Steagul Roşu, august 1958 (Anul 13, nr. 1719-1743)
1958-08-02 / nr. 1719
átivatarea culturală din raionul 1$. Neamț trebuie sa sprijine mai intens (ransformarea socialistă a agriculturii i In raionul Tg. Neamț s-au obținut unele realizări in opera de transformare socialistă a agriculturii, dar acestea nu sunt pe măsura posibilităților existente. Considerăm că pentru obținerea unor rezultate cu mult mai importante căminele culturale, bibliotecile sătești, colțurile roșii, Casa raională de cultură ca și Biblioteca centrală raională puteau și trebuiau să depună eforturi mai susținute. Aceste instituții culturale, prin mijloacele pe care le oferă munca cu cartea, propaganda prin conferințe, ca și mișcarea artistică de amatori, trebuiau să fi dus o susținută muncă de lămurire a țăranilor muncitori despre superioritatea lucrării pămîntului în comun, cu mijloace tehnice superioare, cu mașini, după regulile agrotehnicii înaintate. Prin conferințe bine documentate, legate de specificul satelor din raion, prin șezători literare în care să fie prezentate opere beletristice pe tena transformiii socialiste a agriculturii, printr-o rarizare a muncă temeinică de popucărților agrotehnice, prin punerea în scenă a unor piese cu conținut adecvat ca și prin texte de brigadă artistică de agitație, care să scoată în relief cu exemple vii superioritatea muncii în colectiv, s-ar fi putut aduce prețioase contribuții la opera de lămurire a țăranilor muncitori spre a păși pe drumul unei vieți noi. Sînt în raionul Tg. Neamț unele exemple bune. _ „ 1 Astfel, echipele ’de teatru ale căminelor culturale din Ghindăoani, Urecheni și Lingurari au pus în scenă piese ca: „Nunta Ioanei“, „Tîrgul inimilor“, sau „Răfuiala" a căror temă este tocmai lupta oamenilor înaintați din satele noastre pentru transformarea socialistă a agriculturii. Unele formații corale, ca de pildă, cele ale cadrelor didactice din Brusturi, Drăgănești și Răucești au în repertoriu cîntece care oglindesc viața nouă și prosperă a țăranilor muncitori, care — înțelegînd cuvîntul partidului — au pășit în gospodării colective sau în întovărășiri agricole. Piese corale ca: „La noi în gospodărie“ sau „Hai la joc“ sînt edificatoare în această direcție. __ Unii bibliotecari, între care Olaru Vasile de la Țibucani sau Oancea Constantin de la Vînători s-au străduit din plin să popularizeze literatura agrotehnică sau pe cea beletristică legată de viața satelor. La aceste biblioteci, cu ajutorul presei, țăranii muncitori au fost la timp informați despre succesele obținute în gospodării agricole, în întovărășiri, în cooperative agricole de producție curentă, despre recoltele bogate realizate pe ogoarele fără haturi. In întreg raionul, la căminele culturale, anul acesta s-au ținut 1.240 de conferințe, din care doar circa 450 pe tema transformării socialiste a agriculturii. Acest fapt este desigur foarte important, dar raportat la numărul satelor, la timpul lung de la începutul anului, dar mai ales la necesitățile existente, numărul de 450 de conferințe legate de tema pe care o discutăm este încă destul de mic: în unele sate, s-au ținut numeroase șezători culturale, întîlniri și convorbiri între țăranii muncitori întovărășiți și colectiviști și cei din sectorul individual. Asemenea acțiuni au contribuit desigur prin specificul lor la lămurirea țăranilor muncitori despre avantajele lucrării pămîntului în comun. In satul Orțești, în ultimele săptămâni, întovărășirea „Drum nou“ și-a mărit perimetrul cu încă 40 de hectare. De asemenea, nu de mult în gospodăriile agricole colective din Țibucani și Grumăzești au venit să ceară să fie primiți pe drumul cel nou 20 familii, care pînă mai ieri lucrau pămîntul pe ogoare mici, cu haturi. Pentru ca aceste fapte să se întîmple, pentru ca aceste familii să înțeleagă necesitatea de a păși pe o nouă cale în viață, o contribuție au adus-o și instituțiile culturale din