Steagul Roşu, iunie 1957 (Anul 12, nr. 1358-1383)

1957-06-01 / nr. 1358

Pa» Interviu cu prichinden­. Ca in preajma oricărei sărbători, tind, ziariștii stau de vorbă cu cei sărbătoriți, și acum in intimpinarea Zilei internaționale a copilului am cerut un interviu micuților. Aceștia ni l-au acordat cu multă dezinvoltură și spontaneitate. Dat fiind că cei solicitați sunt oa­recum mai micuți, am cules impresii și păreri de la mai mulți. L-ar pu­tea considera un interviu colectiv. ...Pe Lucian Antoniu l-am găsit la orele de dimineață la locul... de muncă, înconjurat de mulți semeni ai lui, tocmai luau micul dejun. Am înțeles că e una din îndeletnicirile de căpetenie și am așteptat cu răb­dare. De la primele întrebări s-a creat intre noi un climat favo­­r_­rabil discuțiilor fructuoase. Ast­fel la întrebarea mea, destul­­ de indiscretă: — Ciți ani ai mutat — răspunsul a fost edificator: — Aproape 6 ani. Și astfel am aflat multe și interesante detalii din viața lui Lucian. Vi le spun și dv., deoarece inter­viul a avut un caracter net de publicitate. Am aflat că mă­mica, Emilia Antoniu, e frun­tașă la locul de muncă, la telefoane, ba chiar că e de­corată. La spusele acestea mân­­dria a vibrat în glăsuciorul sub­țire. Că dimineața Lucian se trezește odată cu Nadia, surioara mai mare care e școlăriță și amin­­doi se îndreaptă harnici spre destina­ția respectivă. Dar mai bine să redau textual cele spuse: — Dar la grădiniță oii zilnic sau,.j — Eu nu lipsesc decit tind sunt bolnav. —■ (Se te îndeamnă să vii aici ? — Mi-e drag tind mergem la cine­ma, cină ne plimbăm în parc și în­treg rindul începem să Cîntc­m, e atit de frumos... — Dar jucării aveți aici ? — Avem multe jucării, trenuri, cu­buri, mașini. Tovarășa educatoare ne învață să nu te stricăm, iar dacă se intimplă, ne arată cum să le repa­răm... — Dar jucăriile de acasă le păs­trezi mai atent. Sau și acelea se stri­că? — De acuma, gata am făgăduit că nu le voi mai strica nici pe unele. De curînd mi-a căuș mămica un camion frumos. Și ei i-am făgăduit să nu-l stric deloc! Intre timp, in jurul nostru s-au mai strîns sumedenie de copii, Ta­rda Borseevici, Poliana Vdis, Hai­­dan Ionel și alții... Desigur aș fi dorit să culeg toate impresiile ce mi se ofereau dar n-am reușit, nu mi-ar fi ajuns carnetul de reporter..­. Mi-a reținut atenția ochișorii vii ai unei fetițe in uniformă și șorțuleț sclipitor de albeață. Are doar cinci ani Șerban Cornelia, dar ne-am înțeles de minune. — Mie îmi place mult dansul. Noi am pregătit pentru ziua noastră de 1 Iunie un balet, figuri de gim­nastică și cîntece. Aici e atit de fru­mos ! Ne așteaptă tovarășele educa­toare, jocurile, mesuțele și scaunele mici. Mămica își poate vedea li­niștită de munca ei, noi ne simțim aici ca acasă, venim cu plăcere. S-a dovedit că în cazul Cameliei, întrebările mele să fie de prisos. M-am desprins cu greu de copiii gră­diniței nr. 7 însoțită de grupul gălă­gios al celor ce cîntau: „Frumoasă-i, frumoasă-i, Viața-n grădiniță"... Și pentru că e l Iunie, să vedem de ce sunt atit de veseli copiii cămi­lunie­nului de zi „1 Iunie" din orașul Ba­cău. Tocmai și-au terminat de băut ca­­caua cu lapte și își primesc pachetele cu pline, unt și cașcaval pentru a fi savurate in parc, pe iarba proas­pătă. Mi-a fost destul de penibil să constitui motivul întirzierei coloanei ce se forma din cei 78 copii. Am reținut mai multe minute e­­normul buchet cu flori vii din al­băstrele, bujori, garoafe și mi-am exprimat stînjenită scopul vizitei. A­­des­eu