Steagul Roşu, decembrie 1969 (Anul 24, nr. 5232-5258)
1969-12-03 / nr. 5233
i Paff. 2 Activitate politicoideologică permanentă (Urmare din pagina I) tineri. Asigurarea unui cadru organizat muncii de pregătire politico-ideologică a tineretului, care sa contribuie la cunoașterea și aprofundarea de către toți tinerii a documentelor Congresului al X-lea al partidului, în strînsă legătură cu sarcinile profesionale și de muncă, constituie principala coordonată, actuală a preocupărilor organelor și organizațiilor noastre U.T.®. Aceasta are în vedere, pe de o parte, înlăturarea carențelor care au dus pînâ în prezent la limitarea sferei de cuprindere a tineretului în activitatea de informare politică. Actualul sistem de pregătire politicoideologică, preconizat de Plenara C.C. al U.T.C., este îndreptat spre cuprinderea tuturor categoriilor de tineri muncitori, cooperatori, studenți, elevi. Pe de altă parte, este vorba de permanentizarea a noi forme eficiente în munca pentru înarmarea tineretului cu ferme convingeri politico-ideologice. Măsurile luate pînă în prezent de Comitetul județean Bacău al U.T.C., în lumina plenarei amintite, au impulsionat preocupările tuturor organizațiilor U.T.C. pentru organizarea în mod permanent și diferențiat a activităților de pregătire politico-ideologică a tineretului. în această direcție, au fost stabilite temele pentru cercurile de studiere a Statutului U.T.C. în toate școlile generale, s-a trecut la selecționarea propagandiștilor, urmind ca in perioada imediată să se facă instruirea lor. S-a trecut și la organizarea cercurilor de studiere a documentelor Congresului al X-lea în întreprinderi, instituții și la comune. Obiectivul central al întregii munci politico-ideologice în rîndul tuturor categoriilor de tineri îl va constitui, așadar, cunoașterea și aprofundarea documentelor Congresului al X-lea al P.C.R. în funcție de specificul domeniului său de activitate, de preocupările colectivului respectiv de tineri, fiecare organizație U.T.C. va iniția 3—6 dezbateri pe teme privind creșterea rolului conducător al partidului, politica partidului nostru in domeniul economic, măsurile privind perfecționarea conducerii economiei, direcțiile de dezvoltare ale industriei și agriculturii, științei și culturii, perfecționarea vieții politice și sociale, lărgirea continuă a democrației socialiste. Pentru asigurarea unui conținut adecvat dezbaterilor Comitetul județean al U.T.C. a și elaborat și va mai elabora încă, un număr de tematici și consultații, precum și alte materiale ajutătoare, care să orienteze ci mai eficient conținutul activităților respective. O preocupare deosebită se impune a fi manifestată și in direcția asigurării, cu colaborarea unor cadre bine pregătite, și în forme cit mai interesante, a informării tinerilor asupra principalelor probleme ale politicii interne și externe a partidului nostru, ale vieții economice, sociale și politice ale patriei, ale vieții U.T.C. Experiența de pînă acum a multor organizații U.T.C. impune organizarea, în continuare, a întîlnirilor periodice cu cadre de conducere din aparatul de partid, de stat, din economie și cultură, cu activiști ai U.T.C., care să răspundă la întrebările tinerilor în vederea unei informări prompte, calificate și operative. Paralel cu crearea și permanentizarea unor forme stabile de pregătire politico-ideologică a diverselor categorii de tineri, o deosebită atenție se va acorda creșterii rolului educativ al adunărilor generale, a influenței acestora asupra formării trăsăturilor revoluționare și participării active a tinerilor la viața politică și socială, la îndeplinirea sarcinilor profesionale care le revin. Numai astfel, organizarea formelor permanente de pregătire politico-ideologică a tinerilor (cercurile de dezbatere a