Steagul Roşu, ianuarie 1968 (Anul 23, nr. 4635-4659)

1968-01-03 / nr. 4635

* r (f í ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL AL P. C. R. ȘI AL STATULUI POLITR REGIONAL BACĂU ț ANUL XXIII — NR. 4.635 (6.114) MIERCURI 3 IANUARIE 1968 4 pagini 25 bani Din clipa in care cei mai mici urători au venit în amurg de 31 decem­brie sub milioanele de ferestre ale tării — cu acel strămoșesc „Primiți plugul (dinainte convinși că sunt bine veniți), în respirația tuturor a adiat dinspre tărâmurile lui 1968, o boare de emoție pe care cuvintele nu au cum o măsura. Suntem de ani și ani participanți și posesori ai unor uriașe acțiuni is­torice care înalță în ochii lumii întregi România noastră socialistă ; avem înaintaș și făclier un Partid care ne-a învățat, prin însuși eroicul său e­­xemplu, prețul marilor bucurii. Trecerea de la un an la altul devine, spre uimirea acestui pămînt, prilej de mal intinerire. Și fiecare cetățean știe că ritmul inimii sale e intim amplificat de cel al țării. Sentimentul s-a trăit înăl­țător în noaptea de trecere către acest 1968 ■, am închinat cupe cu Țara co­­sînzeană care și-a sărbătorit cei 20 de ani, am înălțat cu toți pahare în care soarele tot atitor ani și-a picurat răcori fluide și asprimi dulci. Ura­rea „La mulți ani !“ adresată unanim tuturor făuritorilor de bunuri mate­riale și spirituale, ne-a însoțit in noaptea cea mare de-a lungul și de -a la­tul meleagurilor băcăuane. Am fost acolo unde pămînturile, care au primit învestitură științifică, suind în toamne de belșug cu sporuri de bucate... Am fost pe unde codrii sprijină cerul. Și peste tot lumini și cîntece și jocuri, peste tot edificiile socialismului victorios, ne-au dat imaginea de fericire deplină, demnă de a fi gustată împreună cu acest popor căruia îi sînt „casa-casă, masa-masă“ așa cum visau străbunii în nădejdea nemuritoare a „Plugușorului­­ n gîndurile luminoase împărtășite, in privirea cu care oamenii au scrutat zîmbitori viitorul de aur pe care vremea și propria lor hărnicie li-1 hărăzesc, în atenția și grija cu care s­chimbul de veghe al nopții de Reve­lion și-a făcut datoria am aliat (și am consemnat aici) doar crimpeiele răs­­plntiei către emoția in premieră a lui 1968. Mesajul de Anul nou al tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Dragi tovarăși și prieteni. Cetățeni ai Republicii Socialiste România, încheiem încă un an de muncă rod­nică, de creație avîntată pentru ridi­carea edificiului luminos al socialis­mului pe pămîntul României. Anul 1967 a fost pentru poporul român un an de mari victorii în toate domeniile vieții sociale, îndeplinindu-se cu suc­ces prevederile planului de stat, for­țele de producție ale țării au conti­nuat să sporească, economia națională s-a dezvoltat în ritm susținut, au fost obținute noi realizări remarcabile în știință, cultură și artă, în înflorirea multilaterală a societății noastre socia­liste. Toate acestea au creat condiții petru adoptarea în cursul anului ca­re a trecut a unor noi și importante măsuri pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii de la orașe și sate. Sărbătorind două decenii de la in­staurarea republicii — împlinirea u­­neia din cele mai arzătoare aspirații ale forțelor progresiste din istoria mo­dernă a României — poporul a făcut bilanțul epocii glorioase a socialismu­lui. Mîndru de ceea ce a înfăptuit cu mintea și cu brațele sale, el privește înainte cu optimism, scrutează cu în­credere și entuziasm ziua de mîine, și mai