se întîmplă ca în fața co­piilor să fim emoționați. Prea privesc deschis, întrebător ochitorii lor se­nini, nevinovați. Iată, dar și aici am­ găsit înțelegere. Nimic nu-i incintă pe copii mai mult decât faptul de a fi considerați oameni întregi, cu care să tratezi de la egal la egal. Așa stiind lucrurile, am început in­terviul după legile lui clasice: ceva despre trecut, momentul de față, pro­iecte pentru viitor ? Despre trecut, Gheorghiță Pascu, de numai 6 ani a avut o atitudine sinceră care ar fi invidiat-o toți acei certați cu autocritica: — Da, eram tare obraznic, nu vo­iam să stau la cămin, nu ascultam lecția, mă viram sub masă și lătram­ ca un cățel. Când tovărașa educa­toare se apropia să mă culce, dă­deam cu picioarele, făceam mare tă­răboi... — Și apoi, cum de s-au îndepăr­tat toanele rele ? Cine te-a ajutat ? Ochitorii lui negri se rotesc șirei spre educatoare: — Vedeam in jur copii veseli, joa­ca fără ceartă, cei mai ordonați sunt numiți de serviciu, lăudați, atunci... și figura lui sugerează șăgalnic ceea ce a însemnat cotitura... Gît s-au bu­curat cei de acasă de această schim­bare­­ — Dar acuma ? Le ajuți mata pe tovarășele educatoare ? Mă pri­vește adine, dar ii susțin privirea și convingîndu-se de seriozitatea din tonul întrebării, răspunde: — Eu, adică dar Cind se citește basmul cu scufița roșie și urechiușe roz, eu adun grupa mică, sau cind îs prea obraznici le povestesc după poze. Pe cei mai mărunței ii duc la spălător... — Și pentru ziua voastră de­­ cum vă pregătiți s-o intim­­pinați ? — Ne înnoim cu costumașe noi, făcute aici în cămin, eu am mai primit și un dar de la cămin, un costumaș. Apoi, pregătim jocuri, cîntece, vom defila, fetițele in rochițe bleu, noi în cămăși albastre. Intre timp, directoarea cămi­nului, tov. Petraru, ton, doctor și sora calculează caloriile pen­tru masa de prim: friptura de miel, budincă etc. Dar se poate oare discuta numai cu­­ Gheorghiță tind Carmen, Vasile, Titica, Ionel au făcut gard viu in jurul nostru ? — Eu dansez in jocul „Culesul re­coltelor —intervine Titica Loghin—și sunt cuminte mai ales cînd mergem la cinema sau teatrul de păpuși, îmi place acolo, e ca o minune­­ — Și mămicăi ți povestești ce în­veți aici ? — Da. Mămica mea muncește la fabrica de bomboane „23 August“ și e tare bucuroasă că eu mă joc aici și-i veselă toată ziua. Cînd vin acasă îi cint ce am învățat și se veselește pe dată ! — In afară de­ dans, aici la că­min, ce-ți place din toate ? — Din toate, din toate ? Pijamaua cea roz cu fetițe pe ea și plinea cu dulceață, cind ne sc­ulăm din somn la ora 4... rostește sfioasă în timp ce minuța împletește capătul codiței. Veselia generală, joaca in aer li­ber, hrana îndestulătoare, au adus in obrajii lor culorile trandafirilor din grădinile atent îngrijite. Cită atenție și sîrguință depune mamele la locul de muncă, cînd își știu copiii in curățenie, la timp hră­niți, intr-un cuvint pe miini bune, de nădejde/ Ca o mare familie primitoare, co­piii au ținut să-mi arate dormitoa­rele, sala de mese, sala de joc. Aici, așezat în amfiteatru scaunele minus­cule îți dau impresia că iești Guli­­ver în țara piticilor fericiți. SI DON­IA GRUNOV îmm 4 STEZTT7TTI RO'5S Versuri pentru copiii noștri Cîntec pentru Măgdura PACE Copila mea, minunea mea, tu crești ! Ca florile sub ploile de vară, * Și-n fiecare coas te dumirești, De tot ce e, de tot ce te-nconjoară. Un fluture de vezi, te minunezi, Copacii înalți tu îi privești uimită, Iar pe-așternutul primelor zăpezi, Tu calci