satele respective care îndrumate de organele de partid au muncit temeinic. Dar, exemple bune de muncă culturală nu avem posibilitatea să dăm prea multe. Un loc important în această activitate culturală îl au desigur cadrele didactice. Exemple bune sînt în acest sens Dugan Aurel, Crețu Gh., Pienescu Neculai ș. a. care au muncit și muncesc cu tragere de inimă în comuna Drăgănești, Bejan Gh., Iacoboaia Gavril din Filioara, Papuc Constantin de la Vînători ș. a. Dar, exemplul acestora nu este urmat și de prea mulți alții. Foarte slabă este spre exemplu munca pe care o depun pentru lămurirea țăranilor muncitori să vină în sectorul socialist al agriculturii cadrele didactice C. Ghiba, sau C. Bezmeriță, de la Vînători, Gh. Șchiopu sau I. Crețu de la Tîmișești, V. Mîță din Urecheni și alții. Aceste cadre didactice, cît șî celelalte care ar mai putea fi trecute printre acestea au îndatorirea de onoare de a fi purtătorii ideilor hoi, de a îndemna pe oameni să pășească pe calea cea nouă, prin însăși exemplul lor personal. Muncă culturala sporadică șî în salturi este încă un fapt care în multe localități n-a contribuit cu nimic la opera de transformare socialistă a agriculturii. _ 1 Prez'ent'tîn'd 'diferite spectacole doar pentru concursuri, ducînd o muncă doar cu caracter competițional, căminul culttural din Ghindăoani— ca să luăm doar unu singur exemluî — nu șî-a împlinit îndatoririle. Și — să luăm tot exemplul de mai sus_ — dacă la r»hîndăoanî munca de transformare socialistă a agriculturii merge încă foarte slaic, să știe activiștii ide îi căminul cultural de aci că" o mare vina au și el. O realitate care nu poate fi trecută cu vederea discutînd slaba muncă ce se desfășoară în domeniul de care ne ocupăm este și munca sate_orice nivel pe care o desfășoară îm vremea din urmă Casa raională teca centrală raională, cultură și Biblia__ . Aceste instituții care au sarcina să desfășoare o vastă îndrumare a muncii culturale la sate nu-și fac încă datoria așa cum se cere. Deși presa a semnalat faptul acesta, și cu toate că organele de partid și secția culturală a sfatului popular raional au ajutat pe tovarășii Amfie Constantin, bibliotecar șef la biblioteca raională și Vasiliu Ștefan, directorul Casei de cultură, îndrumîndu-i către o reorganizare a muncii, nu s-a făcut încă nici o cotitură care să se merite semnalată. Considerăm că este vremea ca organele în drept să ia măsuri de sancționare a acelor salariați, care au asemenea munci de răspundere în viața culturală a întregului raion, și nu se sinchisesc de criticile aduse, continuînd să nu-și facă datoria. Tovarășa Asandei Natalia, instructoare la Casa de cultură ducea o activitate remarcabilă cînd lucra la căminul cultural din Agapia. Promovată în muncă, ea are acum între altele sarcina de a îndruma viața artistică a căminelor culturale. Or, trebuie s-o spunem deschis, tovarășa Asandei nu-și îndeplinește îndatoririle așa cum se cere, dar mai ales așa cum ar putea s-o facă, avînd în vedere că ea cunoaște foarte bine problemele muncii culturale la sate. La Casa de cultură nu se mai pregătesc programe artistice model, cu un bogat conținut și o formă plăcută, care să fie prezentate pe scenele satelor. ★ Acestea sînt doar cîteva problemei legate de munca culturală în raionul Tg. Neamț. De curînd, aci a avut loc o amplă ședință în cadrul căreia a fost analizată cu minuțiozitate activitatea culturală din raion și cu prilejul căreia au fost trasate coordonatele de urmat în vederea îndeplinirii sarcinilor ce revin unităților culturale de la sate în lumina documentelor Consfătuirii de la Constanța. La această ședință, care a însemnat o serioasă măsură luată de comitetul executiv al sfatului popular sub îndrumarea comitetului raional de partid, pentru ridicarea muncii culturale, au luat parte directori de cămine culturale, bibliotecari, directori de școli, președinți de sfaturi populare comunale, activiști