Steagul Roşu, decembrie 1969 (Anul 24, nr. 5232-5258)

1969-12-03 / nr. 5233

i Paff. 2 Activitate politico­ideologică perma­nentă­­ (Urmare din pagina I) tineri. Asigurarea unui cadru or­ganizat muncii de pregătire poli­­tico-ideologică a tineretului, care sa contribuie la cunoașterea și a­­profundarea de către toți tinerii a documentelor Congresului al X-lea al partidului, în strînsă legătură cu sarcinile profesionale și de muncă, constituie principala coordonată, actuală a preocupărilor organelor și organizațiilor noastre U.T.®. A­­ceasta are în vedere, pe de o parte, înlăturarea carențelor care au dus pînâ în prezent la limitarea sferei de cuprindere a tineretului în ac­tivitatea de informare politică. Ac­tualul sistem de pregătire politico­­ideologică, preconizat de Plenara C.C. al U.T.C., este îndreptat spre cuprinderea tuturor categoriilor de tineri muncitori, cooperatori, stu­denți, elevi. Pe de altă parte, este vorba de permanentizarea a noi forme eficiente în munca pentru înarmarea tineretului cu ferme convingeri politico-ideologice. Măsurile luate pînă în prezent de Comitetul județean Bacău al U.T.C., în lumina plenarei amintite, au impulsionat preocupările tutu­ror organizațiilor U.T.C. pentru organizarea în mod permanent și diferențiat a activităților de pre­gătire politico-ideologică a tinere­tului. în această direcție, au fost stabilite temele pentru cercurile de studiere a Statutului U.T.C. în toa­te școlile generale, s-a trecut la selecționarea propagandiștilor, ur­­mind ca in perioada imediată să se facă instruirea lor. S-a trecut și la organizarea cercurilor de studiere a documentelor Congresului al X-lea în întreprinderi, instituții și la comune. Obiectivul central al întregii munci politico-ideologice în rîndul tuturor categoriilor de tineri îl va constitui, așadar, cunoașterea și a­­profundarea documentelor Congre­sului al X-lea al P.C.R. în func­ție de specificul domeniului său de activitate, de preocupările colecti­vului respectiv de tineri, fiecare organizație U.T.C. va iniția 3—6 dezbateri pe teme privind crește­rea rolului conducător al partidu­lui, politica partidului nostru in domeniul economic, măsurile pri­vind perfecționarea conducerii e­­conom­­iei, direcțiile de dezvoltare ale industriei și agriculturii, știin­ței și culturii, perfecționarea vieții politice și sociale, lărgirea conti­nuă a democrației socialiste. Pen­tru asigurarea unui conținut adec­vat dezbaterilor Comitetul județean al U.T.C. a și elaborat și va mai elabora încă, un număr de tema­tici și consultații, precum și alte materiale ajutătoare, care să orien­teze ci mai eficient conținutul ac­tivităților respective. O preocupare deosebită se impu­ne a fi manifestată și in direcția asigurării, cu colaborarea unor ca­dre bine pregătite, și în forme cit mai interesante, a informării tine­rilor asupra principalelor probleme ale politicii interne și externe a partidului nostru, ale vieții econo­mice, sociale și politice ale patriei, ale vieții U.T.C. Experiența de pî­nă acum a multor organizații U.T.C. impune organizarea, în continuare, a întîln­irilor periodice cu cadre de conducere din aparatul de partid, de stat, din economie și cultură, cu activiști ai U.T.C., care să răs­pundă la întrebările tinerilor în vederea unei informări prompte, calificate și operative. Paralel cu crearea și permanen­tizarea