Steagul Roşu, iunie 1957 (Anul 12, nr. 1358-1383)
1957-06-01 / nr. 1358
Pa» Interviu cu prichinden. Ca in preajma oricărei sărbători, tind, ziariștii stau de vorbă cu cei sărbătoriți, și acum in intimpinarea Zilei internaționale a copilului am cerut un interviu micuților. Aceștia ni l-au acordat cu multă dezinvoltură și spontaneitate. Dat fiind că cei solicitați sunt oarecum mai micuți, am cules impresii și păreri de la mai mulți. L-ar putea considera un interviu colectiv. ...Pe Lucian Antoniu l-am găsit la orele de dimineață la locul... de muncă, înconjurat de mulți semeni ai lui, tocmai luau micul dejun. Am înțeles că e una din îndeletnicirile de căpetenie și am așteptat cu răbdare. De la primele întrebări s-a creat intre noi un climat favor_rabil discuțiilor fructuoase. Astfel la întrebarea mea, destul de indiscretă: — Ciți ani ai mutat — răspunsul a fost edificator: — Aproape 6 ani. Și astfel am aflat multe și interesante detalii din viața lui Lucian. Vi le spun și dv., deoarece interviul a avut un caracter net de publicitate. Am aflat că mămica, Emilia Antoniu, e fruntașă la locul de muncă, la telefoane, ba chiar că e decorată. La spusele acestea mândria a vibrat în glăsuciorul subțire. Că dimineața Lucian se trezește odată cu Nadia, surioara mai mare care e școlăriță și amindoi se îndreaptă harnici spre destinația respectivă. Dar mai bine să redau textual cele spuse: — Dar la grădiniță oii zilnic sau,.j — Eu nu lipsesc decit tind sunt bolnav. —■ (Se te îndeamnă să vii aici ? — Mi-e drag tind mergem la cinema, cină ne plimbăm în parc și întreg rindul începem să Cîntcm, e atit de frumos... — Dar jucării aveți aici ? — Avem multe jucării, trenuri, cuburi, mașini. Tovarășa educatoare ne învață să nu te stricăm, iar dacă se intimplă, ne arată cum să le reparăm... — Dar jucăriile de acasă le păstrezi mai atent. Sau și acelea se strică? — De acuma, gata am făgăduit că nu le voi mai strica nici pe unele. De curînd mi-a căuș mămica un camion frumos. Și ei i-am făgăduit să nu-l stric deloc! Intre timp, in jurul nostru s-au mai strîns sumedenie de copii, Tarda Borseevici, Poliana Vdis, Haidan Ionel și alții... Desigur aș fi dorit să culeg toate impresiile ce mi se ofereau dar n-am reușit, nu mi-ar fi ajuns carnetul de reporter... Mi-a reținut atenția ochișorii vii ai unei fetițe in uniformă și șorțuleț sclipitor de albeață. Are doar cinci ani Șerban Cornelia, dar ne-am înțeles de minune. — Mie îmi place mult dansul. Noi am pregătit pentru ziua noastră de 1 Iunie un balet, figuri de gimnastică și cîntece. Aici e atit de frumos ! Ne așteaptă tovarășele educatoare, jocurile, mesuțele și scaunele mici. Mămica își poate vedea liniștită de munca ei, noi ne simțim aici ca acasă, venim cu plăcere. S-a dovedit că în cazul Cameliei, întrebările mele să fie de prisos. M-am desprins cu greu de copiii grădiniței nr. 7 însoțită de grupul gălăgios al celor ce cîntau: „Frumoasă-i, frumoasă-i, Viața-n grădiniță"... Și pentru că e l Iunie, să vedem de ce sunt atit de veseli copiii cămilunienului de zi „1 Iunie" din orașul Bacău. Tocmai și-au terminat de băut cacaua cu lapte și își primesc pachetele cu pline, unt și cașcaval pentru a fi savurate in parc, pe iarba proaspătă. Mi-a fost destul de penibil să constitui motivul întirzierei coloanei ce se forma din cei 78 copii. Am reținut mai multe minute enormul buchet cu flori vii din albăstrele, bujori, garoafe și mi-am exprimat stînjenită scopul vizitei. Adeseu se întîmplă