Steagul Roşu, octombrie 1970 (Anul 25, nr. 5487-5513)

1970-10-01 / nr. 5487

ANUL XXV — 5.487 (6.966) JOI 1 OCTOMBRIE 1970 4 pagini — 30 bani Astăzi începe un nou an universitar Deceniu studențesc băcăuan Interviu cu prof. univ. dr. GHEORGHE HASAN, rectorul Institutului pedagogic Bacău. Prin­­ tradiție, ziua de 1 octombrie a intrat în conștiința noastră a tuturor ca ziua deschiderii porților institutelor de învățămînt su­perior. Alături de celelalte 17 centre universitare din țară,­ Bacăul își așteaptă din nou, în această zi, oaspeți dragi — studenții celor cinci facultăți ale Institutului pedagogic. Am folosit prilejul, pentru a ne adresa tovarășului ,prof. univ.­­ dr. GHEORGHE HASAN, rectorul institutului. — Mai întâi, tovarășe rector, v-am ruga să ne conturați auspiciile sub care debutează la Bacău anul uni­versitar 1970—1971 ? — Anul universitar 1970—1971 constituie pentru Institutul pedago­gic din Bacău un moment deosebit în istoria sa. Este vorba de aniver­sarea a 10 ani de la înființarea sa. Suntem­ în­ măsură să raportăm parti­dului și guvernului că, în acest cen­tru universitar, începînd de la stu­denți și pînă la membrii consiliului profesoral, cu­­.toții am încercat să ne facem datoria, să răspundem cu toata pasiunea la grija cu care am fost înconjurați încă din primul an de activitate, la ajutorul ce ne-a fost acordat pentru crearea și con­solidarea unei optime­ baze mate­riale social-studentești. Dispunem, în prezent,, de două cămine confor­tabile,­ care ne dau posibilitatea să cazăm:"Chiar­­ din acest an, pe a­­proape toți studenții solicitanți și pe absolut toate studentele, indiferent dacă sunt sau nu bursiere. Moderna noastră cantină, deși mică în ceea ce privește spațiul, poate să asigure, în bune condiții, o hrană substan­țială, de calitate, celor 1.100 stu­denți ,de la cursurile de zi. —­ Așadar, a fost creat un cadru propice studiului, pregătirii de spe­cialitate. — Fără îndoială. De altfel, nu în­­tîmplător am început cu condițiile materiale. Am intenționat să preci­zez că noi, avînd grijă față de mo­dul de viață al studenților, suntem­, în același timp, pretențioși în pri­vința pregătirii lor. Bineînțeles, a­­ceastă exigență e împletită perma­nent cu autoexigență față de pregă­tirea noastră, a cadrelor didactice. Subliniez că institutul băcăuan are, în corpul său profesoral, 9 doctori în științe, precum și un număr apre­ciabil de doctoranzi. Cu alte cuvinte, prin autoexigen­ță, o maximă exigență față de pre­gătirea studenților noștri. — O nouă promoție de „boboci” pășește pragul institutului. Ultimul concurs de admitere, experiența a­­nilor trecuți v-au reliefat unele con­cluzii de care veți ține seama ? — E adevăr­at că prin concursu­rile de admitere avem posibilitatea să operăm o selecție din ce în ce mai judicioasă. Totuși, inevitabil, se mai strecoară elemente cu unele la­cune și, mai ales, cu slabe posibili­tăți de a face eforturi în ceea ce privește studiul individual. De o­­bicei, la majoritatea facultăților, se prezintă cam 5—6 candidați pe un loc. Avînd ca punct de referință, pentru cei reușiți, doar probele de la admitere, se mai manifestă, une­ori, o falsă apreciere din partea noastră și, mai grav, o falsă auto­apreciere din partea lor. Și avem surprize pe parcurs, în sesiuni. De aceea, ne gîndim ca, din acest an, să ne preocupăm mai mult de stu­denții anilor I. Munca de îndrumare Interviu consemnat de Constantin LUPU (Continuare în pagina a Il-a) La Borzești a intrat in funcțiune noua linie de fabricare a cauciucului sintetic