Steagul Roşu, februarie 1967 (Anul 22, nr. 4351-4374)

1967-02-23 / nr. 4370

Ufi an de existență a comisiilor de judecată din CAP. Apărători ai democrației cooperatiste A trecut un an de la constituirea comisiilor de judecată din coopera­tivele agricole de producție. Alese în adunările generale ale cooperato­rilor, pe timp de doi ani, ele au un rol deosebit de important în res­pectarea democrației cooperatiste. Lor le revine sarcina de a examina cu toată atenția plîngerile coopera­torilor nemulțumiți de hotărîrile consiliului de conducere. Comisia de judecată poate hotărî admiterea plîngerii, respingerea ei sau închi­derea dosarului, în cazul în care comisia nu are calitatea de a solu­ționa cererea depusă, recomandînd petiționarului alt organ competent. Pe baza indicațiilor Uniunii Na­ționale a CA.P. și cu ajutorul u­­niunii regionale, uniunile raionale au luat măsuri de instruire și îndru­mare a comisiilor de judecată. Ast­fel, cu ajutorul oficiilor juridice din cadrul uniunilor raionale, în iunie 1966 și apoi în perioada 15 noiem­brie — 25 decembrie 1966, au fost organizate, pe centre de comune, consfături cu membrii comisiilor de judecată, clarificînd rolul, sarcinile și modul de soluționare a diverse­lor plîngeri ale cooperatorilor îm­potriva sancțiunilor hotărîte de că­­­tre consiliile de conducere. Acolo ‘Unde membrii comisiilor de judeca­ți și-au înțeles rolul și atribuțiile ce le revin, și activitatea lor a fost rodnică. Un exemplu bun în această pri­vință îl oferă hotărîrea justă luată de către comisia de judecată de la cooperativa agricolă de producție „8 Martie" din comuna Nicolae Băl­­cescu, raionul Bacău. Trei coopera­tori din echipa nr. 5, brigada 1 de cîmp au sustras din averea ob­ștească o cantitate de porumb știu­­leți. Consiliul de conducere a ho­­tărît ca toți cooperatorii din echipă să nu mai primească cantitatea de 5.998 kg porumb cuvenit ca retribu­ție suplimentară pentru depășirea planului de producție. Asemenea sancțiune, inventată și aplicată de către consiliul de conducere de la această cooperativă agricolă, nu este prevăzută în Statutul G.A.P. Pe bună dreptate ceilalți coopera­tori, în afară de cei care au con­fundat avutul obștesc cu cel perso­nal, s-au adresat cu plîngere la co­misia de judecată. Aceasta, anali­­zînd cu toată răspunderea plîngerea cooperatorilor și ajungînd la conclu­zia că sancțiunea aplicată de consi­liul de conducere este în afara sta­tutului, a dat cîștig de cauză coo­peratorilor, recomandînd a fi luate măsuri disciplinare numai împotri­va celor 3 vinovați. Bine a procedat și comisia de ju­decată de la G.A.P. Botești, raionul Roman, care nu a putut fi de acord cu sancțiunea dată de consiliul de conducere cooperatorilor Gheorghe Dancă și Ștefan Curpăn, de a li se reține, pentru abaterile săvîrșite, 50 la sută din numărul de zile-muncă efectuat. Un caz similar s-a petrecut și la C.A.P. Ocea, raionul Tg. Neamț, unde cooperatorul Ioan V. Samoi­­lă a fost sancționat cu reținerea a 25 la sută din numărul de zile­­muncă efectuate. Comisia de jude­cată a stabilit că sancțiunea aplica­tă nu este statutară. Este adevărat că pentru diverse abateri, coopera­torii în cauză pot fi sancționați cu reținerea de zile-muncă. Statutul C.A.P. precizează însă că reținerea din totalul de zile-muncă efectuate poate fi de cel mult 10 la sută. La C.A.P. Răcăciuni, raionul Ba­cău, consiliul de conducere a hotă­­rît imputarea­ magazinerului Vasile Vitaloș a costului a 165 kg sămîn­­ță de muștar. Sesizată, comisia de judecată a verificat cu atenție gă­sind că sămînța se afla de fapt în magazie și astfel a hotărît anula­rea imputației stabilite de consiliu. Nu la fel a procedat comisia de ju­decată de la C.A.P. Păncești, raio­nul Adjud care, neverificînd după norme a dat, în mod greșit dreptate cooperatorului loan Gh. Bostan care pretindea că n-a fost normal corect. Asemenea exemple atestă necesi­tatea ca uniunile raionale ale C.A.P. să vegheze ca în activitatea consi­liilor de conducere ale cooperative­lor acestea să se călăuzească după prevederile statutului și a regula­mentului de ordine interioară, unde se precizează ce sancțiuni se aplică acelor cooperatori care săvîrșesc di­verse abateri de la disciplina coo­peratistă. Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că multe din problemele ridicate prin scrisori și cu prilejul audiențelor ar putea fi rezolvate de către comisiile de judecată. Acestea însă nu s-au ocupat cu toată răs­punderea de rezolvarea anumitor li­tigii ivite între cooperatori și con­siliile de conducere, întrucît a lip­sit aproape cu desăvîrșire preocupa­rea uniunilor raionale pentru acti­vizarea acestora, multe din comisiile de judecată nedesfășurînd nici­ un fel de activitate. Avînd în vedere contribuția pe care și-o pot aduce comisiile de ju­decată în mai buna desfășurare a activității cooperativelor agricole de producție, se impune ca birourile e­­xecutive ale uniunilor raionale, cu sprijinul direct al uniunii regionale, să analizeze periodic activitatea co­misiilor de judecată, să ia măsuri de instruire a lor, să le ajute în mod concret pentru îndeplinirea atribu­­țiunilor ce le revin. TUDOR BOARU instructor al Uniunii Naționale a U. A. P. Este justificată economic fiecare zi-muncă consumată ?­ ­Urmare din pag. l­a­­tru care s-au acordat, în proporție corespunzătoare, zile-muncă, peste cele planificate — în total 1.200. Pro­ducția de lapte a fost cu 700 litri mai mare decît se stabilise. In legătură cu acest aspect se ridică întrebarea dacă o cunoaștere temeinică — încă de la începutul anului, a resurselor reale de creștere a producției secto­rului zootehnic, n-ar fi ajutat la o planificare mai judicioasă a cifrelor de producție. Dar să facem investigații și în alte sectoare. Poate s-au introdus unele culturi după ce devizul de lucrări a fost stabilit și aprobat. — Intr-adevăr, remarcă NICOLAE STANESCU, tovarășul ingine­rul agronom al cooperativei. In deviz n-a fost stabilit consumul de zile-mun­că la chimion (25 ha), introdus în cul­tură în 1966 — și la mac (5 ha). Rămîn, totuși, cîteva mii de zile­­muncă cheltuite în plus, în curînd a­­veam să dăm de „urma“ a 3.000 dintre ele. Acest lucru s-a întîmplat cînd a venit vorba de sectorul legumicol. Reacția interlocutorilor noștri față de abordarea acestui subiect ne-a a­­tras de îndată atenția. Se părea că nu-i vine la îndemînă nimănui să vorbească despre grădina de legume. Aici lucrurile nu stau, la capătul lui 1966, de loc strălucit. Inginerul avea în față cîteva file din darea de seamă ce urma să fie prezentată la adunarea ge­nerală a cooperatorilor, care avea să facă bilanțul anului trecut și să pre­zinte planul de producție pe 1967. La întrebarea noastră — cum „a mers“ grădina? — tovarășul inginer ne-a citit, drept răspuns, un pasaj din ca­re reiese că, deși planul producției globale și pe sortimente, la grădină a fost îndeplinit, planul valoric nu s-a realizat. Astfel, față de cele 321 tone de legume planificate, s-au obținut a­proape 477 tone. Dar depășirea de 116 tone, în loc să aducă un cîștig cooperativei, a adus un deficit, la încasări, de aproape 16.000 lei. Cum se explică acest fapt „parado­xal" ?. Lucrurile se limpezesc pe măsură ce aflăm amănunte despre condițiile în care au fost valorificate legumele și zarzavaturile de la C.A.P. Horia. Cînd piața era aprovizionată din a­­bundentă, bunăoară, cu varză timpu­rie, la Horia se recoltau cele dintîi cantități. Cu roșiile s-a întîmplat la fel. O vină o are și O.S.F. Roman care n-a preluat la timp marfa recoltată, graficul stabilit pe unități, în acest scop, nefiind respectat din care cau­ză legumele și zarzavaturile s-au de­preciat. Dar munca Investită pentru producerea, recoltarea și sortarea lor, trebuia plătită. Plătită cu zile-muncă. Acestea s-au tot adunat, datorită re­petatelor manipulări a mărfii