ca în fața copiilor să fim emoționați. Prea privesc deschis, întrebător ochitorii lor senini, nevinovați. Iată, dar și aici am găsit înțelegere. Nimic nu-i incintă pe copii mai mult decât faptul de a fi considerați oameni întregi, cu care să tratezi de la egal la egal. Așa stiind lucrurile, am început interviul după legile lui clasice: ceva despre trecut, momentul de față, proiecte pentru viitor ? Despre trecut, Gheorghiță Pascu, de numai 6 ani a avut o atitudine sinceră care ar fi invidiat-o toți acei certați cu autocritica: — Da, eram tare obraznic, nu voiam să stau la cămin, nu ascultam lecția, mă viram sub masă și lătram ca un cățel. Când tovărașa educatoare se apropia să mă culce, dădeam cu picioarele, făceam mare tărăboi... — Și apoi, cum de s-au îndepărtat toanele rele ? Cine te-a ajutat ? Ochitorii lui negri se rotesc șirei spre educatoare: — Vedeam in jur copii veseli, joaca fără ceartă, cei mai ordonați sunt numiți de serviciu, lăudați, atunci... și figura lui sugerează șăgalnic ceea ce a însemnat cotitura... Gît s-au bucurat cei de acasă de această schimbare — Dar acuma ? Le ajuți mata pe tovarășele educatoare ? Mă privește adine, dar ii susțin privirea și convingîndu-se de seriozitatea din tonul întrebării, răspunde: — Eu, adică dar Cind se citește basmul cu scufița roșie și urechiușe roz, eu adun grupa mică, sau cind îs prea obraznici le povestesc după poze. Pe cei mai mărunței ii duc la spălător... — Și pentru ziua voastră de cum vă pregătiți s-o intimpinați ? — Ne înnoim cu costumașe noi, făcute aici în cămin, eu am mai primit și un dar de la cămin, un costumaș. Apoi, pregătim jocuri, cîntece, vom defila, fetițele in rochițe bleu, noi în cămăși albastre. Intre timp, directoarea căminului, tov. Petraru, ton, doctor și sora calculează caloriile pentru masa de prim: friptura de miel, budincă etc. Dar se poate oare discuta numai cu Gheorghiță tind Carmen, Vasile, Titica, Ionel au făcut gard viu in jurul nostru ? — Eu dansez in jocul „Culesul recoltelor —intervine Titica Loghin—și sunt cuminte mai ales cînd mergem la cinema sau teatrul de păpuși, îmi place acolo, e ca o minune — Și mămicăi ți povestești ce înveți aici ? — Da. Mămica mea muncește la fabrica de bomboane „23 August“ și e tare bucuroasă că eu mă joc aici și-i veselă toată ziua. Cînd vin acasă îi cint ce am învățat și se veselește pe dată ! — In afară de dans, aici la cămin, ce-ți place din toate ? — Din toate, din toate ? Pijamaua cea roz cu fetițe pe ea și plinea cu dulceață, cind ne sculăm din somn la ora 4... rostește sfioasă în timp ce minuța împletește capătul codiței. Veselia generală, joaca in aer liber, hrana îndestulătoare, au adus in obrajii lor culorile trandafirilor din grădinile atent îngrijite. Cită atenție și sîrguință depune mamele la locul de muncă, cînd își știu copiii in curățenie, la timp hrăniți, intr-un cuvint pe miini bune, de nădejde/ Ca o mare familie primitoare, copiii au ținut să-mi arate dormitoarele, sala de mese, sala de joc. Aici, așezat în amfiteatru scaunele minuscule îți dau impresia că iești Guliver în țara piticilor fericiți. SI DONIA GRUNOV îmm 4 STEZTT7TTI RO'5S Versuri pentru copiii noștri Cîntec pentru Măgdura PACE Copila mea, minunea mea, tu crești ! Ca florile sub ploile de vară, * Și-n fiecare coas te dumirești, De tot ce e, de tot ce te-nconjoară. Un fluture de vezi, te minunezi, Copacii înalți tu îi privești uimită, Iar pe-așternutul primelor zăpezi, Tu calci înfiorată, fericită. In