unor forme stabile de pre­gătire politico-ideologică a diverse­lor categorii de tineri, o deosebită atenție se va acorda creșterii rolu­lui educativ al adunărilor generale, a influenței acestora asupra formă­rii trăsăturilor revoluționare și par­ticipării active a tinerilor la viața politică și socială, la îndeplinirea sarcinilor profesionale care le re­vin. Numai astfel, organizarea for­melor permanente de pregătire po­litico-ideologică a tinerilor (cercu­rile de dezbatere a documentelor Congresului al X-lea al partidului, de studiere a Statutului U.T.C. din școli și de la sate, ciclurile com­plexe de activități, ateneul studen­țesc și cluburile de informare din școli) își vor găsi eficiența practi­că în mobilizarea activă a tinere­tului la înfăptuirea sarcinilor tra­sate de partid în actuala etapă de făurire a societății socialiste multi­lateral dezvoltate. STEAGUL ROȘU P­rezența dv. la Bacău va prile­jui spectatorilor de teatru întilnirea cu o capodoperă shakes­­periană ,„Othello“ și cu propria dv. piesă „Ano­nimul“. Cum piesele ce alcătuiesc ciclul „dra­mele puterii“ („Veac de iarnă“, „Anonimul“ și „Săgetătorul") sunt în parte cunoscute de pu­blic, fie din volumul apărut anul trecut, fie din spectacole, v-aș ru­ga să-mi spuneți ce lu­crări recente ați adău­gat la titlurile de mai sus ? — Am terminat două piese: „Oedip 20“ („Monstrul“) și „El și Celălalt“, prima intro­dusă în repertoriul Teatrului „C. Notta­ra“, a doua susținută cu căldură de directo­rul Teatrului Național, Radu Beligan și aștept ca ele să treacă peste unele obstacole spre a putea vedea lumina ti­parului și . Deși un scriitor scenei, pri­vește în perspectiva veșniciei și trebuie să țină la judecata viito­rimii, mărturisesc ca pe o slăbiciune faptul că mă interesează foarte mult părerea contemporanilor mei. Țin ca piesele mele să le placă și să-i repre­zinte. Tot ca pe o slă­biciune trebuie să re­cunosc că nu sunt în stare să lucrez cu spor și cu elan, gîndindu-mă numai că în anul 2100 piesele mele vor fi foarte apreciate. V-am răspuns cu gândul la cele două piese ale mele încă nereprezen­tate : una este violent contemporană („Oedip 20“) iar cealaltă le­gendară, deci ultramo­dernă. vă — Spunind „legenda­d«ci ultramoder­nă“ nu rostiți un pa­radox ? — Consider că legen­da (și mitul) este una din formele privilegia­te de exprimare a tuturor adevărurilor mari și îndrăznețe. Mitul este, după pă­rerea mea, modalita­tea cea mai ofensivă de comunicare a ade­vărului sub aparențele cele mai cuminți. — Scriind pentru contemporani, vă in­spirați totuși din tre­cut. — Găsim și în trecut oameni cu patimi și a­­vînturi asemănătoare vouă, deci cu proble­me, poziții și interfe­rențe a căror actuali­tate persistă. Deosebit de aceasta, anumitor probleme cheie ale vremii noastre mi-am permis să le dau un accent și o întindere pe care cu siguranță nu o aveau în vre­mea cînd se plasează acțiunea pieselor mele. — Ce este „Anoni­mul“? — Valoarea sau non-valoarea acestei piese rămîne pe seama altora s-o stabilească. Personal, însă dacă ar fi să plec în planeta Marte cu o singură piesă a mea aș lua fără ezitare „Anoni­mul“, socotind că mă reprezintă nu numai prin structura ei sti­listică, dar mai ales ca om, prin cele mai inti­me frământări ale mele. Problema posibi­lității unei acțiuni non-egoiste sau, hai să zicem, folosind un ter­men al începutului