Steagul Roşu, septembrie 1967 (Anul 22, nr. 4530-4555)

1967-09-27 / nr. 4552

> 1 / Anul XXII Nr. 4552 (6031) MIERCURI 27 sept. 1967 4 pagini 25 bani 1 In pagina a IV-a - Lucrările sesiunii CNU - „Cazul Debray" In întreprinderile forestiere de pe Valea Trotușului Măsuri pentru crearea stocurilor de masă lemnoasă Au trecut trei săptămîni din prima lună a perioadei în care colectivele din întreprinderile forestiere ale re­giunii noastre pregătesc în diferite faze stocuri de masă lemnoasă pen­tru producția anului 1968. Rezulta­tele obținute pînă la 23 septembrie față de planul acestei luni sunt ur­mătoarele: (ne referim astăzi în spe­cial la faza apropiat și la total masă lemnoasă în diferite faze). Din tabelul prezentat se consta­tă că în general toate între­prinderile au trecut la fasonarea, scoaterea și apropierea masei lem­noase aferente producției anului vii­tor (Aceasta fără a scăpa din atenție îndeplinirea sarcinilor curente). Re­zultatele obținute sunt mult superi­oare față de aceeași perioadă a anu­lui trecut, aceasta fiind urmare a de­clanșării acțiunii de pregătire cu mult mai devreme. Se poate spune că, sub îndrumarea birourilor comi­tetelor raionale ale P.C.R., au prins viață indicațiile date de Biroul Co­mitetului regional de partid în luna mai a. c. Succesele sunt în general foarte bune la rășinoase, sector în care pe D.R.E.T.I.L. volumul de masă lem­noasă în diferite faze reprezintă pes­te 130 la sută. Deci planul lunii sep­tembrie a fost depășit. La acest re­zultat au contribuit în special între­prinderile forestiere din Piatra Neamț, Roznov, Tarcău și altele, care și-au îndeplinit și depă­șit în 23 zile pla­nul pe întreaga lu­nă. In general stau bine întreprinderi­le de pe Valea Bis­triței. La între­prinderile de pe Valea Tarcăului este necesară in­tervenția operati­vă din partea or­ganelor de partid raionale pentru ri­dicarea rezultate­lor la nivelul sar­cinilor și al posi­bilităților care e­­xistă în aceste în­treprinderi. Dacă la rășinoa­se situația e bună, nu acelaș lucru se poate spune des­pre fag. Aici, cu excepția întreprin­derilor din Bacău și Tarcău care au realizat stocuri aproape la nivelul sarcinilor pentru întreaga lună septembrie, toate celelalte au înregistrat o activitate mai puțin sa­tisfăcătoare și în unele cazuri chiar­­ resatisfăcătoare. Tot întreprinderile de pe Valea Trotușului sînt rămase în urmă, ele influențînd negativ re­­citatul la nivelul Direcției regionale, unde volumul de masă lemnoasă în faza apropiat reprezintă doar 23 la filă din planul lunii curente. Urmă­­­te pe faze stocurile se pre­(Continuare in­ jsag. a III-a) ■ ......... NI I­.­ ...................... IL .N­MN­M ___________________________FAZELE_______________ întreprinderea . . . w . Apropiat Total masa lemnoasă Rășinoase 0/0 Fag 0/0 Rășinoase 0/0 Fag 0/0 I. F. Tarcău 50 34 140 150 I. F. Piatra Neamț 136 27 200 61 I. F. Roznov__________120________40______ 184 58 I. F. Bacău__________­­________96~ — 75 L F. Agăș 0­7 80 54 I. F. Comănești 70 0 114 56 I. F. ““ Oraș Gh. Gheorghiu-Dej 8 25 57 — 39 I. F. Tg. Neamț 90 20 154 65 D.R.E.T.I.L. 67 23 136 67 Noua hală de montaj de la întreprinderea meca­nică din Roman. S­A PUS SUB TENSIUNE LINIA BICAZ—BORZEȘT­­ Ieri, energeticienii întreprinderilor Electro-montaj din Bacău și Cîmpina au pus sub tensiune, cu cinci zile mai devreme, linia electri­că aeriană de 220 Kv Bicaz — Borzești, în lungime de peste 120 km. O dată cu aceasta s-a dat în exploatare și stația de conexiuni de 220 Kv Borzești. Prin darea în folosință a acestei linii de transport a e­­nergiei electrice la tensiune înaltă s-a închis inelul de 220 Kv al sis­temului energetic național. HOTARIRI DEVENITE PIESE DE ARHIVA Evenimente repetate, dar de fie­care dată (prin conținutul lor) me­reu altele, sesiunile sfaturilor popu­lare comunale constituie minunate prilejuri pentru dezbaterea largă și eficientă a unor probleme de în­semnătate deosebită pentru viata satului. în aceste întruniri periodi­ce ale deputaților