măreață, a patriei noastre socia­liste. Conferința Națională a Partidului Comunist Român a pus în fața tutu­ror cetățenilor sarcini de cea mai ma­re însemnătate pentru progresul orîn­­duirii socialiste, a deschis noi orizon­turi operei de construcție socială ce se înfăptuiește în țara noastră. Con­­cretizînd unele din măsurile preconi­zate de Conferință, Marea Adunare Națională — forul suprem al țării — a adoptat o serie de legi a căror apli­care va exercita o influență deosebit de pozitivă asupra mersului înainte al economiei și culturii țării, va con­tribui la dezvoltarea și perfecționarea continuă a democrației noastre socia­liste. Suntem­ convinși că în anul care vine clasa muncitoare, țărănimea, in­telectualitatea, toți oamenii muncii, fără deosebire de naționalitate, își vor consacra energia și forța creatoa­re realizării sarcinilor mărețe trasate de Conferința Națională, cauzei so­cialismului în patria noastră, îmbu­nătățirii continuie a vieții materiale și spirituale a întregului popor, asi­gurării prosperității țării, viitorului fericit al națiunii noastre socialiste. Anul care a trecut a marcat, de ase­menea, noi victorii în lupta forțelor înaintate ale omenirii contemporane pentru socialism, pentru progres so­cial și pace. în același timp, viața internațională a cunoscut noi acte a­­gresive ale imperialismului: conti­nuarea și intensificarea războiului din Vietnam, conflictul militar din Orien­tul Apropiat, alte focare de încordare și primejdie pentru pacea popoarelor. Pătrunsă de spirit de răspundere față de interesele majore ale omenirii. România a desfășurat în cursul anu­lui 1967 o intensă activitate politică internațională; ea și-a adus din plin contribuția la lupta împotriva politicii agresive a cercurilor imperialiste pentru apărarea păcii, pentru promo­varea principiilor de încredere și co­laborare intre popoare, pentru egali­tate în drepturi și respect față de in­dependența și suveranitatea fiecărei țări f față de dreptul fiecărei națiuni de a urma nestînjenită calea de dez­voltare pe care o dorește. Partidul și guvernul, întregul popor român vor milita și in viitor din toa­­te puterile, pentru înfăptuirea obiecti­velor fundamentale ale politicii noas­tre externe : întărirea prieteniei și co­laborării frățești cu toate țările socia­liste, dezvoltarea colaborării și coope­rării internaționale cu toate statele, indiferent de orînduirea socială, con­solidarea unității mișcării comuniste și muncitorești internaționale — de care depinde forța și coeziunea întregului front antiimperialist, în eforturile pe care le depunem suntem­ animați de convingerea că forțele socialismului, democrației și progresului social vor obține noi succese in lupta împotri­va imperialismului, a reacțiunii, pen­tru încetarea războiului din Vietnam, pentru restabilirea păcii In Orientul Apropiat, pentru apărarea păcii în lume; îngăduiți-mi, dragi tovarăși, cu prilejul Anului nou, să vă felicit călduros in numele Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat și al guvernului și să vă urez din toată inima, dumnea­voastră , muncitorilor, țăranilor, inte­lectualilor, tuturor cetățenilor Repu­blicii Socialiste România, noi succese în activitatea socială și în viața per­sonală, sănătate, satisfacții și bucurii depline, înfăptuirea tuturor năzuințe­lor de mai bine. Să ridicăm paharul pentru prosperi­tatea patriei, pentru bunăstarea și fe­ricirea poporului român, pentru Parti­dul Comunist — conducătorul încercat al națiunii