ai Casei raionale de cultură ș. a. Expunerile prezentate, discuțiile ce au avut loc, și în mod deosebit concluziile trase __ de tovarășii Constantin Pogaci, membru în Comitetul raional Tg. Neamț al P.M.R. și Constantin Bocăneț, președintele comitetului executiv al sfatului popular raional, au fost îm măsură să orienteze pe activiștii culturali din această parte a regiunii pe un făgaș nou în domeniul muncii lor, care în vremea ce urmează trebuie să sprijine cu intensitate sporită operă de transformare socialistă a agriculturii. " "D GH. APOSTOL •STRATTTTT WTSTT RECITIND Pioniera Dulbergher Mariana, din Roman este o recitatoare talentată. In timpul școlii, dar și în vacanță, ea recită în cadrul diferitelor serbări pionierești versuri ale scriitorilor noștri, iuat-o în clișeul nostru recitind poezia „Doftana“. Una din cele IO biblioteci mobile din fabrica de postav*Biahuși Munca cu cartea se desfășoară intens la fabrica de postav din Buhuși. Secțiile fabricii au 10 biblioteci mobile. Fotografia noastră vă prezintă un aspect de la biblioteca secției filatură. In timpul unei pauze muncitoarele E. Bălțătescu și M. Dumbravă, ca și muncitorul I. Grigoroi au venit să ia cărțile preferate. Responsabila bibliotecii, tovarășa Alexandrina Roban, notează cu grijă în registrul de evidență, cărțile împrumutate. Expozițiile bienale de sirtä- plsisticsi Există în satele și orașele regiunii noastre mulți creatori de obiecte de artă populară, plastică și decorativă aplicată — unii dintre ei cu totul necunoscuți. Este de datoria căminelor culturale, caselor raionale de cultură, cluburilor și caselor de cultură sindicale de a organiza descoperirea și îndrumarea acestor artiști amatori. In această direcție, a descoperirii și promovării talentelor artiștilor amatori, ordinul 33 din 1 februarie 1958 al Ministerului învățământului și Culturii privind unele măsuri pentru dezvoltarea activității artistice de amatori, prevede organizarea de expoziții locale și regionale premergătoare expozițiilor republicane de artă plastică și artă populară ale artiștilor amatori, care vor avea loc din 2 în 2 ani începînd cu anul acesta. In lumina prevederilor acestui ordin, comitetelor executive ale sfaturilor populare și instituțiilor despecialitate subordonate acestora le revin o serie de sarcini ca, de pildă, antrenarea artiștilor plastici, etnografilor, profesorilor, studenților și elevilor fruntași din școlile de artă în sprijinul creatorilor de artă plastică, populară și decorativă — aplicată. Regulamentul elaborat pe baza ordinului amintit menționează că organizarea expozițiilor urmărește: „realizarea unei largi acțiuni de masă și mobilizarea forțelor creatoare ale oamenilor muncii de la orașe și sate, care să asigure dezvoltarea creației populare în domeniul picturii, sculpturii, graficii, artelor decorative — aplicate și artei populare; dezvoltarea activității cercurilor de artă plastică și artă populară, care să contribuie la educația estetică a oamenilor muncii, care să valorifice tezaurul folcloric al poporului român și al naționalităților conlocuitoare și să îmbogățească creația populară“. Anul acesta va avea loc expoziția bienală de artă plastică, la care se pot prezenta lucrări de pictură (studii, natură moartă, flori, peisaje, portrete, compoziții în pastel, ulei, acuarelă, tempera), lucrări de grafică (studii, gravură, afiș, caricatură imprimeuri pe textile, coperți și ilustrații de cărți, proiecte de diplome pentru concursuri artistice, gazete de perete, fotomontaje, panouri decorative etc., executate în creion, cărbune, tuș, acuarelă, tempera într-una sau mai multe culori), lucrări de sculptură (basorelief, altorelief, plastică mică etc. executate din pămînt ars, ghips, piatră, marmură, lemn etc.). Se pot de asemenea prezenta lucrări de scenografie (machete de decoruri, schițe de costume) și lucrări de artă decorativă — aplicată executate din