înfiorată, fericită. In sufletu-ți comorile s-adun Și-n ochii tăi luminile din stele; M-a plec asupra ta ca un alun, Tu pacea mea, tu floarea vieții mele, Și te sărut în somnul tău ușor, Și te -vghez, — ți-s îngerul de pasa Și-alung din fața lunii orice nor, Să te mîngîie aurifa-i rază. RADU CÂRNECI URSITA (Zvetlanei) In patul ei, c-an cuiburi de lăstun Un puf de raze luna­ a așternut Cu drag mă plec și somnul i-a sărut Și visuri mari cu grijă îi adun. Privesc în zări la anii ce-au trecut Și inima de tată eu mi-o spun : Gingașa mea —enguță de alun, Să te ridici cu sevele din lut Înaltă, ca un cint de păsări, vara Un lan să-ți fie gîndul și bogat Să țeși visări ori pînză de ți-i dat Să-mbraci în ele oamenii și țara... Să cînți și să iubești tot ce-i mai drag. Ast veac­ flăcău, ce a poposit în prag! ERNEST TROTUȘ In U. R. S. b-Cea mai mare grijă și dragoste pentru cetățenii de mîine In Uniunea Sovietică grija față de copii este sarcina permanentă de cea mai mare importanță a statului. In U.R.S.S. a fost creată o rețea largă de instituții curative și profilactice pentru copii. In Uniunea Sovietică e­­xistă peste 38.000 medici de copii, peste 22.000 de creșe. Aproape 2,5 mi­lioane copii frecventează grădinițele de copii, în fiecare an peste 5,5 mi­lioane copii și adolescenți se odihnesc în taberele de pionieri, sanatorii și case de odihnă. Mortalitatea copiilor a scăzut în Uniunea Sovietică de șase ori în comparație cu perioada dina­inte de revoluție. In anul 1956 în U.R.S.S. au funcționat peste 200.000 de școli printre care 134.000 școli me­dii, adică de 17 ori mai mult decât înainte de revoluție. In școli și în celelalte așezăminte pentru copii lu­crează în prezent 1.700.000 de învă­țători, în timp ce înainte de revolu­ția din Octombrie au existat în Rusia doar 231.000 învățători. Suma totală a cheltuielilor pentru nevoile social-culturale, pentru ocroti­rea sănătății și învățămînt s-a ci­frat anul trecut la peste 160 miliarde ruble. Anul acesta se vor aloca în a­­ceste scopuri aproximativ 190 miliarde ruble, adică aproape o treime din în­tregul buget al economiei naționale. In prezent în Uniunea Sovietică e­­xistă 6.000 de biblioteci speciale pen­tru copii în afară de cele care func­ționează pe lângă școli. Anul trecut nu­mai o singuă editură pentru copii a publicat peste 81.000.000 exemplare de cărți beletristice și de popularizare a științei pentru copii și adolescenți, ceea ce este echivalent cu tirajul tuturor editurilor din Rusia din anul 1913. Cu prilejul Zilei Internaționale a c co­pilului, în Editura Tineretului a apă­rut : Berbecul brumăriu de HORVÁTH ISTVÁN In povestirile sale, alcătuite cu mul­tă măiestrie, scriitorul de limbă ma­ghiară Horvath István înfățișează co­piilor viața cîmpiei, lumea animalelor, a gîzelor și a păsărilor. Autorul prezintă cu finețe trăsătu­rile caracteristice ale animalelor de cîmp și de casă, făcînd un izbutit por­tret al blîndului berbec, care devine mai tîrziu sălbatic, al nevinovatului și neajutoratului iepuraș Guț-Cuț, ce ca­de pradă propriei lui lașități — al șiretului motan János și al celor două găini atât de deosebite ca firi: Biri, cuminte și chibzuită și Sari, lăudă­­roasă, care face mult zgomot pentru nimic. Copiii de la grădinița nr. 7 din Bacău in drum spre­ cinematograf. ********** »V »w w &Sil Graiul cîtor cifre statistice Căminul de zi (grădiniță cu orar normal) din cetatea petrolului moldo­venesc a fost înființat la 31 octom­brie 1955. Așadar, este mai tîrzi decît copiii pe care-i găzduiește. Pen­tru