Steagul Roşu, august 1958 (Anul 13, nr. 1719-1743)

1958-08-02 / nr. 1719

átivatarea culturală din raionul 1$. Neamț trebuie sa sprijine mai intens (ransformarea socialistă a agriculturii i I­n raionul Tg. Neamț s-au obți­nut unele realizări in opera de transformare socialistă a agri­culturii, dar acestea nu sunt pe măsura posibilităților existente. Considerăm că pentru obținerea u­­nor rezultate cu mult mai importante căminele culturale, bibliotecile sătești, colțurile roșii, Casa raională de cul­tură ca și Biblioteca centrală raio­nală puteau și trebuiau să depună efor­­­turi mai susținute. Aceste instituții culturale, prin mij­loacele pe care le oferă munca cu car­tea, propaganda prin conferințe, ca și mișcarea artistică de amatori, trebuiau să fi dus o susținută muncă de lămu­rire a țăranilor muncitori despre su­perioritatea lucrării pămîntului în co­mun, cu mijloace tehnice superioare, cu mașini, după regulile agrotehnicii îna­intate. Prin conferințe bine documentate, le­gate de specificul satelor din raion, prin șezători literare în care să fie prezentate opere beletristice pe tena transformi­ii socialiste a agriculturii, printr-o rarizare a muncă temeinică de popu­cărților agrotehnice, prin punerea în scenă a unor piese cu con­ținut adecvat ca și prin texte de bri­gadă artistică de agitație, care să scoată în relief c­u exemple vii supe­rioritatea muncii în colectiv, s-ar fi putut aduce prețioase contribuții la o­­pera de lămurire a țăranilor muncitori spre a păși pe drumul unei vieți noi. Sînt în raionul Tg. Neamț unele e­­­xemple bune. _­­ „ 1 Astfel, echipele ’de teatru ale cămi­­nelor culturale din Ghindăoani, Ure­­cheni și Lingurari au pus în scenă piese ca: „Nunta Ioanei“, „Tîrgul inimilor“, sau „Răfuiala" a căror temă­­ este toc­mai lupta oamenilor înaintați din sa­tele noastre pentru transformarea so­cialistă a agriculturii. U­nele formații corale, ca de pildă, cele ale cadrelor di­dactice din Brusturi, Drăgănești și Rău­­­cești au în repertoriu cîntece care o­­glindesc viața nouă și prosperă a ță­ranilor muncitori, care — înțelegînd cuvîntul partidului — au pășit în gos­podării colective sau în întovărășiri a­­­gricole. Piese corale ca: „La noi în­ gospodărie“ sau „Hai la joc“ sînt edi­ficatoare în această direcție. __ Unii bibliotecari, între care Olaru Va­­sile de la Țibucani sau Oancea Con­­stantin de la Vînători s-au străduit din plin să popularizeze literatura a­­grotehnică sau pe cea beletristică legată de viața satelor. La aceste biblioteci, cu ajutorul presei, țăranii muncitori au fost la timp informați despre­ suc­cesele obținute în gospodării agricole, în întovărășiri, în cooperative agricole de producție cu­rentă, despre recoltele bogate realizate pe ogoarele fără ha­turi. In întreg raionul, la căminele cultu­rale, anul acesta s-au ținut 1.240 de conferințe, din care doar circa 450 pe tema transformării socialiste a agri­culturii. Acest fapt este desigur foarte important, dar raportat la numărul sa­telor, la timpul lung de la începutul anului, dar mai ales la necesitățile e­­xistente, numărul de 450 de confe­rințe legate de tema pe care o discu­tăm este încă destul de mic: în unele sate, s-au ținut numeroase șezători culturale, întîlniri și convorbiri între țăranii muncitori întovărășiți și colectiviști și cei din sectorul indivi­dual. Asemenea acțiuni au contribuit desigur prin specificul lor la lămurirea