de veac, gratuite, care să nu fie comandate în nici un fel de interesul nostru personal, mă urmărește din adoles­cență, considerînd-o drept cheie a raportu­rilor exemplare dintre oameni. Cu­ privește viața lui Petru Cercel, care se află in centrul acestei piese, este poa­te existența voievodală cea mai spectaculoasă a trecutului nostru și am avut totdeauna im­presia citind-o, că mă aflu în fața unui „roman filozofic“ de a­­ventură (sic!) într-a­­tît se amestecă în ea semnificația perenă cu evenimentul neaștep­tat, cu accidentul; în­­tr-o primă variantă, piesa se termina cu moartea lui Vlad, adi­că la finele tabloului III. Ultimele două ta­blouri, și îndrăznesc să cred nu cele mai rele, au fost adăugate ulte­rior, scrise într-un tur­neu de iunie canicu­lar cu „Electra“ lui O’Neill. Am lucrat 21 de zile la cele zece pa­gini ale discuției Cer­cel—Murad, iar scena dintre Cercel și Hara­­chi din tabloul I, care țin în mod cu to­ta­tul deosebit, a fost în­serată ulterior la su­gestia regizorului An­drei Zaharia, căruia țin să-i mulțumesc pe această cale. — Experiența de ac­tor v-a fost, intr-un fel, de folos in munca de dramaturg ? — Orice am face și orice am crede noi, o piesă de teatru este scrisă pentru a fi ros­tită de gura unui om și surprinsă de ure­chea altuia. Iar spațiul ideal al teatrului se întinde între scîndură (a se citi „scenă“) și idee. Consider că pentru dramaturgia pe care o scriu experiența de actor nu îmi este u­­tilă ; îmi este indis­pensabilă. C­­ISAC De vorbă cu Ion Omescu despre ANONIM­­UL“ și spațiul ideal al teatrului jj­ La Cinematograful „Muncitorul” „RĂZBOIUL DOMNIȚELOR“ Scenariul lui Alecu Ivan Ghilia, oferă un material dens, o interferență de destine și situații care ar fi putut permite o construcție amplă cu implicații pro­funde. Ceea ce a realizat regizorul Virgil Calotescu nu este încă filmul de anvergură așteptat deși, in datele lui principale, punctează un interes deosebit pentru atmosfera epocii și pentru elanul eroic al oștenilor ce apărau glia Moldovei de cei ce își aflau calea de glorie sau de jaf prin aceste locuri. Calitățile filmului sporesc și prin valoarea celorlalți factori creatori : imaginea, domeniu de reală virtuozitate în filmul ro­mânesc contemporan, montajul și, desigur, interpre­tarea asigurată de actori valoroși cu o îndelungată experiență cinematografică. Filmul se împlinește mai ales în confruntarea mo­rală dintre cele două tabere. In cetățuia moldavă, unde doar o mină de oameni a rămas să reziste inva­datorilor, simplitatea manifestărilor interioare ține mai curind de un non-conformism tradițional, decit de situația limită in care se găsesc oamenii. Nu e un conflict intre dantele și cojoace, ci unul cu mult mai adinc, valorificând umanitatea moldovenilor, neschim­bătoare pînă în ultima clipă. Trăind pe pămînt și in­­gropînd sub ei tot ce au mai bun și mai sfînt, ei nu abdică de la solidaritatea ființei umane aflată mai presus de conjunctura momentului. Ceea ce nu înțe­leg invadatorii este această îndărătnicie invulnera­bilă către puritate, mai puternică decât forța brațu­lui înarmat. în miezul unui conflict istoric, două domnițe își dispută, fiecare pentru sine, dreptul la fericire. Implicațiile trec pe lângă evenimentele puse în mișcare de istorie, și nu cu indiferență : experiența comună a celor două tinere femei le confundă exis­tența. Un