documentelor Congresului al X-lea al partidului, de studiere a Statutului U.T.C. din școli și de la sate, ciclurile complexe de activități, ateneul studențesc și cluburile de informare din școli) își vor găsi eficiența practică în mobilizarea activă a tineretului la înfăptuirea sarcinilor trasate de partid în actuala etapă de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate. STEAGUL ROȘU Prezența dv. la Bacău va prilejui spectatorilor de teatru întilnirea cu o capodoperă shakesperiană ,„Othello“ și cu propria dv. piesă „Anonimul“. Cum piesele ce alcătuiesc ciclul „dramele puterii“ („Veac de iarnă“, „Anonimul“ și „Săgetătorul") sunt în parte cunoscute de public, fie din volumul apărut anul trecut, fie din spectacole, v-aș ruga să-mi spuneți ce lucrări recente ați adăugat la titlurile de mai sus ? — Am terminat două piese: „Oedip 20“ („Monstrul“) și „El și Celălalt“, prima introdusă în repertoriul Teatrului „C. Nottara“, a doua susținută cu căldură de directorul Teatrului Național, Radu Beligan și aștept ca ele să treacă peste unele obstacole spre a putea vedea lumina tiparului și . Deși un scriitor scenei, privește în perspectiva veșniciei și trebuie să țină la judecata viitorimii, mărturisesc ca pe o slăbiciune faptul că mă interesează foarte mult părerea contemporanilor mei. Țin ca piesele mele să le placă și să-i reprezinte. Tot ca pe o slăbiciune trebuie să recunosc că nu sunt în stare să lucrez cu spor și cu elan, gîndindu-mă numai că în anul 2100 piesele mele vor fi foarte apreciate. V-am răspuns cu gândul la cele două piese ale mele încă nereprezentate : una este violent contemporană („Oedip 20“) iar cealaltă legendară, deci ultramodernă. vă — Spunind „legendad«ci ultramodernă“ nu rostiți un paradox ? — Consider că legenda (și mitul) este una din formele privilegiate de exprimare a tuturor adevărurilor mari și îndrăznețe. Mitul este, după părerea mea, modalitatea cea mai ofensivă de comunicare a adevărului sub aparențele cele mai cuminți. — Scriind pentru contemporani, vă inspirați totuși din trecut. — Găsim și în trecut oameni cu patimi și avînturi asemănătoare vouă, deci cu probleme, poziții și interferențe a căror actualitate persistă. Deosebit de aceasta, anumitor probleme cheie ale vremii noastre mi-am permis să le dau un accent și o întindere pe care cu siguranță nu o aveau în vremea cînd se plasează acțiunea pieselor mele. — Ce este „Anonimul“? — Valoarea sau non-valoarea acestei piese rămîne pe seama altora s-o stabilească. Personal, însă dacă ar fi să plec în planeta Marte cu o singură piesă a mea aș lua fără ezitare „Anonimul“, socotind că mă reprezintă nu numai prin structura ei stilistică, dar mai ales ca om, prin cele mai intime frământări ale mele. Problema posibilității unei acțiuni non-egoiste sau, hai să zicem, folosind un termen al începutului de veac, gratuite, care să nu fie comandate în nici un fel de interesul nostru personal, mă urmărește din adolescență, considerînd-o drept cheie a raporturilor exemplare dintre oameni. Cu privește viața lui Petru Cercel, care se află in centrul acestei piese, este poate existența voievodală cea mai spectaculoasă a trecutului nostru și am avut totdeauna impresia citind-o, că mă aflu în fața unui „roman filozofic“ de aventură (sic!) într-atît se amestecă în ea semnificația perenă cu evenimentul neașteptat, cu accidentul; într-o primă variantă, piesa se termina cu moartea lui Vlad, adică la finele tabloului III. Ultimele două tablouri, și îndrăznesc să cred nu cele mai rele, au fost adăugate ulterior, scrise într-un turneu de iunie canicular cu „Electra“ lui O’Neill. Am lucrat 21 de zile la cele zece pagini ale discuției Cercel—Murad, iar scena dintre Cercel și Harachi din tabloul I, care țin în mod cu totatul deosebit, a fost înserată ulterior