țăranilor muncitori despre avantajele lucrării pămîntului în comun. In satul Orțești, în ultimele săptă­mâni, întovărășirea „Drum nou“ și-a mărit perimetrul cu încă 40 de hectare. De asemenea, nu de mult în gospodă­riile agricole colective din Țibucani și Grumăzești au venit să ceară să fie pri­miți pe drumul cel nou 20 familii, care pînă mai ieri lucrau pămîntul pe o­­goare mici, cu haturi. Pentru ca aceste fapte să se în­­tîmple, pentru ca aceste familii să în­țeleagă necesitatea de a păși pe o nouă cale în viață, o contribuție au adus-o și instituțiile culturale din satele res­pective care îndrumate de organele de partid au muncit temeinic. Dar, e­­xemple bune de muncă culturală nu a­­vem posibilitatea să dăm prea multe. Un loc important în această activitate culturală îl au desigur cadrele didac­tice. Exemple bune sînt în acest sens Dugan Aurel, Crețu Gh., Pienescu Ne­­culai ș. a. care au muncit și muncesc cu tragere de inimă în comuna Drăgă­nești, Bejan Gh., Iacoboaia Gavril din Filioara, Papuc Constantin de la Vî­nători ș. a. Dar, exemplul acestora nu este ur­mat și de prea mulți alții. Foarte slabă este spre exemplu munca pe care o depun pentru lămurirea ță­ranilor muncitori să vină în sectorul socialist al agriculturii cadrele didac­tice C. Ghiba, sau C. Bezmeriță, de la Vînători, Gh. Șchiopu­ sau I. Crețu de la Tîmișești, V. Mîță din Urecheni și alții. Aceste cadre­­ didactice, cît șî cele­lalte care ar mai putea fi trecute printre acestea au îndatorirea de onoare de a fi purtătorii ideilor hoi, de a îndemna pe oameni să pășească pe calea cea nouă, prin însăși exemplul lor perso­nal. Muncă culturala sporadică șî în sal­turi este încă un fapt care în multe lo­­calități­ n-a contribuit cu nimic la opera de transformare socialistă a agricul­turii. _ 1 Prez'ent'tîn'd­ 'diferite spectacole doar pentru concursuri, du­cînd o muncă doar cu caracter competițio­n­al, căminul cu­lt­tural din Ghindăoani­— ca să luăm­­ doar unu singur exem­luî — nu șî-a împlinit îndatoririle. Și — să luăm tot exemplul de mai sus_ — dacă la r»hîndăoanî munca de transformare so­cialistă a agriculturii merge încă foarte slaic, să știe activiștii ide îi căminul cultural de aci că" o­­ mare vina au și el. O realitate care nu poate fi trecută cu vederea discutînd slaba muncă ce se desfășoară în­ domeniul de care n­e ocupăm este și munca sate_orice nivel pe care o desfășoară îm­ vremea din ur­mă Casa raională teca centrală raională, cultură și Biblia­__ . Aceste instituții care au­ sarcina să desfășoare o vastă îndrumare a muncii culturale la sate nu­-și fac încă dato­ria așa cum se cere. Deși presa a semnalat faptul acesta, și cu toate că organele­­ de partid și secția culturală a sfatului popular raio­nal au ajutat pe tovarășii Amfie Con­stantin, bibliotecar șef la biblioteca ra­ională și Vasiliu Ștefan, directorul Ca­sei de cultură, îndrumîndu-i către o re­organizare a muncii, nu s-a făcut încă nici o cotitură care să se merite sem­nalată. Considerăm că este vremea ca organele în drept să ia măsuri de sanc­ționare a acelor salariați, care au ase­menea munci de răspundere în viața culturală a întregului raion, și nu se sinchisesc de criticile aduse, continuînd să nu-și facă datoria. Tovarășa Asandei Natalia, instruc­toare la Casa de cultură ducea o ac­tivitate remarcabilă cînd lucra la cămi­nul cultural din Agapia. Promovată în muncă, ea are acum între