noastre socialiste — pentru socialism, pentru pace și prietenie in­tre popoare ! La mulți ani ! In cumpăna anilor Orașul Gheorghe Gheorghilu-Dej a intrat în cel de-al 16-a an al exis­tentei sale. Pe străzile și aleile sale Argintate, neonul își joacă reflexele policrome. Un pîlc de tineri voioși se îndreaptă către revelionul lor, in­vitați de Comitetul orășenesc U.T.C. să cinstească împreună zorile anului 1968. Ei s-au întîlnit în salonul res­taurantului „Trotuș“. La număr erau vreo 220 tineri care au adus la a­­ceastă sărbătoare — lăsată prin da­tini străbune — solia viguroasă și optimistă a generației lor, în sala frumos împodobită a can­tinei, mulți salariați ai Combinatului chimic Borzești au petrecut împreu­nă revelionul. Erau prezenți împreu­nă cu familiile lor ing. Aurel Teo­­doru, directorul general al combina­tului, Ion Coteț, președintele Comi­tetului sindicatului, Cîrciu Constan­tin Tudor, Tîcșa Ștefan, Ciocălău Dumitru maistru, Olarian Alexan­dru tehnician, Hălceanu Anatolie, inginer, Filip Mircea maistru, Geor­­gescu Cornel, lăcătuș, Giurgea Con­stantin, maistru, Atanasiu Valentin, inginer, Moldovan Petre, funcționar. Cînd s-a transmis în pragul mie­zului de noapte cuvîntarea rostită de tovarășul Nicolae Ceaușescu la pos­turile de radio și televiziune cu pri­lejul Anului nou, chimiștii din Bor­zești au ascultat-o cu deosebită a­­tenție și emoție. Apoi, paharele s-au ridicat și s-au ciocnit pentru noi iz­­bînzi, pentru patria noastră dragă, pentru pace, fericire și bunăstare, în noaptea de Revelion, atunci cînd în clinchet de pahare și zvon de plugușor, locuitorii cetății petro­chimiei românești au întîmpinat noul an, o parte dintre ei au stat de veghe lîngă instalațiile în funcțiu­ne. La Termocentrală, izvor de lumi­nă, forță și căldură, s-au produs în primele ore ale celui de-al treilea an al cincinalului peste 1.600.000 Kw/ are energie electrică cu care se pot face să ardă 26.000.000 de becuri a 60 W, fiecare timp de 8 ore. De ase­menea, au fost produse peste 15.000 tone abur, reprezentînd o cantitate de apă vaporizată de aproximativ 22 trenuri. La ora cînd pretutindeni, în toate colțurile țării acele ceasornicelor au indicat ora 24, marcînd hotarul între anul vechi și anul care începe, ini­ma Combinatului chimic Borzești pulsează puternic. Operatorii, labo­ranții, lăcătușii, electricienii, ingi­nerii, aflați în acele clipe la dato­rie au vegheat ca activitatea com­binatului să fie rodnică încă din pri­mele ore ale anului 1968. în schimbul de noapte, care a făcut le­gătura dintre doi ani, la Combinatul chimic Borzești au fost fabricate în­tre alte produse 90 tone insecticide condiționate, 100 tone leșii electroli­tice, 120 tone sodă caustică, 25 tone acid clorhidric sinteză, 40 tone clor lichid. Valoarea producției obținute în primul schimb al anului 1968, se ridică la peste 880.000 lei. Sfatul popular orășenesc, Oficiul stării civile, 31 decembrie ora 10. In atmosfera sărbătorească ce se iden­tifică întotdeauna cu un asemenea eveniment, tovarășul Nicolae Dră­­goi, vicepreședinte al Comitetului e­­xecutiv al Sfatului popular orășe­nesc, declară deschisă oficierea că­sătoriei dintre tinerii Constantin Păun, inginer la întreprinderea de instalații și Mihaela Filip, studentă, urîndu-le multă fericire în viață, în­țelegere deplină și belșug în noua familie. La momentul potrivit au luat cuvîntul și eroii noștri, Mihaela și Constantin, printre zîmbete fiori s-au auzit limpede și încreză­și toate