Steagul Roşu, februarie 1967 (Anul 22, nr. 4351-4374)
1967-02-23 / nr. 4370
Ufi an de existență a comisiilor de judecată din CAP. Apărători ai democrației cooperatiste A trecut un an de la constituirea comisiilor de judecată din cooperativele agricole de producție. Alese în adunările generale ale cooperatorilor, pe timp de doi ani, ele au un rol deosebit de important în respectarea democrației cooperatiste. Lor le revine sarcina de a examina cu toată atenția plîngerile cooperatorilor nemulțumiți de hotărîrile consiliului de conducere. Comisia de judecată poate hotărî admiterea plîngerii, respingerea ei sau închiderea dosarului, în cazul în care comisia nu are calitatea de a soluționa cererea depusă, recomandînd petiționarului alt organ competent. Pe baza indicațiilor Uniunii Naționale a CA.P. și cu ajutorul uniunii regionale, uniunile raionale au luat măsuri de instruire și îndrumare a comisiilor de judecată. Astfel, cu ajutorul oficiilor juridice din cadrul uniunilor raionale, în iunie 1966 și apoi în perioada 15 noiembrie — 25 decembrie 1966, au fost organizate, pe centre de comune, consfături cu membrii comisiilor de judecată, clarificînd rolul, sarcinile și modul de soluționare a diverselor plîngeri ale cooperatorilor împotriva sancțiunilor hotărîte de către consiliile de conducere. Acolo ‘Unde membrii comisiilor de judecați și-au înțeles rolul și atribuțiile ce le revin, și activitatea lor a fost rodnică. Un exemplu bun în această privință îl oferă hotărîrea justă luată de către comisia de judecată de la cooperativa agricolă de producție „8 Martie" din comuna Nicolae Bălcescu, raionul Bacău. Trei cooperatori din echipa nr. 5, brigada 1 de cîmp au sustras din averea obștească o cantitate de porumb știuleți. Consiliul de conducere a hotărît ca toți cooperatorii din echipă să nu mai primească cantitatea de 5.998 kg porumb cuvenit ca retribuție suplimentară pentru depășirea planului de producție. Asemenea sancțiune, inventată și aplicată de către consiliul de conducere de la această cooperativă agricolă, nu este prevăzută în Statutul G.A.P. Pe bună dreptate ceilalți cooperatori, în afară de cei care au confundat avutul obștesc cu cel personal, s-au adresat cu plîngere la comisia de judecată. Aceasta, analizînd cu toată răspunderea plîngerea cooperatorilor și ajungînd la concluzia că sancțiunea aplicată de consiliul de conducere este în afara statutului, a dat cîștig de cauză cooperatorilor, recomandînd a fi luate măsuri disciplinare numai împotriva celor 3 vinovați. Bine a procedat și comisia de judecată de la G.A.P. Botești, raionul Roman, care nu a putut fi de acord cu sancțiunea dată de consiliul de conducere cooperatorilor Gheorghe Dancă și Ștefan Curpăn, de a li se reține, pentru abaterile săvîrșite, 50 la sută din numărul de zile-muncă efectuat. Un caz similar s-a petrecut și la C.A.P. Ocea, raionul Tg. Neamț, unde cooperatorul Ioan V. Samoilă a fost sancționat cu reținerea a 25 la sută din numărul de zilemuncă efectuate. Comisia de judecată a stabilit că sancțiunea aplicată nu este statutară. Este adevărat că pentru diverse abateri, cooperatorii în cauză pot fi sancționați cu reținerea de zile-muncă. Statutul C.A.P. precizează însă că reținerea din totalul de zile-muncă efectuate poate fi de cel mult 10 la sută. La C.A.P. Răcăciuni, raionul Bacău, consiliul de conducere a hotărît imputarea magazinerului Vasile Vitaloș a costului a 165 kg sămînță de muștar. Sesizată, comisia de judecată a verificat cu atenție găsind că sămînța se afla de fapt în magazie și astfel a hotărît anularea imputației stabilite de consiliu. Nu la fel a procedat comisia de judecată de la C.A.P. Păncești, raionul Adjud care, neverificînd după norme a dat, în mod greșit dreptate cooperatorului loan Gh. Bostan care pretindea că n-a fost normal corect. Asemenea exemple atestă necesitatea ca uniunile raionale ale C.A.P. să vegheze ca în activitatea consiliilor de conducere ale cooperativelor acestea să se călăuzească după prevederile statutului și a regulamentului de ordine interioară, unde se precizează ce sancțiuni se aplică acelor cooperatori care săvîrșesc diverse abateri de la disciplina cooperatistă. Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că multe din problemele ridicate prin scrisori și cu prilejul audiențelor ar putea fi rezolvate de către comisiile de judecată. Acestea însă nu s-au ocupat cu toată răspunderea de rezolvarea anumitor litigii ivite între cooperatori și consiliile de conducere, întrucît a lipsit aproape cu desăvîrșire preocuparea uniunilor raionale pentru activizarea acestora, multe din comisiile de judecată nedesfășurînd nici un fel de activitate. Avînd în vedere contribuția pe care și-o pot aduce comisiile de judecată în mai buna desfășurare a activității cooperativelor agricole de producție, se impune ca birourile executive ale uniunilor raionale, cu sprijinul direct al uniunii regionale, să analizeze periodic activitatea comisiilor de judecată, să ia măsuri de instruire a lor, să le ajute în mod concret pentru îndeplinirea atribuțiunilor ce le revin. TUDOR BOARU instructor al Uniunii Naționale a U. A. P. Este justificată economic fiecare zi-muncă consumată ? Urmare din pag. latru care s-au acordat, în proporție corespunzătoare, zile-muncă, peste cele planificate — în total 1.200. Producția de lapte a fost cu 700 litri mai mare decît se stabilise. In legătură cu acest aspect se ridică întrebarea dacă o cunoaștere temeinică — încă de la începutul anului, a resurselor reale de creștere a producției sectorului zootehnic, n-ar fi ajutat la o planificare mai judicioasă a cifrelor de producție. Dar să facem investigații și în alte sectoare. Poate s-au introdus unele culturi după ce devizul de lucrări a fost stabilit și aprobat. — Intr-adevăr, remarcă NICOLAE STANESCU, tovarășul inginerul agronom al cooperativei. In deviz n-a fost stabilit consumul de zile-muncă la chimion (25 ha), introdus în cultură în 1966 — și la mac (5 ha). Rămîn, totuși, cîteva mii de zilemuncă cheltuite în plus, în curînd aveam să dăm de „urma“ a 3.000 dintre ele. Acest lucru s-a întîmplat cînd a venit vorba de sectorul legumicol. Reacția interlocutorilor noștri față de abordarea acestui subiect ne-a atras de îndată atenția. Se părea că nu-i vine la îndemînă nimănui să vorbească despre grădina de legume. Aici lucrurile nu stau, la capătul lui 1966, de loc strălucit. Inginerul avea în față cîteva file din darea de seamă ce urma să fie prezentată la adunarea generală a cooperatorilor, care avea să facă bilanțul anului trecut și să prezinte planul de producție pe 1967. La întrebarea noastră — cum „a mers“ grădina? — tovarășul inginer ne-a citit, drept răspuns, un pasaj din care reiese că, deși planul producției globale și pe sortimente, la grădină a fost îndeplinit, planul valoric nu s-a realizat. Astfel, față de cele 321 tone de legume planificate, s-au obținut aproape 477 tone. Dar depășirea de 116 tone, în loc să aducă un cîștig cooperativei, a adus un deficit, la încasări, de aproape 16.000 lei. Cum se explică acest fapt „paradoxal" ?. Lucrurile se limpezesc pe măsură ce aflăm amănunte despre condițiile în care au fost valorificate legumele și zarzavaturile de la C.A.P. Horia. Cînd piața era aprovizionată din abundentă, bunăoară, cu varză timpurie, la Horia se recoltau cele dintîi cantități. Cu roșiile s-a întîmplat la fel. O vină o are și O.S.F. Roman care n-a preluat la timp marfa recoltată, graficul stabilit pe unități, în acest scop, nefiind respectat din care cauză legumele și zarzavaturile s-au depreciat. Dar munca Investită pentru producerea, recoltarea și sortarea lor, trebuia plătită. Plătită cu zile-muncă. Acestea s-au tot adunat, datorită repetatelor