ajun­­gîndu-se la depășirea fondului stabilit. Și iată cum 3.000 de zile-muncă nu au adus cooperativei agricole un singur leu măcar. Dimpotrivă, cum arătam, au fost pierderi. ★ Discuția noastră n-a reușit să dea un răspuns complet la întrebarea despre cauzele con­sumului sporit de zile-muncă la C.A.P. Horia. Acest lucru sînt datori să-l facă consiliul de con­ducere, cooperatorii înșiși. Cu atît mai mult cu cît, modul cum e folosit fondul de zile-muncă se răsfrînge asupra dezvoltării economice a cooperativei agri­cole și nivelului la care se face retribuirea muncii, deci asupra veniturilor tuturor cooperatori­lor. $ IU ÁGUL ROȘU NOTA ! Pe văzute...­­ și nevăzute ! Nu de mult au fost date în folosința I a 300 familii, două blocuri a cîte 150 ■ apartamente fiecare în noul micro-­­ raion al orașului Gheorghe Gheor­­­­ghiu-Dej. " La întocmirea formelor de predare­­ a apartamentelor către locatari s-a­u întîmplat însă un lucru curios. Pro­­­­cesele verbale de predare-primire au­­ fost întocmite de către sectorul 1 1 clădiri I.G.O. în mod formal și din­­ birou, iar nu la fața locului, așa­­ cum ar fi fost normal. Noii loca­­i­tari bucuroși că primesc locuințe­­ au gîndit logic că apartamentele noi nu pot prezenta stricăciuni sau lip­­­­suri de utilități și au semnat încre­ ■­zători și senini hîrtiile ce li s-au pus în față. Cînd formalitățile au­­ fost îndeplinite­­ pentru simplifica­­­­re și operativitate (! 1) fiecare nou ■ locatar a primit cheia apartamentu­­­­lui repartizat și s-a dus să-l ocupe­­ cu deplina convingere că totul este ■ în regulă. Dar o dată ce au ajuns la fața lo­ ■­cului (în noile locuințe) mulți dintre ei au regretat că s-au grăbit să acor­­d de credit în alb instituției care nos­ ■­podărește fondul de locuințe. Și ia­­­­tă de ce: In majoritatea apartamentelor din­­ ambele blocuri, ei locatarii au găsit­­ parchetul umflat, datorită faptului­­ că lucrătorii „specialiști" nu l-au fi­­­­xat și lipit uniform pe suportul din P.F.L. Alți locatari au avut și alte­­ surprize. De exemplu, Nicolae Dan­u (bloc 6 ap. 101) ca să deschidă ușa apartamentului a rupt 4 chei apoi a­­ demontat broasca ce fusese montată ■ defectă, iar în baie a găsit chiuveta spartă, fisurile fiind acoperite cu o vopsea albă. Tot atît de „norocos" ■ locatarul Ion Țuțuianu din același­­ bloc, a găsit cada de fontă de la baie­­ crăpată. Concluzia care se poate tra­ ■­ge din toate acestea este că echipe­­­­le de constructori care au ridicat a­­­­ceste blocuri au executat unele lu­­­­crări fără să acorde atenția cuvenită ■ calității. I La recepția lucrărilor beneficiarul­ui (I.G.O.) prin reprezentanții săi nu­­ se poate să nu fi observat defec­­­­tiunile amintite. Rămîne de stabilit ■ de ce au acceptat preluarea aparta­­­­mentelor înainte de a condiționa în­­­­lăturarea lor. O ipoteză există : s-a­m mizat pe încrederea oarbă a noilor ■ locatari, care în orice caz nu pot­­ să știe întotdeauna cum este normal , și legal a se preda și prelua bunu­­­­rile date­lor spre folosință. Așa că­­ au scos din foc castanele construc­ ■­torilor cu mîna lor. E drept că s-au­­ cam fript, dar și constructorii s-au­­ ars. Superficialitatea lor nu a ră­­­­mas nedescoperită. Dacă Sectorul I­­ clădiri a închis ochii la neglijența ■ executantului, locatarii (deși cu în­­tîrziere) i-au deschis și au văzut ■ ușurința tuturor. Acum mai ră­­­­mîne de văzut și de constatat cine și cînd va înlătura neajunsurile­­ consemnate. ■ MIHAI PAULIUC ■ ii aparține „inițiativa“ resemnării a uitării propriilor hotărîri (Urmare din pag. I-a) Nerealizări în prima lună a anului acesta înregistrează și șantierul ener­­go-montaj. Numai 75,3 la sută este proporția de îndeplinire a planului pe această perioadă. Cauzele ? Fără pre­tenția de a le epuiza vom enumera cî­­teva din ele. In primul rînd montorul nu a avut și nu are asigurat suficient front de lu­cru. Vina o poartă con­structorul care nefiind în graficul de