altele sarcina de a îndruma viața artistică a cămine­lor culturale. Or, trebuie s-o spunem deschis, tovarășa Asandei nu-și în­deplinește îndatoririle așa cum se cere, dar­ mai ales așa cum ar putea s-o facă, avînd în vedere că ea cunoaște foarte bine problemele muncii cultu­rale la sate. La Casa de cultură nu se mai pregă­tesc programe artistice model, cu un bogat conținut și o formă plăcută, care să fie prezentate pe scenele satelor. ★ Acestea sînt doar cîteva problemei legate de munca culturală în raionul Tg. Neamț. De curînd, aci a avut loc o amplă ședință în cadrul căreia a fost anali­zată cu minuțiozitate activitatea cultu­rală din raion și cu prilejul căreia au fost trasate coordonatele de urmat în vederea îndeplinirii sarcinilor ce revin unităților culturale de la sate în lumina documentelor Consfătuirii de la Con­stanța. La această ședință, care a însemnat o serioasă măsură luată de comitetul executiv al sfatului popular sub îndru­marea comitetului raional de partid, pentru ridicarea muncii culturale, au luat parte directori de cămine culturale, bibliotecari, directori de școli, președinți de sfaturi populare comunale, activiș­ti ai Casei raionale de cultură ș. a. Expunerile prezentate, discuțiile ce au­ avut loc­, și în m­­od deosebit con­­­cluziile trase __ de tovarășii Constantin Pogaci, membru în Comitetul raional Tg. Neamț al P.M.R. și Constantin Bocăneț, președintele comitetului exe­­­cutiv al sfatului popular raional, au­ fost îm­ măsură să orienteze pe activiștii culturali din această parte a regiunii pe un făgaș nou în domeniul muncii lor, care în vremea ce urmează trebuie să sprijine cu intensitate sporită operă d­e transformare socialistă a agricul­turii. " "D GH. APOSTOL­ •STRATTTTT WTSTT RECITIND Pioniera Dulbergher Mariana, din Roman este o recitatoare talentată. In timpul școlii, dar și în vacanță, ea recită în ca­drul diferitelor serbări pionie­rești versuri ale scriitorilor noștri, iuat-o în clișeul nostru reci­tind poezia „Doftana“. Una din cele IO biblioteci mobile din fabrica de postav*Biahuși Munca cu cartea se desfășoară intens la fabrica de postav din Buhuși. Secțiile fabricii au 10 biblioteci mobile. Fotografia noastră vă prezintă un aspect de la biblioteca sec­ției filatură. In timpul unei pauze muncitoarele E. Bălțătescu și M. Dumbravă, ca și muncitorul I. Grigoroi au venit să ia căr­țile preferate.­­ Responsabila bibliotecii, tovarășa Alexandrina Roban, notează cu grijă în registrul de evidență, cărțile împrumutate. Expozițiile bienale­ ­ de sirtä- plsisticsi Există în satele și orașele re­giunii noastre mulți creatori de obiecte de artă populară, plas­tică și decorativă­ aplicată — unii dintre ei cu totul necunos­cuți. Este de datoria căminelor culturale, caselor raionale de cultură, cluburilor și caselor de cultură sindicale de a organiza descoperirea și îndrumarea a­­cestor artiști amatori. In această direcție, a desco­peririi și promovării talentelor artiștilor amatori, ordinul 33 din 1 februarie 1958 al Ministerului învățământului și Culturii pri­vind unele măsuri pentru dez­voltarea activității artistice de amatori, prevede organizarea de expoziții locale și regionale pre­mergătoare expozițiilor republi­cane de artă plastică și artă populară ale artiștilor amatori, care vor avea loc din 2 în 2 ani începînd cu anul acesta. In lu­mina prevederilor acestui ordin, comitetelor executive ale