manipulări a mărfii ajungîndu-se la depășirea fondului stabilit. Și iată cum 3.000 de zile-muncă nu au adus cooperativei agricole un singur leu măcar. Dimpotrivă, cum arătam, au fost pierderi. ★ Discuția noastră n-a reușit să dea un răspuns complet la întrebarea despre cauzele consumului sporit de zile-muncă la C.A.P. Horia. Acest lucru sînt datori să-l facă consiliul de conducere, cooperatorii înșiși. Cu atît mai mult cu cît, modul cum e folosit fondul de zile-muncă se răsfrînge asupra dezvoltării economice a cooperativei agricole și nivelului la care se face retribuirea muncii, deci asupra veniturilor tuturor cooperatorilor. $ IU ÁGUL ROȘU NOTA ! Pe văzute... și nevăzute ! Nu de mult au fost date în folosința I a 300 familii, două blocuri a cîte 150 ■ apartamente fiecare în noul micro- raion al orașului Gheorghe Gheorghiu-Dej. " La întocmirea formelor de predare a apartamentelor către locatari s-au întîmplat însă un lucru curios. Procesele verbale de predare-primire au fost întocmite de către sectorul 1 1 clădiri I.G.O. în mod formal și din birou, iar nu la fața locului, așa cum ar fi fost normal. Noii locaitari bucuroși că primesc locuințe au gîndit logic că apartamentele noi nu pot prezenta stricăciuni sau lipsuri de utilități și au semnat încre ■zători și senini hîrtiile ce li s-au pus în față. Cînd formalitățile au fost îndeplinite pentru simplificare și operativitate (! 1) fiecare nou ■ locatar a primit cheia apartamentului repartizat și s-a dus să-l ocupe cu deplina convingere că totul este ■ în regulă. Dar o dată ce au ajuns la fața lo ■cului (în noile locuințe) mulți dintre ei au regretat că s-au grăbit să acord de credit în alb instituției care nos ■podărește fondul de locuințe. Și iată de ce: In majoritatea apartamentelor din ambele blocuri, ei locatarii au găsit parchetul umflat, datorită faptului că lucrătorii „specialiști" nu l-au fixat și lipit uniform pe suportul din P.F.L. Alți locatari au avut și alte surprize. De exemplu, Nicolae Danu (bloc 6 ap. 101) ca să deschidă ușa apartamentului a rupt 4 chei apoi a demontat broasca ce fusese montată ■ defectă, iar în baie a găsit chiuveta spartă, fisurile fiind acoperite cu o vopsea albă. Tot atît de „norocos" ■ locatarul Ion Țuțuianu din același bloc, a găsit cada de fontă de la baie crăpată. Concluzia care se poate tra ■ge din toate acestea este că echipele de constructori care au ridicat aceste blocuri au executat unele lucrări fără să acorde atenția cuvenită ■ calității. I La recepția lucrărilor beneficiarului (I.G.O.) prin reprezentanții săi nu se poate să nu fi observat defectiunile amintite. Rămîne de stabilit ■ de ce au acceptat preluarea apartamentelor înainte de a condiționa înlăturarea lor. O ipoteză există : s-am mizat pe încrederea oarbă a noilor ■ locatari, care în orice caz nu pot să știe întotdeauna cum este normal , și legal a se preda și prelua bunurile datelor spre folosință. Așa că au scos din foc castanele construc ■torilor cu mîna lor. E drept că s-au cam fript, dar și constructorii s-au ars. Superficialitatea lor nu a rămas nedescoperită. Dacă Sectorul I clădiri a închis ochii la neglijența ■ executantului, locatarii (deși cu întîrziere) i-au deschis și au văzut ■ ușurința tuturor. Acum mai rămîne de văzut și de constatat cine și cînd va înlătura neajunsurile consemnate. ■ MIHAI PAULIUC ■ ii aparține „inițiativa“ resemnării a uitării propriilor hotărîri (Urmare din pag. I-a) Nerealizări în prima lună a anului acesta înregistrează și șantierul energo-montaj. Numai 75,3 la sută este proporția de îndeplinire a planului pe această perioadă. Cauzele ? Fără pretenția de a le epuiza vom enumera cîteva din ele. In primul rînd montorul nu a avut și nu are asigurat suficient front de lucru. Vina o poartă constructorul care nefiind în graficul de execuție a îngreunat activitatea montorului. Ar mai trebui