final de o autentică frumusețe simbolizea­ză nemărginirea morții și tăria vieții : pe cîmpul în­ghețat, acoperit de cadavre, micile făclii înfruntă vis­colul și ura. Cetatea rămîne singurul reazim de ome­nie în întinderea nesfîrșită, hăituită de lupi. Regizorul n-a vrut sau n-a putut evita — în virtu­tea unui mimetism frecvent — șabloanele de rigoare, transformând cîteva bune secvențe dramatice în ba­nale sccn­ de cascadori. Astfel, naivitatea unor în­căierări regizate viabil sau detașarea teatrală a oște­nilor în prim-planul bătăliei, minează în subtext gra­dul scenaristului, acela de a scrie o pagină de reală epopee. Nu pot rezista în contextul dat decit momen­tele de acoperire lăuntrică fiindcă filmul acesta nu este, sau nu poate fi, doar o banală istorioară palpi­tantă. Virgil Calotescu putea realiza un film excelent și distribuția pe care și-a ales-o confirmă această posi­bilitate. Ioana Drăgan și Ilinca Tomoroveanu opun, într-un conflict dur, două destine care sunt și două lumi sufletește diametral opuse. Mlarion Ciobanu des­coperă printr-un joc bogat în nuanțe, chipul trădăto­rului cu pofte de domnie, Ion Dichiseanu este sobru și prețios, evocînd civilizația apusului uimită în fața rigorilor etice și vitejiei moldovenilor, Amza Pelea, Matei Alexandru, Val Săndulescu, Alexandru He­­rescu, Tom­a Dimitriu conferă filmului o varietate de tipuri remarcabilă. Ștefan Ciubotărașu în Șendrea, înțeleptul și vajnicul îndrumător al cetății, repetă în acest film jocul pe care i l-am apreciat întotdeauna , dar distribuirea unilaterală a prețuitului actor în­cepe să poarte semnul obositor al șablonului și este regretabil pentru evoluția filmului nostru în care ac­tori de o valoare similară nu abundă. Este vorba de o minimă rezistență in explorarea cîmpului fertil de posibilități al unui actor și exemplul poate fi rapor­tat la întregul film. O mină de aur este scormonită in zonele ei cele mai comode , cu patos și cu talent, cu imaginație si cu un bine cîștigat simț cinemato­grafic, e adevărat. Dar, cum spuneam, „Războiul domnițelor“ avea și toate șansele să fie un film re­prezentativ. C. IULIAN Scenă din noul film românesc „Războiul domnițelor“. Reînnoiți-vă ABONAMENTUL pentru anul 1970 la ziarul 9M firvkkrri din ktout țatit»;oni/i­m> earns| roșu ABONAMENTELE SE PRIMESC LA TOATE OFICIILE ȘI AGENȚIILE P.T.T.R. DE LA ORAȘE ȘI SATE, FACTORII POȘTALI, DIFUZORII DE PRESA DIN ÎNTREPRINDERI, INSTITUȚII, ȘCO­LI etc., PRECUM ȘI LA CHIOȘCURI DE DIFU­ZARE A PRESEI. DUPĂ DORINȚA ABONATULUI, ZIARUL POATE FI DIFUZAT LA DOMICILIU SAU LA LO­CUL DE MUNCĂ. Ir Simpozion pe tema filmului „Baltagul“ In sala cinematografului ..23 August“ din Municipiul Gh. Gheorghiu-Dej, iubitorii celei de a 7-a arte au asistat la o­x­­tractiv și manifestare cultural - artistică prilejuită de premiera filmului românesc „Baltagul“. Premiera a fost precedată de un­ interesant simpozion susți­nut de Teodor Cosma, student la Institutul pedagogic din Ba­cău, care a vorbit despre ro­manul cu același titlu al lui­­ Mihail Sadoveanu, expunerea e Ifiind însoțită de lecturi drama­tiza­te (Petru Coșa, Dorina Moi­­se și Radu Eugeniu­i­ttu). Pre­ je­zentarea filmului a fost făcută­ de studentul Octavian Eduard Lungu. Apreciind atît participarea studenților băcăuani, cît și ini­țiativa organizatorilor (Între­prinderea cinematografică in­terjudețeană