sufletu-ți comorile s-adun Și-n ochii tăi luminile din stele; M-a plec asupra ta ca un alun, Tu pacea mea, tu floarea vieții mele, Și te sărut în somnul tău ușor, Și te -vghez, — ți-s îngerul de pasa Și-alung din fața lunii orice nor, Să te mîngîie aurifa-i rază. RADU CÂRNECI URSITA (Zvetlanei) In patul ei, c-an cuiburi de lăstun Un puf de raze luna a așternut Cu drag mă plec și somnul i-a sărut Și visuri mari cu grijă îi adun. Privesc în zări la anii ce-au trecut Și inima de tată eu mi-o spun : Gingașa mea —enguță de alun, Să te ridici cu sevele din lut Înaltă, ca un cint de păsări, vara Un lan să-ți fie gîndul și bogat Să țeși visări ori pînză de ți-i dat Să-mbraci în ele oamenii și țara... Să cînți și să iubești tot ce-i mai drag. Ast veac flăcău, ce a poposit în prag! ERNEST TROTUȘ In U. R. S. b-Cea mai mare grijă și dragoste pentru cetățenii de mîine In Uniunea Sovietică grija față de copii este sarcina permanentă de cea mai mare importanță a statului. In U.R.S.S. a fost creată o rețea largă de instituții curative și profilactice pentru copii. In Uniunea Sovietică există peste 38.000 medici de copii, peste 22.000 de creșe. Aproape 2,5 milioane copii frecventează grădinițele de copii, în fiecare an peste 5,5 milioane copii și adolescenți se odihnesc în taberele de pionieri, sanatorii și case de odihnă. Mortalitatea copiilor a scăzut în Uniunea Sovietică de șase ori în comparație cu perioada dinainte de revoluție. In anul 1956 în U.R.S.S. au funcționat peste 200.000 de școli printre care 134.000 școli medii, adică de 17 ori mai mult decât înainte de revoluție. In școli și în celelalte așezăminte pentru copii lucrează în prezent 1.700.000 de învățători, în timp ce înainte de revoluția din Octombrie au existat în Rusia doar 231.000 învățători. Suma totală a cheltuielilor pentru nevoile social-culturale, pentru ocrotirea sănătății și învățămînt s-a cifrat anul trecut la peste 160 miliarde ruble. Anul acesta se vor aloca în aceste scopuri aproximativ 190 miliarde ruble, adică aproape o treime din întregul buget al economiei naționale. In prezent în Uniunea Sovietică există 6.000 de biblioteci speciale pentru copii în afară de cele care funcționează pe lângă școli. Anul trecut numai o singuă editură pentru copii a publicat peste 81.000.000 exemplare de cărți beletristice și de popularizare a științei pentru copii și adolescenți, ceea ce este echivalent cu tirajul tuturor editurilor din Rusia din anul 1913. Cu prilejul Zilei Internaționale a c copilului, în Editura Tineretului a apărut : Berbecul brumăriu de HORVÁTH ISTVÁN In povestirile sale, alcătuite cu multă măiestrie, scriitorul de limbă maghiară Horvath István înfățișează copiilor viața cîmpiei, lumea animalelor, a gîzelor și a păsărilor. Autorul prezintă cu finețe trăsăturile caracteristice ale animalelor de cîmp și de casă, făcînd un izbutit portret al blîndului berbec, care devine mai tîrziu sălbatic, al nevinovatului și neajutoratului iepuraș Guț-Cuț, ce cade pradă propriei lui lașități — al șiretului motan János și al celor două găini atât de deosebite ca firi: Biri, cuminte și chibzuită și Sari, lăudăroasă, care face mult zgomot pentru nimic. Copiii de la grădinița nr. 7 din Bacău in drum spre cinematograf. ********** »V »w w &Sil Graiul cîtor cifre statistice Căminul de zi (grădiniță cu orar normal) din cetatea petrolului moldovenesc a fost înființat la 31 octombrie 1955. Așadar, este mai tîrzi decît copiii pe care-i găzduiește. Pentru