lemn, piele, os, metal, ceramică, sticlă, textile, pat, rafie și altele sub formă de casete, servicii de birou, vase de flori, păpuși, judăcării, semne de carte, coperte, fețe de masă, bluze, obiecte de uz cotidian. Participanții la expoziție treibuie să oglindească artistic var lucrările lor teme cu caracter contemporan privind aspecte ale construcției socialismului la noi în țară, teme din trecutul de luptă al poporului nostru, mișcarea de luptă pentru apărarea păcii, prietenia între popoare* aspecte de la locul de muncă*, frumusețile naturale ale patriei și chipuri de oameni înaintați. Creatorii de artă decorativă aplicată pot oglindii în lucrărilar lor arta populară tradițională și specificul local. In creațiile lui care se pretează tematica contemporană e bine să se realizeze artistic îmbinarea acestora cu elemente decorative din arta populară locală. Pînă la deschiderea expozițiilor cercurilor de artă plastică au mai rămas timp destul de puțin. Fiecare artist amator încadrat intr-un cerc trebuie să participe la aceste expoziți. Artiștii plastici amatori și creatorii de artă decorativă aplicată neîncadrați în cercuri participă direct la expoziția regională și e bine să-și pregătească la vreme lucrările. Casa regională al creației populare le stă la dispoziție cu îndrumările de care au nevoie. ADRIANA BECHERU metodistft a Casei regionalei de creație populară Ce să citim RADU TUDORAN — Flăcări — roman. WILLIAM BLAKE — Poeme. STENDHAL — Vanina Vanini — povestiri. FRANZ MEHRING — Pagini de critică. E. V. TARLE — Napoleon — ediția a n-a revăzută. A. BEK — Viața lui Berejkov — roman. A. BELEAEV — Omul amfibie — trei romane fantastice. ILYA EHRENBURG — însemnări din Japonia. PETŐFI SÁNDOR — János Viteazul — poem. JULES VERNE — Sfinxul ghețarilor — roman. A. CONAN DOYLE — Aventurile Iul Sherlock Holmes. L. PLATOV — Țara celor șapte ierburi — roman. Patrie și libertate (Din poezia anilor 1840-1880). Colecția „Biblioteca pentru toți“. G. CIPRIAN — Măscărici și Mîzgălici — amintiri. De vorbă cu începători în ale poeziei în ultimul timp, la Casa regională a creației populare sosesc numeroase scrisori însoțite de lucrări literare în versuri sau proză ale unor condeieri începători. Multe dintre aceste debuturi sînt expresia unei vibrații sincere a autorilor în fața prefacerilor istorice ce se săvîrșesc astăzi în țara noastră, sub conducerea partidului. Vasile Muscalu de la Tunel-intrare Bicaz ne trimite un mesaj autentic cuprins în nouă poezii dintre care cinci pot vedea lumina tiparului, credem, în orice revistă de ținută literară. Deși se numără printre începători, V. Muscalu este surprinzător de matur în gîndire și uneori și în meșteșug ca în poeziile „Puiul de rîndunică“, „Inimă de mamă“, „Să împărți lumină" și „Gînduri de vlăstar". Ceea ce ni se pare cu precădere valoros în poeziile acestea este puternica inspirație populară care se simte în metrica lor ca și în prospețimea imaginilor. Bistrița este îndemnată de pildă, să-și strîngă „mai mult foc din soare în albele oglinzi, ziua, și noaptea mai mult foc din stele“ ca „în anii ce-o sa vină / Pînă-n zări albastre / Darnică sâ-mparți lumină / Plaiurilor noastre". Poetul are un simț remarcabil pentru prezentarea universului microscopic în care forfotesc gîze harnice și copii Isteți Cele două catrene ale poeziei „Gînduri de vlăstar“ nu mai au nevoie de nici o revenire. ___ _ _____________ „Bunicul meu e un stejar înalt cît cerul fără grinda. Pe lingă el sînt un vlăstar ieșit la soare dintr-o ghindă. Dar dacă-n vremea lui, stingher Și-a înălțat în sus cununa, Eu, îngrijit de pionieri Am să ridic în creștet luna“. Ideea poeziei trece de domeniul grijii pionierești pentru vlăstarele pădurii. Poetul afirmă o concepție de convingere marxistă despre epoca de creștere a patriei, in care înflorirea multiplelor vlăstare ale construcției socialiste este preocuparea celor situați în avangarda