Steagul Roşu, octombrie 1970 (Anul 25, nr. 5487-5513)

1970-10-25 / nr. 5508

y TS \ -f \ £ < £ r Duminică 25 Octombrie 1970 r STEAGUL ROȘU DE ICI, DE COLO, CÎTE UNA EXISTA pești care trăiesc in apă fierbinte ? Existenta unei asemenea varietăți de pești a fost semnalată de membrii unei expediții, în apele fierbinți ale unor mici lacuri din oazele pustiului australian Simpson. Neobișnuiții peștișori măsoară 10—15 cm lungime. ★ IN MEDIE, femeile trăiesc mai mult decit bărbații ? Me­dia de virstă a bărbaților ame­ricani este de 68,8 ani, iar a fe­meilor de 73,7 ani. In Suedia, bărbații trăiesc in medie 71,6 ani, iar femeile, 75,7 ani ; în Norvegia, bărbații — 71,32 ani, iar femeile, 75,57 ani ; in Olan­da, bărbații — 71,1 ani și fe­meile 75,9 ani. Și când se gân­­dești că se vorbește atât de mult despre fragilitatea și debl­­iitatea sexului slab.., M. A. — comuna Dărmănești. „Aduc la cunoștință tovarășului de la „Dialoguri intime" cîteva dificul­tăți pe care le am în familie și cer un sfat, care să-mi fie de folos. Sînt căsătorit, din luna martie 1970. Nu mai durează mult, și rezultă un co­pil. In luna aprilie am plecat la băi de reumatism în înțelegere cu soția. La întoarcere am găsit o sumă de bani lipsă din casă. între­­bînd unde sunt banii soția mi-a spus că a făcut unele cheltuieli și mai știu cu ce. Nu am zis nimic, să văd ce urmează. Acum situația s-a agravat. Soția pune mina pe bani, ii ține ascunși sau îi împru­mută la diverși oameni din sat fără să mă întrebe și pe mine și nici nu-mi spune cui li dă.. Părerea mea este că ar fi bine să ne despărțim. Deși, în afară de a­­ceste lucruri, nu-i pot reproșa nimic altceva. Sunt bine îngrijit și me­najat, dar faptele pe care vi le-am relatat mă fac să mă gîndesc la despărțire". Stimate M.A., cred că acordați o importanță exagerată unor lucruri minore. E adevărat, modul in care procedează soția dv. este condam­nabil, dar de aici și pînă la divorț e o cale tot atit de lungă ca și cea de la pămînt la lună. încercați să-i explicați soției că procedeul pe care îl folosește este incorect, că nu aveți nimic împo­trivă să împrumute bani unuia și altuia și mai ales explicați­i că, în­­tr-o familie, toate hotărîrile, chiar cele mai puțin importante, trebuie luate în unanimitate. Altfel, se nasc suspiciuni și dis­cuții, ca și în cazul dv. Și încă un amănunt, e mare păcat ca liniștea unei familii să se năruie din motive atât de mărunte. T. E. — Bacău. „...Am 32 de ani și locuiesc în Bacău (...) m-am căsătorit acum 10 ani, dar după numai trei ani, m-am despățit­ în cei 7 ani și trei luni care au trecut de la despărțire, nici eu și nici soțul meu nu ne-am gîndit vreodată să dăm divorț. Ca să fiu sinceră eu l-am iubit și încă îl iubesc... După cîte îmi dau sea­ma și el mă iubește, ca înainte, îmi scrie mereu, iar cînd vine la Bacău mă caută și îmi vorbește. Ceva, nu știu ce, ne reține, totuși, să ne împăcăm. Ar fi bine să ne împăcăm, după cei 7 ani de des­părțire, sau nu ?“. Faptul că vă iubiți­ți că simțiți nevoia să vă în­­tîlniți din cînd în cînd, constituie o dovadă elocventă că nu puteți trăi unul fără celălalt. Vă mai reține, în­că, lipsa de curaj și, probabil umbra unei suspiciuni. Depășiți și aceste bariere, uitați tot ce a fost urît între dv., împăcați-vă și luați totul de la capăt. Vă doresc succes și, cum se spu­ne de obicei în astfel de împreju­rări, să fie într-un ceas bun. Mesager al unui grup de cetă­țeni din Bacău, G. I. ne aduce la cunoștință că în braseria deschisă nu de mult. In localul fostei frize­rii din cadrul complexului Bistrița, se întîmplă un lucru curios și anu­me I într-o parte (sus) se servesc numai „tării* (coniac, țuică, etc.), iar în alta (jos) numai vin, bere și mai nu știa ce. D-sa se arată sur­prins și nemulțumit de toată ches­tia asta și, ne întreabă, ce părere avem. E neîndoielnic că, procedînd așa cum a procedat conducerea localu­lui, a fost animată de cele mai bune intenții. Dar dacă inițiativa nu întrunește, însă, adeziunea ce­tățenilor, evident s-ar putea renun­ța la ea. Numai cu condiția să în­trunească „sufragiile" majorității consumatorilor, sugerăm conducerii unității să încerce să afle aceste­­ opinii și să procedeze în consecin­ță. Rubrică redactată de Sergiu ADAM Un porum pe meridianele prieteniei în fața colii albe, co­pilul a rămas o clipă tăcut, gînditor. căutau să-l fixeze ochii în continuare pe profesor, dar lumina lor era un­deva în adîncul sufle­tului, scormonind... „Prietenia dintre toți copiii lumii — își re­peta în gînd. Dintre toți copiii lumii. Și to­varășul profesor spu­nea că la fel de fru­moși ca noi sînt po­rumbeii, florile... Am găsit!“. de Pensulele, acuarelele alături prindeau viață. Deveneau aliați și colaboratori în rea­lizarea unui gînd, care pînă la sfîrșitul orei de desen căpăta și un titlu — „Noi“. Noi co­­­pili și porumbeii, noi care suntem­­ însuși vii­torul și avem nevoie de pace, noi care ne unim în aceeași idee a fericirii generale, noi... — parcă voia să scu­­nă. Pe coala adineauri albă, chipul unui copil părea îngropat, intr-un porumbel; pasărea era ținută ca un trofeu, de nedespărțit, totuși, de purtătorul ei. Băiatul din banca și-a predat conștiincios­­ lucrarea. Poate la fel de bună ca și altele de pînă atunci, poate mai bună... Se semnase pe verso:" Gheorghe Ne­ned­­­elev la Școala ge­nerală nr. 3 din Mu­nicipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nu pu­tea bănui că desenul lui din ora aceea avea să aibă o soartă prea puțin obișnuită. Expe­diat revistei „Cuteză­torii“, care se îngrijea în România de con­cursul inițiat de UNI­CEF (Fondul Națiuni­­­­lor ținute pentru Copii), el a fost ales, între primele 12, din 12.108 lucrări realizate de co­pii avînd de la 6 la­­ 15 ani, ,în vederea expo­ziției europene. Marea călătorie a lu­crării începea, Dar și bucuria școlarului sîr­­guincios, care este­ Gh. Neneci din clasa a IV-a C, și satisfacția profe­sorului său de desen, Gheorghe Mocanu. — Spune-mi, te rog, Neneci, cum ți-a venit ideea reprezentării te­mei „Meridianele prie­teniei“ printr-un copil cu un porumbel în bra­țe? — l-am întrebat. — ...Știam că porum­belul simbolizează pa­cea, că noi, copiii, vrem să creștem mari. Mi-am­ ales patru cu­lori și am început să lucrez. Bunul simț, sufletul lui i-au spus că așa trebuie să se prin desen și, exprime gata! Ca toate celelalte lu­crări din concurs, „Noi“ impresionează prin sinceritate, prin simplitate firească de­­gajînd acea putere de convingere pe care numai adevărul,­ forța lui, o poate cuprinde. Lucrarea „Noi“ este la Paris­. Alături de re­­prezentanje 'file - talon­ , iubit r-aminii din alior' 20 de țări își așteaptă ■Plații xßjd­ul; la­­ tipar - nonim albumele și ca­lendarele re o vor re­produce. Pînă atunci, un ceas și un pix îi amintesc elevului Ne­­neci de călătoria ei, două numere din re­vista ..Cutezătorii“ i-o redau în foto (alb-ne­­gru și color). Așteaptă noi vești de la ea. Aș­teaptă și continuă deseneze. Doar expu­să ziții se mereu, iar organizează profesorul său îl supraveghează îndeaproape... Măndica MARDARE Printre pensionarii înaripați ai Ciș­­migiului. Foto: V. BOGDANET Supercardiologie Călăul inimilor Inimă de piatră Inimă grea Inimă bolnavă Rodica VÎRNĂ, muncitoare la magazia de produse finite de la fabrica de confecții din Bacău, componentă a formației