înzestrarea lui, statul nostru democrat-popular a repartizat suma de 206.000 lei. în afară de asta, Ministerul Invățămîntului i-a dat cearșafuri, pături, veselă etc., în valoare totală de 50.000 lei. In cinstea zilei de 8 Martie, anul acesta, comisia de femei a confecționat 35 cuverturi de pat, 40 fete de masă, 12 halate albe și 26 șorțuri mari pentru personalul administrativ, 18 cămășuiri de noapte pentru copii și 5 pijamale „bărbătești“ pentru copii. S-ar mai putea lungi lista acestor cifre statistice cu date similare. Graiul acestor cifre pe care le știe pe dinafară tov. Nichifor Viorica, directoarea căminului, este cit se poate de clar: ele reflectă grija și dragostea fierbinte de care sunt înconjurați copiii în regimul nostru democratpopular. Un „bun sosit“ și apoi micul dejun In dimineața aceea din 24 mai porțile căminului de zi din Moinești s-au deschis ca de obicei pe la ora 6 ca să primească pe vlăstarii harnicilor petroliști. Unii copii vin singuri. Alții — în special cei mai de departe — vin cu însoțitorii lor. Copiii își lasă casele pentru 12 ore pe care le petrec în staul familiei mai mari, căminului de zi, unde viața-i e bogată și a frumoasă așa cum poate nici ,n-au visat cîndva părinții lor. Micuții oaspeți de fiecare zi sunt întîmpinați mai întîi de îngrijitoarea care, cu dragostea cuvenită, îl ajută pe fiecare să-și dezbrace hainele de acasă, la nevoie îl ajută să se spele, îi dă șorțuletui și-l poftește în sala de activități, unde intră ca de obicei în lumea basmelor și a jucăriilor“ Gabriela, Lavinia și Mioara — în total cam o duzină de prichindei drăgălași — vin tocmai de la blocurile acele mari și frumoase care fac din Lucăcești un mic orășel. Aneta și Neluța parcurg pînă aici vreo 2 km., căci vin tocmai de la schelă. In total astăzi au venit 41 din cei 54 de copii (Frecvența zilnică variază între 40-48). Ora 8 fix. Cele două grupe au ieșit la gimnastica de dimineață, care-i mai mult o înviorare pentru ca micul dejun să fie savurat cu mai multă poftă. Florin și Gabriela stat astăzi de serviciu. Ei își dau contribuția — pe măsura posibilităților lor — la așezarea mesei și anunță la bucătărie ce le mai cere inima mesenilor. La micul dejun se servește astăzi ceai cu lămîie și pîine cu gems de caise. Datoria copiilor la micul dejun, ca de altfel, și la masa de prînz sau la gustarea de după-amiază, este să mănînce tot. îndemnul ăsta revine periodic la fiecare ospăț al micuților, fie din partea harnicei și priceputei bucătărese, fie din partea atentelor educatoare, fie din partea altcuiva din colectivul care veghează mereu la bunul mers al căminului. Avionul în ajutorul...păpușilor Ceea ce este munca în producția pentru oamenii maturi, este jocul pentru preșcolari. Prin joc se realizează îndeosebi educația lor multilaterală. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, la vîrsta lor este greu de tras un hotar precis între lumea închipuirii și aceea a realității. Cine n-a văzut bunăoară un copil încălecat pe un băț, pe care-l strunește ca pe un cal adevărat ? Păpuși, sînt cîte vrei la căminul ăsta. Sare de care mai frumoase. Fetițele se pot așadar juca în voie „de-’a familia“ bunăoară. De data asta păpușile sunt copii, iar fetițele sînt mame. „Mamele“, se string laolaltă și se consfătuiesc în legărtură cu viața"și activitatea „copiilor“ lor. Iat-o pe Aurica punînd telefonul la ureche și anunțînd policlinica despre starea nesatisfăcătoare a „copilului“ ei. Cred că ați ghicit