la sugestia regizorului Andrei Zaharia, căruia țin să-i mulțumesc pe această cale. — Experiența de actor v-a fost, intr-un fel, de folos in munca de dramaturg ? — Orice am face și orice am crede noi, o piesă de teatru este scrisă pentru a fi rostită de gura unui om și surprinsă de urechea altuia. Iar spațiul ideal al teatrului se întinde între scîndură (a se citi „scenă“) și idee. Consider că pentru dramaturgia pe care o scriu experiența de actor nu îmi este utilă ; îmi este indispensabilă. CISAC De vorbă cu Ion Omescu despre ANONIMUL“ și spațiul ideal al teatrului jj La Cinematograful „Muncitorul” „RĂZBOIUL DOMNIȚELOR“ Scenariul lui Alecu Ivan Ghilia, oferă un material dens, o interferență de destine și situații care ar fi putut permite o construcție amplă cu implicații profunde. Ceea ce a realizat regizorul Virgil Calotescu nu este încă filmul de anvergură așteptat deși, in datele lui principale, punctează un interes deosebit pentru atmosfera epocii și pentru elanul eroic al oștenilor ce apărau glia Moldovei de cei ce își aflau calea de glorie sau de jaf prin aceste locuri. Calitățile filmului sporesc și prin valoarea celorlalți factori creatori : imaginea, domeniu de reală virtuozitate în filmul românesc contemporan, montajul și, desigur, interpretarea asigurată de actori valoroși cu o îndelungată experiență cinematografică. Filmul se împlinește mai ales în confruntarea morală dintre cele două tabere. In cetățuia moldavă, unde doar o mină de oameni a rămas să reziste invadatorilor, simplitatea manifestărilor interioare ține mai curind de un non-conformism tradițional, decit de situația limită in care se găsesc oamenii. Nu e un conflict intre dantele și cojoace, ci unul cu mult mai adinc, valorificând umanitatea moldovenilor, neschimbătoare pînă în ultima clipă. Trăind pe pămînt și ingropînd sub ei tot ce au mai bun și mai sfînt, ei nu abdică de la solidaritatea ființei umane aflată mai presus de conjunctura momentului. Ceea ce nu înțeleg invadatorii este această îndărătnicie invulnerabilă către puritate, mai puternică decât forța brațului înarmat. în miezul unui conflict istoric, două domnițe își dispută, fiecare pentru sine, dreptul la fericire. Implicațiile trec pe lângă evenimentele puse în mișcare de istorie, și nu cu indiferență : experiența comună a celor două tinere femei le confundă existența. Un final de o autentică frumusețe simbolizează nemărginirea morții și tăria vieții : pe cîmpul înghețat, acoperit de cadavre, micile făclii înfruntă viscolul și ura. Cetatea rămîne singurul reazim de omenie în întinderea nesfîrșită, hăituită de lupi. Regizorul n-a vrut sau n-a putut evita — în virtutea unui mimetism frecvent — șabloanele de rigoare, transformând cîteva bune secvențe dramatice în banale sccn de cascadori. Astfel, naivitatea unor încăierări regizate viabil sau detașarea teatrală a oștenilor în prim-planul bătăliei, minează în subtext gradul scenaristului, acela de a scrie o pagină de reală epopee. Nu pot rezista în contextul dat decit momentele de acoperire lăuntrică fiindcă filmul acesta nu este, sau nu poate fi, doar o banală istorioară palpitantă. Virgil Calotescu putea realiza un film excelent și distribuția pe care și-a ales-o confirmă această posibilitate. Ioana Drăgan și Ilinca Tomoroveanu opun, într-un conflict dur, două destine care sunt și două lumi sufletește diametral opuse. Mlarion Ciobanu descoperă printr-un joc bogat în nuanțe, chipul trădătorului cu pofte de domnie, Ion Dichiseanu este sobru și prețios, evocînd civilizația apusului uimită în fața rigorilor etice și vitejiei moldovenilor, Amza Pelea, Matei Alexandru, Val Săndulescu, Alexandru Herescu, Toma Dimitriu conferă filmului o varietate de tipuri remarcabilă. Ștefan Ciubotărașu în Șendrea, înțeleptul și vajnicul îndrumător