înzestrarea lui, statul nostru de­mocrat-popular a repartizat suma de 206.000 lei. în afară de asta, Minis­terul Invățămîntului i-a dat cearșa­furi, pături, veselă etc., în valoare totală de 50.000 lei. In cinstea zilei de 8 Martie, anul acesta, comisia de femei a confecțio­nat 35 cuverturi de pat, 40 fete de masă, 12 halate albe și 26 șorțuri mari pentru personalul administrativ, 18 cămășuiri de noapte pentru copii și 5 pijamale „bărbătești“ pentru copii. S-ar mai putea lungi lista acestor cifre statistice cu date similare. Gra­iul acestor cifre pe care le știe pe dinafară tov. Nichifor Viorica, direc­toarea căminului, este cit se poate de clar: ele reflectă grija și dragos­tea fierbinte de care sunt înconjurați copiii în regimul nostru democrat­­popular. Un „bun sosit“ și apoi micul dejun In dimineața aceea din 24 mai porțile căminului de zi din Moinești s-au deschis ca de obicei pe la ora 6 ca să primească pe vlăstarii harni­cilor petroliști. Unii copii vin singuri. Alții — în special cei mai de departe — vin cu însoțitorii lor. Copiii își lasă casele pentru 12 ore pe care le petrec în staul familiei mai mari, căminului de zi, unde viața-i e bogată și a frumoasă așa cum poate nici ,n-au visat cîndva părinții lor. Micuții oaspeți de fiecare zi sunt întîmpinați mai întîi de îngrijitoarea care, cu dragostea cuvenită, îl ajută pe fiecare să-și dezbrace hainele de a­­casă, la nevoie îl ajută să se spele, îi dă șorțuletui și-l poftește în sala de activități, unde intră ca de obicei în lumea basmelor și a jucăriilor“ Gabriela, Lavinia și Mioara — în total cam o duzină de prichindei dră­gălași — vin tocmai de la blocurile acele mari și frumoase care fac din Lucăcești un mic orășel. Aneta și Ne­­luța parcurg pînă aici vreo 2 km., căci vin tocmai de la schelă. In total astăzi au venit 41 din cei 54 de copii (Frecvența zilnică variază între 40-48). Ora 8 fix. Cele două grupe au ieșit la gimnastica de­ dimineață, care-i mai mult o înviorare pentru ca micul de­­­jun să fie savurat cu mai multă poftă. Florin și Gabriela stat astăzi de serviciu. Ei își dau contribuția — pe măsura posibilităților lor — la așeza­­rea mesei și anunță la bucătărie ce le mai cere inima mesenilor. La micul de­jun se servește astăzi ceai cu lămîie și pîine cu gems de caise. Datoria co­piilor la micul dejun, ca de altfel, și la masa de prînz sau la gustarea de după-amiază, este să mănînce tot. îndemnul ăsta revine periodic la fiecare ospăț al micuților, fie din partea harnicei și priceputei bucă­tărese, fie din partea atentelor edu­catoare, fie din partea altcuiva din colectivul care veghează mereu la bunul mers al căminului. Avionul în ajutorul...păpușilor Ceea ce este munca în producția pentru oamenii maturi, este jocul pen­tru preșcolari. Prin joc se realizează îndeosebi educația lor multilaterală. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, la vîrsta lor este greu de tras un hotar precis între lumea închipuirii și aceea a realității. Cine n-a văzut bunăoară un copil încălecat pe un băț, pe care-l strunește ca pe un cal adevărat ? Păpuși, sînt cîte vrei la căminul ăsta. Sare de care mai frumoase. Fetițele se pot așadar juca în voie „de-’a familia“ bunăoară. De data asta păpușile sunt copii, iar fetițele sînt mame. „Mamele“, se string la­­­­olaltă și se consfătuiesc în legăr­tură cu­ viața"și activitatea „copiilor“ lor. Iat-o pe Aurica punînd telefo­nul la ureche și anunțînd policlinica despre starea­­ nesatisfăcătoare a „co­pilului“ ei. Cred că ați ghicit