că și telefonul era de fapt o jucărie. La Marta (care are numai patru primăveri în desaga anilor) situația ii mult mai „gravă“. Fetița ei s-a îmbolnăvit în așa hal, încît îi cazul de chemat salvarea. Știrea asta i-a neliniștit și pe băieți, care vin cu propunerea ca bolnava să fie transportată cu avionul De unde să-l iei ? întrebare aproape inutilă. Se așează la iuțeală două băncuța la paralel și avionul îi aproape gata. Principalul este însă ca să aibă unde sta pilotul și cum pilotul trebuie să conducă avionul, se așează în fața băncuțelor un scăunel. Aurel și cu Florin vor la măsură egală să piloteze. După pleacă de ciorovăială, Aurel la conducerea avionului și fetița Martei este salvată. Iată cum „avionul“ a venit în ajutorul... păpușilor ! Asaltul pianinei Cîte alte jocuri nu s-ar putea aminti, jocuri în care noțiunile însușite de copii își dau mîna cu fantezia lor bogată făcînd ca timpul să treacă pe nesimțite pe aleea înflorită a bucuriei și a veseliei! Eventualul spectator adult nu poate să nu-i soarbă din ochi pe acești copilași cărora le citești în bujorii obrajilor sănătatea și care-și îneacă neastîmpărul copilăriei lor fericite în jocuri care dovedesc un nesecat și mereu proaspăt izvor de inventivitate, de fantezie creatoare. Să intrăm puțin în sala cea mare de activitate. Stnt aici multe lucruri frumoase care dau de lucru copiilor. Păpuși și fel de fel de jucării mai cu seamă. Iată un grup de vreo 4-5 fetițe, fiecare avînd cîte o păpușă în brațe, asaltează pur și simplu pianina. Fetițele vor să-și învețe păpușile să etate la pianină. Gare mai de care arde de această dorință și se înghesuie cu păpușa să-i facă loc la clapele impunătorului instrument muzical. — Pianina asta (nu-i vorba de data asta de o jucărie, ci de un instrument muzical veritabil) o avem incă de la 15 martie, m-a lămurit tovarășa Viorica Nichifor, directoarea căminului de zi. La această pianină învață să cînte 14 copii din grupa mare. M-am uitat mult la pianina asta. Cred că oricare în locul meu ar fi exclamat, fie și în gînd, asemenea lucruri nu se pot înfăptui decît într-o țară la cîrma căreia stau trimișii poporului muncitor. Micii pompieri Cît ai bate din palme, un copil de vîrstă preșcolară poate deveni aviator, doctor, sau tot ce vrei. Dintr-o discuție cu tovarășele educatoare am aflat cum odată au devenit doi copii pompieri. In cămin apăruse un lucru nou, aproximativ de mărimea unei butelii de aragaz. Pe copii i-a atras în mod deosebit o parte a acestui produs al tehnicii moderne și anume furtunul. A apucat unul de un capăt, altul de celălalt capăt și fără să fie deranjați de împrejurarea că furtunul n-avea apă, se necăjeau pe sală să stingă un incendiu care nu exista decît în închipuirea lor copilărească. Despre ce era de fapt vorba ?l Căminul de zi fusese înzestrat cu un aspirator electric de praf. De atunci, cele 12 covoare și cei 32 metri de preșuri nu mai sînt chinuite cu bățul pentru a fi curățate de praf. In felul acesta li se micșorează și uzura. Aspiratorul electric de praf aduce și o importantă economie de timp și de mînă de lucru. Cu vreo două zile înainte de vizita noastră sosise la cămin o altă noutate. Duța s-a grăbit să întrebe pe tov, administratoarea — de-i asta, tovarășă? Pînă să vină răspunsul, Costel s-a grăbit să-i răspundă el Duței — Asta-i ceva unde să te bage pe tine cind ești obraznică. Era vorba de fapt de un frigider electric nou-nouț, care va ține răcoare carnea și alte alimente