execuție a îngreunat activitatea mon­­torului. Ar mai trebui de relatat și despre colaborarea existentă între constructori și montări. De fapt, a­­ceastă colaborare nu prea există. Ea s-ar putea manifesta mai pregnant în condițiile existenței unor grafice co­mune — constructor montor — pe fiecare obiectiv și care să permită urmărirea îndeaproape a desfășurării lucrărilor. Astfel de grafice, care să unească constructorul și montorul în respectarea termenelor prevăzute, lip­sesc. Cît privește beneficiarul, întreprin­derea de centrale termo-electrice Bor­­zești își are și ea partea de vină la rămînerea în urmă a lucrărilor pe șantierul celor două grupuri de 200 MW. Deși în sarcina beneficiarului, acesta nu coordonează lucrările de șantier, nu rezolvă problemele diver­gente între executanți, exercită un control slab asupra execuției și cali­tății. Nu se preocupă în suficientă mă­sură nici de depozitarea echipamente­lor. Șantierul pare a fi al nimănui. Ma­terialele, în marea lor majoritate, sînt depozitate după aprecierea fiecăruia, oriunde și oricum. Gospodărirea lor se pare că este lăsată pe planul doi. De altfel, aceste aspecte, cît și cele­lalte relatate în cuprinsul materialului au fost scoase în evidență și cu pri­lejul analizei făcute acum 3 luni pe șantier. Ele însă nu și-au găsit rezol­varea corespunzătoare. Urmarea : lu­crările sunt rămase în urmă. Planul pe primul trimestru este periclitat. Iar factorii responsabili de îndeplini­rea lui, în loc să se mobilizeze pen­tru acest lucru, caută justificări care să acopere lipsurile, decalarea unor termene care în nici un caz nu sunt mobilizatoare. S-a uitat că principalul în realizarea obiectivelor este a te bizui pe forțele proprii, valorificarea potențialului intern, organizarea de așa natură a activității încît să se prevină orice dereglare a producției. Facem această afirmație apreciind că beneficiarul, constructorul și monto­rul, dispun de suficiente forțe, sunt ei înșiși în măsură să depășească pe­rioada „cauzelor obiective". Dar pen­tru aceasta și comitetul de partid de la Termocentrala Borzești și biroul or­ganizației de bază de la șantierul e­­nergo-construcția trebuie să fie mai mult preocupați de îndeplinirea pla­nului pe șantier. Analizele decadate care nu s-au încetățenit încă în mun­ca comitetului de partid și a organi­­­­zației de bază semnifică preocuparea insuficientă a acestora pentru urmări­rea realizării fondurilor de investiții. Or, astfel de analize se impun cu a­­cuitate a avea loc. Ele trebuie să ca­nalizeze întreaga activitate de pe șan­tier spre îndeplinirea sarcinilor de plan și respectarea hotărîrii conferin­ței organizației regionale de partid Bacău, care prevede ca grupul 1 de 200 MW să fie pus în funcțiune cu 3 luni înainte de termenul prevăzut, ho­­tărîre pe care constructorii acestui im­portant obiectiv pentru economia na­țională s-au angajat s-o îndeplinească. Din viața culturală interna­țională STUdIOUL de filme din Mos­cova, a realizat recent un film artistic consacrat luptei poporu­lui sovietic împotriva trupelor naziste — „Nici mai mult, nici mai puțin“. Filmul cuprinde nu­meroase fotografii documentare unicate. Scenariul aparține lui Konstantin Simonov. IARNA aceasta vor lua sfîrșit turnările unei noi producții bul­gare — „întoarcere așteptată" — care va relata un episod complet din lupta de rezistență antifascistă: drama a 14 emi­grați bulgari, care, în noaptea de 11 august 1941, au debarcat de pe un submarin sovietic la gura fluviului Kamcia în scopul de a sprijini lupta patrioților. Realizatorii acestui film sunt Lada Boiadjieva și Ianuș Vazov. Scenariul aparține Ladei Boiad­jieva și lui Kiril Vidinski. Tema a fost tratată într-un mod origi­nal — prin interpretarea la vii­tor a unor episoade retrospec­tive. Din distribuție fac parte­­ Petăr Slabakov, Nikola Dobrev, Stoicio Mazgalov, Todor Todo­­rov, Naum Șopov. LA MUZEUL Galliera din Pa­ris s-a