de relatat și despre colaborarea existentă între constructori și montări. De fapt, această colaborare nu prea există. Ea s-ar putea manifesta mai pregnant în condițiile existenței unor grafice comune — constructor montor — pe fiecare obiectiv și care să permită urmărirea îndeaproape a desfășurării lucrărilor. Astfel de grafice, care să unească constructorul și montorul în respectarea termenelor prevăzute, lipsesc. Cît privește beneficiarul, întreprinderea de centrale termo-electrice Borzești își are și ea partea de vină la rămînerea în urmă a lucrărilor pe șantierul celor două grupuri de 200 MW. Deși în sarcina beneficiarului, acesta nu coordonează lucrările de șantier, nu rezolvă problemele divergente între executanți, exercită un control slab asupra execuției și calității. Nu se preocupă în suficientă măsură nici de depozitarea echipamentelor. Șantierul pare a fi al nimănui. Materialele, în marea lor majoritate, sînt depozitate după aprecierea fiecăruia, oriunde și oricum. Gospodărirea lor se pare că este lăsată pe planul doi. De altfel, aceste aspecte, cît și celelalte relatate în cuprinsul materialului au fost scoase în evidență și cu prilejul analizei făcute acum 3 luni pe șantier. Ele însă nu și-au găsit rezolvarea corespunzătoare. Urmarea : lucrările sunt rămase în urmă. Planul pe primul trimestru este periclitat. Iar factorii responsabili de îndeplinirea lui, în loc să se mobilizeze pentru acest lucru, caută justificări care să acopere lipsurile, decalarea unor termene care în nici un caz nu sunt mobilizatoare. S-a uitat că principalul în realizarea obiectivelor este a te bizui pe forțele proprii, valorificarea potențialului intern, organizarea de așa natură a activității încît să se prevină orice dereglare a producției. Facem această afirmație apreciind că beneficiarul, constructorul și montorul, dispun de suficiente forțe, sunt ei înșiși în măsură să depășească perioada „cauzelor obiective". Dar pentru aceasta și comitetul de partid de la Termocentrala Borzești și biroul organizației de bază de la șantierul energo-construcția trebuie să fie mai mult preocupați de îndeplinirea planului pe șantier. Analizele decadate care nu s-au încetățenit încă în munca comitetului de partid și a organizației de bază semnifică preocuparea insuficientă a acestora pentru urmărirea realizării fondurilor de investiții. Or, astfel de analize se impun cu acuitate a avea loc. Ele trebuie să canalizeze întreaga activitate de pe șantier spre îndeplinirea sarcinilor de plan și respectarea hotărîrii conferinței organizației regionale de partid Bacău, care prevede ca grupul 1 de 200 MW să fie pus în funcțiune cu 3 luni înainte de termenul prevăzut, hotărîre pe care constructorii acestui important obiectiv pentru economia națională s-au angajat s-o îndeplinească. Din viața culturală internațională STUdIOUL de filme din Moscova, a realizat recent un film artistic consacrat luptei poporului sovietic împotriva trupelor naziste — „Nici mai mult, nici mai puțin“. Filmul cuprinde numeroase fotografii documentare unicate. Scenariul aparține lui Konstantin Simonov. IARNA aceasta vor lua sfîrșit turnările unei noi producții bulgare — „întoarcere așteptată" — care va relata un episod complet din lupta de rezistență antifascistă: drama a 14 emigrați bulgari, care, în noaptea de 11 august 1941, au debarcat de pe un submarin sovietic la gura fluviului Kamcia în scopul de a sprijini lupta patrioților. Realizatorii acestui film sunt Lada Boiadjieva și Ianuș Vazov. Scenariul aparține Ladei Boiadjieva și lui Kiril Vidinski. Tema a fost tratată într-un mod original — prin interpretarea la viitor a unor episoade retrospective. Din distribuție fac parte Petăr Slabakov, Nikola Dobrev, Stoicio Mazgalov, Todor Todorov, Naum Șopov. LA MUZEUL Galliera din Paris s-a deschis recent expoziția intitulată „Pictorii, martori