desla tinate copiilor. Au cuvîntul balerinele Iată acum o repetiție de dansuri. Mai tatu să admirăm un balet de fetițe. Sînt 12 la număr. Mișcările lor grațioase, executate cu atenție și parcă uneori cu pasiunea caracteristică artiștilor, eleganta costumație și frumusețea figurilor îți rețin și îți încîntă privirile. Micuțele orfeline Marișca și Aneta sînt printre cele mai bune balerine. Mereu pline de grație, ele sînt totodată cu ochii în patru ca și celelalte să fie la înălțimea cuvenită balerinelor. — Apleacă capul spre dreapta, Mioara, intervine Marișca, care face în cursul repetiției și alte observații utile tovarășelor sale. Maria Grimberg are numai 3 ani, dar, uite-o că-i în fruntea rîndului. Execută perfect și cu grație mișcările dansului, fiind o bună conducătoare a șirului micuțelor balerine. Să admirăm acum un ceardaș. Marișca este unguroaică. Poate de asta explică cu atîta talent care-i ținuta perfectă a dansului, bătăile cu care trebuie să se închidă pasul etc. Dansul e mixt. Sînt 10 perechi. Costumele se întrec la frumusețe. Băieții au pantalonași albi cu vipușcă neagră, bluze din șifon cu aluneca largă strînsă în manșetă și ilic negru pe deasupra. Fetele au frumoase fustițe roșii plisate, bluze albe, bolere verde, iar pe cap cu diademe cu panglici multicolore. Cu toate că Gheorghiță-i cam greoi, Țuca îl mînuiește cu destulă ușurință. — Ridică capul sus, Nelu, îi spune Nuța Gomboș lui Nelu Huianu... ...Și perechile de dansatori reușesc să ofere un admirabil spectacol de dans. Asta nu mai e joacă, asta-i treabă serioasă! „Vreau o furculiță cu colț“ Copiii au ascultat pe educatoare povestind „La cireșe“ și „La scăldat“ — frînturi din amintiri scrise de marele povestitor moldovean Ion Creangă, au făcut repetiție la dansuri au relitat poezii și s-au jucat in cîte și mai cîte feluri. După atita „treabă“ li se cuvine la prînz o masă bună. Bucătăreasa Mathei Maria, ca întotdeauna de altfel, le-a pregătit fiilor de petroliști o mîncare bună, consistentă și totodată aspectuoasa. Micuții și drăgălașii meseni vor servi mai întîi o supă de roșii, iar apoi vor savura șnițel din carne proaspătă de vițel, cu garnitură de cartofi. Copiii se așează frumos cîte 4 la fiecare mesuță. Fiecare își are șervetul său de masă și tacîmurile necesare. Sîntem doar în sufragerie ! Copiilor nu trebuie să le faci declarații de dragoste; ele n-au valoare. Dacă te apropii însă cu căldură de ei și te transpui în lumea psihologiei lor, atunci ai și devenit prietenul lor. De adevărul ăsta m-am convins pentru a nu știu cita oară cînd am avut supriza plăcută cînd Lola m-a alintat cu pălmuțele ei pe amîndoi obraji. — Vreau o furculiță cu colț, își exprimă la un moment dat Marta o dorință. Iată un amănunt la care numai preșcolarii se pot gîndi: la cămin furculițele sînt toate la fel doar o mică deosebire: la capătul de care le apuci la unele sînt ovale, la altele se întîlnesc două arce de curbă simetrice, formînd ceea ce Marta denumește colț. Una de asta vrea Marta. Și, chiar asemenea dorințe se împlinesc, pentru ca pofta de mîncare să fie mai mare. — .Vreau de două ori felul doi, spune Dănuț, și i se împlinește dorința. Poate mînca fiecare cît dorește, că are de unde. Mai mare bucurie pentru tot colectivul adult al căminului nici că nu există la masă decît exprimarea unor astfel de dorinți ale copiilor. — Eu sînt primul! Am mîncat tot și mă duc la dormitor, exclamă la un moment dat Dănuț. Și copiii petroliștilor, după ce și-au