își găsesc de­seori atenția cuvenită și chestiuni­le pendinte de domeniul muncii culturale de masă. Atragerea unui număr tot mai mare de tineri și vîrstnici la mișcarea artistică de a­­matori, extinderea și îmbunătățirea formelor de răspîndire a cunoștin­țelor cultural-științifice și de edu­care patriotică-cetățenească a săte­nilor, asigurarea celor mai bune condiții materiale pentru desfășu­rarea muncii de culturalizare — iată doar cîteva probleme care fac o­­biectul unor dezbateri din sesiuni. Cele mai valoroase propuneri fă­cute de deputați sau invitați își gă­sesc apoi expresia în hotăririle ce se iau. Dar cum sînt respectate aces­te hotărîri ? Pentru a afla răspuns la această întrebare am vizitat recent cîteva localități din raionul Roman. Cercetînd documentele întocmite cu prilejul sesiunilor din acest an, am constatat că unor comitete exe­cutive ale sfaturilor populare comu­nale nu le-au scăpat din atenție nici problemele muncii culturale de masă. Punînd în centrul dezba­terii deputaților tocmai probleme, aceste se­siunea din 26 august a .o. a sfatului popular romunal Gheră­ești, raionul Roman, hotăra, între altele, ca, pînă la 15 septembrie, localul căminului cultural de cen­tru să fie renovat spre a oferi con­diții bune de desfășurare a activi­tății culturale din sezonul friguros. După numai două săptămîni, de la data sesiunii, căminul cultural din Gherăești a căpătat haină nouă, as­pectuoasă. Un exemplu de vredni­cie, de chibzuință și preocupare a­­tentă pentru îndeplinirea la timp a unor treburi gospodărești Vecinii gherăeștenilor — cei din Săbăoani — se sfătuiseră deja din luna iulie pentru executarea repa­rațiilor curente la căminul cultural. Dar treburile au mers așa de încet încît și la 15 septembrie se mai lu­cra la repararea acoperișului de la căminul cultural, deși sesiunea sta­bilea, ca termen de încheiere a a­­cestor lucrări, data de 15 august. Referitor la un alt punct al hotă­­rîrilor luate atunci — organizarea unui „dialog..." între satele Săbă­oani și Traian, precizăm, e nespus de greu ca cei 4 învățători din sa­tul Traian (se pare, singurii inte­lectuali din această localitate) să poată face față forțelor artistice pe care cei peste 60 de intelectuali din satul de centru le pot selecțio­na din rîndul a vreo 8000 de locui­tori. Probabil, zicala populară cu „Buturuga mică..." și-a găsit cînd­­va valabilitate în­­ comuna Săbă­oani. Oricum, era bine ca hotărî­­rile sesiunii să se fi referit­ la per­manentizarea activității cultural-ar­­tistice de masă. Inerția, lipsa de inițiativă și de preocupare față de îndeplinirea u­­nor hotărîri ale sesiunilor sfaturi­lor populare comunale și-au găsit... ospitalitate la unele comitete executi­ve. Prevederi importante, reflectînd cerințe gospodărești de primă ur­gență, au fost îndosariate și uitate în arhivă. Așa s-a întîmplat și cu unele prevederi ale sesiunii din 25 mai a.c. a Sfatului popular comu­nal Botești. Deputații și invitații la această sesiune cereau ca la cămi­­n. JAMNEASA (Continuare în pag. a II-a) Din activitatea sfaturilor populare ZÎMBETUL NU EXCLUDE EXIGENȚA. (Cornelia Stoica, controloare de calitate la fabrica „8 Martie"-Piatra Neamtl. 4 Se extinde rețeaua de încălzire centrala In cartierul­ de locuințe Cornișa-Bistrița din Bacău, unde s-au dat pînă acum în folosin­ță peste 1.300 de apartamente, o școală și unități comerciale, s-a terminat montajul utilajelor la centrala termică nr. 4. Ea este dotată cu 10 cazane. Parțial s-a dat în folosință noua centrală termică din Stațiunea balneo-climaterică Slănic Moldo­va. Acum se execută aici lucră­rile de extindere prevăzute pen­tru a doua etapă. La această u­­nitate termică vor fi racordate 17 vile de cazare, 3 cantine, cinematograful, clubul, pavilio­nul administrativ, sala de edu­cație fizică medicală și com­plexul de deservire al coopera­ției meșteșugărești. Tot la Slănic Moldova se mai construiește acum o altă centrală termică pentru blocurile de locuințe ce se construiesc­­ în oraș. O