernă și sala de mese cu un serviciu ireproșabil. Pen­tru ei, în sala de spectacole se pre­zintă filme și piese, pentru ei va funcționa curînd propriul aparat de proiecție al preventoriului. Pentru șeful de grajd, Moldovanu Alexan­dru de l­a G.A.S. Hîrșova, ca și pen­tru Constantinescu Grigore de la S.M.T. Bărcănești și mulți alții, cîntă difuzoarele în fiecare salon; tot pe dînșii îi așteaptă cele 1200 cărți din bibliotecă. Lor le sînt adre­sate conferințele, programele artistice, serile literare și distractive. Acestea toate, pe lîngă utilajul modern din cabinetul medical, aparatul de raze Röntgen, aparatul de pneumo­ și personalul de specialitate în frunte cu tov. dr. Negoiescu Mihai și su­rorile Pleavăț Aurica și Gabor Iulia. Pe adresa preventoriului sosesc nu­meroase scrisori de la tovarășii care după ce iau primit aici îngrijirile ne­cesare, s-au reîntors acolo unde se dă bătălia pentru pîinea poporului. Tov. Farcaș Francisc de la S.M.T. Timișoara a ținut să arate în scri­soarea sa, elanul cu care a pornit la muncă pentru a răsplăti grija ce i s-a acordat în preventoriu. Din toate scrisorile sosite se desprinde mîndria de a fi constructorul unei vieți noi, într-o țară nouă. * • Cu legitimă mîndrie mă conduce tov. director Maidan Gheorghe prin camerele de la etaj unde sînt saloa­nele de femei, prin sala de pinpong, prin întreg localul minuțios îngrijit și adaugă cu satisfacție: —­ Avem și gospodărie anexă, clădimi și locuințe pentru personalul instituției, aici pregătim terenul pen­tru o șosea asfaltată ; dincolo — și cu un gest al mîinii arată undeva în apropiere, plantăm brazi și tei pentru viitorul parc pe care-l ame­najăm. Urmînd linia mîinii, întrezărim parcă a­vea parcul. In conti­nuarea acestuia — pe întreg cuprinsul Patriei — mii și mii de bravi muncitori , din uzi și gospodării agricole de S.M.T.­­folosesc fiecare clipă prielnică, stat lu­crează de zor pe ogoarele eliberate. Munca lor contribuie la asigurarea pîinii întregului popor muncitor. SIDONIA GRUNOV are de plăcută destindere în club la sala de mese a preveiitom­ua Nr. 713 12192) PROGRAMUL manifestărilor culturale și sportive din zilele de 1 și 2 Mai 1955 1 MAI Pe scena Teatrului de vară din Parcul Libertății de la orele 16—22 Vor prezenta programe compuse din: cor, dansuri, gimnastică, echipele: Școala hîrtie și celuloză, C.F.R., Muncitorul liber, Proletarul, Steaua roșie, O.C.L»» Produse Industriale, Teatrul de Stat. IN PARCUL GHERUIESTI DE LA ORELE 17-21 Vor prezenta programe com­puse din : cor, dansuri, orchestră, echipele, Partizanul, P.T.T.R., U.R.C.M. PIAȚA MALINOVSKI DE LA ORELE 16-22 Vor prezenta programe artistice compuse din­­ cor, dansuri, taraf popular, echipele: Școala metal fete și băieți, Școala pedagogică fete și taraful popular. LA CĂMINELE CULTURALE C.F.R., Gherăiești, Șerbănești, Dr. Aroneanu. DE LA ORELE 17-19 Vor prezenta programe artistice echipele : T.C.U.P., U.R.C.M., Liceul de fete, fabrica de confecții „Ba­căul“. 2 MAI Pe scena Teatrului de vară din parcul Libertății de la orele 16—21 Vor prezenta programe compuse din: cor, orche­stră, spectacol de estradă, echipele : Sindicatul în­­vățămînt, O.C.L.—Alimentara, Partizanul, Vin-Alcool, Teatrul de Stat PARCUL GHERUIESTI DE LA ORELE 16,80-19,30 Vor prezenta programe artistice echipele: xul C.F.R., O.C.L.