pus la cale stomacul, se scoală rînd pe rînd de la masă și intră în... ...Cetatea Viselor Fiecare se îndreaptă înspre dormitorul lui, unde-i așteaptă un pătuc cald și de o estetică încîntatoare chiar pentru ochiul maturului. Rîsete sănătoase fac să răsune toate dormitoarele și sala pe care-i așezate dulăpașurile. Veselia tumultuoasă, neastîmpărul lor copilăresc te obligă să-i urmărești și să-i admiri. Dar, liniștea deplină se așterne in toate dormitoarele. A trecut Moș Ene pe la gene și a închis pentru 3 ore pleoapele băieților și fetiței, care au intrat pe poarta somnului în cetatea viselor. O educatoare se uită pe geam și-l soarbe cu privirea pe fiecare micuț la parte. Totul e in regulă. Poate pleca liniștită. Curiozitatea mi-a reținut pașii mai mult pe sala aceea. De o parte și de alta erau dormitoare. O fetiță a tresărit prin somn. Este desigur prinsă în mreaja unui vis plăcut. Un copilaș se întoarce pe partea cealaltă și apoi își continuă somnul liniștit. Privindu-i pe micuți, îmi refăceam totodată scenele văzute anterior M-au năpădit fără să vreau amintirile. In vremea copilăriei mele, eu îmi făceam jucării din surcele și din ciocălăi Mă mai jucam și cu pietricele, cu lut, cu grăunțe de păpușoi sau cu boabe de fasole. Jucării de tot felul, nici n-aveam unde să se văd. Nici nu mai vorbesc de aspirator electric de praf, frigider, mașină electrică de spălat rufe, sau pianină, realizări ale tehnicii moderne care se pot vedea la căminul de zi din Moinești. In satul meu natal nu era pe atunci grădiniță de copii. Acum este, înainte de plecare, le-am spus la gînd: dormiți în pace copii ai petroliștilor. In timp ce părinții voștri adună aurul negru din străfundurile pămîntului, voi culegeți aurul din cetatea liniștită a viselor. MITICĂ GRI^QR.E.N1 furiaș Cifre grăitoare In țara noastră partidul și guvernul acordă o grijă deosebită creșterii și dezvoltării copilului. Ocrotirea mamei și a copilului a devenit o problemă de stat. De la un capăt la altul al țării, este evidentă grija părintească a partidului, care a creat tot felul de unități social-culturale, necesare unei dezvoltări sănătoase a celor mici. Viitorul patriei noastre, copiii, se bucură, atit la orașe cit și la sate, de toată atenția din partea organelor de partid și de stat. Cifrele de mai jos sînt o dovadă elocventa în acest sens.. Astăzi în satele țării noastre funcționează 1465 case de nașteri; în G.A.C. sunt 16.444 locuri in gradinițe și creșe; funcționează 72 case ale pionierilor, iar 3200 școli și instituții preșcolare stau la dispoziția copiilor minorităților naționale. In cete 15.926 școli de cultură generală învață 1.784.248 elevi. Pe pieptul a 54.000 de mame strălucesc medaliile de „Mamă eroină“, „Gloria maternității“ și „Medalia maternității“. Aceste fire nu mai au nevoie de comentarii. Ele vorbesc de la sirre despre grija părintească față de cei mici. Ce citesc copiii lumii Spicuim din articolul scriitorului american Albert E. Kahn „Crima împotriva copiilor noștri", următoarele : „Este semnificativ faptul că nu aproape nici o carte tratînd problema criminalității tineretului, in S.U.A., nu se spune un cuvînt despre repercusiunile pe care le are asupra copiilor și tineretului climatul războiului rece , care se dezvoltă în " țară". Nu s-ar putea înțelege profunda influență a „comics"-urilor de crimă și groază copiilor americani, asupra fără a avea o idee despre tirajul considerabil al acestui gen de literatură. In Statele Unite