ai timpului lor", consacrată, anul acesta, personalităților din domeniul muzicii ușoare. Printre tablourile expuse, au atras atenția portretul lui Georges Brassens, realizat de Yves Brayer, tabloul cîntăreței France Gall executat de Francis Gall și al lui Johny Hallyday de Mac Avay. CELEBRUL sculptor ungur Kisfaludi Stróbl Zsigmond, în vîrstă de 82 de ani, ale cărui lucrări se află expuse în numeroase orașe ale lumii (Moscova, New York, Geneva, Diakarta) lucrează în prezent la memoriile sale. Acestea vor prezenta un deosebit interes pentru cei care se preocupă de viața artistică din prima jumătate a secolului. ALBERTINE SARRAZIN, autoarea mult discutatelor romane „La cavale", „L'Astragale" și „La traversière“ (acesta din urmă apărut în ultima lună a anului precedent) își va face în curînd debutul ca ziaristă. Ea intenționează să scrie pentru început un reportaj despre închisorile britanice. MUZEUL ARTEI NAIVE — la Laval (Franța), ținutul natal al pictorilor Henri Rousseau și Jules Lefranc, se va deschide în curînd primul muzeu destinat artei naive.Pictorii naivi, cunoscuți și sub numele de „primitivii contemporani“, lucrează intenționat în afara normelor artelor plastice, ignorînd perspectiva, anatomia artistică, legile proporțiilor și ale compoziției, inspirîndu-se adeseori din viziunea picturii populare. Muzeul va purta numele pictorului Rousseau vameșul — considerat unul din principalii reprezentativi ai curentului artei naive (care s-a născut aici în 1844), dar va cuprinde, în afara tablourilor acestuia, 16 dintre lucrările pictorului Jules Lefranc, precum și numeroase din pînzele sale lucrate în spiritul artei naive. Tot aici vor fi expuse cîteva tablouri semnate de Vivia, Séraphine, Lagry, O'Brady, Rimbert, Kwiatowsky, Aristide Caillaud și alții, precum și opera recent descoperită aparținînd pictorului Rousseau intitulată „Seceriș la castel". Joi 23 februarie tMV La Bogdanești-Tirgu Ocna Absență nepermise de la fiața culturală Există uneori situații din acelea care, prin ieșirea lor din comun, produc nedumerire. Intr-o asemenea situație se găsește și căminul cultural din Bogdănești, raionul Tg. Ocna. In timp ce așezămintele culturale din Dofteana, Tg. Trotuș, Livezile și multe altele din raionul Tg. Ocna se Întrec în cel de-al VIII-lea Concurs, organizează manifestări în sprijinul campaniei de alegeri, popularizează prin diverse acțiuni sarcinile economice prevăzute pentru anul 1967, realizările din regiune, sau desfășoară o susținută activitate pentru continua dezvoltare a conștiinței socialiste a oamenilor muncii, colectivul căminului cultural din Bogdănești manifestă o totală absentă de la îndeplinirea acestor Îndatoriri. Dar să concretizăm. In toate comunele și satele din regiune și din întreaga țară sentimentul patriotic al cetățenilor a vibrat puternic cu prilejul aniversării Unirii, eveniment sărbătorit prin expuneri, seri literare, programe artistice etc. Locuitorii din Bogdănești, din lipsa consiliului de conducere al căminului cultural nu s-au putut încadra în acest entuziasm general. Directorul căminului cultural, Sticlaru Petru și directoarea Școlii generale din localitate, profesoara Elena Hulub, n-au întreprins nici o inițiativă cu prilejul acestui eveniment. Cînd în toate satele regiunii se sărbătorea aniversarea Unirii, în programul săptămînal al căminului cultural din Bogdănești erau prevăzute expunerile : „îngrijirea vacilor de lapte“ și „Tumorile, cauzele apariției cancerului“. (Expuneri care de altfel nici nu s-au ținut!). Mai departe. Cu o seară înaintea deschiderii „Lunii cărții la sate", cînd peste tot se făceau pregătiri, la Bogdănești nu erau luate nici un fel de măsuri pen competența directorilor de cluburi și cămine culturale eru deschiderea festivă a acestei acțiuni, așa cum s-au dat indicații. Căminul cultural absenta și de la această