artistice de amatori a fabicii, voleibalistă bună, elevă în clasa a X-a seral. Foto­l C. BURSUC H* * H c/H Studiu plastic POLENIZÎND plantele, albi­nele aduc un venit de 20—30 de ori mai mare decît valoarea mierii și cerii pe care le pro­duc. Datorită acestui fapt, stu­pii plasați într-o livadă dau o recoltă cu cc­a 40 la sută mai mare. ★ ELEFANȚII, aceste uriașe ierbivore din Africa, șuferă de sclerozarea vaselor sanguine ? Până la această descoperire, se considera că principala cauză a sclerozei ar consta în consu­mul excesiv de grăsimi. EXIStĂ o legătură între E­­giptul antic și America de Sud? Această ipoteză a fost recent confirmată de arheologii din Chile, care au descoperit în țara lor mumii și amulete prețioase, foarte asemănătoare cu amule­tele faraonilor egipteni. >HM •H O XfJ U Totala deconectare a medicului chirurg Despre medici chi­rurgi, care au uitat în abdomenul deschis al pacientului niște foar­feci sau un tampon de vară, sau mai nu știu ce- am mai auzit. Și n-ar­ fi fost cazurile a­­tît de multe pe chi­par, însă eroarea este atit dej"surprinzătoa­re" (prin inadmisibil), atit de regretabilă (prin ire­parabil) — în conse­cință, de neiertat, încît un singur caz să fie în întreaga lume, și ves­tea i se împrăștie cu iuțeală de fulger, și oamenii atîta se miră, și­ atîta condamnă, că ai impresia — la un moment dat — că lu­mea e plină de medici uituci, care își lasă foarfecii printre visce­re. Și-a mai făcut loc ideea că medicii (mai cu seamă cei de spe­cialitate­­ chirurgică) n-ar fi deloc sentimen­tali, că omul pentru ei nu, î­n­­eamnă nimica­­ri obișnuiți și răs obișnuiți fiind, d­e la o vreme, cu atâtea tumori și du­reri, plictisiți să tot desfacă oameni și să-i facă la loc. Dar nici a­­ceasta nu este adevă­rat, decît în rare ca­zuri — desigur, mai puțin lăudabile. In ge­neral, medicii sînt ei oameni, și încă niș­șt­te oameni foarte ome­­noși, care în ciuda o­bișnuinței departaja­­toare de sentiment, iu­besc oamenii și fac tot ce le stă în putin­ță pentru sănătatea a­­cestora. Ei sunt alături de oameni, nu hamei în timpul orelor de serviciu, ci oricând și oriunde întlmplarea le solicită o intervenție de prim ajutor. Mă întreb cîte opera­ții o fi avut de făcut într-o zi doctorul Karl Demel, medic chirurg ■ la secția de pediatrie a spitalului provincial din Graz (Austria), da­că seara a simțit ne­voia unei atit de mari deconectări, și — de­conectat fiind — n-a mai putut avea nici un simțămint de caritate față­­ de cel pe care el însuși l-a accidentat, nici simțămîntul culpei personale, și nici mă­car n-a observat ce-a făcut ?... Fiindcă iată ce-a fă­cut : Întorcîndu-se sîmbătă noaptea într-o spre casă de la Golf-clubul din Murhaf,­ a lovit cu mașina sa „Alfa-Ro­meo-spider“ un om ca­re pedala reglementar pe bicicletă, țintnd marginea dreaptă a șo­selei. Izbit cu violettă, cí­mul se prăbuși peste radiator, rămînînd prins între bara anti­­șoc și o aripă ; un pi­cior îi atîrna în afară, u­rîndu-se pe asfalt. — Medicul — foarte beat, fără îndoială — și-a continuat liniștit cursa cu toată viteza (mai avea 20 de kilo­metri pină acasă), ur­mărit în zadar de alți automobiliști, care ob­servaseră întîmplarea. Ajuns acasă, a dat deoparte cadavrul (nici n­u se știe dacă omul murise pe loc, în cioc­nire, sau a murit pe drum, pentru că a fost tîrît — astfel — cale de atîția kilometri), și a băgat mașina în ga­raj. Aproape în ace­lași timp a ajuns și poliția și l-a arestat. Agenții­ au constatat că doctorul Demel era beat. Atîta de beat, că nu-și dăduse seama de nimic, ba — încă — a fost pur și simplu ui­mit văzîndu-se arestat și a protestat pentru „abuz“. Mare-i grădina ta, doamne, și