efortului colectiv. Un alt poet, timid începător, V. Vikiié din Ceahlău ne trimite o lucrare intitulată „Drumul nostru“ din care reținem ca promițătoare strofele: „In mersul lui crunte se-nșiră urcușuri, prăpăstii și stînci. De-atunci cînd în beznă luciră Scîntei de speranțe adînci. Trecutul: nu-n luptă poporul; la rezeriul: ni-i muncă, avînt, Lumină numim viitorul „ Lumină pe-ntregul pămînt“. Poezia ne face să afirmăm că V. Vitalie e plin de „scîntei de speranțe adînci“. Debutanții pînă acum pomeniți trăiesc puternic în actualitate, se află foarte aproape de realizarea artistică. V. Muscalii a și găsit izvoarele autenticei poezii. Dar corespondența primită de noi conține și mostre mai puțin reușite. Capșa Gheorghe și Tunica Lrie trimit patru poezii create pe cale de „simbioză“. In una („O seară de vară“), autorii au „o idee tristă în gînd“ (!?!)" Motivul tristeții rămîne un mister. In realitate avem de-a face cu o modă nefericit împrumutată. Autorii afirmă că se „gîndesc la Flaubert și Musset, la Hegel, Spinozza, Shakespeare“, apoi repetă „cu glas tare un verset... în delir“. într-o altă producție Bistrița este descrisă ca șerpuind „din deal la vale“, lucru îndeobște cunoscut și fără ajutorul poeziei. Poeții au un extraordinar spirit de observație — văd cite un pește cum se apropie de mal — și ne lămuresc în inchiere scapultrudel celor doi pescari: „Să... vreun porcan ./ Și să-l scoată grindă la iveală“. ★ Intenții și viziune clară găsim în schimb în poezia „Moș Vasile“. Cunoaștem aci uri personaj, la început refractar, la transformarea socialistă a agriculturii. Despre tractorul ce ară la întovărășiți, moșul spune la început. ..Ăsta strică bre pămîntul“. Autorul ripostează : „l-am zis: Moșule... / lui bătrîn, neștiutor / Ai văzut abia-n amurg / O mașină, nu tractor“. ComrAntarul final, puțin cam grăbit și nu la aceeași valoare cu rertu’ aduce deznodământul : „Nu știu de m-a înțeles Căci i-o fire cam naivă însă Moș Vasile astăzi. Este membru-n colectivă“. Sînt versuri care promit. Purderea lori din Zeletin trimite două poezii care sînt tributare manierelor de versificație de-acum un veac și mai bine. Codrul e „mereu fălos și verde“, a văzut „multe, multe“. Strofa finală care vrea să aducă poezia în epoca de după 23 August este destul de slabă. In a doua lucrare pădurea este sălașul zînelor cu podoabe de argint, cristal și nestemate. Autorul are totuși aici cîteva sclipiri în versificație : „Mă ridicai să văd spre cine / Să-ntorc privirea încruntată ? / Dar am zîmbit de fericire / Zărind făptura fermecată“. Poetul va trebui să renunțe în viitor la idilizarea naturii, la imitarea poeziei dulcege din trecut. Un elev din Roman ne trimite o elegie intitulată „Buciumul“. Poezia este nereușită, plină de o nemotivată jale după cîntecul buciumului care firește nu se mai aude atît de des ca acum 500 de ani. Poetul pe numele său Petru Teodoru rîvnește să asculte un bucium cu glas de aramă, special construit probabil, ca să-i aline „dorul pribeag“. Acest bucium ar fi teribil de puternic . Scoate semnale care „se aud pe munți, pe fundul mării și în eterul fără hotar“, în finalul poeziei sale a tovarășului Teodoru după buciumul de altă dată capătă proporții de adevărate dezastre: „De-atîta jale fără seamăn / Și unda moare fără urmă, / își pleacă creanga fagul geamăn / Și drumul aștrilor se curmă“. Ceva ca un cataclism cosmic. La asemenea exagerări și denaturări în poezie, se poate ajunge numai prin îndepărtarea autorilor de viața- nouă, frumoasă, plină de fapte demne și oameni deosebiți. O poezie de valoare care poate consacra pe unii începători nu poate fi decît poezia de actualitate, militantă, pusă în slujba construirii socialismului. E. TROTUS Nr. 1 .70 M10< La stația de radioficare a fabricii „8 Martie** din Piatra Neamț Emisiune locală Fabrica de tricotaje „8 Martie* din Piatra Neamț este înzestrată cu o stație de radioficare, de