că și telefonul era de fapt o jucărie. La Marta (care are numai patru primăveri în desaga anilor) situația ii mult mai­­ „gravă“. Fetița ei s-a îmbolnăvit în așa hal, încît îi ca­zul de chemat salvarea. Știrea asta i-a neliniștit și pe băieți, care vin cu propunerea ca bolnava să fie transportată cu avionul De unde să-l iei ? întrebare aproape inutilă. Se așează la iuțeală două băncuța la paralel și avionul îi aproape gata. Principalul este însă ca să aibă unde sta pilotul și cum pilotul trebuie să conducă avionul, se așează în fața băncuțelor un scăunel. Aurel și cu Florin vor la măsură egală să pi­loteze. După pleacă de ciorovăială, Aurel la conducerea avionului și fe­tița Martei este salvată. Iată cum „avionul“ a venit în a­­jutorul... păpușilor ! Asaltul pianinei Cîte alte jocuri nu s-ar putea a­­m­inti, jocuri în care noțiunile însu­șite de copii își dau mîna cu fante­zia lor bogată făcînd ca timpul să treacă pe nesimțite pe aleea înflori­tă a bucuriei și a veseliei! Eventua­lul spectator adult nu poate să nu-i soarbă din ochi pe acești copilași că­rora le citești în bujorii obrajilor sănătatea și care-și îneacă neastîm­­părul copilăriei lor fericite în jocuri care dovedesc un nesecat și mereu proaspăt izvor de inventivitate, de fantezie creatoare. Să intrăm puțin în sala cea mare de activitate. Stnt aici multe lucruri frumoase care dau de lucru copiilor. Păpuși și fel de fel de jucării mai cu seamă. Iată un grup de vreo 4-5 fetițe, fiecare avînd cîte o păpușă în brațe, asaltează pur și simplu pianina. Fetițele vor să-și învețe păpușile să etate la pianină. Gare mai de care arde de această dorin­ță și se înghesuie cu păpușa să-i facă loc la clapele impunătorului in­strument muzical. — Pianina asta (nu-i vorba de data asta de o jucărie, ci de un in­strument muzical veritabil) o avem incă de la 15 martie, m-a lămurit tovarășa Viorica Nichifor, directoa­rea căminului de zi. La această pia­nină învață să cînte 14 copii din grupa mare. M-am uitat mult la pianina asta. Cred că oricare în locul meu ar fi exclamat, fie și în gînd, asemenea lucruri nu se pot înfăptui d­ecît într-o țară la cîrma căreia stau tri­mișii poporului muncitor. Micii pompieri Cît ai bate din palme, un copil de vîrstă preșcolară poate deveni avia­tor, doctor, sau tot ce vrei. Dintr-o discuție cu tovarășele educatoare am aflat cum odată au devenit doi copii pompieri. In cămin apăruse un lucru nou, aproximativ de mărimea unei bu­telii de aragaz. Pe copii i-a atras în mod deosebit o parte a acestui produs al tehnicii moderne și an­um­e furtunul. A apucat unul de un capăt, altul de celălalt capăt și fără să fie deranjați de împrejurarea că fur­tunul n-avea apă, se necăjeau pe sală să stingă un incendiu care nu exista decît în închipuirea lor copi­lărească. Despre ce era de fapt vorba ?l Căminul de zi fusese înzestrat cu un aspirator electric de praf. De atunci, cele 12 covoare și cei 32 metri de preșuri nu mai sînt chinuite cu bă­țul pentru a fi curățate de praf. In felul acesta li se micșorează și uzu­ra. Aspiratorul electric de praf aduce și o importantă economie de timp și de mînă de lucru. Cu vreo două zile înainte de vi­zita noastră sosise la cămin o altă noutate. Duța s-a grăbit să întrebe pe tov, administratoarea — de-i asta, tovarășă? Pînă să vină răspunsul, Costel s-a grăbit să-i răspundă el Duței­ — Asta-i ceva unde să te bage pe tine cind ești obraznică. Era vorba de fapt de un frigider electric nou-nouț, care va ține răcoare carnea și alte alimente des­la