Cu puține luni în urmă menționam în coloanele ziarului nostru un eveniment aniversar pe care oamenii chimiei de la Uzina de cauciuc sintetic din cadrul Grupului industrial Borzești îl țin la temperatura constantă a prețuirii, aniversarea a 7 ani de la obținerea primei șarje de CAROM. în prezent, biografia acestui valoros produs românesc se îmbogățește cu noi date semnificative. Este vorba de intrarea în funcțiune a unu­i noi linii tehnologice la secția E.2 prin intermediul căreia capacitatea de producție a cauciucului sintetic crește cu 20.000 tone anual, îndeplinind prevederile planului cincinal privind realizarea în canti­tăți sporite a acestui prestigios produs al industriei noastre socialiste, constructorii de la Șantierul 1 al I.S.C.M., în strînsă colaborare cu specia­liștii unității beneficiare, au reușit să realizeze în termenul planificat și la un nivel tehnic calitativ corespunzător sarcinile ce le-au revenit in această direcție. La reușita acțiunilor pregătitoare de punere în funcțiune și-au spus cuvîntul lor calificat și colectivele de muncă de la I.M.B. și I.I.B. ca semnatari ai lucrărilor pregătitoare. Noua linie de producție, unde au fost aplicate soluțiile constructive cele mai moderne, se caracterizează printr-un înalt indice de tehnicitate și automatizare, permițînd fabricarea unei game largi de sortimente de CAROM. Drept urmare, operațiunile teh­nologice conduse cu răspundere, supravegheate cu pricepere și atenție de un colectiv profesional bine calificat se materializează în sute și mii ba­loturi de cauciuc, a cîte 25 kg fiecare, estetic ambalate, pe care alături de alți indici de recunoaștere cuvîntul CAROM se răsfață în toată semnifica­ția lui. Un cîntar automat, cu o perfectă „ținere de minte", înregistrează producția actuală de cauciuc sintetic produs la Borzești. Peste 80 tone pe schimb. Din produsele suplimentare obținute prin mărirea capacității de producție la secția E.2 se pot confecționa anual 550.000 anvelope pentru echiparea completă a 830.000 autocamioane, sau 600.000 anvelope pentru 150.000 tractoare. Argumente convingătoare, care pledează pentru interesul depus de oamenii de aici în valorificarea tuturor resurselor producției. Mihai PAULIUC RITM INTENS LA RECOLTAT LA FERMA DE STAT SASCUT, culesul porumbului constituie acti­vitatea de bază în aceste zile. Aici s-a reușit ca pînă în prezent să se recolteze,mai bine de jumătate din suprafața ocupată cu această cul­tură. Și producția se arată a fi bună, pe măsura eforturilor depuse , apro­ximativ 4.700 kg boabe stai la hec­tar, mai mult cu 600 kg fața de plan. De altfel, la Sascut, și în anii trecuți s-au obținut recolte bogate la cultura porumbului. După aduna­tul știuleților, cocenii se­ transpor­tați și însilozați, realizîndu-se pînă în prezent peste 200, tone de siloz, îndată după eliberarea terenului, tractoarele lucrează intens la execu­tarea ogoarelor de toamnă. Pagina a lll-a . Toate forțele spre urgentarea RECOLTĂRII SI INSAMINJARILOR! Niciodată ca acum, timpul n-a pre­sat mai mult. Sunt de executat o mulțime de lucrări, care însumează ■un enorm volum de muncă. Măsura competenței fiecărui consiliu de conducere, a specialistului o relevă buna organizare a muncii și mai a­­les rezultatele obținute. Prețul ore­lor, clipelor este nemăsurat și nu-i timp de răgaz : peste tot pe coope­ratori și mecanizatori trebuie să-i călăuzească înalta responsabilitate pentru soarta recoltei, prezente și viitoare. Am fost luni la C.A.P. — Viforeni. în satul Bărtășești, pe tarlaua „Pri­­saca" se­ lucra la însămînțat. Era a­­colo încă o semănătoare. Pe un deal două discuri pregăteau ogorul. Pe semănătoarea tractată de tractorul condus de C. Tudosanu, era briga­dierul de cîmp. Scarlat Buburuz. Am aflat că mai înainte fusese ca mînuitor de agregat chiar inginerul unității, Aurel Gafencu. Aici am vrut să ajungem. Nu-s oameni nici măcar să deservească semănătorile, dar să mai fie recoltat porumbul în locul unde va fi însămînțat griul, în brigada nr. î condusă de V. Lu­peș sînt de cules în prima urgență 26 ha de porumb, dar nu s-a atins nimeni de lan. Este de strîns po­rumbul și-n brigada lui V. Voican, dar nici acolo, hotărârea consiliului de conducere nu-i pusă în aplicare. Inginerul unității se zbate, cutreieră dealurile, pune brațul unde e ne­voie, în timp ce președintele Ștefan Bontaș, își pierde vremea cu lucruri mărunte uitînd de semănat și re­coltat. Am găsit la sediul coope­rativei, 4 oameni (între care și con­tabila șefă Eugenia Alexa), care cal­culau și scriau de zor. Ce soco­teau ? Probabil vroiau să afle din birou cu­i oameni ies la recoltat. Se spune că au mai trecut pe la Vifo­reni niște tovarăși de la Direcția a­­gricolă care au notat, ba au luat par­te și la ședință. Dar lucrurile nu s-au urnit din loc. De la U.J.C.A.P. n-a trecut nimeni pe aici. Instruc­torul a fost în concediu și numai treabă n-a fost­ în agricultură Am vizitat și o tarla a C.A.P. Bu­­hoci. Sala se numește „Trandafir". Semănatul se execută bine, cu mici excepții: două brăzdare se strîm­­baseră, iar capătul ogorului nu era însămînțat. Fusese dimineața pe a­­colo inginerul unității, Jenică Pascal. L-am găsit pe la ora 12,30 la sediu, răsfoind niște hîrtii. Inginerul Pas­cal ținea să explice că trebuie să instruiască elevii care intră la prac­tica școlară. E importantă și această treabă, dar semănatul se poate face oricum, fără prezența specialistului pe cîmp ? Recoltatul porumbului se face în­cet la C.A.P. Buhoci. Fuseseră cu­leși știuleții de pe o tarla de 6 ha, dar cocenii rămăseseră tot în pi­cioare. Cîțiva cooperatori și 3 ate­laje se învîrteau prin lanuri. Un fel de pierdere de timp, cînd însămînța­­tul griului nu suferă nici o amînare. La Viforeni, Ungureni și Buhoci, am văzut numeroase note telefonice, instrucțiuni și planuri operative, or­donate cu grijă în bibliorafie. Dar n-am întîlnit o activitate serioasă pentru ieșirea din impas, pentru or­­­ganizarea exemplară a muncii. Am relatat doar cîteva aspecte ne­gative. Ele trebuie să facă obiectul unor intervenții energice și opera­tive din partea organelor agricole județene, deoarece cu note tele­fonice și planuri operative, oricît de frumos ar fi ele redactate și ca­ligrafiate recoltatul, însămînțatul și celelalte lucrări de sezon nu vor e­­volua satisfăcător. Imperativul zilei Cu planul cincinal îndeplinit întreprinderea comunală Bacău Eforturile susținute ale salariați­lor întreprinderii comunale băcăua­ne au condus, firesc, la realizarea unor bune rezultate : cu trei luni înainte de termen, întreprinderea raportează îndeplinirea sarcinilor actualului plan cincinal, la toți in­dicatorii. Desprindem cîteva cifre din bilan­țul realizărilor pe anul în curs : o depășire a planului la producția glo­bală, în valoare de 20.801.000 lei; realizarea a 5.858.673 lei beneficii peste sarcinile de plan­­ economii, peste sarcinile de reducere a prețu­lui de cost, în valoare de 2.414.000 lei etc. 4 CONSILIUL DE STAT a ratificat Tratatul româno-sovietic în ziua de 30 septembrie 1970 avut loc la Palatul Republicii ședința a Consiliului