Steagul Roşu, octombrie 1970 (Anul 25, nr. 5487-5513)
1970-10-25 / nr. 5508
y TS \ -f \ £ < £ r Duminică 25 Octombrie 1970 r STEAGUL ROȘU DE ICI, DE COLO, CÎTE UNA EXISTA pești care trăiesc in apă fierbinte ? Existenta unei asemenea varietăți de pești a fost semnalată de membrii unei expediții, în apele fierbinți ale unor mici lacuri din oazele pustiului australian Simpson. Neobișnuiții peștișori măsoară 10—15 cm lungime. ★ IN MEDIE, femeile trăiesc mai mult decit bărbații ? Media de virstă a bărbaților americani este de 68,8 ani, iar a femeilor de 73,7 ani. In Suedia, bărbații trăiesc in medie 71,6 ani, iar femeile, 75,7 ani ; în Norvegia, bărbații — 71,32 ani, iar femeile, 75,57 ani ; in Olanda, bărbații — 71,1 ani și femeile 75,9 ani. Și când se gândești că se vorbește atât de mult despre fragilitatea și debliitatea sexului slab.., M. A. — comuna Dărmănești. „Aduc la cunoștință tovarășului de la „Dialoguri intime" cîteva dificultăți pe care le am în familie și cer un sfat, care să-mi fie de folos. Sînt căsătorit, din luna martie 1970. Nu mai durează mult, și rezultă un copil. In luna aprilie am plecat la băi de reumatism în înțelegere cu soția. La întoarcere am găsit o sumă de bani lipsă din casă. întrebînd unde sunt banii soția mi-a spus că a făcut unele cheltuieli și mai știu cu ce. Nu am zis nimic, să văd ce urmează. Acum situația s-a agravat. Soția pune mina pe bani, ii ține ascunși sau îi împrumută la diverși oameni din sat fără să mă întrebe și pe mine și nici nu-mi spune cui li dă.. Părerea mea este că ar fi bine să ne despărțim. Deși, în afară de aceste lucruri, nu-i pot reproșa nimic altceva. Sunt bine îngrijit și menajat, dar faptele pe care vi le-am relatat mă fac să mă gîndesc la despărțire". Stimate M.A., cred că acordați o importanță exagerată unor lucruri minore. E adevărat, modul in care procedează soția dv. este condamnabil, dar de aici și pînă la divorț e o cale tot atit de lungă ca și cea de la pămînt la lună. încercați să-i explicați soției că procedeul pe care îl folosește este incorect, că nu aveți nimic împotrivă să împrumute bani unuia și altuia și mai ales explicații că, într-o familie, toate hotărîrile, chiar cele mai puțin importante, trebuie luate în unanimitate. Altfel, se nasc suspiciuni și discuții, ca și în cazul dv. Și încă un amănunt, e mare păcat ca liniștea unei familii să se năruie din motive atât de mărunte. T. E. — Bacău. „...Am 32 de ani și locuiesc în Bacău (...) m-am căsătorit acum 10 ani, dar după numai trei ani, m-am despățit în cei 7 ani și trei luni care au trecut de la despărțire, nici eu și nici soțul meu nu ne-am gîndit vreodată să dăm divorț. Ca să fiu sinceră eu l-am iubit și încă îl iubesc... După cîte îmi dau seama și el mă iubește, ca înainte, îmi scrie mereu, iar cînd vine la Bacău mă caută și îmi vorbește. Ceva, nu știu ce, ne reține, totuși, să ne împăcăm. Ar fi bine să ne împăcăm, după cei 7 ani de despărțire, sau nu ?“. Faptul că vă iubițiți că simțiți nevoia să vă întîlniți din cînd în cînd, constituie o dovadă elocventă că nu puteți trăi unul fără celălalt. Vă mai reține, încă, lipsa de curaj și, probabil umbra unei suspiciuni. Depășiți și aceste bariere, uitați tot ce a fost urît între dv., împăcați-vă și luați totul de la capăt. Vă doresc succes și, cum se spune de obicei în astfel de împrejurări, să fie într-un ceas bun. Mesager al unui grup de cetățeni din Bacău, G. I. ne aduce la cunoștință că în braseria deschisă nu de mult. In localul fostei frizerii din cadrul complexului Bistrița, se întîmplă un lucru curios și anume I într-o parte (sus) se servesc numai „tării* (coniac, țuică, etc.), iar în alta (jos) numai vin, bere și mai nu știa ce. D-sa se arată surprins și nemulțumit de toată chestia asta și, ne întreabă, ce părere avem. E neîndoielnic că, procedînd așa cum a procedat conducerea localului, a fost animată de cele mai bune intenții. Dar dacă inițiativa nu întrunește, însă, adeziunea cetățenilor, evident s-ar putea renunța la ea. Numai cu condiția să întrunească „sufragiile" majorității consumatorilor, sugerăm conducerii unității să încerce să afle aceste opinii și să procedeze în consecință. Rubrică redactată de Sergiu ADAM Un porum pe meridianele prieteniei în fața colii albe, copilul a rămas o clipă tăcut, gînditor. căutau să-l fixeze ochii în continuare pe profesor, dar lumina lor era undeva în adîncul sufletului, scormonind... „Prietenia dintre toți copiii lumii — își repeta în gînd. Dintre toți copiii lumii. Și tovarășul profesor spunea că la fel de frumoși ca noi sînt porumbeii, florile... Am găsit!