sfatu­rilor populare și instituțiilor de­­specialitate subordonate aces­tora le revin o serie de sar­cini ca, de pildă, antrenarea ar­tiștilor plastici, etnografilor, profesorilor, studenților și ele­vilor fruntași din școlile de artă în sprijinul creatorilor de artă plastică, populară și decorativă — aplicată. Regulamentul elaborat pe baza ordinului amintit mențio­nează că organizarea expoziții­lor urmărește: „realizarea unei largi acțiuni de masă și mobili­zarea forțelor creatoare ale oa­menilor muncii de la orașe și sate, care să asigure dezvolta­rea creației populare în dome­niul picturii, sculpturii, grafi­cii, artelor decorative — apli­cate și artei populare; dezvol­tarea activității cercurilor de artă plastică și artă populară, care să contribuie la educația estetică a oamenilor muncii, care să valorifice tezaurul fol­cloric al poporului român și al naționalităților conlocuitoare și să îmbogățească creația popu­lară“. Anul acesta va avea loc expo­ziția bienală de artă plastică, la­ care se pot prezenta lucrări de pictură (studii, natură moar­tă, flori, peisaje, portrete, com­poziții în pastel, ulei, acuarelă, tempera), lucrări de grafică (studii, gravură, afiș, caricatură imprimeuri pe textile, coperți și ilustrații de cărți, proiecte de diplome pentru concursuri ar­tistice, gazete de perete, foto­montaje, panouri decorative etc., executate în creion, cărbune, tuș, acuarelă, tempera într-una sau mai multe culori), lucrări de sculptură (basorelief, altore­lief, plastică mică etc. executate din pămînt ars, ghips, piatră, marmură, lemn etc.). Se pot de asemenea prezenta lucrări de scenografie (machete de deco­ruri, schițe de costume) și lu­crări de artă decorativă — a­­plicată executate din lemn, piele, os, metal, ceramică, sticlă, textile, pat, rafie și altele sub formă de casete, servicii de bi­rou, vase de flori, păpuși, jud­ă­cării, semne de carte, coperte, fețe de masă, bluze, obiecte de uz cotidian. Participanții la expoziție tre­i­buie să oglindească artistic var lucrările lor teme cu caracter­ contemporan privind aspecte ale construcției socialismului la noi în țară,­ teme din trecutul de luptă al poporului nostru, miș­­­carea de luptă pentru apărarea­ păcii, prietenia între popoare* aspecte de la locul de muncă*, frumusețile naturale ale patriei și chipuri de oameni înaintați.­ Creatorii de artă decorativă­ a­­­plicată pot oglindii în lucrărilar lor arta populară tradițională și specificul local. In creațiile lui care se pretează tematica con­temporană e bine să se realizeze artistic îmbinarea acestora cu­ elemente decorative din arta­ populară locală. Pînă la deschiderea expoziții­lor cercurilor de artă plastică au mai rămas timp destul de pu­țin. Fiecare artist amator în­cadrat intr-un cerc trebuie să­ participe la aceste expoziți. Artiștii plastici amatori și crea­torii de artă decorativă­ aplicată­ neîncadrați în cercuri participă direct la­­ expoziția regională și e bine să-și pregătească la vre­me lucrările. Casa regională al creației populare le stă la dis­poziție cu îndrumările de care au nevoie. ADRIANA BECHERU metodistft a Casei regionalei­­ de creație populară Ce să citim RADU TUDORAN — Flăcări — roman. WILLIAM BLAKE — Poeme. STENDHAL — Vanina Vanini — povestiri. FRANZ MEHRING — Pagini de critică. E. V. TARLE — Napoleon — ediția a n-a revăzută. A. BEK — Viața lui Berej­­kov — roman. A. BELEAEV — Omul amfi­­bie — trei romane fantastice. ILYA EHRENBURG — însem­nări din Japonia. PETŐFI SÁNDOR — János Viteazul — poem. JULES VERNE — Sfinxul ghe­țarilor — roman. A. CONAN DOYLE — Aventu­rile Iul Sherlock Holmes. L. PLATOV — Țara celor șapte ierburi — roman. Patrie și libertate (Din poezia anilor 1840-1880). Colecția „Biblioteca pentru toți“. G. CIPRIAN — Măscărici și Mîzgălici — amintiri. De vorbă cu începători în ale poeziei în ultimul timp, la Casa regională a creației populare sosesc numeroase scri­sori însoțite de lucrări literare în ver­suri sau proză ale unor condeieri înce­pători. Multe dintre aceste debuturi sînt expresia unei vibrații sincere a autori­lor în fața prefacerilor istorice ce se săvîrșesc astăzi în țara noastră, sub conducerea partidului. Vasile Muscalu de la Tunel-intrare Bicaz ne trimite un mesaj autentic cuprins în nouă poezii dintre care cinci pot vedea lumina tiparului, credem, în orice revistă de ținută literară. Deși se numără printre începători, V. Mus­calu este surprinzător de matur în gîndire și uneori și în meșteșug ca în poeziile „Puiul de­ rîndunică“, „Ini­mă de mamă“, „Să împărți lumină" și „Gînduri de vlăstar". Ceea ce ni se pare cu precădere valoros în poeziile acestea este puternica inspirație popu­­lară care se simte în metrica lor ca și în prospețimea imaginilor. Bistrița este îndemnată de pildă, să-și strîngă „mai mult foc din soare în albele oglinzi, ziua, și noaptea mai mult foc din stele“ ca „în anii ce-o sa vină / Pînă-n zări albastre / Darnică sâ-mparți lu­mină / Plaiurilor noastre". Poetul are un simț remarcabil pentru prezentarea universului microscopic în care forfo­tesc gîze harnice și copii Isteți Cele două catrene ale poeziei „Gînduri de vlăstar“ nu mai au nevoie de nici o revenire. ___ _ _____________ „Bunicul meu e un stejar înalt cît cerul fără grinda. Pe lingă el sînt un vlăstar ieșit la soare dintr-o ghindă. Dar dacă-n vremea lui, stingher Și-a înălțat în sus cununa, Eu, îngrijit de pionieri Am să ridic în creștet luna“. Ideea poeziei trece de domeniul grijii pionierești pentru vlăstarele pădurii. Poetul afirmă o concepție de convingere marxistă despre epoca de creștere a patriei, in care înflorirea multiplelor vlăstare al­e construcției socialiste este preocuparea celor situați în avangarda efortului colectiv. Un alt poet, timid începător, V. Vi­kiié din Ceahlău ne trimite o lucrare intitulată „Drumul nostru“ din care re­ținem ca promițătoare strofele: „In mersul lui crunte se-nșiră urcușuri, prăpăstii și stînci. De-atunci cînd în beznă luciră Scîntei de speranțe adînci. Trecutul: nu-n luptă poporul; la rezeri­ul: ni-i muncă, avînt, Lumină numim viitorul „ Lumină pe-ntregul pămînt“. Poezia ne face să afirmăm că V. Vi­talie e plin de „scîntei de speranțe a­­dînci“. Debutanții pînă acum pomeniți tră­iesc puternic în actualitate, se află foarte aproape de realizarea artistică. V. Muscalii a și găsit izvoarele autenti­cei poezii. Dar corespondența primită­­ de noi conține și mostre mai puțin reușite. Capșa Gheorghe și Tunica L­­rie tri­mit patru poezii create pe cale de „simbioză“. In una („O seară de vară“), autorii au „o idee tristă în gînd“ (!?!)" Motivul tristeții rămîne un mister. In realitate avem de-a face cu o modă nefericit împrumutată. Autorii afirmă că se „gîndesc la Flaubert și Musset, la Hegel, Spinozza, Shakespeare“, a­­poi repetă „cu glas tare un verset... în delir“. într-o