de Stat prezidată de tova­rășul Nicolae Ceaușescu, președinte­le Consiliului de Stat. în afara membrilor Consiliului de Stat, la ședință au luat parte tovară­șul Ion Gheorghe Maurer, președinte­le Consiliului de Miniștri, miniștri, președinți ai unor comisii permanen­te ale Marii Adunări Naționale, re­prezentanți ai presei. Tovarășul Ion Gheorghe Maurer a prezentat spre adoptare proiectul de decret pentru ratificarea Tratatului de prietenie, colaborare și asistență mutuală între Republica Socialistă România și Uniunea Republicilor So­vietice Socialiste. Din însărcinarea Consiliului de Stat proiectul de decret a fost examinat în prealabil de Comisiile pentru po­litică externă, pentru problemele de apărare și juridică ale Marii Adunări Naționale care l-au avizat favorabil, propunînd adoptarea lui. La dezbaterea privind ratificarea Tratatului au luat cuvîntul tovarășii Constantin Daicoviciu, Ion Spătărelu, Carol Király, Aurel Bozgan, Ion Go­­man și Ludovic Takacs, care și-au ex­­primat deplinul acord în legătură cu ratificarea Tratatului, apreciindu-l ca o contribuție de seamă la întărirea continuă a prieteniei și colaborării între cele două popoare, la cauza so­cialismului, păcii și colaborării inter­naționale. Consiliul de Stat a adoptat apoi în unanimitate Decretul pentru ratifica­rea Tratatului. După ratificare, a luat cuvîntul to­varășul Nicolae Ceaușescu. Cuvintarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU STIMAȚI TOVARĂȘI, Ratificarea Tratatului de prietenie, colaborare și asistență mutuală în­cheiat recent între Republica Socia­listă România și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste de către Consiliul de Stat, reprezintă un moment impor­tant și corespunde năzuințelor și do­rinței poporului nostru. Semnarea la București a acestui Tratat constituie un eveniment de seamă în evoluția ascendentă a rela­țiilor de colaborare multilaterală din­tre România și Uniunea Sovietică, în întărirea prieteniei româno-sovietice. Avînd la bază principiile marxism-le­­ninismului și internaționalismului pro­letar, actualizînd in condițiunile de astăzi prevederile vechiului tratat — care a constituit temelia trainică a legăturilor rodnice de alianță și prie­tenie dintre România și Uniunea So­vietică — actualul Tratat stabilește pe o lungă perioadă de timp, 20 de ani, cadrul colaborării multilaterale dintre cele două țări, in spiritul ega­lității depline in drepturi, respectării suveranității și independenței națio­nale, neamestecului în treburile in­terne ,întrajutorării frățești și avan­tajului reciproc Tratatul de prietenie româno-sovie­tic se fundamentează pe îndelungate­le tradiții de prietenie și solidaritate dintre cele două popoare — prietenie cimentată prin lupta comună împotri­va fascismului și ridicată pe un plan superior în condițiile construirii so­cialismului și comunismului ; legătu­­rile trainice care ne unesc își găsesc puternice resurse în comunitatea o­­rînduirii sociale, a aspirațiilor funda­mentale și țelu­rilor supreme care ani­mă cele două țâri. Tratatul deschide, totodată, largi perspective de viitor, creează un ca­dru propice pentru intensificarea și amplificarea continuă a colaborării economice și tehnico-științifice reci­proc avantajoase, a cooperării în producție și in alte domenii dintre România și Uniunea Sovietică. Pro­gresele pe care le obțin țările noas­tre în­ dezvoltarea bazei tehnico-ma­­teriale a societății, în înflorirea știin­ței și culturii constituie premise deo­sebit de favorabile pentru lărgirea și diversificarea