glasurile, care rosteau în nu­mele dorinței lor comune cite un DA. Au urmat felicitările și urările de bine la care ne-am asociat din toata inima. Cu aceasta numărul că­sătoriilor celebrate în orașul chi­­miștilor în cei 16 ani de existență a sa se ridică la 5.000. Mărturii care evocă cu o mare forță de sugestie tot atîtea evenimente sărbătorești. M. PAULIUC în comuna Gîrcina, raionul Piatra Neamț, jocul caprei în ajunul Anului nou se desfă­șoară după un tradițional ritual de la care nu lipsește nici un membru al familiei. în cerdacul înalt, construit­ă în stil propriu arhitectonicii montane, au ieșit cu mic cu mare pentru a ur­mări evoluția flăcăilor puși pe joc. Cu urări numai de bine care vine Hora flăcăilor — renumita horă de la Gîrcina — a pornit-o de sus, din capul satului. Și obiceiul locului face ca mulți alți tineri, ba chiar și mai vîrstnici, s-o însoțească o bună bucată de loc, iată-i acum intrînd, cu tot alaiul, la Ion Curelaru, om gospodar, mem­bru al cooperativei agricole de pro­ducție. Oare fecioru­ su, șoferul, o fi fiind și el printre tinerii aceștia veseli, îmbrăcați în costume natio­nale specifice locului, cu pălăriile împodobite cu panglici colorate, ale căror lungi șuvițe flutură în ritmul aprins al sîrbei ori al șișu­lui ? Mascații își fac de cap, nu alta. Plini de inventivitate, născo­cesc fel de fel de drăcovenii, în hazul celor de față. Dar iată că un flăcău, cel ce conduce hora, își strigă urarea față de gazdele primi­toare, dorindu-le un nou, plin de voie bună. Abia s-au stins acordurile muzicii și în curte și-a făcut apariția una din bandele lui Bujor sau Jianu, ca­re în noaptea asta cutreieră Gîrci­na, această comună din raionul Pia­tra Neamț așezată într-o minunată depresiune, ca într-un găvan stră­bătut prin centru de firul de apă al Cuiejdiului. Cine a pregătit pe acești flăcăran­dri care își încrucișează săbiile ? Tot satul îl știe. Este Constantin Rotaru, zis Chirilă, gîreinean de baștină, om ajuns acum în pragul bătrîneții, care a deprins de la bu­nicii și părinții săi multe din a­­ceste bune obiceiuri și datini, pe care le-a păstrat autentice, nealtera­te, și care, la rîndu-i, le trece fe­ciorilor și nepoților. La el au alergat în zilele de dina­intea Anului nou copilandrii care și-au gătit „caprele“, de la el au în­vățat ursarii cum să-și pună ursul în genunchi, semn al superiorității omului, pe el l-au întrebat urătorii care e sensul acelor podoabe vege­tale pe care le poartă cu ei în noaptea Anului nou, o dată cu bu­haiul, cu clopotele și bicele cu șfichturi năpraznice. Ion Curelaru, gospodarul, a ieșit în prag cu toată­ familia. Printre ai casei este, mi se pare, și fiică-sa — studenta. Pe chipurile gazdelor se răsfrînge voioșia din gesturile și vorbele urătorilor : Aho, aho! Copii și frați, Laolaltă v-adunați, Cu urări numai de bine Pentru anul care vine, într-adevăr 1967 a fost un an bun, își spun gîrc­­enii, oameni harnici, La ceas de amiază, în ajun de An nou, drumeți tineri sau vîrstnici s-au oprit, pentru câteva clipe în loc pen­tru a admira mîndra ceată a primi­lor urători. Trosnete de bice înșuru­bate în vînt, clinchete de clopoței și sunet de tobe se revărsau fără con­tenire pe cea mai largă arteră a ora­șului. Patru plăvani împodobiți cu panglici tricolore și beteală trăgeau brazda belșugului, în vreme ce tine­rii urători, înveșmintați în costume tradiționale, înălțau cîntare de bucu­rie, de viață nouă. Și după ce-au parte a urbei, solii străbătut o bună