totală de­conectarea ființelor din grădina sa uneori! Cicerone CERNEGURA Carnet ultrasentimental Pag. 3 u­mor INTRE SOȚI: — Draga mea, uite, la haină mi-a rămas un singur nasture. Ce zici ? — într-adevăr, nu e frumos. Mai bine rupe­ 1 și pe acesta. ★ UN PASAGER se apropie de un alt pasager care citea un ziar : — Vreți să fiți al patrulea­ la bridge ? — Cu plăcere... — Perfect. Așteptați numai o clipă, mă duc să mai caut, încă două persoane. ★ CROCODILUL (plîngîndu-se): Nimeni nu mi-a văzut lacrimi­le, dar toți sunt convinși că nu trebuie să se încreadă în ele ! ★ ia­r UN COW-BOY îi spune altu­­ țl­.­ia­r — Te caută șeriful, Te bă­nuiește că l-ai fi omorît pe Greene. Ai vreun alibi ? — Bineînțeles. Chiar atunci l-am omorît pe Brown. „ ★ — Și acum — spune psihia­trul — un mic test. Răspundeți la întrebările mele. Dacă vă tai urechea stiigă, ce se va în­­­timpl­a ? — N-am să mai aud. — Dar dacă am să vă tai și urechea dreaptă ? — N-am să mai văd. — Gum așa? — © să-mi cadă pălăria pe nas. Autumnală ORIZONTAL: 1. Cea a recoltei are loc în miezul toamnei. 2. Ie­se din ogor în zori de toamnă — Bogăția ce se culege toamna. Stavile în calea apelor 3. — Tare la cap — Ante­ne ! 4. E de nemișcat — Timpuri, timpuri. 5. Varietate de vin — Spaima florilor și doamna cucurbitacee­­lor. 6. Inimă de venin ! — Pică, un pic! — Iși dă rodul în miez de toamnă. 7. Aceasta — Animal nordic. 8. Oas­pete neașteptat în timpul toamnei — Ne părăsesc țara la veni­rea toamnei. 9. Ușițe!­­— își pierd podoabe­le în timpul toamnei — Abis! 10. Suprafața pe care s-au executat muncile agricole de toamnă — Rămas fă­ră apă. 11 A lua ini­țiativa — Ici, calea la sfîrșit! — Postate la intrări. 12. Procedeu de obținere a băuturi­lor din­­ comorile toam­nei — Conține o toamnă. VERTICAL : 1. Mare prozator român, auto­rul povestirii „Toam­na de demult“ — A­­duce începutul 1­2. A­­proape abil! — Dor­nici de băutură. 3. Cu­loarea frunzei de toamnă — Curățat. 4. Precipitație caracteris­tică sfîrșitului de toamnă­ — înțelegere. 5. Umblă cu învîrteala (pl.) — Câini. 6. For­mă de organizare so­cială primitivă — Se umple cu vin în timpul toamnei. 7. Osie! — Fir­ont­­sifon!.­.. — Calciu. 8. Intr-un foc mai depărtat — Soare — Neîntrerupt. 9. Măcinat de intem­perii — Ploi. 10. în­ceput de elan­­ — Lu­ceafăr al poeziei ro­mânești, autorul poe­ziei „Afară-i toamnă“. 11. Mohorîte, ca zilele toamnei — In acest fel. 12. Dopul ce se pune la butoi după ce a fost umplut cu vin Marea sărbătoare. Respectarea îndatoririlor părin­tești este, în societatea noastră nu numai un deziderat susținut de o legislație corespunzătoare, ci și o realitate oglindită în existența co­tidiană a nenumărate familii. Fap­te întîlnite la tot pasul vin să con­­firme acest lucru, în mod firesc, majoritatea părinților trec din e­­moții în emoții, o dată cu fșcare nou cuvînt învățat, cu fiecare an școlar promovat de fiica, sau fiul lor, pentru că succesele copiilor sunt de fapt succesele părinților. Sunt insă și cazuri situate la an­tipodul acestei situații. Există, din păcate, părinți care își privesc a­­ceastă calitate fără nici o răspun­dere. Deși fenomenul e restrâns, el dăunează in mare măsură celor contaminați câ­ și societății, față de care apare distonant. Sunt fami­­lii care au scăpat fiiul unei bune povățuiri, ori familii destrămate care în majoritatea cazurilor, pro­voacă traumatisme psihice, greu vindecabile, copiilor lor. Desigur, în asemenea situații intervin organele statului, care iau măsuri de ocrotire, de decontami­nare. In momentul cînd sunt tre­ziți la realitate, părinții vădesc a­­cel zbucium sufletesc care, nu o dată e tardiv. Majoritatea, se