—Industrial, Proletarul. PIAȚA MALINOVSKI DE LA ORELE 16-19 Vor prezenta programe artistice compuse din: cor, dansuri, orchestră, echipele : Școala metal-fete și băieți, Steaua roșie și fanfara Steaua roșie. Pe stadionul „Libertății“, se vor desfășura următoarele competiții sportive : 1 MAI o­ra 15 — Deschiderea competițiilor prin defilarea sportivilor participanți. Flamura roșie Bu­ora 15,30 — Fotbal juniori ■ huși — Flamura roșie Bacău. ora 15,30 — Volei feminin — Selecționata sindicală — Selecționata școlară.­­ ora 16,30 — Baschetbal feminin — Selecționata sindicală — Dinamo Bacău. ora 16,30 — Ansamblu­l de gimnastică (600 sportivi)­ ora 17,30 — Box — Reprezentativa oraș Bacău — Reprezentativa P. Neamț și Bicaz. 2 MAI ora 10 — Atletism faza regională cupa „1 Mai*** ora 10,30 — Fotbal — Campionat republican — Vo­ința Fălticeni —Dinamo Bacău. or­a 14,45 — Handbal feminin, campionat regional­ Dinamo Bacău—Progresul Tg. Ocna. TEREN STEAUA ROȘIE: FOTBAL ora 10,30 — Progresul—Constructorul TEREN C.F.R. : FOTBAL ora 10,30 — Flacăra T.C.U.P.—Locomotiva P.T.T.R. Complex Oameni și fapte din... 1956 " 'Sectorul A. al fabricii de Confecții.­­Așezate simetric, una lîngă alta, brigăzile de producție sunt în plin efort. Zgomotul uniform al motoare­lor electrice te cuprinde deodată. Dar îndată te obișnuiești și acest huruit devine domol, se distinge fiecare motor de prin apropiere. In această dimineață, e o forfotă neobișnuită. Se introduce un nou sortiment de costum vătuit. De-a lungul brigăzii la care este introdus, o serie de tehnicieni, special mobili­zați în acest scop, îndrumă cîte 3-4 muncitori la operațiile respective. Ajutorul de maistru, Tereza Fekete — șeful de brigadă cum i se mai spune — aleargă ba la alimentator sau jos la sala de croit, ba la un muncitor din mijlocul brigăzii unde se produse o gîtuire a cicuitului. Pe frunte i se observa mici broboane de sudoare. E și normal. Totdeauna cînd se introduce un nou sortiment, chiar unul care s-a mai lucrat. La început ai neplăceri. Ori că unii au uitat operația, ori că un tovarăș venit de curînd în brigadă cere mai mult ajutor. M-am apropiat de ea și am între­bat-o cum merge lucrul. — Ieri am scos pe brigadă 62 de bucăți. Azi cred că o să facem cel puțin 70. Să scoți din a doua zi 70 de bucăți, nu-i glumă. Prin orga­nizarea și disciplina brigăzilor ce le conduce, a reușit să fie în frunte. Și tehnicienii sunt mulțumiți. Produsele confecționate de brigăzile 5 și 6 sunt de calitate bună. Munca continua cu încordare. Acele ceasornicului indicau ora 9. Motoa­rele amuțită, împreună cu Tereza, m-am îndreptat înspre salonul mare din celălalt sector, la mașina A­­nei — sora ei. La fel de curioasă —ca și mine dealtfel — începu cu în­trebările. In timp ce mîncau, schim­bau păreri despre noul sortiment. — Știi Ana, produsul nou e mult mai complicat. Are buzunare și b­a­­toane. — Dar ce­i ce-i vor purtă vor fi mai mulțumiți, nu ? — Cred. Dar să vezi că au și ma­terial mai bun. Pauza era pe sfîrșite. Tereza se în­dreaptă cu graba-i obișnuită la brigă­zile ei. Prin ferestrele largi, razele soarelui luminau cu putere salvanele. Motoarele reîncepură cîntul. In minte mi-au revenit cîteva în­­tîmplări cunoscute. Ianuarie 1950. In orașul Bacău se deschisese de cîteva luni o nouă fa­brică — fabrica de confecții. Din o­­raș și din împrejurimi veneau zi de zi zeci de muncitoare cu și fără ca­lificare, dornice să înceapă o viață nouă, să ajute la construirea unui viitor mai fericit. Printre acestea era și o tînără fată, Tereza Fekete. Ceru să fie încadrată ca muncitoare. După cîteva minute, a fost pusă la probă la mașina de cusut. In obraji, îi apărură pete mari de roșeață. Nu știa să pună nici ața în ac. Maria Diaconescu — tehnicianul — observă