Bacău), cei peste 350 de spectatori au făcut în același timp o caldă primire noului­ film românesc. Val. RADULESCU „Cel mai spectaculos a concurs Sfirșitul toamnei a oferit pio­nierilor și școlarilor din județ un cadru excelent pentru manifes­tările artistice și sportive. Urmînd exemplul colegilor din Bîrsănești, organizatorii primului concurs de acest gen, pionierii din comuna Cașin și-au înscris în agenda ma­nifestărilor un atractiv concurs hipic, îmbrăcați în frumoase costu­me naționale, strunind cu mină si­gură neastâmpărații armăsari, cei zece concurenți s-au aliniat la star­tul întrecerii în aplauzele entuzi­aste ale părinților și colegilor, în­trecerea, de-a spectaculozitate deo­sebită, a dat cîștig de cauză pio­nierului Ion Dițu, sosit cu mare avans față de următorii clasați: A­­lexandru Ardeleanu și Ion Răspo­­pa, departajați „la fotografie“, și­­au împărțit locurile II și III. Pro­fesorul Constantin Comănici, di­rectorul școlii, a înmînat diplome primilor trei clasați. Din partea Consiliului­ județean al organiza­ției pionierilor, concurenților le-a fost înmînată o cupă de cristal. Miercuri 3 decembrie 1969 „Bună ziua!” (Urmare din pagina I) mieroase și închinăciunile perfide ale personajelor lui Nicolae Fili­­mon și ale lui Ion Ghica, și ar fi curată nerozie să revenim la pre­țiozitatea replicilor „eroilor“ din teatrul lui Alecsandri sau Hașdeu. Nu ne putem saluta nici cu fami­liaritatea Miticilor lui I. L. Cara­­giale, și ar fi nepotrivit să încer­căm a imita ritualul, ceremonia pe care se desfășoară oamenii Măriei­ Sale, Sadoveanu. Educația compor­tării trebuie să se bazeze pe nor­mele specifice mentalității sociale contemporane. Mi-e greu să-ți de­scriu jena ce am resimțit-o auzind, la Institutul pedagogic, niște stu­dente, adică mîine-poimîine niște profesoare, că folosesc în loc de „bună ziua“ și de ,„mulțumesc“ pe „sărut-mîna“, fără — precizez — nici­ o intenție de ironie. La fel de greu e să-ți mărturisesc neplăce­rea de a fi salutat cîteodată în modul cel mai cazon cu putință : „Să trăiți, tovarășul“. Grozav mă amuză acel „servus, măi venică“ pe care „madam“ Ortansa îl adre­sează bărbatului său la plecarea și la întoarcerea acasă. Nu e arde­leancă dar îi place „servus“ pentru că — zice ea — „sună domnește“. Franțuri dintre acei care să în­curce pe „bonjour“ cu „bonsoir“ sînt tot mai rari, în schimb s-au în­mulțit anglofonii, care sînt con­vinși că te dau gata adresîndu-ți un „hello“ și „O. K.“ .Destul de mulți sînt și cei care apelează la un stil așa-zis literar, propriu corespon­denței dintre persoane. Trec pe stradă și nu o dată aud : „Cu stimă și considerație, tovarășul Vasilică, la care, de pe celălalt trotuar, por­nește răspunsul: „Te îmbrățișez, cu cele mai vii sentimente“. După reverență, Vasilică susține că a­­micul îmbrățișat astfel, nu e decât un „imbecil iremediabil". Iată de ce, încheie C., mi-e dor de un „bună ziua“ deschis, încrezător și în care nu încap ipocrizii și afuri­senii. Am uitat, oare, acest salut ?