studenților bă­căuani, cei dinții urători ai acestui an, au odihnit pleacă plugul și plă­vanii în inima orașului spre a aduce caldă urare de MULȚI ANI organe­lor locale de partid și de stat — semn de recunoștință pentru grija ce le-a fost arătată în pregătirea lor pentru viață, pentru producție. ★ Sub seară, cantina studențească a îmbrăcat strai de sărbătoare. Mesele îndestulate au chemat la petrecerea Revelionului mai multe sute de stu­denți. Cu gîndul plin de recunoștin­ță la profesorii lor și la apropiata sesiune de examene, studenții bă­căuani au dat glas cupelor în care se adunase în seara aceea ferme­cătoarea licoare a lui Bacchus. Răvașe și poezii, dans și cîntec, snoave și amintiri frumoase au trans­format lunga noapte într-o neuitată petrecere tinerească. Și, din cînd în cînd, dulcea și emoționanta cîntare studențească — Guadeamus igitur, punea stăpînire peste această sărbă­torească atmosferă a nopții de reve­lion: „Vivat academia, vivat profe­­sores!“. Cuvinte scumpe, entuzias­te și înflăcărate, se auzeau ca o a­­devărată chemare spre o activitate mai intensă, mai rodnică, demnă de vremurile noi ale studenției româ­nești, pentru anul care oriunde muncesc — în coope­rativa agricolă de producție, acum în plină înflorire, în pădure la tăiat bușteni, în fabricile orașului Piatra Neamț — cîștigă bine. Și sînt des­tule indicii că anul 1968, a cărui ve­nire a fost sărbătorită în tot satul după datină, po­ate să fie și mai bun. N. B. Au pornit primii plugușorul Cu respect pentru slova căr­ții dar și pentru cuvîntul ne­scris al bătrînelor tradiții ro­mânești, studenții pedagogic din Bacău, institutului deschid drumul plugușorului, prima brazdă pe străzile trăgînd ora­șului. Plecarea tovarășului Nicolae Ceaușescu în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia Marți, 2 ianuiarie, tovarășul Nicol­ae Ceaușescu, secretar general al P.C. al P.C.R., președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, îm­preună cu tovarășii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Execu­tiv, al Prezidiului Permiam­­ent al P.C. al P.C.R., președintele Consiliului de Mi­niștri al Republici Socialiste România, și Paul Niculescu-Miziil, membru al Co­mitetului Executiv, al Prezidiului Per­manent, secretar al C.C. al P.G.R., a plecat în R.S.F. Iugoslavia, unde, la in­vitația tovarășului Iosip Broz Tito, pre­ședintele R.S.F. Iugoslavia și președin­te al Uniunii Comuniștilor din Iugo­slavia, va face o scurtă vizită de prie­tenie. La gara Băneasa erau prezenți tova­rășii Gheorghe Apostol, Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraș, Chivu Stoi­ca, Alexandru Drăghici, Die Verdeț, membri și membri supleanți ai Comite­tului Executiv, secretari ai G. C. al P.C.R., vicepreședinți ai Consiliului de Stat și Consiliului de Miniștri, mem­bri ai C.C. al P.C.R. și ai guvernului, conducători ai instituțiilor centrale și organizațiilor obștești. (Agerpres) Sondorii au fost la datorie Am sărbătorit după datina po­porului trecerea pragului noului an. Am închinat pahare pentru ce am făcut și pentru perspectivele lumi­noase ale viitorului. Ne-am îmbră­țișat și ne-am urat tradiționalul „La mulți ani!". Clipele solemne parcă mai dăinuie și acum. Atunci, cînd acele ceasornicului vesteau apropierea noului an, alți oameni sărbătoreau în alt fel Re­velionul. Să ne amintim de sigu­ranța și agerimea cu care erau mî­­nuite comenzile puternicelor mo­toare și pompe de către harnicii sondori moineșteni, care în noap­tea Revelionului