Steagul Roşu, februarie 1968 (Anul 23, nr. 4660-4684)

1968-02-14 / nr. 4671

Anul XXIII Nr. 4.671 (6.150) Miercuri 14 februarie 1968 4 pagini 25 bani ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL AL P. C. R. ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL BAC­AU Cale importantă de sporire a eficienței economice Reducerea consu­mului de materii prime și materiale După cum subliniază Documentele Conferinței Naționale a P.C.R. din decembrie 1967, „principalul obiec­tiv pe care îl urmărim prin înfăp­tuirea măsurilor de perfecționare a conducerii, organizării și planifică­rii economice este asigurarea condi­țiilor pentru creșterea continuă a e­­ficienței activității în toate ramurile și întreprinderile". In creșterea eficienței un rol în­semnat îl joacă reducerea consumu­rilor specifice de materii prime și materiale mai ales în ramurile care ocupă un loc cheie în dezvoltarea e­­chilibrată a economiei noastre so­cialiste, ca de exemplu siderurgia, energetica, construcții de mașini și utilaje etc. Bunăoară, primul tractor românesc „I.A.R.-22" avea o greu­tate specifică de 90 kg/CP, în timp ce greutatea specifică a tractorului „U-650“, realizat în prezent, este de numai 47 kg/CP; în acest fel trac­torul românesc concurează cu pro­dusele similare din străinătate (greu­tatea specifică a tractorului „Fiat- 615“ este de 41,8 kg/CP, „Master- 78“ — Franța — de 46,9 kg/CP, „Klökner-Deutz — R.F.G. — 60,6 kg/CP etc.). Analiza produselor noastre com­parativ cu cele similare din străină­tate ne arată însă că în multe ca­zuri la noi se înregistrează consu­muri specifice mult mai mari. E­­xemple de acest fel există multe și în regiunea noastră. De pildă, ma­șina de îndreptat „M.I.­5“ fabricată la I.M. Roman cîntărește 1.050 kg, în timp ce o mașină similară fa­bricată în Franța, Polonia sau R.F.G. cîntărește numai 800 kg. Rezultă din aceste exemple că la noi se con­sumă în plus la fiecare mașină 250 kg materiale, respectiv mai mult cu 31 la sută. Același lucru se pe­trece și la un alt produs „circula­rul universal de tîmplărie C.U.M.­3", fabricat la aceeași întreprindere, care cîntărește 930 kg, față de 450 kg cît cîntărește tipul A.M.S. fabri­cat în Franța, sau 845 kg cel fabricat în R.F.G. și 600 kg cel fabricat în Austria. Rezultă că pentru același produs la noi se consumă cu 85 kg materiale mai mult decît în R.F.G., cu 480 kg mai mult decit în Franța și cu 330 kg mai mult decît în Austria. Pentru a ne putea situa la nivelul realizărilor pe plan mondial, docu­mentele Conferinței Naționale P.C.R. din decembrie 1967 subliniază a printre altele necesitatea intensifică­rii acțiunii de reducere a consumu­rilor sporite. Economisirea materialelor se poate realiza pe mai multe căi printre care amintim: normarea consumurilor specifice de materiale ; planificarea și organizarea judicioasă a aprovi­zionării tehnico-materiale ; introdu­cerea gestiunii economice proprii ; organizarea întrecerilor socialiste ; introducerea progresului tehnic; or­ganizarea superioară a producției și a muncii etc. Folosirea acestor pîrghii de către întreprinderi, conduce la descoperi­rea de noi izvoare de economisire a materialelor. Astfel, la Fabrica de postav „Proletarul“ din Bacău prin modernizarea utilajelor, ridicarea calificării muncitorilor, creșterea e­­xigenței controlului tehnic preven­tiv etc., dintr-un kilogram de fir s-au realizat în anul 1967—2,58 mp țesă­turi față de 2,55 în anul 1965. La Fabrica de confecții „Bacăul" prin îmbunătățirea metodelor de croit la uniforma școlară a crescut coeficientul de utilizare a suprafe­ței țesăturii de la 90,65 la sută la 94,10 la