“. Lawrence al Arabiei — erou sau impostor ? (Urmare din pagina I) După părerea noastră, este lim­pede că Lawrence a promis arabilor libertatea, pentru că știa că este cea mai bună cale de a-i face să lupte și, din capul locului, știa că politica bri­tanică nu le va îngădui niciodată in­dependența pentru care ei credeau că acționează. Această înșelătorie i-a cauzat lui Lawrence un permanent sentiment de culpă, care a fost de altfel prin­cipalul motiv al refuzului său de a beneficia de pe urma comercializă­rii cărții sale „Cei șapte stîlpi ai în­țelepciunii“. Acum se adeverește că rolul prin­cipal al lui Lawrence în revolta ara­bilor nu a fost cel al unui lider mili­tar, ci al unui ofițer politic pe lângă Feisal, pentru a asigura succesul po­liticii britanice. Principalele sale mo­­biluri în tot cursul revoltei au fost, în afara patriotismului, ambițiile per­sonale și ura sa față de francezi ; o ură atît de puternică, incit în însem­nările sale el consemnează la începu­­tul războiului că este greu de spus dacă turcii sau francezii reprezintă inamicul, în timpul Conferinței de pace de la Paris, departe de a lupta pentru un statut echitabil al arabilor, La­wrence urmărea un plan menit să răstoarne poziția francezilor în O­­rientul Apropiat Lawrence s-a retras din viața pu­blică după război, nu pentru că a­­vea sentimentul că arabii fuseseră trădați, ci pentru faptul că abando­narea planului său în Orientul Apro­piat, în favoarea unui alt plan, l-a dezgustat. Aceasta, nu pentru că ar fi existat o deosebire prea mare în­tre cele două planuri, în ce-i priveș­te pe arabi. Ambele le negau­ o ade­vărată independență, ambele puneau interesele Marii Britanii Pe primul plan și ambele puneau un accent pronunțat pe menținerea influenței britanice în această regiu­ne, pe ter­men nedefinit. Ca să fim cinstați, tre­buie să recunoaștem însă că planul lui, Lawrence, cel puțin, oferea ara­bilor un simulacru de independență și, fără îndoială, el trebuie să­­ fi sim­țit, o oarecare satisfacție atunci cînd planul căruia i se opunea a dat greș. Ascensiunea lui Lawrence Atunci, ce rămîne din imaginea larg răspîndită a lui Lawrence ? Este incontestabil că rolul său militar, deși nu acesta a fost principalul, a avut o oarecare importanță. Revolta arabilor, în care Lawrence a avut un rol deși nu cel al liderului, a a­­bătut forțe și resurse turcești consi­derabile în Hejaz și a protejat astfel flancul drept al armatelor britanice, în­ avansarea lor prin Palestina. în ceea ce îl privește, Lawrence era un soldat tenace. Dar a se atribui lui în­tregul succes al revoltei ar însemna a se ignora realitățile. Relatările sale din „Cei șapte stîlpi ai înțelepciunii“, indiscutabil o carte mare, nu trebuie luate drept istorie. însuși Lawrence, într-o notă scrisă în drum spre Cai­ro, în 1919, atrăgea atenția că „...ni­meni nu trebuie să ia, în mod greșit, această povestire a mea drept isto­rie. Această carte este o osatură a is­toriei, nu istoria propriu-zisă“. La începutul anului 1916 lui La­wrence, pe atunci în vîrstă de numai 28 de ani în calitate de ofițer de in­formații la Cairo pe lingă Corpul ex­­pediționar egiptean, i s-a încredințat o misiune de o importanță surprin­zătoare , a primit ordinul de a lua contact cu comandantul unei armate turcești care a încercuit o forță ex­­pediționară britanică în Mesopotamia și de a oferi inamicului un milion de lire sterline în schimbul­ eliberării soldaților englezi. Faptul su­rprinză­­tor este că împuternicirile lui.".Lui­wrence i-au fost conferte,riî­i"n­­ai mult nici mai puțin, de șeful Statului major general imperial, Sir William Robertson, iar aceste împuterniciri nu numai că treceau peste generalii care încercau să salveze forțele în­cercuite, dar lăsau în afara acțiunii de mediere cu inamicul și pe mult apreciatul Sir Pery Cox, principalul ofițer politic pentru Mesopotamia. Documente ale Ministerului­ de Ex­terne, nepublicate pînă acum, relevă importanța misiunii încredințate tâ­nărului căpitan. (Va urma) ­TELEVIZIUNE! MIERCURI 3 DECEMBRIE 1969 18.00 Studioul pionierilor. 