deschis recent expoziția intitulată „Pictorii, martori ai timpului lor", consacrată, anul acesta, personalităților din do­meniul muzicii ușoare. Printre tablourile expuse, au atras atenția portretul lui Geor­­ges Brassens, realizat de Yves Brayer, tabloul cîntăreței Fran­ce Gall executat de Francis Gall și al lui Johny Hallyday de Mac­ Avay. CELEBRUL sculptor ungur Kisfaludi Stróbl Zsigmond, în vîrstă de 82 de ani, ale cărui lucrări se află expuse în nume­roase orașe ale lumii (Moscova, New York, Geneva, Diakarta) lucrează în prezent la memoriile sale. Acestea vor prezenta un deosebit interes pentru cei care se preocupă de viața artistică din prima jumătate a secolului. ALBERTINE SARRAZIN, au­toarea mult discutatelor romane „La cavale", „L'Astragale" și „La traversière“ (acesta din urmă apărut în ultima lună a anului precedent) își va face în curînd debutul ca ziaristă. Ea intenționează să scrie pentru început un reportaj despre în­chisorile britanice. MUZEUL ARTEI NAIVE — la Laval (Franța), ținutul natal al pictorilor Henri Rous­seau și Jules Lefranc, se va deschide în curînd primul mu­zeu destinat artei naive.­­Pic­torii naivi, cunoscuți și sub nu­mele de „primitivii contempo­rani“, lucrează intenționat în a­­fara normelor artelor plastice, ignorînd perspectiva, anatomia artistică, legile proporțiilor și ale compoziției, inspirîndu-se a­­deseori din viziunea picturii populare­. Muzeul va purta nu­mele pictorului Rousseau vame­șul — considerat unul din prin­cipalii reprezentativi ai curen­tului artei naive (care s-a năs­cut aici în 1844), dar va cuprin­de, în afara tablourilor acestuia, 16 dintre lucrările pictorului Ju­les Lefranc, precum și nume­roase din pînzele sale lucrate în spiritul artei naive. Tot aici vor fi expuse cîteva tablouri semnate de Vivia, Séraphine, Lagry, O'Brady, Rimbert, Kwia­­towsky, Aristide Caillaud și al­ții, precum și opera recent des­coperită aparținînd pictorului Rousseau intitulată „Seceriș la castel". Joi 23 februarie tMV La Bogdanești-Tirgu Ocna Absență nepermise de la fiața culturală Există uneori situații din acelea care, prin ieșirea lor din comun, produc nedumerire. Intr-o asemenea situație se găsește și căminul cultu­ral din Bogdănești, raionul Tg. Oc­na. In timp ce așezămintele cultura­le din Dofteana, Tg. Trotuș, Livezile și multe altele din raionul Tg. Ocna se Întrec în cel de-al VIII-lea Con­curs, organizează manifestări în sprijinul campaniei de alegeri, popu­larizează prin diverse acțiuni sar­cinile economice prevăzute pentru anul 1967, realizările din regiune, sau desfășoară o susținută activi­tate pentru continua dezvoltare a conștiinței socialiste a oamenilor muncii, colectivul căminului cultu­ral din Bogdănești manifestă o to­tală absentă de la îndeplinirea a­­cestor Îndatoriri. Dar să concretizăm. In toate co­munele și satele din regiune și din întreaga țară sentimentul patriotic al cetățenilor a vibrat puternic cu prilejul aniversării Unirii, eveni­ment sărbătorit prin expuneri, seri literare, programe artistice etc. Lo­cuitorii din Bogdănești, din lipsa consiliului de conducere al căminu­lui cultural nu s-au putut încadra în acest entuziasm general. Di­rectorul căminului cultural, Sticlaru Petru și directoarea Școlii generale din localitate, profesoara Elena Hu­lub, n-au întreprins nici o inițiativă cu prilejul acestui eveniment. Cînd în toate satele regiunii se sărbăto­rea aniversarea Unirii, în programul săptămînal al căminului cultural din Bogdănești erau prevăzute expune­rile : „îngrijirea vacilor de lapte“ și „Tumorile, cauzele apariției cance­rului“. (Expuneri care de altfel nici nu s-au ținut!). Mai departe. Cu o seară înaintea deschiderii „Lunii cărții la sate", cînd peste tot se fă­ceau pregătiri, la Bogdănești nu e­­rau luate nici un fel de măsuri pen­ competența directorilor de cluburi și cămine culturale eru deschiderea festivă a acestei ac­țiuni, așa cum s-au dat indicații. Căminul