al cetății, repetă în acest film jocul pe care i l-am apreciat întotdeauna , dar distribuirea unilaterală a prețuitului actor începe să poarte semnul obositor al șablonului și este regretabil pentru evoluția filmului nostru în care actori de o valoare similară nu abundă. Este vorba de o minimă rezistență in explorarea cîmpului fertil de posibilități al unui actor și exemplul poate fi raportat la întregul film. O mină de aur este scormonită in zonele ei cele mai comode , cu patos și cu talent, cu imaginație si cu un bine cîștigat simț cinematografic, e adevărat. Dar, cum spuneam, „Războiul domnițelor“ avea și toate șansele să fie un film reprezentativ. C. IULIAN Scenă din noul film românesc „Războiul domnițelor“. Reînnoiți-vă ABONAMENTUL pentru anul 1970 la ziarul 9M firvkkrri din ktout țatit»;oni/im> earns| roșu ABONAMENTELE SE PRIMESC LA TOATE OFICIILE ȘI AGENȚIILE P.T.T.R. DE LA ORAȘE ȘI SATE, FACTORII POȘTALI, DIFUZORII DE PRESA DIN ÎNTREPRINDERI, INSTITUȚII, ȘCOLI etc., PRECUM ȘI LA CHIOȘCURI DE DIFUZARE A PRESEI. DUPĂ DORINȚA ABONATULUI, ZIARUL POATE FI DIFUZAT LA DOMICILIU SAU LA LOCUL DE MUNCĂ. Ir Simpozion pe tema filmului „Baltagul“ In sala cinematografului ..23 August“ din Municipiul Gh. Gheorghiu-Dej, iubitorii celei de a 7-a arte au asistat la oxtractiv și manifestare cultural - artistică prilejuită de premiera filmului românesc „Baltagul“. Premiera a fost precedată de un interesant simpozion susținut de Teodor Cosma, student la Institutul pedagogic din Bacău, care a vorbit despre romanul cu același titlu al lui Mihail Sadoveanu, expunerea e Ifiind însoțită de lecturi dramatizate (Petru Coșa, Dorina Moise și Radu Eugeniuittu). Pre jezentarea filmului a fost făcută de studentul Octavian Eduard Lungu. Apreciind atît participarea studenților băcăuani, cît și inițiativa organizatorilor (Întreprinderea cinematografică interjudețeană Bacău), cei peste 350 de spectatori au făcut în același timp o caldă primire noului film românesc. Val. RADULESCU „Cel mai spectaculos a concurs Sfirșitul toamnei a oferit pionierilor și școlarilor din județ un cadru excelent pentru manifestările artistice și sportive. Urmînd exemplul colegilor din Bîrsănești, organizatorii primului concurs de acest gen, pionierii din comuna Cașin și-au înscris în agenda manifestărilor un atractiv concurs hipic, îmbrăcați în frumoase costume naționale, strunind cu mină sigură neastâmpărații armăsari, cei zece concurenți s-au aliniat la startul întrecerii în aplauzele entuziaste ale părinților și colegilor, întrecerea, de-a spectaculozitate deosebită, a dat cîștig de cauză pionierului Ion Dițu, sosit cu mare avans față de următorii clasați: Alexandru Ardeleanu și Ion Răspopa, departajați „la fotografie“, șiau împărțit locurile II și III. Profesorul Constantin Comănici, directorul școlii, a înmînat diplome primilor trei clasați. Din partea Consiliului județean al organizației pionierilor, concurenților le-a fost înmînată o cupă de cristal. Miercuri 3 decembrie 1969 „Bună ziua!” (Urmare din pagina I) mieroase și închinăciunile perfide ale personajelor lui Nicolae Filimon și ale lui Ion Ghica, și ar fi curată nerozie să revenim la prețiozitatea replicilor „eroilor“ din teatrul lui Alecsandri sau Hașdeu. Nu ne putem saluta nici cu familiaritatea Miticilor lui I. L. Caragiale, și ar fi nepotrivit să încercăm a imita ritualul, ceremonia pe care se desfășoară oamenii Măriei Sale, Sadoveanu. Educația comportării trebuie să se bazeze pe normele specifice mentalității sociale contemporane. Mi-e greu să-ți descriu jena ce am resimțit-o auzind, la Institutul pedagogic, niște studente, adică mîine-poimîine niște profesoare, că folosesc în loc de „bună ziua“ și de ,„mulțumesc“ pe „sărut-mîna“, fără — precizez — nici o intenție de ironie. La fel de greu e să-ți mărturisesc neplăcerea de a fi salutat cîteodată în modul cel mai cazon cu putință : „Să trăiți, tovarășul“. Grozav mă amuză acel „servus, măi venică“ pe care „madam“ Ortansa îl adresează bărbatului său la plecarea și la întoarcerea acasă. Nu e ardeleancă dar îi place „servus“ pentru că — zice ea — „sună domnește“. Franțuri dintre acei care să încurce pe „bonjour“ cu „bonsoir“ sînt tot mai rari, în schimb s-au înmulțit anglofonii, care sînt convinși că te dau gata adresîndu-ți un „hello“ și „O. K.