importantă manifestare de culturalizare a maselor. In aceste săptămîni unitățile culturale din împrejurimi și din întreg raionul se găsesc în plină fază intercomunală a celui de-al VIII-lea Concurs al formațiilor artistice de amatori. Căminul cultural de la Bogdănești nu se prezintă cu nici o formație în această competiție, deși în localitate a existat o puternică tradiție a mișcării artistice. (Măcar în virtutea acestei tradiții se putea întreprinde ceva!). Dacă adăugăm că această unitate culturală n-a organizat în această iarnă nici un „Buletin C.A.P.", nici o seară de calcul, nici un almanah științific, nici o seară tematică etc., observăm lipsa amară, nepermisă, de la problemele majore de strictă actualitate a celor 18 intelectuali din satul de centru. Nu exagerăm afirmînd că profesori calificați sau în curs de calificare ca Elena Hulub, Ecsenia Hanghiuc, Ana Marchiș sau Mircea Grădinaru, în ultimele luni de zile n-au susținut nici o manifestare culturală mai deosebită (în specialitatea lor) de răspîndire a culturii și științei în rîndul maselor, sub o formă sau alta. Majoritatea cadrelor didactice din regiune simt o datorie plăcută, o cinste și mîndrie să împărtășească maselor cunoștințele științifice de specialitate, contribuind formarea omului nou cu o conceptație științifică despre natură și societate. Ele fac o problemă de prestigiu personal din a se prezenta cît mai bine documentate în fața cetățenilor pentru dezbaterea celor mai interesante probleme de viață. Este firesc atunci să punem sub semnul întrebării nivelul de conștiință al cadrelor didactice și al celorlalți intelectuali din Bogdănești, care pretind că au dreptul să ocupe un loc și un rol social în formarea conștiinței altora. Cine să facă, oare, culturalizarea maselor de oameni din Bogdănești dacă nu în primul rînd cei 18 intelectuali din localitatea respectivă ? La această întrebare credem că vor răspunde Secția de învățămînt a Sfatului popular raional Tg. Ocna și Comitetul raional pentru cultură și artă. ARISTOTEL MITREA metodist al Comitetului regional Bacău pentru cultură și artă In vizită la „pianistul" Iliuță Ciuciuc, elev in clasa a III-a a Școlii generale nr. 20 din orașul Bacău. Foto: C. STOICESCU Să nu neglijăm psihologia și logica! (Păreri privind îmbunătățirea programei pentru învățămîntul de 12 ani) In cadrul programei de învățămînt, fiecare obiect își are locul său, urmărind atît însușirea unor cunoștințe cît și căpătarea unor deprinderi. Unele obiecte de învățămînt, prin volumul de cunoștințe ce-l cuprind, contribuie la formarea unui orizont științific al elevilor, avînd o finalitate directă doar atunci cînd tînărul, pornind de la aceste cunoștințe, caută să se specializeze. Sînt însă obiecte de învățămînt care au o finalitate cît mai aproape de momentul predării. Intre acestea se numără și psihologia. Datorită problemelor complexe pe care le pune, necesitînd o mai mare putere de abstractizare, psihologia se predă numai în clasa a Xl-a, în cadrul unei singure ore pe săptămînă. Dacă profesorul ce predă psihologia urmărește să descopere toate valențele acestui obiect, îl face interesant, elevii manifestă preocupare față de disciplina respectivă. (Se știe că obiectele numai cu o oră pe săptămînă și care nu figurează în programa examenului de bacalaureat, nu se bucură de mare atenție din partea tuturor elevilor). Chiar în aceste condițiuni am reușit ca problemele de psihologie să constituie o preocupare a multora dintre elevi. In cadrul lecțiilor, la examinările orale și în scris, elevii mi-au mărturisit că, studiind psihologia și-au putut da seama mai bine de procesele psihice ce au loc în propria lor ființă. Ei s-au mirat atunci cînd și-au dat seama că psihologia e singurul obiect de studiu al cărui material, supus procesului de cunoaștere, nu se mai găsește în exterior, în afara omului, ci, în