cum o lacrimă apăru în ochii noii venite, înțelese. Nu știu nimic. — Și ce vrei să faci ? — Vreau să devin o muncitoare calificată și voi învăța cu sîrguință dacă mă primiți. Suișul tov. Tereza Fekete l-aș putea compara cu cel al fabricii. Pe atunci, funcționau doar cîteva brigăzi. Mași­nile de cusut, erau acționate cu pi­ciorul. Munca era anevoioasă. Cu tot efortul ce se depunea, rezultatele erau destul de mici. Curînd fu insta­lat un utilaj nou, modern, purtînd emblema fabricii noastre construc­toare de mașini, , din Cugir. Noile ma­șini iau stîrnit entuziasm. De astă dată, mașinile erau acționate de mo­toare electrice. Și întrecerea socia­listă luă un nou avînt. De la pro­ducția de lenjerie, fabrica trecu la un nou sortiment mult mai greu și complicat — șalopete și apoi costu­me vătuite. Pentru Tereza Fekete viața căpăta acum un rost. Cursurile școlii de calificare pe care le urma, îi deschideau noi orizonturi. La lec­țiile practice era printre cele bune. Pînă seara tîrziu, învăța mai din notițele luate la cursuri, despre ma­teria primă, despre metode noi de muncă și altele. Cîte erau de Învă­țat ! Nici nu-și închipuise că pentru a deveni o muncitoare bună trebuie să înveți și încă cu sîrg. Brigada în care lucra era formată în majoritate din fete tinere. Ajuto­rul reciproc devenise o preocupare obișnuită. Alături de ei, pricepu că lupta pe care o duce acum nu se re­zumă la un singur lucru, cîștigul, ci devenise o harnică constructoare a vieții noi. Deveni membră a Uniunii Tineretului Muncitor, întrecerea socialistă se ridicase pe o treaptă mai înaltă. Aplicarea meto­delor avansate de muncă deveni preocupare de seamă a muncitoarelor.­­ Brigada a 6-a a fost printre primele care a aplicat metoda Schițer, contro­lul obștesc pe bandă. — Metoda Hrisanova, a graficu­lui orar, spune adesea Tereza, fost aceea care m-a impulsionat în­a spre o productivitate mai înaltă. A­­cum, pe bandă se scoteau zilnic cir­ca 40 de pantaloni vătuiți. Lupta pentru îndeplinirea primului an din cincinal era în toi. La cabinetul tehnic, se ținea un schimb de experiență între două brigăzi. Luase cuvîntul și Tereza. Vorbise despre aplicarea graficului orar. Era urmărită cu atenție. Se pregătise mult înainte de a vorbi. Ti era teamă că nu va ști cu ce să în­ceapă mai întîi. Emoția îi trecu însă îndată ce văzu chipurile cunoscute ale tovarășilor de muncă. Expuse tema clar și concis. După termina­rea schimburi de experiență, plecare, se întîlni cu secretarul orga­­a­nizației U.T.M. și zîmbiră amîndoi cu înțeles. La 13 septembrie 1952, alături de celelalte membre ale brigăzii, deveni fruntașă a întrecerii socialiste. Bri­gada dădea produse în contul celei de a doua jumătăți a anului 1953. 31 decembrie 1952. In sector avea loc un miting fulger. S-a dat citire unui decret al Consiliului de Miniș­tri al R.P.R., în care erau distinși cu medalia „A cincea aniversare a R.P.R.“ o serie de tovarăși. Printre ei era și numele tov. Tereza Fekete. Bucuria fără margini ce o simțea a­­tunci răsplătea din plin străduințele depuse. Acum era o muncitoare ca­lificată și numele ei era cunoscut nu numai în regiune. Tereza Fekete primi de la sora ei, Ana, o scrisoare. Aceasta îi cerea să-i găsească și ei un loc de muncă. In aceeași zi îi răspunse: „Vino mai repede, îi scria Tereza, nu mai sta pe gînduri. Aici în fabrică vei deveni și tu un om“. Și Ana a venit. Anul 1954. Datorită creșterii simți­toare a calificării profesionale muncitorilor și tehnicienilor, s-a tre­a­cut la un nou proces­ tehnologic. Pentru