cultural absenta și de la această importantă manifestare de culturalizare a maselor. In aceste săptămîni unitățile cul­turale din împrejurimi și din întreg raionul se găsesc în plină fază in­­tercomunală a celui de-al VIII-lea Concurs al formațiilor artistice de amatori. Căminul cultural de la Bogdănești nu se prezintă cu nici o formație în această competiție, deși în localitate a existat o puternică tradiție a mișcării artistice. (Măcar în virtutea acestei tradiții se putea întreprinde ceva!). Dacă adăugăm că această unitate culturală n-a organizat în această iarnă nici un „Buletin C.A.P.", nici o seară de cal­cul, nici un almanah științific, nici o seară tematică etc., observăm lip­sa amară, nepermisă, de la proble­mele majore de strictă actualitate a celor 18 intelectuali din satul de centru. Nu exagerăm afirmînd că profesori calificați sau în curs de calificare ca Elena Hulub, Ecsenia Hanghiuc, Ana Marchiș sau Mircea Grădinaru, în ultimele luni de zile n-au susținut nici o manifestare cul­turală mai deosebită (în specialitatea lor) de răspîndire a culturii și știin­ței în rîndul maselor, sub o formă sau alta. Majoritatea cadrelor didac­tice din regiune simt o datorie plă­cută, o cinste și mîndrie să împărtă­șească maselor cunoștințele științifi­ce de specialitate, contribuind formarea omului nou cu o concep­ta­ție științifică despre natură și socie­tate. Ele fac o problemă de prestigiu personal din a se prezenta cît mai bine documentate în fața cetățeni­lor pentru dezbaterea celor mai in­teresante probleme de viață. Este firesc atunci să punem sub semnul întrebării nivelul de conști­ință al cadrelor didactice și al ce­lorlalți intelectuali din Bogdănești, care pretind că au dreptul să ocupe un loc și un rol social în formarea conștiinței altora. Cine să facă, oare, culturalizarea maselor de oameni din Bogdănești dacă nu în primul rînd cei 18 intelectuali din localita­tea respectivă ? La această întreba­re credem că vor răspunde Secția de învățămînt a Sfatului popular ra­ional Tg. Ocna și Comitetul raional pentru cultură și artă. ARISTOTEL MITREA metodist al Comitetului regional Bacău pentru cultură și artă In vizită la „pianistul" Iliuță Ciuciuc, elev in clasa a III-a a Școlii gene­rale nr. 20 din orașul Bacău. Foto: C. STOICESCU Să nu neglijăm psihologia și logica! (Păreri privind îmbunătățirea programei pentru învățămîntul de 12 ani) In cadrul programei de învăță­­mînt, fiecare obiect își are locul său, urmărind atît însușirea unor cunoștințe cît și căpătarea unor de­prinderi. Unele obiecte de învăță­­mînt, prin volumul de cunoștințe ce-l cuprind, contribuie la forma­rea unui orizont științific al elevilor, avînd o finalitate directă doar a­­tunci cînd tînărul, pornind de la a­­ceste cunoștințe, caută să se specia­lizeze. Sînt însă obiecte de învăță­­mînt care au o finalitate cît mai a­­proape de momentul predării. Intre acestea se numără și psihologia. Datorită problemelor complexe pe care le pune, necesitînd o mai mare putere de abstractizare, psihologia se predă numai în clasa a Xl-a, în cadrul unei singure ore pe săptămî­­nă. Dacă profesorul ce predă psiho­logia urmărește să descopere toate valențele acestui obiect, îl face in­teresant, elevii manifestă preocu­pare față de disciplina respectivă. (Se știe că obiectele numai cu o oră pe săptămînă și care nu figurează în programa examenului de baca­laureat, nu se bucură de mare a­­tenție din partea tuturor elevilor). Chiar în aceste condițiuni am reu­șit ca problemele de psihologie să constituie o preocupare a multora dintre elevi. In cadrul lecțiilor, la e­­xaminările orale și în scris, elevii mi-au mărturisit că, studiind psiho­logia și-au putut da seama mai bine de procesele psihice ce au loc în propria lor ființă. Ei s-au mirat a­­tunci cînd și-au dat seama că psiho­logia e singurul obiect de studiu al cărui material, supus procesului de cunoaștere, nu se mai găsește în