13.25 Primii între egali. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.20 Intermezzo muzical. 19.30 Ancheta socială. Succesul este o șansă ? 20.00 Tele­cinemateca. „Micul lord“. 21.40 Reflector. Telefoileton cotidian. 21.55 Fotbal : Cehoslovacia—Ungaria. Trans­misiune de la Marsilia, în pauză : Te­lejurnalul de noapte. 23.35 închiderea emisiunii. 21.30 22. 00 22.25 23. 05 23.40 24.00 0.23-MIERCURI 3 DECEMBRIE 1969 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. PROGRAMUL I 22.20 Sport. 22.30 Pentru magnetofonul dv. 15.15 Din cîntecele popoarelor. 23.00 Concert de muzică ușoară. 15.30 Compozitorul săptamînii. 0.03—5.00 Estrada nocturnă. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 5.05 16.20 Muzică populară. PROGRAMUL NI­0.05. 16.30 Consultație juridică. 9.30 16.40 Antologie corala. 15.00 Recital de opera. 10.05 17.05 Antena tineretului. 15.30 Cîntece distractive. 10.30 17.30 Orchestra de muzica populară a Radio­ 15.40 Radio publicitate. 11.05 televiziunii. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo­rutier. 11.15 18.10 Revista economică. 16.20 Actualitatea muzicala. 11.30 18.30 O melodie pe adresa dumneavoastră. 16.55 Sfatul medicului. 11.45 19.00 GAZETA RADIO. 17 00 Melodii care străbat lumea. 12.00 19.30 Săptămîna unui meloman. 17.35 Teatru radiofonic serial. COSMA de 12.15 20.05 Tableta de seară. Panait Istrati. 12.25 20.10 Cîntă Lucreția Ciobanu. 18.00 Cinci stele în recital. 12.30 20.20 Eminesciana. „Povestea magului cală­ 19.30 Meridiane lirice, tot în stele“ (III). 19.50 Noapte bună, copii. 13.00 20.25 Zece melodii preferate. 20.00 Trio pentru vioară, violă și violoncel 13 10 21.00 Lectură dramatizată. de Dumitru Capoianu. 13.22 21.20­0 melodie, trei interpreți. 20.15 Concertul pentru orchestră de Marțian 14.10 21 30 Moment poetic. ^ Negrea. 14.30 21.35 Recitalul serii — Enrico Macias. 21.00 Melodii din filme. * 14.50 Viața de concert a Capitalei. Potpuriuri de muzică ușoară. Jazz. Discuri rare. Trei poeme arabe pentru voce, pian, vioară și violoncel de Constantin Brat­iloiu. Festivalul muzical internațional „Sapta­­m­înile vieneze“ 1969. -1.30 Poem simfonic. JOI 4 DECEMBRIE 1969 PROGRAMUL I Muzica dimineții.­­9.30 Muzică și actualități. Odă limbii române. Muzică populară. Piese de estradă* Orchestra Xavier Cugat. Din țările socialiste. Bole­ro de Maurice Ravel. Sfatul medicului. Recital de operă Marina Crîlovici. Formația Bobby Byrne. Știința la zi, întîlnire cu melodia populară și inter­pretul preferat. Radiojurnal Avanpremieră cotidiană. Mic magazin muzical. Caleidoscop muzical. Radio publicitate. Jocuri populare. PROGRAMUL II 6.00 Program muzical de dimineață. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 7.10 Program muzical de dimineață (conti­nuare). 8.10 Tot înainte (emisiune pentru pionieri). 8.25 Mari interpreți — Flenryk Szeryng. 9.00 Cîntece populare. 9.10 Curs de limba rusă. 9.30 Cîntece pentru cei mici. 9.45 Opera „Paiațe“ de Leoncavallo. 11.01 Muzică populară. 11.25 Muzică ușoara. 