la care se retransmit programele radiodifuziunii române și se transmit emisiuni locale. In cadrul acestor emisiuni, muncitorii sînt informați de sire viața fabricii. I a crainicii microfon Marcela Varahapiu și Vasile Rotaru. Operatorul M. Copoi, reglează aparatele. In curînd va începe emisiunea locală. (Foto 1 C. BURSUC) y Actualități culturale Cea mai mare arhivă de documente din istoria științei La Leningrad s-a terminat studierea și sistematizarea unor materiale legate de viața și activitatea unora dintre cei mai de seamă oameni de știință sovietici, materiale păstrate în Arhiva Academiei de Științe a U.R.S.S. — cea mai mare arhivă de documente din domeniul istoriei științei. Arhiva cunoscutului istoric sovietic acad. Evgheni Târle cuprinde peste 700 de manuscrise și materiale. Printre acestea se află manuscrisele lucrărilor scre „Napoleon“, „Talleyrand“, ale lucrărilor consacrate războiului pentru apărarea patriei din 1812, ale cercetărilor din domeniul istoriei Angliei, S.U.A., Ungariei, al primului și al celui de-al doilea război mondial. Printre manuscrisele rămase de la unul din cei mai de seamă savanți ruși în domeniul electrotehnicii — Mihail Șatelen, membru corespondent al Academiei de Științe a U.R.S.S., o serie de materiale se referă vestitul plan leninist de electatrificare a Rusiei, la elaborarea căruia a contribuit și Șatelen. Documentele ilustrează activitatea acestui om de știință în calitate de consultant al celor mai mari construcții hidrotehnice și construcții de uzine ale industriei electrice, participarea lui la congresele internaționale consacrate energeticii. Materialele arhivei Academiei de Științe a U.R.S.S. sînt folosite larg nu numai de oameni de știință sovietici, ci și de savanți străini. De la începutul acestui an, sala de lectură a arhivei a fost vizitată de peste 200 de persoane, printre care oameni de știință din R. D. Germană, Ungaria, China, Iugoslavia, Polonia. di Uniu MUZEUL ARCTICEI Muzeul Arcticei s-a îmbogățit cu o serie de noi exponate. Familia defunctului acad. Otto Smidt (1891—1956) a predat muzeului o serie de materiale și documente legate de activitatea acestui remarcabil savant și cercetător polar sovietic. Printre altele prezintă interes scrisoarea adresată de el membrilor expediției din Pamir. Un grup de alpiniști al acestei expediții, condus de Smidt, a descoperit pe atunci una din trecătorile ghețarului Fedcenko — cel mai mare din lume. Printre obiectele dăruite muzeului se află o scurtă a lui Smidt, carabina sa de vînătoare și alte lucruri pe care le-a luat cu el în zborul spre polul nord. | Cărți rare la o bibliotecă din Kiev Biblioteca publică a Academiei de Științe a R.S.S. Ucrainene a pregătit pentru tipar un îndreptar bibliografic cu descrierea a 10.000 de exemplare de ediții vechi. La această bibliotecă se păstrează unicele exemplare din lume ale lucrării „Tratat despre rațiune și conștiință“ editată în 1460 în Germania de Johann Gutenberg, primul tipograf din Europa occidentală, și ale cărții „Arta memorizării“, apărută în anul 1479 la Augsburg. Cartea „Minunile madonei“, editată în tipografia italianului Manfred Bonelli, precum și cartea cu lucrările lui Aristotel „Despre animale“, apărută la Veneția, datează din sec. XV. Cartea cuprinzind lucrările lui Aristotel a fost dăruită acum aproximativ 500 de ani de un medic venețian cunoscutului mecenat Jan Lubranski. De la el cartea a nimerit apoi în biblioteca liceului din Kremeneț din Ucraina, iar în 1835 — la Universitatea din Kiev. Printre colecțiile bibliotecii se păstrează de asemenea volumul „Triodia colorată“, editată numai în patru exemplare în 1493 la Cracovia de tipograful Schneipold Fide. prima ediție slavă Aceasta este tipărită în două miori — negru și roșu. In fondurile bibliotecii publice a Academiei de Științe a R.S.S. Ucrainene se păstrează în prezent peste 30.000 de cărți rare in diferite limbi. I