tinate copiilor. Au cuvîntul balerinele Iată acum o repetiție de dansuri. Mai tatu­ să admirăm un balet de fetițe. Sînt 12 la număr. Mișcările lor grațioase, executate cu atenție și parcă uneori cu pasiunea carac­teristică artiștilor, eleganta costuma­ție și frumusețea figurilor îți rețin și îți încîntă privirile. Micuțele orfeline Marișca și Aneta sînt printre cele mai bune balerine. Mereu pline de grație, ele sînt tot­odată cu ochii în patru ca și cele­lalte să fie la înălțimea cuvenită balerinelor. — Apleacă capul spre dreapta, Mi­oara, intervine Marișca, care face în cursul repetiției și alte observații utile tovarășelor sale. Maria Grimberg are numai 3 ani, dar, uite-o că-i în fruntea rîndului.­ Execută perfect și cu grație mișcările dansului, fiind o bună conducătoare a șirului micuțelor balerine. Să admirăm acum un ceardaș. Ma­rișca este unguroaică. Poate de asta explică cu atîta talent care-i ținuta perfectă a dansului, bătăile cu care trebuie să se închidă pasul etc. Dansul e mixt. Sînt 10 perechi. Costumele se întrec la frumusețe. Băieții au pantalonași albi cu vipuș­­că neagră, bluze din șifon cu alu­­neca largă strînsă în manșetă și ilic negru pe deasupra. Fetele au fru­moase fustițe roșii plisate, bluze albe, bolere verde, iar pe cap cu diademe cu panglici multicolore. Cu toate că Gheorghiță-i cam greoi, Țuca îl mînuiește cu destulă ușurință. — Ridică capul sus, Nelu, îi spu­ne Nuța Gomboș lui Nelu Huianu... ...Și perechile de dansatori reușesc să ofere un admirabil spectacol de dans. Asta nu mai e joacă, asta-i treabă serioasă! „Vreau o furculiță cu colț“ Copiii au ascultat pe educatoare povestind „La cireșe“ și „La scăl­dat“ — frînturi din amintiri scrise de marele povestitor moldovean Ion Creangă, au făcut repetiție la­­ dan­suri­ au relitat poezii și s-au jucat in cîte și mai cîte feluri. După atita „treabă“ li se cuvine la prînz o masă bună. Bucătăreasa Mathei Maria, ca în­totdeauna de altfel, le-a pregătit fii­lor de petroliști o mîncare bună­, consistentă și totodată aspectuoasa. Micuții și drăgălașii meseni vor servi mai întîi o supă de roșii, iar apoi vor savura șnițel din carne proaspătă de vițel, cu garnitură de cartofi. Copiii se așează frumos cîte 4 la fiecare mesuță. Fiecare își are șervetul său de masă și tacîmurile necesare. Sîntem doar în sufragerie ! Copiilor nu trebuie să le faci de­clarații de dragoste; ele n-au va­loare. Dacă te apropii însă cu căl­dură de ei și te transpui în lumea psihologiei lor, atunci ai și de­venit prietenul lor. De adevărul ăsta m-am convins pentru a nu știu cita oară cînd am avut supriza plă­cută cînd Lola m-a alintat cu pălmu­­țele ei pe amîndoi obraji. — Vreau o furculiță cu colț, își exprimă la un moment dat Marta o dorință. Iată un amănunt la care numai preșcolarii se pot gîndi: la cămin furculițele sînt toate la fel­ doar o mică deosebire: la capătul de care le apuci la unele sînt ovale, la altele se întîlnesc două arce de curbă sime­trice, formînd ceea ce Marta denu­mește colț. Una de asta vrea Marta. Și,­ chiar asemenea dorințe se îm­­­plinesc, pentru ca pofta­­ de mîncare să fie­ mai mare. — .Vreau de două ori felul doi, spune Dănuț, și i se împlinește do­rința. Poate mînca fiecare cît do­rește, că are de unde. Mai mare bucurie pentru tot colectivul adult al căminului nici că nu există la m­asă decît exprimarea unor astfel de dorinți ale copiilor. — Eu­­ sînt primul! Am mîncat tot și mă duc la dormitor, exclamă la un moment dat Dănuț. Și copiii petroliștilor, după ce și-au