însăși ființa umană. Devenind propriul lor obiect de analiză, elevii au aflat astfel despre calitățile atenției și memoriei lor, despre cauzele uitării și procedeele de a le preveni, au început să dezlege tainele imaginației intenționate și neintenționate, și au însușit și au transpus în practica vieții de toate zilele condițiile învățăturii. De asemenea, ei au observat strînsa legătură dintre gîndire și limbaj. Pornind de la aceste cîteva constatări, consider că n-ar fi rău să se aducă unele îmbunătățiri programei pentru învățămîntul de 12 ani. în acest sens propun ca psihologia să se predea în clasa a XI-a (clasă în care se va face și anatomia și fiziologia omului, creîndu-se posibilitatea unei mai bune explicații a bazei fiziologice a proceselor psihice), iar în clasa a XII să se predea logica care, în programa de învățămînt e prevăzut a se preda tot în cadrul obiectului psihologia în numai șase lecții. Timpul considerat ca „supraîncărcare“ prin studierea acestor obiecte, (fiecare în cîte un an) va fi recuperat prin avantajele ce vor surveni de pe urma cunoașterii mai în adînc a proceselor psihice și a legilor gîndirii, și mai ales, de pe urma contingenței acestora cu practica. In epoca atomului și a ciberneticii, psihicul și gîndirea umană nu-și reduc sfera de activitate, ci din contra, și-o extind. Profesor GH. N. PODOLEANU Liceul Comănești „DE LA DRAGOȘ LA CUZA-VODA“ (LEGENDE POPULARE ROMANESTI) Recenta ediție antologică de legende populare românești „De la Dragoș la Cuza-Vodă", apărută în Editura pentru literatură, introduce pe cititor într-o lume de basm cu eroi supradimensionați. Titlul sugestiv face impresia că lucrarea este consacrată prin exclusivitate istoriei și numai istoriei. Răsfoind însă filele cărții, observăm că nu este altceva decît o culegere din minunatele legende transmise din generație în generație legende care proslăvesc faptele de glorie ale eroilor rămași în amintirea celor mulți. Plăsmuirile legendare ale cărții își au ca eroi pe Traian, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu sau peîtru țăran român, cu roluri de haiduc, luptător împotriva împilării străine, simplu și obidit. Deși personajele ne sunt arhicunoscute, ele au totuși o notă particulară — puterile supranaturale cu care sunt înzestrate. Au existat în realitate oameni cu asemenea însușiri? Categoric nu, însă creatorul legendel l-a înzestrat cu de la sine putere, cu astfel de calități pentru a le da o coloratură de basm. Deși titlul „De la Dragoș la Cuza-Vodă" jalonează în mod precis epoca istorică prezentată, conținutul cărții, fiind mult mai vast, o contrazice prin legende ca : Leri-împărat, Podul lui Traian, înzestrarea neamurilor sau 1877. Legendele de profundă tradiție patriotică prezente în volum evocă figuri de „domni drepți, viteji, apărători ai țării și poporului“, dar nu evită să-i prezinte și pe cei „răi, hrăpăreți, îngîmfați și proști“. Din colecția de legende folclorice istorice prezentate reiese că jilțurile domnești ale Moldovei și Țării Românești au fost ocupate în sutele de ani, de sute de domnitori. Puțini insă au rămas în amintirea neștearsă a poporului. Legenda, această carte a veșniciei, amintește cu respect de Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Al. I. Cuza. Acești domnitori, și alții, bucurîndu-se de pe urma faptelor lor de mare popularitate (cazul lui Ștefan cel Mare și Al. I. Cuza) sînt amintiți si elogiați intr-un număr mare de legende. Contrar așteptărilor, chipuri de voievozi ca Mihai Viteazu, domnitor de dată mai recentă decît Ștefan, au rămas în umbra acestuia datorită poporului care n-a putut să-i treacă cu vederea „legătura" din 1595 prin care li se interzicea țăranilor strămutarea de pe o moșie pe alta. Antologia „De la Dragoș la Cuza-Vodă" s-a născut dintr-o muncă asiduă, de culegeri, căutări și răscoliri. Apariția ei a