unitate de acest fel s-a dat în exploatare la Piatra Neamț, care deservește spitalul unificat și noua policlinică aflată în con­strucție. Unele din centralele termice din Piatra Neamț și Lu­­căcești au fost extinse prin mon­tarea de noi cazane. Tovarășul Nicolae Ceaușescu a primit pe prof. dr. Anghel N. Rugină Marți la amiază, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Co­mitetului Central al Partidului Co­munist Român, a primit pe prof. dr. Anghel N. Rugină, originar din Ro­mânia, în prezent profesor de științe economice și financiare la Universi­tatea din Boston , S.U.A., preșe­dintele Comitetului de consilieri e­conomici ai guvernatorului statului Massachusetts, care se află într-o vizită în România. La primire, care s-a desfășurat în­­tr-o atmosferă de cordialitate, a par­­ticipat tovarășul Manea Măniescu, membru supleant al Comitetului E­­xecutiv, secretar al C.C. al P.C.R. Ne aflăm in spital. Pe coridoa­re — liniște albă, ușor luminată. Undeva, intr-un salon, cineva ge­me mai tare. Cite o soră, in pas a­­proape impercetibil, se strecoară printre liniști și gemete. O asis­tentă, pentru o clipă privește gin­­ditoare pe fereastră, plimbindu-și privirile peste peisajul lunar al parcului cu care se învecinează Spitalul din Bacău. Foșnetul frun­zelor cu dantelă de staniol, foș­netul frunzelor de septembrie, pă­trunde prin fereastra deschisă in inima fetei din spital... Un bol­nav nu poate dormi, o durere nu-i dă pace, și urmărește pe peretele alb foșnetul umbrelor de frunze și amintiri. Pentru o clipă, noaptea de septembrie ii face să uite de mirosul specific al medicamente- Ceasuri de veghe lor. Un gînd acasă, o geană ume­dă... Apare apoi un om, o soră, o asistentă, îl învelește, îl în­treabă de ce nu doarme, îi spune o vorbă bună, nu șoaptă și omul nu se mai simte singur. Noaptea orașul doarme, noap­tea orașul își respiră existența mai calm, noaptea orașul nu doar­me, noaptea orașul trăiește intens uneori chiar frenetic, subliniindu­­și parcă, fie însuși, forța lui vi­tală. Noaptea oamenii veghea­ză asupra oamenilor. La spital sunt oameni care nu închid un ochi, care sunt în permanentă incorda­­dare. Secția chirurgie. Camera de gardă. Liniște, momente de acal­mie, după o intervenție la un caz de urgență. Țigară. Aparatul de radio — muzică bună. Broboane pe fruntea medicului. Spitalul doarme. Personalul me­­dico-sanitar, urmărește saloanele, intervine prompt. Surori, asisten­te. La fiecare secție — un medic. Acest aparat al spitalului înregis­trează permanent, cu finețe și e­­xactitate, convulsiile seismice ale suferinței. Acul acestui seismo­graf oscilează fin, imperceptibil uneori, dar precis, in mintea me­dicului de gardă. Saloanele, drept, dau mai puțină bătaie de e cap. Sunt însă două camere unde chintesența durerii, superlativul suferinței maxime, împinsă uneori chiar dincolo de limită, este ur­mărit clipă de clipă, in întreaga sa condensare. Aici, in camerele de reanimare sunt cei cu care se încearcă, adeseori, imposibilul. Trebuie să fii tare, să fii dur, și totodată, să ai multă inimă, atit de multă vicit să poți să o aduci dincolo de starea ei de singerare, stare pe care o încearcă în fața unor astfel de suferințe, trebuie să ai o voință teribilă, o voință a biruinței, o voință a altruismului dens, pentru a putea acționa lucid asupra pacienților de aici. Sălile de reanimare. Doi copii arși. Unul — în proporție de 60 la sută. (Cind cineva are arsuri de aproximativ 30 la sută, el se află la un pas de moarte). Totuși, An­tal Francisc — așa îl cheamă pe băiat — e urmărit îndeaproape. O soră cu o linguriță, încet, cu ges­turi de mamă, cu răbdare, in lu­mina ușoară a salonului, ii dă de mîncare. Practic, ii strecoară in gură un lichid hrănitor. Aici se dă lupta intre viață și moarte, u­­neori de foc spectaculos. Fiecare pas înainte al vieții e urmat de o nouă luptă pentru următorul pas. Încleștarea aceasta dramatică, e­­videntă sau ascunsă,­­ e sintetizată aici, la reanimare, în cel mai înalt grad. Un