prima dată s-a început con­fecționarea costumelor uniforme pen­tru diferite instituții. Printre acei ce au cerut să lucreze la noul sor­timent se aflau și surorile Fekete. Odată cu introducerea noului sorti­ment, sute de muncitori și tehnicieni și-­au îmbogățit cunoștințele și s-au avîntat spre succese mai mari. Teama cu care era așteptată introducerea noului proces tehnologic — procsmn­cronul — superior lucrului în bandă, se risipi. Fabrica făcea acum un­a din cotiturile ei mari. Trecea la confecția din lînă. Dragostea de muncă a tovarășei Tereza Fekete, cunoștințele ei îmbo­gățite și în general toate străduin­țele ei, au fost încununate de suc­ces. Mare îi ia bucuria cînd prind Vestea numirii ca șef de brigadă. Acum o aștepta o muncă nouă. A­­vea să răspundă nu numai de felul ei de a munci, ci de al întregii bri­găzi. Cu toate acestea Tereza Fe­kete lucrează astăzi în contul lunii septembrie 1956. După terminarea schimbului, m-am întîlnit cu ea în sala de mese a can­tinei. Am aflat că prevederile ei de dimineață se adeveriseră. In acea zi brigada ei reușise să confecționeze 75 bluze vătuite de bună calitate. To In ziua aceea, primind invitația tovarășei Tereza Fekete, m-am în­dreptat spre noul cartier de locuințe muncitorești, din strada Vasile Stoi­ca, unde locuiește împreună cu sora ei. Am rămas impresionat cînd am văzut șirul de case noi, frumos ali­niate, cu acoperișurile de țiglă tablă vopsită în roșu-aprins, care for­și­mează o priveliște frumoasă în fostul maidan al poștei. La unele din ele, constructorii mai lucrează pe schele, în partea de sus a străzii se pun temelii noi. A doua casă din stînga străzii e locuința celor două surori și a cu­noscutului șablonier raționalizator, Mihai Zavodnicu. Surorile Fekete m-au în prag. Locuința lor se întîmpinat compune din două odăi, bucătărie, spălătorie și o săliță. Mobila nouă și curățe­nia, dau camerelor un aspect de prospețime. Azi e de „serviciu“ la bucătărie Ana. In sufragerie m-am­ așezat la o măsuță cu Tereza și a­­mîndoi am început a depăna din a­­mintiri. Abia acum am cunoscut și începutul povestirii mele de față.­­De fel, Tereza Fekete este din satul* Barticești, raionul Roman. Tatăl (țăran muncitor), cele 3 hectare erau vădit insuficiente pentru a hrăni 14 guri. Erau 11 copii. Sărăcia îi mîna la muncă pe pămîntul moșierului Gogu Popovici, de unde se alegeau cu mar nimic. Moșierul o ceruse pe Tereza ca să-l slugărească, pînă s-o mărita, în schimbul unei zestre. Asta a stîrnit mai mult mînia împotriva vieții vitrege. Dar vremurile s-au schimbat. Frun­țile au început să se descrețească și astfel a fost posibilă și schimba­rea drumului de la o viață cîinea­­scă la o viață liberă și plină de bucurie a tinerei Tereza Fekete. — De mică mi-am visat o casă a mea. Cînd am devenit mai mare, mi-am dat însă seama că e doar un vis. Dar visul s-a împlinit. Mi-am construit casa cu ajutorul creditelor de stat. Acum cîteva zile am aflat o nouă veste: reducerea de prețuri, înseamnă că din salariul meu mă voi îmbrăca și voi trăi mai bine. Acum, pe umerii noștri apasă sarcini noi. Să muncim mai cu spor și să facem posibile alte reduceri de pre­țuri spre binele traiului nostru. ★ Discul roșu-auriu al soarelui a­­puse după dealuri. Umbrele serii se lungeau parcă la infinit. Prin fere­strele larg deschise se simțea mirosul reavăn al pămîntului. împreună cu Tereza Fekete am privit pe fereastră. Scrutam zarea. Și parcă ghicindu-mi gîndurile, Fe­kete s-a întors spunînd: — Ce frumos ne apare viitorul ! M. LEIBOVIC!

Next