sută, iar consumul speci­fic s-a redus de la 2,02 la 1,90 m/costum. De asemenea, studiile întreprinse la Fabrica „Partizanul" arată că printr-o amplasare mai rațională a tiparelor pe suprafața materialului se poate obține o economie anuală de 3.250 m / piele, echivalentă cu 344.000 lei și de 5.470 kg talpă în valoare de 164.000 lei. Sub lozinca „din aceeași cantitate de metal mai multe produse finite“, întreprinderile metalurgice și con­structoare de mașini din regiune și-au întocmit un program de mă­suri prin a cărui realizare se vor obține economii de 2.500 tone metal. PINTILIE RUSU doctorand (Continuare în pag. a II-a) Fabrica de confecții din Bacău. Aspect din produs nr. 8, fruntaș al fabricii. Foto : C. BURSUC în pagina a IV-a Vietnamul de sud - Acțiunile ofensive declanșate de patrioți continuă - Mitingul din Capitală consacrat so­lidarității cu lupta dreaptă a poporu­lui vietnamez - Ședința Comitetului celor 18 state pentru dezarmare Gospodărirea pieței­­ pe mîna unor negospodari — „Dacă spiritul gospodăresc al edililor Bacăului ar fi apreciat de către un turist numai după aspec­tul pieții orașului, nu știu, rău, da­că ar găsi vreun cuvînt de laudă" — ne spunea deunăzi cu amărăciu­ne o gospodină. Din fericire, piața Bacăului nu este trecută în itinerariile turistice. Din nefericire, însă, nu este trecută nici în itinerariile celor ce răspund de gospodărirea orașului, altfel ar fi greu de crezut că pot fi atît de nepăsători, de atîta vreme, față de aspectul deplorabil al unui loc în care curățenia, ordinea, spiritul gos­podăresc trebuie să-și găsească să­laș permanent. Să fim înțeleși de la început, că spațiul pieții este insuficient față de actuala populație a orașului este a­­devărat, că piețele din cartierele Letea și C.F.R., fiind prost ampla­sate, nu contribuie la descongestio­narea pieței centrale este, de ase­menea, adevărat. Dar că acestea pot servi ca justificare pentru as­pectul actual al pieții nu putem fi de acord. Dimpotrivă, ele ar trebui să constituie motive în plus, pen­tru a se acorda o grijă deosebită gospodăririi spațiului existent, evi­tării vicisitudinilor impuse de a­­glomerația din anumite zile. Dar a lăsa totul pe seama faptului că în perspectiva de sistematizare este prevăzută reamplasarea struirea pieții înseamnă a și recon­pierde din vedere că și pînă atunci trebuie să facem tîrguieli, că și pînă atunci avem nevoie de curățenie, de as­pectul civilizat al principalului loc de unde ne procurăm alimentele. Stratul de noroi care acoperă asfaltul, lipsa curățeniei în cele mai multe din unitățile de desfa­cere, aspectul dezagreabil mai cu seamă al zonei de vînzare a păsă­rilor, nerespectarea unor norme e­­lementare de igienă de către bună parte dintre vînzători — iată­­ ce izbea, joi dimineață de pildă, pri­virea celui care venea după tîr­guieli. O bucată de vreme, bunăvoința involuntară a zăpezii și înghețu­lui a făcut ca spațiul pieții să a­­rate mai curat. Dar de o săptămînă încheiată moina a îmbrăcat asfaltul în noroi, întrebat fiind de ce nu se spală asfaltul cu jeturi de apă. Petre Andronic, lucrător la admi­nistrația piețelor, ne-a răspuns cu seninătate că iarna nu este prevă­zută o asemenea operațiune... Iar la întrebarea de ce curățirea pieții se face în orele cele mai aglome­rate, răspunsul a fost că numai vara sunt prevăzute echipe de noapte pentru curățenie. Probabil că domnia sa conta pe faptul că noi am uitat că și astă vară plecam din piață înălbiți de praful ridicat de măturători... Nu am primit însă răspuns la toate întrebările. Zaharia Dospines­­cu, intendentul pieții, nu ne-a putut explica de ce piața de