pus la cale stomacul, se scoală rînd pe rînd de la masă și intră în... ...Cetatea Viselor Fiecare se îndreaptă înspre dor­mitorul lui, unde-i așteaptă un pă­tuc cald și de o estetică încîntatoare chiar pentru ochiul maturului. Rîsete sănătoase fac să răsune toate dormitoarele și sala pe care-i așezate dulăpașurile. Veselia tumul­tuoasă, neastîmpărul lor copilăresc te obligă să-i urmărești și să-i admiri. Dar, liniștea deplină se așterne in toate dormitoarele. A trecut Moș Ene pe la gene și a închis pentru 3 ore pleoapele băieților și fetiței­­, care au intrat pe poarta somnului în cetatea viselor. O educatoare se uită pe geam și-l soarbe cu privirea pe fiecare micuț la parte. Totul e in regulă. Poate pleca liniștită. Curiozitatea mi-a reținut pașii mai mult pe sala aceea. De o parte și de alta erau dormitoare. O fetiță a tresărit prin somn. Este desigur prin­să în mreaja unui vis plăcut. Un copilaș se întoarce pe partea cealaltă și apoi își continuă somnu­l liniștit. Privindu-i pe micuți, îmi refăceam totodată scenele văzute anterior M-au năpădit fără să vreau amintiri­le. In vremea copilăriei mele, eu îmi făceam jucării din surcele și din ciocălăi Mă mai jucam și cu pietricele, cu lut, cu grăunțe de pă­pușoi sau cu boabe de fasole. Jucării de tot felul, nici n-aveam unde să se văd. Nici nu mai vorbesc de aspi­rator electric de praf, frigider, ma­șină electrică de spălat rufe, sau pianină, realizări ale tehnicii moderne care se pot vedea la căminul de zi din Moinești. In satul meu natal nu era pe atunci grădiniță de copii. Acum este, înainte de plecare, le-am spus la gînd: dormiți în pace copii ai pe­troliștilor. In timp ce părinții voștri adună aurul negru din străfundurile pămîntului, voi culegeți aurul din cetatea liniștită a viselor. MITICĂ GRI^QR.E.N1 furiaș Cifre grăitoare In țara noastră partidul și guver­nul acordă o grijă deosebită creșterii și dezvoltării copilului. Ocrotirea mamei și a copilului a devenit o pro­blemă de stat. De la un capăt la altul al țării, este evidentă grija pă­rintească a partidului, care a creat tot felul de unități social-culturale, necesare unei dezvoltări sănătoase a celor mici. Viitorul patriei noastre, copiii, se bucură, atit la orașe cit și la sate, de toată atenția din partea organe­lor de partid și de stat. Cifrele de mai jos sînt o dovadă elocventa în acest sens.. Astăzi în satele țării noastre func­ționează 1465 case de nașteri; în G.A.C. sunt 16.444 locuri in gradinițe și creșe; funcționează 72 case ale pionierilor, iar 3200 școli și institu­ții preșcolare stau la dispoziția co­piilor minorităților naționale. In cete­ 15.926 școli de cultură generală în­vață 1.784.248 elevi. Pe pieptul a 54.000 de mame strălucesc medaliile de „Mamă eroină“, „Gloria mater­nității“ și „Medalia maternității“. Aceste fire nu mai au nevoie de comentarii. Ele vorbesc de la sirre despre grija părintească față de cei mici. Ce citesc copiii lumii Spicuim din articolul scriitorului american Albert E. Kahn „Crima împotriva copiilor noștri", următoa­rele : „Este semnificativ faptul că nu a­­proape nici o carte tratînd problema criminalității tineretului, in S.U.A., nu se spune un cuvînt despre reper­cusiunile pe care le are asupra co­piilor și tineretului cli­matul războiului rece ,­ care se dezvoltă în " țară". Nu s-ar putea în­țelege profunda influență a „comic­s"-urilor de crimă și groază copiilor americani, asupra fără a avea o idee despre ti­rajul considerabil al ace­stui gen de literatură. In Statele Unite se vind