altă producție Bistrița este descrisă ca șerpuind „din deal la vale“, lucru îndeobște cunoscut și fără ajutorul poeziei. Poeții au un extraor­dinar spirit de observație — văd cite un pește cum se apropie de mal — și ne lămuresc în inchiere scapul­tru­del celor doi pescari: „Să... vreun porcan ./ Și să-l scoată grindă la iveală“. ★ Intenții și viziune clară găsim în schimb în poezia „Moș Vasile“. Cunoaș­tem aci uri personaj, la început re­fractar, la transformarea socialistă a a­­griculturii. Despre tractorul ce ară la întovărășiți, moșul spune la început. ..Ăsta strică bre pămîntul“. Autorul ri­postează : „l-am zis: Moșule... / l­u­i bătrîn, neștiutor / Ai văzut abia-n a­­murg / O mașină, nu tractor“. ComrAn­­tarul final, puțin cam grăbit și nu la­­ a­­ceeași valoare cu rertu’ aduce dezno­dământul : „Nu știu de m-a înțeles Căci i-o fire cam naivă însă Moș Vasile astăzi. Este membru-n colectivă“. Sînt versuri care promit. Purderea lori din Zeletin trimite­­ două poezii care sînt tributare manierelor de versificație de-acum un veac și mai bine. Codrul e „mereu fălos și verde“, a văzut „multe, multe“. Strofa finală care vrea să aducă poezia în epoca de după 23 August este destul de slabă. In a doua lucrare pădurea este sălașul zînelor cu podoabe de argint, cristal și nestemate. Autorul are totuși aici cî­teva sclipiri în versificație : „Mă ridicai să văd spre cine / Să-ntorc privirea încruntată ? / Dar am zîmbit de feri­cire / Zărind făptura fermecată“. Poe­tul va trebui să renunțe în viitor la idi­­lizarea naturii, la imitarea poeziei dul­­cege din trecut. Un elev din Roman ne trimite o e­­legie intitulată „Buciumul“. Poezia este nereușită, plină de o nemotivată jale după cîntecul buciumului care firește nu se mai aude atît de des ca acum 500 de ani. Poetul pe numele său Petru Teodoru rîvnește să asculte un bucium cu glas de aramă, special construit probabil, ca să-i aline „dorul pribeag“. Acest bucium ar fi teribil de puternic . Scoate semnale care „se aud pe munți, pe fundul mării și în eterul fără ho­tar“, în finalul poeziei sale a tovarășu­lui Teodoru după buciumul de altă dată capătă proporții de adevărate dezastre: „De-atîta jale fără seamăn / Și unda moare fără urmă, / își pleacă creanga fagul geamăn / Și drumul aștrilor se curmă“. Ceva ca un cataclism cosmic. La asemenea exagerări și denaturări în poezie, se poate ajunge numai prin îndepărtarea autorilor­­ de viața- nouă, frumoasă, plină de fapte demne și oa­meni deosebiți. O poezie de valoare care poate con­sacra pe unii începători nu poate fi decît poezia de actualitate, militantă, pu­să în slujba construirii socialismului. E. TROTUS Nr. 1 .7­0 M10< La stația de radioficare a fabricii „8 Martie** din Piatra Neamț Emisiune locală Fabrica de tri­cotaje „8 Martie* din Piatra Neamț este înzestrată cu o stație de radio­ficare, de la care se retransmit pro­gramele radiodifu­ziunii române și se transmit emi­siuni locale. In cadrul acestor e­­misiuni, muncito­rii sînt informați de sire viața fa­bricii. I­ a crainicii microfon Marcela Varahapiu și Va­sile Rotaru­. Ope­ratorul M. Copoi, reglează apara­tele. In curînd va începe emisiunea locală. (Foto 1 C. BURSUC) y Actualități culturale Cea mai mare arhivă de documente din istoria științei La Leningrad s-a terminat studierea și sistematizarea unor materiale legate de viața și ac­tivitatea unora dintre cei mai de seamă oameni de știință