păsări a fost strămutată din locul special ame­najat în acest scop, pe o străduță noroioasă și cu trafic de mașini. Fosta piață de păsări stă acum com­plet nefolosită (apropo de gospo­dărirea spațiului­­) pe ea fiind am­plasat un centru de... valorificarea ambalajelor, în timp ce negoțul cu păsări se efectuează înnotîndu-se în noroi și sub pericolul iminent de accidente. Și pentru că tot a ve­nit vorba de destinația spațiilor de desfacere din piață, cire a permis ca o parte din tarabele pentru des­facerea legumelor și fructelor de către producători să se transforme în talcioc, infestîndu-se — și la propriu și la figurat — atmosfera pieții ? Intrăm în cîteva unități comer­ciale din hala principală. Redăm pe scurt numai cîteva din constatările făcute. La unitatea de desfacere a cărnii... fără număr (nu glumim, nu are nici un număr, iar vînzătorii ne-au spus că-i zice „Hala veche") bicicletele vînzatorilor stau în lo­cal peste navetele de carne și hîr­­tia de ambalaj, carnea peste șunca afumată, și peste cimentul din maga­zin un strat de un deget de noroi. Iar despre doliul de la unghiile vînzătorului Vasile Ungureanu (și nu numai ale lui) mai bine să nu mai vorbim... O priveliște cel puțin comică o oferă hala de desfacere a lactate­lor de către producători. Peste co­joacele celor ce-și desfac aici­ pro­dusele sunt puse niște halate, care le acoperă doar spatele, legate cu... mînecile peste guler. Această mascaradă a mini-halatelor semni­fică mini-răspunderea celor care cred că în felul acesta a fost re­zolvată , problema igienei în acest loc, unde nici măcar robinetul la care trebuie să-și spele mîinele vînzătorii nu funcționează. In zilele de vîrf „peisajul" pieței este completat și de cîteva tonete de vînzare a micilor. Dacă condu­cerea T.A.P.L. Bacău are impresia că, cu aceste tonete rezolvă cît de cît civilizat problema gustărilor în piață, cade într-o eroare inadmisi­bilă. Condițiile­­ în care sînt ținute tocătura și chiflele, lipsa cutiilor de carton și a furculițelor de lemn as­pectul vînzătorilor, nu sînt de loc de natură nici să atragă clienții, nici să împiedice răspîndirea boli­lor, nici să contribuie la aspectul civilizat al pieții urbei noastre. Șirul constatărilor de felul celor de mai sus poate fi continuat. Ne oprim însă aici, cu convingerea că forurile în drept vor înțelege cît mai curînd că gospodărirea pieții o­­rașului a încăput de multă vreme pe mîna unor negospodari, că tre­buie luate măsuri urgente și eficace de îmbunătățire radicală a aspectu­lui acestui important centru comer­cial. E păcat ca succesele notabile înscrise în ultimul timp in privința gospodăririi orașului să fie atît de intens umbrite de aspectul necores­punzător al pieții. C. BLAGOVICI LA B­A­C­A­U KBBSIE! ■S3E ACTUALITAȚI CETĂȚENEȘTI Unitate comerciala specializata O. C. L. Mixt din Orașul Gheorghe Gheorghiu-Dej, a des­chis recent, într-un loc foarte frecventat, pe Bulevardul „Oi­­tuz", o nouă unitate specializa­tă în desfacerea produselor lac­tate și prepararea gogoșilor. Afluxul de consumatori de ca­re se bucură noua unitate încă din primele zile de la înființa­re pledează pentru necesitatea înființării, și în alte puncte ale orașului, a unor asemenea uni­tăți, unde consumatorii să fie serviți prompt, cu toată solici­tudinea. Inco o cresc noua La mai puțin de o lună de la amenajarea unui nou cămin pentru copiii chimiștilor din O­­rașul“ Gheorghe Gheorghiu-Dej, recent, o nouă creșă pentru 60 de copii, cu toate dotările res­pective și-a primit cu drag oas­peții. în viitorul apropiat, un nou cămin de copii își va deschide porțile în fața altor 50 de „lo­catari“ ai căror părinți sînt sa­lariați la Combinatul din Borzești. Traseu de autobuze Pentru satisfacerea cerințelor cetățenești, din Autogara Bacău pleacă spre satul Gioseni, co­muna Chetriș o cursă de călă­tori. Autobuzul — recent in­trodus pe traseu — are pleca­rea, după cum ne informează tovarășul Mircea Tudoriu, șeful Autogării Bacău, la ora 18 și sosește la capătul liniei la ora 19, oprind pe parcurs în 10 sta­ții. Această cursă revine la Ba­­cău plecînd din Gioseni a doua zi dimineața la orele 5,30. Ședința Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România în ziua de 13 februarie 1968, la Palatul Republicii, a avut loc șe­dința Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, prezidată de tovarășul Nicolae Ceaușescu, președintele Consiliului de Stat. Au luat parte tovarășii Con­stanța Crăciun și Ștefan Peterfi, vicepreședinți ai Consiliului de Stat, Constantin Stătescu, secreta­rul Consiliului de Stat, și Anton Breitenhofer, Ion Cosma, Vasile Daju, Constantin Drăgan, Suzana Gâdea, Nicolae Hudițeanu, Athana­­se Joja, Ion Popescu-Puțuri, Cristo­­for Simionescu, Gheorghe Stoica, Ludovic Takacs și Iacobi Teclu, membri ai Consiliului de Stat. Consiliul a examinat proiectele de legi pe care urmează să le pre­zinte Marii Adunări Naționale. Astfel ,a fost discutat proiectul de lege pentru modificarea unor ar­ticole din Constituție, precum și proiectul de lege privind organiza­rea administrativă a teritoriului Re­publicii Socialiste România, în urma discuțiilor ce au avut loc. Consiliul de Stat a hotărît ca aceste proiecte de legi să fie su­puse dezbaterii Marii Adunări Na­ționale. Intîlnire cu academicianul Victor Eftimiu Autor a peste 100 de volume de versuri, proză și teatru, academicia­nul Victor Eftimiu a fost ieui oas­pete al orașului Bacău. Cu acest prilej, Comisia regională pentru răspîndirea cunoștințelor cultural­­științifice și colectivul de­ redacție al revistei „Ateneu" au organizat o plăcută întîlnire cu cititorii la Casa Turnee artistice „Cu lăutarii după mine...“ Renumitul ansamblu folcloric de cîntece și dansuri „Permită" al Sfa­tului popular al orașului București a chemat ieri seară spre Casa de cultură a sindicatelor din Bacău, un numeros public, dornic de a audia concertul de muzică populară „Cu lăutarii după mine...“. Și-au dat concursul cunoscuți so­liști vocali și instrumentiști: Ni­colae Băluță, artist emerit, Ana Bă­lăci, Ștefania Stere, Magdalena Că­­linescu, Aurel Ioniță, Tudor Heria, Ion Lăceanu, Radu Simion și alții. Concertul s-a bucurat de interes deosebit din partea publicului, care a aplaudat cu căldură pe artiștii oaspeți. H.D. 121-un nou hibrid de porumb Specialiștii Stațiunii agricole ex­perimentale Podul Iloaie au creat un nou hibrid dublu de porumb pe care l-au denumit „H. D. 121". Ex­perimentat timp de cîțiva ani în mai multe zone de cultură din țară, el a dat­ producții superioare, com­­portîndu-se foarte bine în condiții de irigare și avînd rezistență la se­cetă și cădere. Noul hibrid dă plan­te viguroase, fiind raionat pentru Moldova. El va fi cultivat în re­giunile Suceava, Iași și Bacău, în­locuind în cultură hibridul H.D. 101. (Agerpres) de cultură a sindicatelor din locali­tate, unde cunoscutul scriitor a de­pănat emoționante „Amintiri literare de la Junimea". Publicul băcăuan a făcut maes­trului o caldă primire, frumoasa sa expunere fiind subliniată prin a­­plauze. în semn de prețuire și respect pentru bogata zestre adusă lite­raturii noastre, un grup de pionieri a felicitat și a oferit flori oaspetelui drag. Petre Grădinaru unul din lăcătușii de frunze de axe pentru sculărie, la I. M. Roman lucrînd