“ .Destul de mulți sînt și cei care apelează la un stil așa-zis literar, propriu corespondenței dintre persoane. Trec pe stradă și nu o dată aud : „Cu stimă și considerație, tovarășul Vasilică, la care, de pe celălalt trotuar, pornește răspunsul: „Te îmbrățișez, cu cele mai vii sentimente“. După reverență, Vasilică susține că amicul îmbrățișat astfel, nu e decât un „imbecil iremediabil". Iată de ce, încheie C., mi-e dor de un „bună ziua“ deschis, încrezător și în care nu încap ipocrizii și afurisenii. Am uitat, oare, acest salut ?“. Lawrence al Arabiei — erou sau impostor ? (Urmare din pagina I) După părerea noastră, este limpede că Lawrence a promis arabilor libertatea, pentru că știa că este cea mai bună cale de a-i face să lupte și, din capul locului, știa că politica britanică nu le va îngădui niciodată independența pentru care ei credeau că acționează. Această înșelătorie i-a cauzat lui Lawrence un permanent sentiment de culpă, care a fost de altfel principalul motiv al refuzului său de a beneficia de pe urma comercializării cărții sale „Cei șapte stîlpi ai înțelepciunii“. Acum se adeverește că rolul principal al lui Lawrence în revolta arabilor nu a fost cel al unui lider militar, ci al unui ofițer politic pe lângă Feisal, pentru a asigura succesul politicii britanice. Principalele sale mobiluri în tot cursul revoltei au fost, în afara patriotismului, ambițiile personale și ura sa față de francezi ; o ură atît de puternică, incit în însemnările sale el consemnează la începutul războiului că este greu de spus dacă turcii sau francezii reprezintă inamicul, în timpul Conferinței de pace de la Paris, departe de a lupta pentru un statut echitabil al arabilor, Lawrence urmărea un plan menit să răstoarne poziția francezilor în Orientul Apropiat Lawrence s-a retras din viața publică după război, nu pentru că avea sentimentul că arabii fuseseră trădați, ci pentru faptul că abandonarea planului său în Orientul Apropiat, în favoarea unui alt plan, l-a dezgustat. Aceasta, nu pentru că ar fi existat o deosebire prea mare între cele două planuri, în ce-i privește pe arabi. Ambele le negau o adevărată independență, ambele puneau interesele Marii Britanii Pe primul plan și ambele puneau un accent pronunțat pe menținerea influenței britanice în această regiune, pe termen nedefinit. Ca să fim cinstați, trebuie să recunoaștem însă că planul lui, Lawrence, cel puțin, oferea arabilor un simulacru de independență și, fără îndoială, el trebuie să fi simțit, o oarecare satisfacție atunci cînd planul căruia i se opunea a dat greș. Ascensiunea lui Lawrence Atunci, ce rămîne din imaginea larg răspîndită a lui Lawrence ? Este incontestabil că rolul său militar, deși nu acesta a fost principalul, a avut o oarecare importanță. Revolta arabilor, în care Lawrence a avut un rol deși nu cel al liderului, a abătut forțe și resurse turcești considerabile în Hejaz și a protejat astfel flancul drept al armatelor britanice, în avansarea lor prin Palestina. în ceea ce îl privește, Lawrence era un soldat tenace. Dar a se atribui lui întregul succes al revoltei ar însemna a se ignora realitățile. Relatările sale din „Cei șapte stîlpi ai înțelepciunii“, indiscutabil o carte mare, nu trebuie luate drept istorie. însuși Lawrence, într-o notă