stîrnit în rîndul cititorilor, prin valoarea sa etică, estetică și evocatoare, o sinceră și caldă admirație. Așa cum menționează V. Adăscăliței în prefața lucrării, apariția antologiei se impunea ca o necesitate mai ales în „procesul educativ al tinerelor generații" considerînd publicarea acestei ediții „echivalentă cu împlinirea unei datorii către înaintași“. Lucrarea este adresată tinerei generații, iubitorilor de trecut i este o carte atractivă, plăcută din care se desprind înaltele sentimente patriotice ale strămoșilor noștri. Profesor: DUMITRU RUSU „ETRUSC 11“ de RAYMOND BLOCH Cercetarea străvechiului popor din Italia a dat naștere etruscologiei, o adevărată știință prin amploarea studiilor efectuate la a căror îmbogățire au colaborat istorici, arheologi, lingviști. Aceștia au fost atrași timp de secole de istoricul poporului etrusc, de rolul său în formarea și dezvoltarea civilizației Romei și implicit în formarea civilizației europene. Avînd în vedere acest lucru, cu atît mai folositoare apare editarea lucrării „Etruscii", în traducerea și prezentarea prof. univ. N. Lascu. Concepută pe baza lucrărilor arheologice din sudul Etruriei, lângă orășelul Bolsena, această operă a văzut prima dată lumina tiparului la Paris în 1958. Scrisă într-un limbaj clar, atrăgător, și accesibil chiar și pentru nespecialiști, am putea spune că ea capătă în anumite limite chiar un caracter de popularizare pentru cunoașterea popoarelor din bătrîna Italie. Opera cuprinde patru părți distincte : I. Lumea modernă și Etruria, dedicată istoriei etruscologiei. Pornindu-se de la scriitorii și istoricii antici competenți de talia lui Seneca și Pliniu cel Bătrîn, în această parte se face o incursiune în studiul evului mediu și se ajunge pînă în timpurile moderne. II. Cele două aspecte ale „misterului“ etrusc, se referă la originea poporului care, între sec. VII—VI î.e.n. stăpînea teritoriul din Valea Tibrului pînă la poalele Alpilor. Un studiu documentat îl introduce pe cititor în enigma limbii etrusce care și astăzi așteaptă întreaga sa rezolvare. III. Istoria poporului etrusc, duce mai departe problemele nașterii străvechiului popor italic, continuînd cu expansiunea, apogeul și declinul său istoric. Obiceiurile, tradițiile precum și instituțiile respective ocupă un loc bine definit în acest al treilea capitol. IV. Aspecte ale civilizației etrusce , în care sunt cuprinse probleme legate de literatură, artă și religie. Foarte bine ilustrată, ultima parte este lămuritoare și joacă rol intuitiv prin cele 79 de reproduceri privitoare la diferite monumente (mai ales funerare) sau obiecte specifice artei etrusce. Dar pe lîngă incontestabilele calități relevate, cititorul competent va descoperi unele elemente ce nu corespund unei stricte interpretări științifice (Exemplu: tendința exagerării rolului hotărîtor al mediului geografic și a influenței externe grecești în geneza poporului etrusc). Tot greșit, R. Bloch situează pe plan social pe sclavi în rîndurile plebei, considerînd că la etrusci, în condițiile orînduirii sclavagiste, putea fi vorba de fraternitate socială, patriotism local sau chiar sentiment național. Aceste scăderi nu pot însă să anihileze valoarea certă a lucrării de față care urmărește în evoluție logică factorii vieții economice, sociale și politice din istoria mult controversată a etruscilor. O justă legătură se face între bază și suprastructură mai ales în ce privește dezvoltarea economiei și aportul ei la înflorirea milenarei culturi etrusce. Lupta de clasă, la rîndu-i, ocupă un loc bine definit, ilustrată de puternica răscoală antisclavagistă din timpul luptelor etrusco-romane. în general, lucrarea amintită se remarcă prin bogata sa documentație riguros științifică, precum și prin accesibilitatea pentru o masă cît mai largă de cititori. Prof. P. C. POPESCU Liceul „V. Alecsandri” — Bacău