Foto : P. SIMON In ultimul timp, un număr tot mai mare de știri relevă ritmul intens de dezvoltare a căilor ferate din tara noastră — in special în domeniul introdu­cerii ultimelor cuceriri ale teh­nicii. Această acțiune se des­fășoară pe baza unui amplu plan de modernizare avînd drept scop satisfacerea în con­diții cît mai bune a cerințelor de transport în continuă creș­tere ale economiei naționale, ca și îmbunătățirea traficului de călători. Cerințele arătate mai sus reies clar și din faptul că în acest an căile noastre fe­­rate trebuie să transporte cu 7,6 la sută mai multe mărfuri, iar sporirea numărului de călă­tori este estimată la 3,3 la sută. Pentru continuarea moderniză­rii tuturor sectoarelor feroviare — mișcare și comercial, trac­țiune și vagoane, întreținerea căii, centralizare și telecoman­dă — au fost alocate pentru a­­cest an investiții de peste trei miliarde lei. Calea ferată va fi dotată in 1968 cu mijloace noi, moderne, în majoritate livrate de indus­tria noastră constructoare de mașini. Vor intr­a in parc circa 130 locomotive Diesel electrice și electrice, peste 5.000 vagoa­ne de marfă și 200 vagoane de călători. Pentru operațiile de manevră și transportul de că­lători pe liniile înguste, depou­rile vor primi noi locomotive de 400, 700 și 1.250 CP. In fe­lul acesta o bună parte din lo­comotivele de capacitate mai mare de pe aceste linii vor pu­tea fi folosite în traficul de to­naj sporit și pe distanțe mai mari. La sfârșitul anului, pon­derea tracțiunii Diesel electrice și electrice in volumul total al transporturilor va depăși două treimi. Noile dotări și al­te măsuri vor permite sporirea greutății trenurilor cu circa 3,5 la sută și reducerea timpului de încărcare-descărcare a va­goanelor. Sporirea volumului de trans­port și intensificarea corespun­zătoare a traficului pe calea ferată implică ample lucrări de modernizare a liniilor. După cum se știe, este în curs de ter­minare electrificarea în între­gime a liniei Brașov-București, amplă lucrare care a necesitat o serie de operații specifice — sistematizarea liniilor principa­le și secundare, eliminarea punctelor care îngreunau cir­culația, centralizarea electrodi­­namică a mii de macaze. Se in­tensifică electrificarea liniei Craiova — Caransebeș — Cli­nic (Reșița), și dublarea lini­ilor București — Craiova, Chi­­tila — Golești, Răuței — Băr­boși. In același timp, pe 800 de km se fac lucrări menite să sporească gradul de rezistență a șinelor și terasamentelor. Se prevede, totodată, terminarea în cursul acestui an a căii fe­rate din zona sistemului hidro­energetic și de navigație „Por­țile de Fier". Modernizarea transporturilor cuprinde și complexele C.F.R., dezvoltarea a numeroase de­­pouri și triaje. De exemplu, transformări importante se e­­fectuează la depourile Brașov, Iași și Ploiești. Trei localități importante — Craiova, Predeal și Baia Mare, vor avea în acest an noi stații pentru călători. In atenția ministerului se a­­flă o problemă de cea mai mare importanță : creșterea siguran­ței și a regularității în trans­portul pe calea ferată. Mijloa­cele moderne de tracțiune și centralizarea electrodinamică nu sunt singurii factori hotărî­­tori în realizarea acestor ce­rințe. Un rol deosebit îl are în­ființarea centrului electronic de calcul al Ministerului Căilor Ferate, aflat în construcție. Cu ajutorul echipamentului care va fi instalat aici se va realiza o mai judicioasă utilizare a ma­terialului rulant, ceea ce va duce și la o sporire a eficien­ței în activitatea de transport. Acestea ar fi cîteva coordo­nate care definesc amplul plan de modernizare a transporturi­lor