scrisă în drum spre Cairo, în 1919, atrăgea atenția că „...nimeni nu trebuie să ia, în mod greșit, această povestire a mea drept istorie. Această carte este o osatură a istoriei, nu istoria propriu-zisă“. La începutul anului 1916 lui Lawrence, pe atunci în vîrstă de numai 28 de ani în calitate de ofițer de informații la Cairo pe lingă Corpul expediționar egiptean, i s-a încredințat o misiune de o importanță surprinzătoare , a primit ordinul de a lua contact cu comandantul unei armate turcești care a încercuit o forță expediționară britanică în Mesopotamia și de a oferi inamicului un milion de lire sterline în schimbul eliberării soldaților englezi. Faptul surprinzător este că împuternicirile lui.".Luiwrence i-au fost conferte,riîi"nai mult nici mai puțin, de șeful Statului major general imperial, Sir William Robertson, iar aceste împuterniciri nu numai că treceau peste generalii care încercau să salveze forțele încercuite, dar lăsau în afara acțiunii de mediere cu inamicul și pe mult apreciatul Sir Pery Cox, principalul ofițer politic pentru Mesopotamia. Documente ale Ministerului de Externe, nepublicate pînă acum, relevă importanța misiunii încredințate tânărului căpitan. (Va urma) TELEVIZIUNE! MIERCURI 3 DECEMBRIE 1969 18.00 Studioul pionierilor. 13.25 Primii între egali. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.20 Intermezzo muzical. 19.30 Ancheta socială. Succesul este o șansă ? 20.00 Telecinemateca. „Micul lord“. 21.40 Reflector. Telefoileton cotidian. 21.55 Fotbal : Cehoslovacia—Ungaria. Transmisiune de la Marsilia, în pauză : Telejurnalul de noapte. 23.35 închiderea emisiunii. 21.30 22. 00 22.25 23. 05 23.40 24.00 0.23-MIERCURI 3 DECEMBRIE 1969 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. PROGRAMUL I 22.20 Sport. 22.30 Pentru magnetofonul dv. 15.15 Din cîntecele popoarelor. 23.00 Concert de muzică ușoară. 15.30 Compozitorul săptamînii. 0.03—5.00 Estrada nocturnă. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 5.05 16.20 Muzică populară. PROGRAMUL NI0.05. 16.30 Consultație juridică. 9.30 16.40 Antologie corala. 15.00 Recital de opera. 10.05 17.05 Antena tineretului. 15.30 Cîntece distractive. 10.30 17.30 Orchestra de muzica populară a Radio 15.40 Radio publicitate. 11.05 televiziunii. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteorutier. 11.15 18.10 Revista economică. 16.20 Actualitatea muzicala. 11.30 18.30 O melodie pe adresa dumneavoastră. 16.55 Sfatul medicului. 11.45 19.00 GAZETA RADIO. 17 00 Melodii care străbat lumea. 12.00 19.30 Săptămîna unui meloman. 17.35 Teatru radiofonic serial. COSMA de 12.15 20.05 Tableta de seară. Panait Istrati. 12.25 20.10 Cîntă Lucreția Ciobanu. 18.00 Cinci stele în recital. 12.30 20.20 Eminesciana. „Povestea magului cală 19.30 Meridiane lirice, tot în stele“ (III). 19.50 Noapte bună, copii. 13.00 20.25 Zece melodii preferate. 20.00 Trio pentru vioară, violă și violoncel 13 10 21.00 Lectură dramatizată. de Dumitru Capoianu. 13.22 21.200 melodie, trei interpreți. 20.15 Concertul pentru orchestră de Marțian 14.10 21 30 Moment poetic. ^ Negrea. 14.30 21.35 Recitalul serii — Enrico Macias. 21.00 Melodii din filme. * 14.50 Viața de concert a Capitalei. Potpuriuri de muzică ușoară. Jazz. Discuri rare. Trei poeme arabe pentru voce, pian, vioară și violoncel de Constantin Bratiloiu. Festivalul muzical internațional „Saptamînile vieneze“ 1969. -1.30 Poem simfonic. JOI 4 DECEMBRIE 1969 PROGRAMUL I Muzica dimineții.9.30 Muzică și actualități. Odă limbii române. Muzică populară. Piese de estradă* Orchestra Xavier Cugat. Din țările socialiste. Bolero de Maurice Ravel. Sfatul medicului. Recital de operă Marina Crîlovici. Formația Bobby Byrne. Știința la zi, întîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. Radiojurnal Avanpremieră cotidiană. Mic magazin muzical. Caleidoscop muzical. Radio publicitate. Jocuri populare. PROGRAMUL II 6.00 Program muzical de dimineață. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 7.10 Program muzical de dimineață (continuare). 8.10 Tot înainte (emisiune pentru pionieri). 8.25 Mari interpreți — Flenryk Szeryng. 9.00 Cîntece populare. 9.10 Curs de limba rusă. 9.30 Cîntece pentru cei mici. 9.45 Opera „Paiațe“ de Leoncavallo. 11.01 Muzică populară. 11.25 Muzică ușoara. 12.03 Avanpremieră cotidiană. 12.15 Concert de prînz. 13.15 Din muzica popoarelor. 13.30 Cine Știe cîștigă (reluare). 14.03 Cu cîntecul și jocul de-a lungul Dunării. 14.30 Lexiconul compozitorilor români. 14.55 Știința la zi. VREMEA Vreme închisă și umedă cu cerul mai mult , acoperit. Vor cădea ploi în cea mai mare parte a Moldovei. Dimineața se va semnala o cearță. Vîntul va sufla potrivit, local cu intensificări temporare din sectorul estic. Temperatura staționară , minimele vor fi cuprinse între 3 și +2 grade, iar maximele între 4-2 și +6 grade. IBS m teatru! Teatrul de stat prezintă 1a sediu — orei* 19,30 — spectacolul cu piesa ,,ALECSANDRIS 1 cinema! MUNICIPIUL BACĂU Muncitorul : „Războiul domnițelor*” (orele 10,20 ; 15,20 ; 17,20 ; 19,20 ; 21,20). Tel. 1 20 28. Flamura roșie : „Dragostea unei blonde** — film distins cu premiul CIDALC la Festivalul de la Veneția 1965. Prezentarea lui aduce promisiunea unei consecvențe din partea întreprinderii cinematografice Bacău în programarea, la această sala, a filmelor așa-zise de artă. Pelicula „Dragostea unei blonde“ este reprezentativă pentru „noul val“ al cinematografiei cehoslovace. Despre Milos Forma a atras de problema tineretului contemporan, „La Gazette de Lausanne“ scria în 1964 că ,,...a simțit necesitatea de a dărîma structura prea rigidă a regulilor academice. Aportul său original este tot atît de remarcabil ca și dedramatizarea lui Michelangelo Antonioni sau succesele lui Alain Resnais“, (orele 10 ; 15 ; 17 ; 19 ; 21). Tel. 1 19 50. KTrr Progresul : „Casa mamei noastre“ (orele I CONFERINȚE în sala mică a Casei de cultură a sindicaatelor are loc la ora 18 conferința .,URMARÎRILE UNEI ALIMENTAȚII NERATIONALE“* Expune dr. Teodora Dăneț. 1 (expoziții! MUNICIPIUL BACAU Galeriile de ard. Expoziție retrospect?»! Ion Diaconescu. La sediul muzeului de Istorie, str. Raii Mar« nr. 23, expoziția de fotografii „Columna"'. Holul mare al Casei de cultură a tindicantelor I Expoziția personală a pictorului cm«4 tot M. Pîrgariu. Deschisă zilnic Intra © rel# 9—12 si 17—20. TG. OCNA. Galeria de artă, strada Well nr. II Expoziția de picturi, sculpturi ai grafiei româneasci, deschis silnic (cu ontorpiția zilei de luni) Intre orele 10—13 « 15—] 10,30 ; 14,30 ; 11, 77; 16,30 ; 18,30 ; 20,30). Tel. Tineretului : Peter Finch (Macauley) și Dona Wilson (Buster) sunt eroii producției americane pentru tineret „BOCCELUȚA“. Tatal și fetița pornesc peregrinările, din localitate în localitate, în căutare de lucru. Dar, pentru Macauley, Buster, fetița sa, este o adevărată povară, o prea grea bocceluța pentru un muncitor sezonier (Orele 10,30 ; 15,30 ; 17,30; 19,30; 21,30). Tel. 129 39. MUZEEI MUNICIPIUL BACAU nr. Muzeul de științe naturale, strada Ram Mani 2. Muzeul de artil. Calea Mărășesti or. 20. Secția permanenta de artă moderna «i era] temporana. ^ Muzeul de istorie, strada Karl Marx nr. 23« Expoziție permanentă. PRAIESTI j Muzeul sătesc. MUNICIPIUL GH. GHEORGHIU-DEJ Muzeul de istorie. B-dul Republicii nr. 4 deschis zilnic — cu excepția zilei de luni — între orele 10—20. Muzeele sînt deschis* «slab (cu excepția «H lei de luni) Intre orele 10—18. Pentru eventualele modificări# survenite to proasttnnî desei«* nema, televiziune, radio fl *1 muzeelor ce nu ne au fost rp* manirste redacția atf-ți asinul »I spun dar ea, y