lu­nar 100 de milioane e­­xemplare de „comic's“­­uri. Anchetele arată că 98 la sută dintre copiii americani citesc regulat „comic's"-urile și fiecare copil citește în medie cite 20-25 pe lună. Toate aceste broșuri sunt po­veș­ti macabre despre crime, perver­sități sexuale și sadism, aventuri su­pranaturale, îngrozitoare. Toate sunt adaptate nevoilor războiului rece, dat fiindcă ele educă milioane și milioa­ne de tineri americani, in spiritul violenței, sălbăticiei și morții brutale. „De fapt, atunci cind se vorbește despre o creștere actuală mai mare decit oricind a criminalității, in Sta­tele Unite, nu crimele copiilor ar trebui menționate, ci crimele comise împotriva copiilor, de către acesta, care organizează politica războiului, rece, dusă de guvern"... Nu am putea spune că în S.U .4. lipsește literatura pentru copii. Du­rU­potrivă... Și încă în tiraje de sutu­ de milioane. Editurile nu au a sta plînge, iar patronii nici atîta. In privința conținutului acestei li­teraturi și a influenței ei asupra toi­piilor, ne-o spune cu destulă clari­tate scriitorul Albert Kahn. Dacă am adăuga la cele descrise, de Kaim și filmele, spectacolele tea­­trale, tot soiul de reuniuni în stil american, dansurile și exh­ibițiile tiff rock'n roll, ne putem face o idea, foarte aproape de adevăr asupra „e­­ducației" pe care o primesc copiii mai­ mici sau mai mari in S.U.A. E drept, că noi nu ne putem lăudă, cu asemenea recorduri, cum numai in Occident pot fi întilnite. rile Cărțile "pentru copii editate în ță­lagărului socialist, nu nici tehnica crimelor sadice, descriu nici tainele sîngeroase ale Klu-Klux-Kla­­nului, nici Linșajul cetățenilor de cu­ loare și nici execuțiile pe scaunele electrice sau in cuptoarele cu gaze, toxice... La noi, copiii citesc basme micie, fantezia se împletește cu dorința ire­zistibilă a omului de a învinge toate greutățile ivite în cale și unde imagi­nația te poartă pe aripile minunate, ale unui viitor de aur. Noi nu edităm „comic‘s“-uri și re­gizorii noștri nu transpun pe ecrane, filme cu gangster și bandiți care, atacă băncile ziua în amiaza mare. Frunțile copilașilor noștri nu se în­crețesc cînd citesc literatura scrisă, pentru ei. Copiii rid, glumesc, fac, mare haz de vulpea păcălită de aricii de lupul prins de ciobanul isteț, de is­prava unor pionieri care sînt dați, pildă pentru eroismul și curajul lor. Priviți zilele acestea vitrinile, stăb­i­durile și exponatele pline cu litera­tură pentru copii. Ele sînt mai grăi­itoare decit vorbele. Este cartea de vizită a literaturii noi, a literaturii pusă in slujba pro­gresului și păcii. i GEORGE din MOLDOVA Fără comentarii S.U.A. construiește numeroase ba­ze militare, dar în America lipsesc aproape 400.000 de clase de școală, ceea ce înseamnă milioane de copii, lipsiți de posibilitatea de a învăța. In America se cheltuiesc anual 100 de milioane de dolari pentru literatu­ra decadentă, pentru cărțile care proslăvesc aventura, furtul și crima, sumă ce este de patru ori mai mare decît aceea pentru achiziționarea căr­ților de literatură sănătoasă, pentru toate übliotecile din S.U.A. In Japonia peste­­ 400.000 copii sînt vagabonzi, iar In fabricile din Japonia aproximativ 1 milion de co­pii se istovesc, muncind într-un rit­m infernal. In Sudan la o populație de 10 milioane locuitori, nu există nici o casă de naștere. In Nigeria, mai mult de jumătate din copii mor fără să atingă vîrsta de 5 ani. In Soma­lia britanică 99 la sută din populație este analfabetă, iar în Gamerun 95 la sută.

Next