“. de Pensulele, acuarelele alături prindeau viață. Deveneau aliați și colaboratori în realizarea unui gînd, care pînă la sfîrșitul orei de desen căpăta și un titlu — „Noi“. Noi copili și porumbeii, noi care suntem însuși viitorul și avem nevoie de pace, noi care ne unim în aceeași idee a fericirii generale, noi... — parcă voia să scună. Pe coala adineauri albă, chipul unui copil părea îngropat, intr-un porumbel; pasărea era ținută ca un trofeu, de nedespărțit, totuși, de purtătorul ei. Băiatul din banca și-a predat conștiincios lucrarea. Poate la fel de bună ca și altele de pînă atunci, poate mai bună... Se semnase pe verso:" Gheorghe Nenedelev la Școala generală nr. 3 din Municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nu putea bănui că desenul lui din ora aceea avea să aibă o soartă prea puțin obișnuită. Expediat revistei „Cutezătorii“, care se îngrijea în România de concursul inițiat de UNICEF (Fondul Națiunilor ținute pentru Copii), el a fost ales, între primele 12, din 12.108 lucrări realizate de copii avînd de la 6 la 15 ani, ,în vederea expoziției europene. Marea călătorie a lucrării începea, Dar și bucuria școlarului sîrguincios, care este Gh. Neneci din clasa a IV-a C, și satisfacția profesorului său de desen, Gheorghe Mocanu. — Spune-mi, te rog, Neneci, cum ți-a venit ideea reprezentării temei „Meridianele prieteniei“ printr-un copil cu un porumbel în brațe? — l-am întrebat. — ...Știam că porumbelul simbolizează pacea, că noi, copiii, vrem să creștem mari. Mi-am ales patru culori și am început să lucrez. Bunul simț, sufletul lui i-au spus că așa trebuie să se prin desen și, exprime gata! Ca toate celelalte lucrări din concurs, „Noi“ impresionează prin sinceritate, prin simplitate firească degajînd acea putere de convingere pe care numai adevărul, forța lui, o poate cuprinde. Lucrarea „Noi“ este la Paris. Alături de reprezentanje 'file - talon , iubit r-aminii din alior' 20 de țări își așteaptă ■Plații xßjdul; la tipar - nonim albumele și calendarele re o vor reproduce. Pînă atunci, un ceas și un pix îi amintesc elevului Neneci de călătoria ei, două numere din revista ..Cutezătorii“ i-o redau în foto (alb-negru și color). Așteaptă noi vești de la ea. Așteaptă și continuă deseneze. Doar expusă ziții se mereu, iar organizează profesorul său îl supraveghează îndeaproape... Măndica MARDARE Printre pensionarii înaripați ai Cișmigiului. Foto: V. BOGDANET Supercardiologie Călăul inimilor Inimă de piatră Inimă grea Inimă bolnavă Rodica VÎRNĂ, muncitoare la magazia de produse finite de la fabrica de confecții din Bacău, componentă a formației artistice de amatori a fabicii, voleibalistă bună, elevă în clasa a X-a seral. Fotol C. BURSUC H* * H c/H Studiu plastic POLENIZÎND plantele, albinele aduc un venit de 20—30 de ori mai mare decît valoarea mierii și cerii pe care le produc. Datorită acestui fapt, stupii plasați într-o livadă dau o recoltă cu cca 40 la sută mai mare. ★ ELEFANȚII, aceste uriașe ierbivore din Africa, șuferă de sclerozarea vaselor sanguine ? Până la această descoperire, se considera că principala cauză a sclerozei ar consta în consumul excesiv de grăsimi. EXIStĂ o legătură între Egiptul antic și America de Sud? Această ipoteză a fost recent confirmată de arheologii din Chile, care au descoperit în țara lor mumii și amulete prețioase, foarte asemănătoare cu amuletele faraonilor egipteni. >HM •H O XfJ U Totala deconectare a medicului chirurg Despre medici chirurgi, care au uitat în abdomenul deschis al pacientului niște foarfeci sau un tampon de vară, sau mai nu știu ce- am mai auzit. Și n-ar fi fost cazurile atît de multe pe chipar, însă eroarea este atit dej"surprinzătoare" (prin inadmisibil), atit de regretabilă (prin ireparabil) — în consecință, de neiertat, încît un singur caz să fie în întreaga lume, și vestea i se împrăștie cu iuțeală de fulger, și oamenii atîta se miră, și atîta condamnă, că ai impresia — la un moment dat — că lumea e plină de medici uituci, care își lasă foarfecii printre viscere. Și-a mai făcut loc ideea că medicii (mai cu seamă cei de specialitate chirurgică) n-ar fi deloc sentimentali, că omul pentru ei nu, îneamnă nimicari obișnuiți și răs obișnuiți fiind, de la o vreme, cu atâtea tumori și dureri, plictisiți să tot desfacă oameni și să-i facă la loc. Dar nici aceasta nu este adevărat, decît în rare cazuri — desigur, mai puțin lăudabile. In general, medicii sînt ei oameni, și încă nișștte oameni foarte omenoși, care în ciuda obișnuinței departajatoare de sentiment, iubesc oamenii și fac tot ce le stă în putință pentru sănătatea acestora. Ei sunt alături de oameni, nu hamei în timpul orelor de serviciu, ci oricând și oriunde întlmplarea le solicită o intervenție de prim ajutor. Mă întreb cîte operații o fi avut de făcut într-o zi doctorul Karl Demel, medic chirurg ■ la secția de pediatrie a spitalului provincial din Graz (Austria), dacă seara a simțit nevoia unei atit de mari deconectări, și — deconectat fiind — n-a mai putut avea nici un simțămint de caritate față de cel pe care el însuși l-a accidentat, nici simțămîntul culpei personale, și nici măcar n-a observat ce-a făcut ?... Fiindcă iată ce-a făcut : Întorcîndu-se sîmbătă noaptea într-o spre casă de la Golf-clubul din Murhaf, a lovit cu mașina sa „Alfa-Romeo-spider“ un om care pedala reglementar pe bicicletă, țintnd marginea dreaptă a șoselei. Izbit cu violettă, címul se prăbuși peste radiator, rămînînd prins între bara antișoc și o aripă ; un picior îi atîrna în afară, urîndu-se pe asfalt. — Medicul — foarte beat, fără îndoială — și-a continuat liniștit cursa cu toată viteza (mai avea 20 de kilometri pină acasă), urmărit în zadar de alți automobiliști, care observaseră întîmplarea. Ajuns acasă, a dat deoparte cadavrul (nici nu se știe dacă omul murise pe loc, în ciocnire, sau a murit pe drum, pentru că a fost tîrît — astfel — cale de atîția kilometri), și a băgat mașina în garaj. Aproape în același timp a ajuns și poliția și l-a arestat. Agenții au constatat că doctorul Demel era beat. Atîta de beat, că nu-și dăduse seama de nimic, ba — încă — a fost pur și simplu uimit văzîndu-se arestat și a protestat pentru „abuz“. Mare-i grădina ta, doamne, și totală deconectarea ființelor din grădina sa uneori! Cicerone CERNEGURA Carnet ultrasentimental Pag. 3 umor INTRE SOȚI: — Draga mea, uite, la haină mi-a rămas un singur nasture. Ce zici ? — într-adevăr, nu e frumos. Mai bine rupe 1 și pe acesta. ★ UN PASAGER se apropie de un alt pasager care citea un ziar : — Vreți să fiți al patrulea la bridge ? — Cu plăcere... — Perfect. Așteptați numai o clipă, mă duc să mai caut, încă două persoane. ★ CROCODILUL (plîngîndu-se): Nimeni nu mi-a văzut lacrimile, dar toți sunt convinși că nu trebuie să se încreadă în ele ! ★ iar UN COW-BOY îi spune altu țl.iar — Te caută șeriful, Te bănuiește că l-ai fi omorît pe Greene. Ai vreun alibi ? — Bineînțeles. Chiar atunci l-am omorît pe Brown. „ ★ — Și acum — spune psihiatrul — un mic test. Răspundeți la întrebările mele. Dacă vă tai urechea stiigă, ce se va întimpla ? — N-am să mai aud. — Dar dacă am să vă tai și urechea dreaptă ? — N-am să mai văd. — Gum așa? — © să-mi cadă pălăria pe nas. Autumnală ORIZONTAL: 1. Cea a recoltei are loc în miezul toamnei. 2. Iese din ogor în zori de toamnă — Bogăția ce se culege toamna. Stavile în calea apelor 3. — Tare la cap — Antene ! 