schimburilor, a cola­borării și a cooperării în toate sectoa­rele de activitate. Tratatul consemnează voința celor două state de a acționa in continua­re pentru întărirea unității și coeziu­nii statelor socialiste, pornind de la convingerea că aceasta constituie iz­vorul principal al tăriei și invincibi­lității sistemului socialist mondial. Prevederile Tratatului dau, totodată, expresie hotărîrii României și Uniunii Sovietice de a promova cu consec­vență in viața internațională politica coexistenței pașnice, de a milita cu perseverență pentru preîntîmpinarea unui nou război mondial, pentru re­zolvarea marilor probleme care stau în fața omenirii contemporane prin mijloace pașnice, pe calea tratative­lor, pentru salvgardarea păcii popoa­relor. Unul din obiectivele importante ale politicii celor două țări, înscrise in Tratat, este lupta pentru îmbunătăți­rea atmosferei în Europa, pentru în­făptuirea securității europene și în­tronarea în viața popoarelor de pe acest continent, atît de dureros în­cercat de-a lungul istoriei, a unui cli­­mat de pace și încredere, de priete­nie și colaborare între națiuni. Militînd pentru dezarmarea gene­rală și totală, România și Uniunea So­vietică își exprimă totodată hotărîrea de a respecta obligațiile asumate in cadrul Tratatului de la Varșovia a că­rui existență o considerăm necesară atîta timp cît se va menține Pactul Nord-Atlantic, încheierea și ratificarea noului Tratat de prietenie, colaborare și a­­sistență mutuală dintre țara noastră și Uniunea Sovietică, întărirea conti­nuă a solidarității, alianței și priete­niei româno-sovietice se înscriu loc central în politica de stat a Româ­la­niei socialiste, constituie parte inte­grantă a activității internaționale des­fășurate de partidul și guvernul țării noastre pentru dezvoltarea relațiilor de colaborare frățească cu toate țări­le socialiste, pentru creșterea conti­nuă a forței și unității întregului sis­tem socialist mondial. Acționînd ast­fel, partidul și poporul nostru își în­deplinesc una din înaltele lor obli­gații internaționale, își aduc contri­buția la cauza generală a socialismu­lui și păcii în lume. Totodată, consecventă principiilor coexistenței pașnice, România mili­tează pentru lărgirea relațiilor de co­laborare cu toate statele lumii, fără deosebire de orînduire socială, pentru destindere internațională. Luptăm, împreună cu celelalte po­poare iubitoare de pace, pentru ză­dărnicirea politicii imperialiste agre­sive, pentru a se pune capăt folosirii forței și dictatului în viața interna­țională, împotriva oricărui amestec străin în viața statelor, pentru respec­tarea dreptului sacru al fiecărui po­por de a-și hotărî singur soarta, pen­tru instaurarea în relațiile dintre țari a principiilor independenței și su­veranității naționale, egalității in drepturi a tuturor națiunilor. Consider că ratificarea în unanimi­tate de către Consiliul de Stat al Re­publicii Socialiste România a Tratatu­lui româno-sovietic corespunde pe de­plin intereselor poporului nostru, ale întăririi prieteniei și alianței dintre România și Uniunea­ Sovietică, dintre popoarele noastre vecine, cauzei ge­nerale a socialismului și păcii în lu­me. Cu prilejul aniversării a 500 de ani de la nașterea lui Gheorghe Doja Adunarea din Cu prilejul aniversări a 500 de ani de la nașterea lui Gheorghe conducătorul răscoalei țărănești Doja, din 1514, la Teatrul U.G.S.R. din .Capita­lă a avut loc miercuri seara o adu­nare comemorativă organizată de A­­cademia de științe sociale și politice și Consiliul oamenilor