exterior, în afara omului, ci, în în­săși ființa umană. Devenind pro­priul lor obiect de analiză, elevii au aflat astfel despre calitățile aten­ției și memoriei lor, despre cauzele uitării și procedeele de a le preve­ni, au început să dezlege tainele imaginației intenționate și neinten­ționate, și­ au însușit și au trans­pus în practica vieții de toate zilele condițiile învățăturii. De asemenea, ei au observat strînsa legătură dintre gîndire și limbaj. Pornind de la aceste cîteva con­statări, consider că n-ar fi rău să se aducă unele îmbunătățiri programei pentru învățămîntul de 12 ani. în acest sens propun ca psihologia să se predea în clasa a XI-a (clasă în care se va face și anatomia și fizio­logia omului, creîndu-se posibilita­tea unei mai bune explicații a ba­zei fiziologice a proceselor psihice), iar în clasa a XII să se predea lo­gica care, în programa de învăță­­mînt e prevăzut a se preda tot în cadrul obiectului psihologia în nu­mai șase lecții. Timpul considerat ca „supraîncărcare“ prin studierea acestor obiecte, (fiecare în cîte un an) va fi recuperat prin avantajele ce vor surveni de pe urma cunoaș­terii mai în adînc a proceselor psi­hice și a legilor gîndirii, și mai a­­les, de pe urma contingenței acesto­ra cu practica. In epoca atomului și a ciberneti­cii, psihicul și gîndirea umană nu-și reduc sfera de activitate, ci din contra, și-o extind. Profesor GH. N. PODOLEANU Liceul Comănești „DE LA DRAGOȘ LA CUZA-VODA“ (LEGENDE POPULARE ROMANESTI) Recenta ediție antologică de legende populare românești „De la Dragoș la Cuza-Vodă", apărută în Editura pentru li­teratură, introduce pe cititor într-o lume de basm cu eroi supradimensionați. Tit­lul sugestiv face impresia că lucrarea este consacrată prin exclusivitate istoriei și numai istoriei. Răsfoind însă filele cărții, observăm că nu este altceva decît o cule­gere din minunatele legende transmise din generație în generație legende care proslăvesc faptele de glorie ale eroilor ră­mași în amintirea celor mulți. Plăsmuirile legendare ale cărții își au ca eroi pe Tra­­ian, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu sau pe­­îtru țăran român, cu roluri de haiduc, luptător împotriva împi­lării străine, simplu și obidit. Deși perso­najele ne sunt arhicunoscute, ele au totuși o notă particulară — puterile supranatu­rale cu care sunt înzestrate. Au exis­tat în realitate oameni cu asemenea însu­șiri? Categoric nu, însă creatorul legen­­del l-a înzestrat cu de la sine putere, cu astfel de calități pentru a le da o coloratură de basm. Deși titlul „De la Dragoș la Cuza-Vodă" jalonează în mod precis epoca istorică prezentată, conținu­tul cărții, fiind mult mai vast, o contra­zice prin legende ca : Leri-împărat, Podul lui Traian, înzestrarea neamurilor sau 1877. Legendele de profundă tradiție patriotică prezente în volum evocă figuri de „domni drepți, viteji, apărători ai țării și poporu­lui“, dar nu evită să-i prezinte și pe cei „răi, hrăpăreți, îngîmfați și proști“. Din co­lecția de legende folclorice istorice pre­zentate reiese că jilțurile domnești ale Moldovei și Țării Românești au fost ocu­pate în sutele de ani, de sute de domnitori. Puțini insă au rămas în amintirea ne­­ștearsă a poporului. Legenda, această carte a veșniciei, amintește cu respect de Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Al. I. Cuza. A­­cești domnitori, și alții, bucurîndu-se de pe urma faptelor lor de mare popularitate (cazul lui Ștefan cel Mare și Al. I. Cuza) sînt amintiți si elogiați intr-un număr mare de legende. Contrar așteptărilor, chipuri de voievozi ca Mihai Viteazu, domnitor de dată mai recentă decît Ștefan, au rămas în umbra acestuia datorită poporului care n-a putut să-i treacă cu vederea „legătura" din 1595 prin care li se interzicea țărani­lor strămutarea de pe o moșie pe alta. Antologia „De la Dragoș la Cuza-Vodă" s-a născut dintr-o muncă asiduă, de cu­legeri, căutări și răscoliri. Apariția