re­voltă cind li se pomenește de insti­tutul de reeducare sau de ceva mai­­ grav, se­ frămintă, se declară gata să facă orice sacrificiu pentru a găsi altă cale de îndreptare a rău­­lui, pe care, de regulă, ei înșiși l-au provocat. Deși tâ­rzie această atitudine merită a fi reținută. Ea dă totuși o rază de speranță, că lu­crurile s-ar putea îndrepta. Există însă o categorie de pă­rinți — din fericire mai puțin nu­meroasă, căreia sentimentul dato­riei față de proprii copii ii e cu desăvârșire străin. La aceștia ne vom referi in cele ce urmează. Prin sentința penală nr. 933, din 25 iunie 1970, a Judecătoriei din Municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, s-a luat măsura internării în­tr-un institut special de reeduca­re a minorului D.P. în vîrstă de 15 ani, deoarece în noaptea de 14 martie 1970 a comis un furt cali­ficat din interiorul bibliotecii co­munale din comuna Măgirești. Din probele administrate în dosa­rul respectiv, rezultă că același minor urmează să mai răspundă și pentru alte furturi. De mai mult timp el vagabondează, frecventea­ză bodegile, fumează și lipsește nemotivat de la școală. Autoritatea tutelară din comună îl caracterizează pe I.P., tatăl mi­norului, ca pe un ins lipsit de res­ponsabilitate părintească, deseori înjurîndu-și fiul și izgonindu-l din casă, determinâindu-l astfel să cer­șească sau să fure. în fața instanței se prezintă un copil care, evident, nu-și dă sea­ma de gravitatea faptelor comise, și un tată care pune condiții, a­­tunci cînd apărătorul numit din oficiu, solicită aplicarea măsurii libertății supravegheate. Această măsură presupune angajamentul solemn și neformal al tatălui de a Îndruma îndeaproape pașii fiului său, ori, In cazul nostru, tatăl de­clară că se va ocupa de copil nu­mai dacă acesta promite că se va Îndrepta, în caz contrar să hotă­rască legea. Un copil nu poate fi lăsat să crească la întîmplare, ca o buruia­nă. Cei chemați să vegheze asu­pra lui sânt, în primul rând, părin­ții. Dar, în cazul relatat mai sus, minorul este, de fapt, o copie fide­lă a tatălui, de la care a deprins „darul beției“ și a învățat și alte lucruri rele Aceeași judecătorie, prin­ sentin­ța civilă nr. 589 din 12 februarie 1970, a dispus internarea minoru­lui C.A., născut la 7 mai 1960 în comuna Dofteana, județul Bacău, într-un institut de ocrotire, cu pro­fil sanitar, deoarece, lipsit total de supravegherea părinților, va­gabondează, fură, fumează, consu­mă băuturi alcoolice, înnoptea­ză prin gări și alte localuri. Deși a un copil receptiv, datori­tă inconștientei părinților, n-a promovat nici o clasă. Am subliniat vîrsta, pentru reliefa și mai mult atitudinea inu­a­mană a celor doi părinți, față de propriul copil. In timpul procesului, copilul a fost supus unui examen medical care a scos în evidență faptul că, datorită lipsei de îngrijire, sănă­tatea lui este șubrezită. Ambii pă­rinți au manifestat, și în fața com­pletului de judecată, o atitudine de abandon total, declinîndu-și com­petența creșterii și educării co­pilului în favoarea statului, trans­­formîndu-se în... acuzatorii pro­priului copil ! Cît de departe sînt acești părinți de menirea pe care o au față de destinul copilului lor, în cazurile înfățișate m­ai sus, instanța de judecată și-a spus cu­­vîntul, față de minorii respectivi; incest lucru, se înțelege, nu re­zolvă definitiv lucrurile. Vina pă­­rinților, care s-au lepădat cu atit cinism de răspunderea ce le revine față de societate, opinia publică, o va sancționa, credem, cu toată vigoarea. C. I. IVANCEA, judecător, Municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej Copii legitimi ai unor părinți vitregi

Next