feroviare — plan ale cărui prevederi sînt astăzi în curs de aplicare. GH. AGIU Perspective în transportul feroviar Coordonate ale modernizării sí % i B Civilizația sălii de spectacole Orice anuar statistic e în mă­sură să ofere date suficiente spre a demonstra creșterea ma­sivă a numărului spectatorilor la toate categoriile manifestări­lor artistice. Și, e acest fapt o expresie a eficienței revoluției noastre culturale, e o dovadă grăitoare a succeselor culturii de masă, ca parte integrantă a acesteia. Este o mare satisfacție să constați, de asemenea, crește­rea rolului opiniei publice în potențarea funcțiilor social-e­ducative și estetice ale artelor ce se manifestă sub formă de spectacol. Chiar și cel mai ne­avizat spectator este călăuzit în sala de concert, de cinema­tograf sau a teatrului către în­țelegerea unor semnificații, poate mai puțin evidente la primul contact cu o imagine artistică sau alta, prin înrâuri­rea pe care o are asupra-i opi­nia publică a masei de benefi­ciari ai fenomenului artistic. A­­cest lucru, alături de alți nume­roși factori, susține teza că sala de spectacol nu este și nici nu va putea fi înlocuită niciodată de instrumentele moderne de difuziune a culturii, cum sînt radioul sau televiziunea și de­termină necesitatea ca și în vi­itor să prețuim cum se cuvine funcția culturală a sălii de spectacole. Există însă, după părerea mea, și o tendință neplăcută: O PINII sporirea numărului acelor spec­tatori care, prin atitudinea lor, alterează o altă funcție a sălii de spectacol — funcția sa civi­­lizatorie. Este un lucru bine știut că, intre altele, gradul de civiliza­ție reflectă și calitatea relați­ilor dintre oameni. Este o ches­tiune de respect față de cei din jur și față de tine însuți să in­tri in sala de spectacol într-o ținută îngrijită, să-ți ocupi lo­cul înainte de ridicarea corti­nei, să nu deranjezi publicul din fotoliile vecine cu preocu­pări de pauză după ce bagheta dirijorului a fost ridicată. Cu toate că acest lucru este cunoscut, sînt încă destui cetă­țeni, îndeosebi tineri, care în­­tîrzie mult peste ora începerii manifestărilor artistice și pre­tind zgomotos „dreptul" de ridica 8—10 persoane spre a-și a ocupa locurile, care găsesc cu cale să-și consume bomboane­le ambalate în celofan foșnitor abia după începerea filmului sau concertului, care socotesc nimerit să termine o veche discuție despre modă sau auto­mobilism în timp ce pe scenă evoluează un moment de pro­fund lirism sau de dramă, care consideră nimerit să comenteze cu glas tare un pasaj sau altul al fabulației piesei sau filmu­lui. Dar, ceea ce umple de indig­nare cel mai mult masa specta­torilor este atitudinea neres­­pectuoasă a unor cetățeni care, îndată ce presimt sfîrșitul con­certului, filmului sau piesei de teatru, fără să țină seama că locul lor e în mijlocul sălii sau la margine, se ridică și, brus­­cînd de cele mai multe ori pe cei din jur, călcîndu-i pe pi­cioare sau silindu-i să le facă loc, se grăbesc să plece, sfi­­dînd opinia publică. Firește, sînt posibile împrejurări fortui­te, în care cineva trebuie să plece încă în timpul spectaco­lului. Nu la aceste cazuri ne referim, ci la faptul că unii ce­tățeni violentează pur și sim­plu normele de relații între spectatori, dînd dovadă de se­rioase limite în raport cu con­ceptul de civilizație, în numele căror concepții și credințe suntem­ lipsiți de bu­curia estetică a finalurilor de spectacole, de acele momente care de regulă reprezintă încu­nunarea celor mai profunde e­­moții artistice? De ce îngăduim asemenea abateri de la cerin­țele civilizației ? C. POTÎNGA (Continuare in pag. a II-a)

Next