ei a stîrnit în rîndul cititorilor, prin valoarea sa etică, estetică și evocatoare, o sinceră și caldă admirație. Așa cum menționează V. Adăscăliței în prefața lucrării, apariția antologiei se impunea ca o necesitate mai ales în „procesul educativ al tinerelor ge­nerații" considerînd publicarea acestei ediții „echivalentă cu împlinirea unei da­torii către înaintași“. Lucrarea este adre­sată tinerei generații, iubitorilor de tre­cut i este o carte atractivă, plăcută din care se desprind înaltele sentimente pa­triotice ale strămoșilor noștri. Profesor: DUMITRU RUSU „E­T­R­U­S­C 11“ de RAYMOND BLOCH Cercetarea străvechiului popor din Ita­lia a dat naștere etruscologiei, o adevărată știință prin amploarea studiilor efectuate la a căror îmbogățire au colaborat istorici, arheologi, lingviști. Aceștia au fost atrași timp de secole de istoricul poporului e­­trusc, de rolul său în formarea și dezvol­tarea civilizației Romei și implicit în for­marea civilizației europene. Avînd în ve­dere acest lucru, cu atît mai folositoare a­­pare editarea lucrării „Etruscii", în tra­ducerea și prezentarea prof. univ. N. La­scu. Concepută pe baza lucrărilor arheo­logice din sudul Etruriei, lângă orășelul Bolsena, această operă a văzut prima dată lumina tiparului la Paris în 1958. Scrisă într-un limbaj clar, atrăgător, și accesibil chiar și pentru nespecialiști, am putea spune că ea capătă în anumite limite chiar un caracter de popularizare pentru cu­noașterea popoarelor din bătrîna Italie. Opera cuprinde patru părți distincte : I. Lumea modernă și Etruria, dedicată istoriei etruscologiei. Pornindu-se de la scriitorii și istoricii antici competenți de talia lui Seneca și Pliniu cel Bătrîn, în a­­ceastă parte se face o incursiune în studiul evului mediu și se ajunge pînă în timpu­rile moderne. II. Cele două aspecte ale „misterului“ e­trusc, se referă la originea poporului care, între sec. VII—VI î.e.n. stăpînea teritoriul din Valea Tibrului pînă la poalele Alpilor. Un studiu documentat îl introduce pe citi­tor în enigma limbii etrusce care și astăzi așteaptă întreaga sa rezolvare. III. Istoria poporului etrusc, duce mai departe problemele nașterii străvechiului popor italic, continuînd cu expansiunea, a­­pogeul și declinul său istoric. Obiceiurile, tradițiile precum și instituțiile respective ocupă un loc bine definit în acest al trei­lea capitol. IV. Aspecte ale civilizației etrusce , în care sunt cuprinse probleme legate de li­teratură, artă și­ religie. Foarte bine ilus­trată, ultima parte este lămuritoare și joa­că rol intuitiv prin cele 79 de reproduceri privitoare la diferite monumente (mai ales funerare) sau obiecte specifice artei e­­trusce. Dar pe lîngă incontestabilele calități re­levate, cititorul competent va descoperi unele elemente ce nu corespund unei stricte interpretări științifice (Exemplu: tendința exagerării rolului hotărîtor al mediului geografic și a influenței externe grecești în geneza poporului etrusc). Tot greșit, R. Bloch situează pe plan social pe sclavi în rîndurile plebei, considerînd că la etrusci, în condițiile orînduirii sclavagis­te, putea fi vorba de fraternitate socială, patriotism local sau chiar sentiment na­țional. Aceste scăderi nu pot însă să anihileze valoarea certă a lucrării de față care ur­mărește în evoluție logică factorii vieții economice, sociale și politice din istoria mult controversată a etruscilor. O justă legătură se face între bază și suprastructu­ră mai ales în ce privește dezvoltarea e­­conomiei și aportul ei la înflorirea mi­lenarei culturi etrusce. Lupta de clasă, la rîndu-i, ocupă un loc bine definit, ilustra­tă de puternica răscoală antisclavagistă din timpul luptelor etrusco-romane. în general, lucrarea amintită se remarcă prin bogata sa documentație riguros ști­ințifică, precum și prin accesibilitatea pen­tru o masă cît mai largă de cititori. Prof. P. C. POPESCU Liceul „V. Alecsandri” — Bacău

Next