caz care a dat multă bătaie de cap. Maria Bosman. Operată de gușă. A avut insuficiență res­piratorie. I s-a făcut traheosto­­mie (o tăietură pe trahee), pen­tru a-și recăpăta respirația. Nu poate vorbi. Deocamdată. Are pri­viri mari sprîncene Îndurerate. Se va vindeca. Se speră ca in ze­ce zile să fie acasă.. Medici, surori, asistente. Oameni in alb. Oameni pentru care omul reprezintă totul și pentru salva­rea lui-uită adeseori, de ei înșiși. Geta Dumitru, asistentă medicală la sala de operații, Maria Geamă­­nu, soră la sectorul de reanimare, Victoria Ichim, soră de noapte, Jeni Mihailov, asistentă medicală... Nume pe care, alături de cel al medicului de gardă, Dumitru Ru­­su, te notezi, pentru un reportaj despre o noapte la spital. Pe codri dor, aproape fantoma­tice, dar cu chipuri atît de blinde, cu suflete caritabile, cu mîini de aur — surorile, asistentele își văd de treburi. Transfuzii, administrări de antibiotice, perfuzii, vita­mine, rețete, oxigene—terapii — sunt doar o parte din ocupațiile frecvente ale oamenilor în alb, în timpul nopții din spital. O urgență. Intervenție chirurgi­cală. Radu Ion — 29 de ani, mais­tru la I.R.E. Bacău. Diagnostic : plagă tăiată palmară dreapta, cu hemoragie masivă (în urma ex­­plodării unui sifon in mină). Se face oprirea hemoragiei. Plaga es­te cusută. Medicul completează apoi o fișă-chestionar. Prilej de reflecții. Fișa aceasta se va adău­ga suplimentar altora. Un caz de noapte — un gînd pentru o lucra­re științifică: „Traumatismele micro-infecțiile mîinii“. Tema­­ im­­i­portantă și deosebit de bogată în semnificații. Mina. „Ea știe să mîngîie, să vindece, s-alvite,­­­0 stringere, o dată, o ține-o viață minte“ (Arghezi). Mina medicului vindecă. Mina vindecată munceș­te, alintă, strînge o mină de me­dic, mulțumind. In camera de gardă — in sala de operații, deocamdată — liniș­te... Afară, noaptea de septembrie, nostalgică, imvăluie orașul. O so­ră privește pe fereastră... RONI CACIULARU Noi creșe și grădinițe în noul ansamblu de locuințe Cornișa—Bistriței din Bacău au început lucrările la clădirea care va adăposti creșa și grădinița de copii din acest complex urbanistic. Prevăzută cu grup alimentar (bu­cătărie și sală de mese), în prima etapă această unitate va cuprinde 110 locuri, în curînd se vor înființa în orașele Gheorghe Gheorghiu- Dej, Bacău, Piatra Neamț și Roman noi creșe de copii, care vor face ca numărul celor găzduiți în astfel de unități să crească. în acest scop, în localitățile amintite, se renovează și se amenajează în prezent locur lurile necesare. TERITORIUL SEVER AL ADOLESCENTEI Vorbeam cîndva de zonele de vîrstă ale orașului ; există un oraș al copiilor, după cum există un oraș al bătrînilor și un altul, al oamenilor maturi — fiecare circumscriind aria unor anumite preocupări, concepții, idealuri. Complementar lor, ori­unde trăiesc oamenii, își desfășoară cuprinsurile teritoriul se­ver al adolescenței. Am numit astfel zona de vîrstă situată la granița dintre co­pilărie și tinerețea propriu-zisă, întrucît adolescența însăși cen­zurează sever impulsurile ce-i vin din afară, nereceptînd decît ceea ce corespunde criteriilor sale : cinstea, frumosul, adevărul. Am numit sever, teritoriul adolescenței, pentru că aici se pro­duce marea confruntare a generațiilor mature cu aspirațiile lor în privința generațiilor tinere cărora le-au dat naștere ; oglin­dă de puritatea cleștarului, configurația spirituală a adolescen­ței reflectă strădaniile, dorințele, frămîntările, visurile părinți­lor. Există o problemă a generațiilor ? O tragedie a incomuniu­nii ? Un conflict care aruncă în tabere adverse, ireconciliabile, pe tineri și bătrîni ? Întrucît ne privește nu poate fi vorba de un veritabil impas in dialogul dintre generații. Țara aflată în plină epocă de edi­ficare, operă dreaptă și cinstită (ceea ce exclude problema op­țiunii) cheamă pe toți, tinerii și bătrînii, să pună umărul ! Se poate discuta cel mult, despre intensitatea procesului vast, în limitele căruia — aflate în continuă expansiune — se pro­duce schimbul, preluarea de către tineri a întregului tezaur de experiență al maturilor. Se poate vorbi de asemenea, despre imperativul extinderii acelor zone, în care se instalează comu­niunea spirituală între vîrstnici și tineri. Colocviul de față, la care participă profesorul Iulian Antones­­cu, scriitorul George Bălăiță, activistul de partid Carol Romaș­­canu, iși propune să surprindă și să fixeze oferind astfel citi­torilor, părinți și educatori, tinerilor, un prilej de meditație asu­pra unei probleme cetățenești de mare importanță — goluri care fragmentează peisajul spiritual al tinereții. IULIAN ANTONESCU —■ „Setea de frumos, de ade­văr, cunoașterea omului, care au caracterizat idealul grec, au intrat dincolo de barierele cro­nologice, în structura marelui ideal uman ; rînd pe rînd, so­cietatea a păstrat ca elemente­ solide de construcție crîmpeie din idealul cavaleresc al Evului mediu din cel renascentist, fără a mai vorbi de adevărata nuia de virtuți civice constituită de aspirațiile­ și realizările genera­ției romantice de la 1848. A­­ceasta înseamnă că existența umană are nevoie de o busolă cu acul îndreptat constant spre tot ceea ce este bun, nobil, va­loros și creator., Aș spune chiar mai mult, trăindu-și propriul lor secol și rezolvînd problemele sociale­ și personale, generațiile în viață, le-aș numi generațiile militante, smulg cu aviditate e­­xemple ale idealului uman, din practica generațiilor trecute. Rep : — Am putea adău­ga : Făuresc la rîndu-le idealuri, pe care genera­țiile următoare le vor pre­lua. Torța rămîne veșnic aprinsă... — La vîrstă elanurilor gene­roase, înfiorați de lecturi isto­rice și beletristice, tinerii sînt în nesfîrșite ipostaze, — spar­tani, răzeși de la Valea Albă, căpitani ai lui Mihai Viteazul, mușchetari, navigatori îndrăz­neți... Mai exact, un om adevă­rat este ca un golf, cu­ geografia unei individualități bine contu­rate, evident, dar primind re­ceptiv, prin unde, impulsurile întregului ocean. Rep . — Se resimte cel puțin... — Sunt idealurile generației tinere la nivelul unor mari aspi­rații de împlinire umană ? în ce măsură, aceste idealuri vor îm­păca creator cele două tendințe dialectice ale istoriei viitorului r— promovarea spiritului uni­versal prin afirmarea îndîrjită a unu­i specific național ? Rep­­ —­tată, am putea spune, marea întrebare. Fără îndoială, răspunsul nu poate fi decît unul sin­gur : Idealurile generației tinere converg în sensul împlinirilor. — Pentru că ea dispune de garanția unei ascensiuni obiec­tive, impuse de triumful socia­lismului și al civilizației inte­grale , al civilizației puse cu toată forța ei creatoare în sluj­ba tuturor membrilor societății. Ni se va replica poate : — Dar acest lucru nu este totul. Idea­lul uman se impune nu numai din exterior prin educație ci, dacă vreți, el trebuie să încol­țească firesc și să se dezvolte treptat, de la o vîrstă la alta în mentalitatea fiecărui individ, într-o societate în care nu mai există clase antagoniste evident că se impune un singur ideal, dar rămîne primejdia adoptării formale, unilaterale a acestuia. Pentru a-ți făuri un ideal per­sonal, echilibrat și creator, ca­re să se integreze armonios idealului general al societății, ai în egală măsură nevoie de cultură, de educație și de o anumită calitate pe care i-o nu­mim, dacă vreți, entuziasm. Cred că putem surprinde în ceea ce numim cu un termen foarte general educație, anume carențe care împiedică această împlinire. Rep­­ — împiedică, mi se pare prea mult spus : frînează temporar. Avem destulă tărie pentru a îm­pinge în lături obstacole chiar de natură spirituală. — Lipsa de candoare, de pil­dă ? pentru că despre ea vo­iam să discut. Se pare că ului­toarele realizări tehnice ale se­colului, confortul, distracțiile, pot deveni, subliniez — rău ad­ministrate tineretului — o per­fectă școală de superficialitate și blazare . La 5 ani, răsfățat de C. Stupcanu (Continuare în pag. a IlI-a) COLOCVIU s *

Next