au fost la datorie. Sapa a continuat și atunci drumul ei spre adîncurile pămîntului, ți­țeiul, drumul lui prin aortele sub­­pămîntene către rafinării. Așadar, oamenii aceștia destoinici, petroliș­tii, au fost la datorie. Au săpat pri­mii metri și au extras primele tone de țiței, declanșînd pasionanta în­trecere pentru înfăptuirea mobiliza­toarelor sarcini din anul 1968. La sediul întreprinderii de foraj Moinești am aflat că în noaptea Revelionului sondorii din nume­roase brigăzi și-au urat „La mulți ani!" pe podul sondei, In comanda granicului, semnînd actul realizării primelor succese. Iată-i spre exem­plu pe vestită petroliști din brigada condusă de maistrul de foraj Petre Lazăr. într-un decor natural, de­parte, la peste 200 km de sediul în­treprinderii, instalația de foraj 4 L.D. funcționează normal. Sapa în drumul ei spre 8.200 m își conti­nuă înaintarea. Este a cincea sau a șasea zi de cînd s-a început acti­vitatea la această sondă, înregis­trăm la 1 ianuarie 1968 primul suc­ces : 850 m săpați.­­ Alte și alte brigăzi de foraj de la această întreprindere și-au con­tinuat drumul spre adîncurile pă­mîntului aducînd omagiul lor nou­lui an al cincinalului. Pe cîn­d fami­liile lor sărbătoreau trecerea pra­gului noului an, petroliștii din bri­găzile­ conduse de Vasile Bîlbîie, Ion Ciofu, Constantin Popa și-au a­­dăugat noi valori la realizările de pînă acum. Și poate că în această noapte și sondorii de la sonda 1 G să fi ajuns la obiectivul inițial: a­­dîncimea de 8.900 m. Cu siguranță că sondorii lui Toader Dudău vor ști să sărbătorească cum se cuvine acest eveniment. 8.900 m într-o structură necunoscută nu-i lucru u­­șor de realizat. C. MARIAN La petrecere, ca și la muncă­­ împreună încă din primele ore ale nopții, numeroase familii treceau podul de Peste Vale și urcau la etajul resta­urantului „Căprioara", așezat atît de pitoresc sub măgura împădurită a Cernegurei. Toți se cunoșteau, toți își strîngeau mîinile. De fapt aproape toți erau membrii aceluiași colectiv, al Fabricii de celuloză și hirtie „Reconstrucția". Erau la mese familiile muncitori­lor fruntași V. Dochița, N. Gătej, ale laborantelor Ana Văideanu Maria Cojocaru, ale inginerilor Vio­și rel Ilea și Nicolae Enea și ale mul­tor altora. Din familia Mestecănea­­nu erau prezente vreo 15 persoane. Orchestra de muzică ușoară a fa­bricii, condusă de C. Iftimia și Mar­cel Gherasim, a fost în acea noap­te... la înălțime. Un grup de urători din fabrică a venit cu Plugușorul. Au venit apoi arămarii cu ursul, a apărut și capra. ★ Dar s-a apropiat ora miezului de noapte. Toate privirile sînt ațintite asupra televizorului. Paharele sînt pline. Cuvîntul conducătorului partidului și statului este întîmpi­nat cu vii aplauze, cu urale. S-a ri­dicat apoi de la masă Nicolae Bar­bu, directorul fabricii. El a felicitat întregul colectiv care a îndeplinit planul de producție pe 196? cu mul­te zile înainte de termen, dînd în plus pînă la finele anului circa 2550 tone celuloză, 1.050 tone hirtie, 7.200.000 lei la producția globală, 3 milioane lei economii la prețul de cost și 5 milioane lei beneficii. N-au fost uitați nici cei care la ora aceea, de început de an, erau în fabrică. Directorul și președin­tele comitetului sindicatului Ion Șo­­rb­uț, au făcut o scurtă vizită în secțiile și atelierele întreprinderii, strîngînd bărbătește mîinile celor din schimbul de noapte care au pro­dus primele tone de celuloză și hârtie în noul an. Pagina a IV-a CALENDAR 1968 v

Next