12.03 Avanpremieră cotidiană. 12.15 Concert­ de prînz. 13.15 Din muzica popoarelor. 13.30 Cine Știe cîștigă (reluare). 14.03 Cu cîntecul și jocul de-a lungu­l Dună­rii. 14.30 Lexiconul compozitorilor români. 14.55 Știința la zi.­ ­VREMEA Vreme închisă­­ și umedă cu cerul mai mult , acoperit. Vor cădea ploi în cea mai mare par­te a Moldovei. Dimineața se va semnala o cea­­r­ță. Vîntul va sufla potrivit, local cu intensi­ficări temporare din sectorul estic. Tempe­ratura staționară , minimele vor­ fi cuprinse între­­­ 3 și +2 grade, iar maximele între 4-2 și +6 grade. IBS m ­teatru! Teatrul de stat prezintă 1a sediu — orei* 19,30 — spectacolul cu piesa ,,ALECSANDRIS 1 cinema! MUNICIPIUL BACĂU Muncitorul : „Războiul domnițelor*” (orele 10,20 ; 15,20 ; 17,20 ; 19,20 ; 21,20). Tel. 1 20 28. Flamura roșie : „Dragostea unei blonde** — film distins cu premiul CIDALC la Festiva­­­lul de la Veneția 1965. Prezentarea lui aduce promisiunea unei consecvențe din partea în­treprinderii cinematografice Bacău în progra­marea, la această sala, a filmelor așa-zise de artă. Pelicula „Dragostea unei blonde“ este reprezentativă pentru „noul val“ al cinema­tografiei cehoslovace. Despre Milos Forma a atras de problema tineretului contemporan, „La Gazette de Lausanne“ scria în 1964 că ,,...a simțit necesitatea de­ a dărîma structura prea rigidă a regulilor academice. Aportul său original este tot atît de remarcabil ca și de­­dramatizarea lui Michelangelo Antonioni sau succesele lui Alain Resnais“, (orele 10 ; 15 ; 17 ; 19 ; 21). Tel. 1 19 50. KTrr Progresul : „Casa mamei noastre“ (orele I CONFERINȚE în sala mică a Casei de cultură a sindica­a­telor are loc la ora 18 conferința .,URMARÎRI­LE UNEI ALIMENTAȚII NERATIONALE“* Expune dr. Teodora Dăneț. 1 (expoziții! MUNICIPIUL BACAU Galeriile de ard. Expoziție retrospect?»! Ion Diacon­escu. La sediul muzeului de Istorie, str. Raii Mar« nr. 23, expoziția de fotografii „Columna"'. Holul mare al Casei de cultură a tindican­telor I Expoziția personală a pictorului cm«4 tot M. Pîrgariu. Deschisă zilnic Intra © rel# 9—12 si 17—20. TG. OCNA. Galeria de artă, strada Well nr. I­I Expoziția de picturi, sculpturi ai grafiei româneasci, deschis­ silnic (cu ontorp­­i­ția zilei de luni) Intre orele 10—13 «­ 15—] 10,30 ; 14,30 ; 1­1, 77; 16,30 ; 18,30 ; 20,30). Tel. Tineretului : Peter Finch (Macauley) și Do­na Wilson (Buster) sunt eroii producției ame­ricane pentru tineret „BOCCELUȚA“. Tatal și­ fetița pornesc peregrinările, din localitate în localitate, în căutare de lucru. Dar, pen­tru Macauley, Buster, fetița sa, este o ade­vărată povară, o prea grea bocceluța pentru un muncitor sezonier (Orele 10,30 ; 15,30 ; 17,30; 19,30; 21,30). Tel. 1­29 39.­ ­ MUZEEI­ MUNICIPIUL BACAU nr. Muzeul de științe naturale, strada Ram­ Mani 2. Muzeul de artil. Calea Mărășesti or. 20. Secția permanenta de artă moderna «i era] temporana. ^ Muzeul de istorie, strada Karl Marx nr. 23« Expoziție permanentă. PRAIE­STI j Muzeul sătesc. MUNICIPIUL GH. GHEORGHIU-DEJ Muzeul de istorie. B-dul Republicii nr. 4 deschis zilnic — cu excepția zilei de luni — între orele 10—20. Muzeele sînt deschis* «slab­ (cu excepția «H lei de luni) Intre orele 10—18. Pentru eventualele modificări# survenite to proasttnnî de­sei«* nema, televiziune, radio fl *1 muzeelor ce nu ne au fost rp* manirste redacția atf-ți asinul »I spun dar ea, y

Next