muncii de na­ționalitate maghiară din Republica Socialistă România. La adunare, au luat parte Janos Fazekas, membru al Comitetului E­­xecutiv al C.C. al P.C.R., vicepreșe­dinte al Consiliului de Miniștri, Mi­ron Constantinescu, președintele A­­cademiei de științe sociale și politice, acad. Ștefan Peterfi, președintele Consiliului oamenilor muncii de na­ționalitate maghiară, vicepreședinte al Consiliului de­­ Stat, Pompiliu Ma­­covei, președintele Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, Mircea Malița, ministrul învățământului, Șer­ban Țițeica, vicepreședinte al Aca­demiei Republicii Socialiste România, Anton Breitenhofer, vicepreședinte al Consiliului oamenilor muncii de na­ționalitate germană, Iosif Walter,­­se­cretar al C.C. al U.T.C., Dan Martian, secretar al Comitetului municipal București al P.C.R., membri ai Comi­tetului Central al P.C.R., academi­cieni, cadre didactice universitare, oa­­meni de știință, artă și cultură, mili­tari, reprezentanți ai colectivelor ma­rilor întreprinderi ale Capitalei, alți oameni ai muncii. Adunarea a fost deschisă de Roman Moldovan, vicepreședinte al Acade­miei de științe sociale și politice, care a subliniat semnificația eroicei lupte din 1514 a țărănimii, condusă de Gheorghe Doja, pentru libertate și dreptate socială, epopee care se îns­crie la loc de frunte în paginile glo­rioase ale istoriei comune a români­lor, maghiarilor și celorlalte naționa­lități din Transilvania împotriva îm­pilării feudale. A luat cuvîntul prof. univ. Miron Constantinescu, care a spus, între al­tele : Figura lui Gheorghe Doja a rămas în istorie legată inseparabil de lupta maselor țărănești­, de rolul pe care l-a jucat în conducerea uneia cele mai mari ridicări la luptă din populației asuprite din Evul Mediu­­ european — războiul țărănesc din Ungaria și Transilvania din anul 1514. Anii în care Gheorghe Doja s-a format și s-a remarcat ca un conducător militar de seamă s-au ca­racterizat printr-o acută a contradicțiilor orînduirii accentuate feudale din Ungaria și Transilvania — de altfel, ca și pe plan european mai larg — și prin creșterea iminentă a amenințării externe pe care o repre­zenta ofensiva imperiului otoman. Vorbitorul a arătat în continuare că în condițiile creșterii puternice a contradicțiilor interne, invaziile tu­cești din anii 1512-1513, care demons­trau gravitatea și iminența perico­lului extern, au făcut să cîștige un larg teren în rîndurile principalelor forțe sociale ideea îndepărtării aces­tui pericol. Opacă la imperativele a­­părării anti-otomane, înspăimîntată de mulțimea adunată și nemulțumită că-i rămîn moșiile nelucrate, nobili­mea a recurs la violență sălbatică pentru a împiedica plecarea iobagi­lor și a-i prinde și aduce înapoi pe moșii pe cei plecați. Aceasta a stîr­­nit revolta țărănimii și a maselor largi : întreaga armată adunată pen­tru lupta împotriva otomanilor în frunte cu Gheorghe Doja, comandan­tul ei, s-a ridicat împotriva nobilimii. După ce a pus în lumină concepția largă, înaintată, revoluționară pe care o exprimau Doja și cercul de condu­cători din preajma lui, președintele Academiei de științe sociale și poli­tice a arătat: Este demn de semna­lat faptul că un cronicar al vremii, Brutus Ioan Mihai, comentând pro­clamațiile lui Doja, scrie cu privire la desființarea nobilimii și stabilirea unui regim de dreptate socială „așa cum este obiceiul la popoarele ce lo­cuiesc între Ardeal și Marea Nea­gră“. în Transilvania și Banat, răscoala a cuprins practic aproape întreaga a­­rie geografică a