so­vietici, materiale păstrate în Arhiva Academiei de Științe a U.R.S.S. — cea mai mare arhivă de documente din domeniul is­toriei științei. Arhiva cunoscutului istoric sovietic acad. Evgheni Târle cu­prinde peste 700 de manuscrise și materiale. Printre acestea se află manuscrisele lucrărilor scr­e „Napoleon“, „Talleyrand“, ale lucrărilor consacrate răz­boiului pentru apărarea patriei din 1812, ale cercetărilor din do­meniul istoriei Angliei, S.U.A., Ungariei, al primului și al ce­lui de-al doilea război mon­dial. Printre manuscrisele rămase de la unul din cei mai de sea­mă savanți ruși în domeniul e­­lectrotehnicii — Mihail Șatelen, membru corespondent al Acade­miei de Științe a U.R.S.S., o se­rie de materiale se referă vestitul plan leninist de elec­ta­trificare a Rusiei, la elaborarea căruia a contribuit și Șatelen. Documentele ilustrează activita­tea acestui om de știință în ca­litate de consultant al celor mai mari construcții hidrotehnice și construcții de uzine ale indus­triei electrice, participarea lui la congresele internaționale con­sacrate energeticii. Materialele arhivei Academiei de Științe a U.R.S.S. sînt folo­site larg nu numai de oameni de știință sovietici, ci și de savanți străini. De la începutul acestui an, sala de lectură a arhivei a fost vizitată de peste 200 de persoane, printre care oa­meni de știință din R. D. Ger­mană, Ungaria, China, Iugosla­via, Polonia. di Uniu MUZEUL ARCTICEI Muzeul Arcticei s-a îmbogățit cu o serie de noi exponate. Fa­milia defunctului acad. Otto Smidt (1891—1956) a predat muzeului o serie de materiale și documente legate de activita­tea acestui remarcabil savant și cercetător polar sovietic. Prin­tre altele prezintă interes scri­soarea adresată de el membri­lor expediției din Pamir. Un grup de alpiniști al acestei ex­pediții, condus de Smidt, a des­coperit pe atunci una din trecă­­torile ghețarului Fedcenko — cel mai mare din lume. Prin­tre obiectele dăruite muzeului se află o scurtă a lui Smidt, carabina sa de vînătoare și alte lucruri pe care le-a luat cu el în zborul spre polul nord. | Cărți rare la o bibliotecă din Kiev Biblioteca publică a Academiei de Științe a R.S.S. Ucrainene a pregătit pentru tipar un îndrep­tar bibliografic cu descrierea a 10.000 de exemplare de ediții vechi. La această bibliotecă se păs­trează unicele exemplare din lume ale lucrării „Tratat despre rațiune și conștiință“ editată în 1460 în Germania de Johann Gutenberg, primul tipograf din Europa occidentală, și ale cărții „Arta memorizării“, apărută în anul 1479 la Augsburg. Cartea „Minunile madonei“, editată în tipografia italianului Manfred Bonelli, precum și car­tea cu lucrările lui Aristotel „Despre animale“, apărută la Veneția, datează din sec. XV. Cartea cuprinzind lucrările lui Aristotel a fost dăruită acum aproximativ 500 de ani de un medic venețian cunoscutului mecenat Jan Lubranski. De la el cartea a nimerit apoi în bi­blioteca liceului din Kremeneț d­in Ucraina, iar în 1835 — la Universitatea din Kiev. Printre colecțiile bibliotecii se păstrează de asemenea volumul „Triodia colorată“, editată nu­mai în­ patru exemplare în 1493 la Cracovia de tipograful Schneipold Fid­e. prima ediție slavă Aceasta este tipărită în două miori — negru și roșu. In fondurile bibliotecii publice a Academiei de Științe a R.S.S. Ucrainene se păstrează în pre­zent peste 30.000 de cărți rare in diferite limbi. I

Next