se vind lunar 100 de milioane exemplare de „comic's“uri. Anchetele arată că 98 la sută dintre copiii americani citesc regulat „comic's"-urile și fiecare copil citește în medie cite 20-25 pe lună. Toate aceste broșuri sunt povești macabre despre crime, perversități sexuale și sadism, aventuri supranaturale, îngrozitoare. Toate sunt adaptate nevoilor războiului rece, dat fiindcă ele educă milioane și milioane de tineri americani, in spiritul violenței, sălbăticiei și morții brutale. „De fapt, atunci cind se vorbește despre o creștere actuală mai mare decit oricind a criminalității, in Statele Unite, nu crimele copiilor ar trebui menționate, ci crimele comise împotriva copiilor, de către acesta, care organizează politica războiului, rece, dusă de guvern"... Nu am putea spune că în S.U .4. lipsește literatura pentru copii. DurUpotrivă... Și încă în tiraje de sutu de milioane. Editurile nu au a sta plînge, iar patronii nici atîta. In privința conținutului acestei literaturi și a influenței ei asupra toipiilor, ne-o spune cu destulă claritate scriitorul Albert Kahn. Dacă am adăuga la cele descrise, de Kaim și filmele, spectacolele teatrale, tot soiul de reuniuni în stil american, dansurile și exhibițiile tiff rock'n roll, ne putem face o idea, foarte aproape de adevăr asupra „educației" pe care o primesc copiii mai mici sau mai mari in S.U.A. E drept, că noi nu ne putem lăudă, cu asemenea recorduri, cum numai in Occident pot fi întilnite. rile Cărțile "pentru copii editate în țălagărului socialist, nu nici tehnica crimelor sadice, descriu nici tainele sîngeroase ale Klu-Klux-Klanului, nici Linșajul cetățenilor de cu loare și nici execuțiile pe scaunele electrice sau in cuptoarele cu gaze, toxice... La noi, copiii citesc basme micie, fantezia se împletește cu dorința irezistibilă a omului de a învinge toate greutățile ivite în cale și unde imaginația te poartă pe aripile minunate, ale unui viitor de aur. Noi nu edităm „comic‘s“-uri și regizorii noștri nu transpun pe ecrane, filme cu gangster și bandiți care, atacă băncile ziua în amiaza mare. Frunțile copilașilor noștri nu se încrețesc cînd citesc literatura scrisă, pentru ei. Copiii rid, glumesc, fac, mare haz de vulpea păcălită de aricii de lupul prins de ciobanul isteț, de isprava unor pionieri care sînt dați, pildă pentru eroismul și curajul lor. Priviți zilele acestea vitrinile, stăbidurile și exponatele pline cu literatură pentru copii. Ele sînt mai grăiitoare decit vorbele. Este cartea de vizită a literaturii noi, a literaturii pusă in slujba progresului și păcii. i GEORGE din MOLDOVA Fără comentarii S.U.A. construiește numeroase baze militare, dar în America lipsesc aproape 400.000 de clase de școală, ceea ce înseamnă milioane de copii, lipsiți de posibilitatea de a învăța. In America se cheltuiesc anual 100 de milioane de dolari pentru literatura decadentă, pentru cărțile care proslăvesc aventura, furtul și crima, sumă ce este de patru ori mai mare decît aceea pentru achiziționarea cărților de literatură sănătoasă, pentru toate übliotecile din S.U.A. In Japonia peste 400.000 copii sînt vagabonzi, iar In fabricile din Japonia aproximativ 1 milion de copii se istovesc, muncind într-un ritm infernal. In Sudan la o populație de 10 milioane locuitori, nu există nici o casă de naștere. In Nigeria, mai mult de jumătate din copii mor fără să atingă vîrsta de 5 ani. In Somalia britanică 99 la sută din populație este analfabetă, iar în Gamerun 95 la sută.