acestora, antrenând masele largi de țărani români și ma­ghiari, păturile muncitoare din orașe. (Continuare în pag. a IV-a) comemorativă Capitală Eveniment de seamă in viața organizațiilor U. T. C. Convorbire cu tovarășul CONSTANTIN SECAREANU, prim-secretar al Comitetului județean Bacău al U.T.C. Au început alegerile organelor conducătoare ale organizațiilor U.T.C. O scurtă convorbire cu tovarășul Constantin Secăreanu, prim-secretar al Comitetului județean Bacău al U.T.C. ne-a introdus în atmosfera de lucru, specifică evenimentului. Sub semnul căror înnoiri se desfășoară anul acesta alege­rile organelor conducătoare U.T.C. ? " — Tineretul județului nostru este ancorat mai mult ca oricînd, cu e­­nergia și entuziasmul caracteristice vîrstei în atmosfera însuflețitoare a muncii creatoare pentru îndepli­nirea exemplară a sarcinilor din a­­cest ultim an al actualului cincinal și aplicarea în viață a sarcinilor iz­­vorîte din documentele celui de-al X-lea Congres al P.C.R. semnificații deosebite în viața tine­retului — aniversarea semicentena­rului P.C.R. și Congresul al IX-lea al U.T.C. — amplifică preocupările organelor și organizațiilor U.T.C. — Faptul că evenimentul se des­fășoară în preajma unor sărbători cu privind antrenarea largă a tinerilor din toate sectoarele de activitate la întrecerea pentru obținerea celor mai bune rezultate în muncă. Ale­gerile din acest an vor constitui un bun prilej de trecere în revistă a experienței pozitive, acumulate de organizațiile U.T.C. în ultima peri­oadă în activitatea politico-educati­­vă ca și un cadru propice de jalo­nare a principalelor direcții ale activității de viitor. Organizația ju­dețeană U.T.C. a parcurs, de la ul­timele alegeri și pînă în prezent, o perioadă în care s-au născut și cris­talizat inițiative, noi forme, activi­tăți, cu o eficiență sporită în sfera muncii de educație. Bilanțul reali­zărilor, cu care ne prezentăm la aceste alegeri, este rezultatul firesc al contribuției celor peste 50.000 de tineri uteciști din Întreprinderile industriale și din unitățile agricole, din școli și alte sectoare de activi­tate, care mobilizați de organizațiile U.T.C., s-au avuntat în iureșul în­trecerii socialiste, inițiate și condu­se de partid, au luat cu asalt șantie­rele muncii voluntar-patriotice, de ridicare a unor noi obiective social­­economice în cuprinsul județului. Este evident faptul că dezbaterile care vor avea loc cu prilejul adu­nărilor de dări de seamă și alegeri vor reliefa, pe lângă aceste rezul­tate și deficiențele care s-au manifes­tat în mobilizarea tineretului la în- REPORTER (Continuare în pag. a II-a) Adunările de dări de seamă și alegeri Imagini din Kiev Dintre cetățile durate de oameni, unele — metropole colos — cople­șesc prin dimensiuni; altele — o­­rașe bijuterie — incintă prin ele­ganță și frumusețe. Există orașe vechi și prăfuite ca o relicvă, o­­rașe pestrițe și agitate ca un ba­zar. Orașe care tulbură, fascinea­ză, amețesc. Orașe pe care le cu­noști, apoi le părăsești, păstrîndu­­le amintirea. La Kiev însă am a­­vut pur și simplu senzația că aș putea să locuiesc... Din prima clipă, orașul mi s-a părut familiar, cunoscut de de­mult, în Kiev am regăsit — poate­­ mai mult ca în altă parte peste ho­­­tare — Bucureștiul. Pe meleagurile kieviene, istoria este prezentă. în apele câte­odată argintii, câteodată incen­diate de lumina apusului, dar întotdeauna în curgătoare ale Niprului, se oglindesc deo­potrivă clopotnițele aurite cu linii domoale ale vechilor biserici, ca­­ Continuare în pag. a II-a)

Next