4. E de nemișcat — Timpuri, timpuri. 5. Varietate de vin — Spaima florilor și doamna cucurbitaceelor. 6. Inimă de venin ! — Pică, un pic! — Iși dă rodul în miez de toamnă. 7. Aceasta — Animal nordic. 8. Oaspete neașteptat în timpul toamnei — Ne părăsesc țara la venirea toamnei. 9. Ușițe!— își pierd podoabele în timpul toamnei — Abis! 10. Suprafața pe care s-au executat muncile agricole de toamnă — Rămas fără apă. 11 A lua inițiativa — Ici, calea la sfîrșit! — Postate la intrări. 12. Procedeu de obținere a băuturilor din comorile toamnei — Conține o toamnă. VERTICAL : 1. Mare prozator român, autorul povestirii „Toamna de demult“ — Aduce începutul 12. Aproape abil! — Dornici de băutură. 3. Culoarea frunzei de toamnă — Curățat. 4. Precipitație caracteristică sfîrșitului de toamnă — înțelegere. 5. Umblă cu învîrteala (pl.) — Câini. 6. Formă de organizare socială primitivă — Se umple cu vin în timpul toamnei. 7. Osie! — Firontsifon!... — Calciu. 8. Intr-un foc mai depărtat — Soare — Neîntrerupt. 9. Măcinat de intemperii — Ploi. 10. început de elan — Luceafăr al poeziei românești, autorul poeziei „Afară-i toamnă“. 11. Mohorîte, ca zilele toamnei — In acest fel. 12. Dopul ce se pune la butoi după ce a fost umplut cu vin Marea sărbătoare. Respectarea îndatoririlor părintești este, în societatea noastră nu numai un deziderat susținut de o legislație corespunzătoare, ci și o realitate oglindită în existența cotidiană a nenumărate familii. Fapte întîlnite la tot pasul vin să confirme acest lucru, în mod firesc, majoritatea părinților trec din emoții în emoții, o dată cu fșcare nou cuvînt învățat, cu fiecare an școlar promovat de fiica, sau fiul lor, pentru că succesele copiilor sunt de fapt succesele părinților. Sunt insă și cazuri situate la antipodul acestei situații. Există, din păcate, părinți care își privesc această calitate fără nici o răspundere. Deși fenomenul e restrâns, el dăunează in mare măsură celor contaminați câ și societății, față de care apare distonant. Sunt familii care au scăpat fiiul unei bune povățuiri, ori familii destrămate care în majoritatea cazurilor, provoacă traumatisme psihice, greu vindecabile, copiilor lor. Desigur, în asemenea situații intervin organele statului, care iau măsuri de ocrotire, de decontaminare. In momentul cînd sunt treziți la realitate, părinții vădesc acel zbucium sufletesc care, nu o dată e tardiv. Majoritatea, se revoltă cind li se pomenește de institutul de reeducare sau de ceva mai grav, se frămintă, se declară gata să facă orice sacrificiu pentru a găsi altă cale de îndreptare a răului, pe care, de regulă, ei înșiși l-au provocat. Deși târzie această atitudine merită a fi reținută. Ea dă totuși o rază de speranță, că lucrurile s-ar putea îndrepta. Există însă o categorie de părinți — din fericire mai puțin numeroasă, căreia sentimentul datoriei față de proprii copii ii e cu desăvârșire străin. La aceștia ne vom referi in cele ce urmează. Prin sentința penală nr. 933, din 25 iunie 1970, a Judecătoriei din Municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, s-a luat măsura internării într-un institut special de reeducare a minorului D.P. în vîrstă de 15 ani, deoarece în noaptea de 14 martie 1970 a comis un furt calificat din interiorul bibliotecii comunale din comuna Măgirești. Din probele administrate în dosarul respectiv, rezultă că același minor urmează să mai răspundă și pentru alte furturi. De mai mult timp el vagabondează, frecventează bodegile, fumează și lipsește nemotivat de la școală. Autoritatea tutelară din comună îl caracterizează pe I.P., tatăl minorului, ca pe un ins lipsit de responsabilitate părintească, deseori înjurîndu-și fiul și izgonindu-l din casă, determinâindu-l astfel să cerșească sau să fure. în fața instanței se prezintă un copil care, evident, nu-și dă seama de gravitatea faptelor comise, și un tată care pune condiții, atunci cînd apărătorul numit din oficiu, solicită aplicarea măsurii libertății supravegheate. Această măsură presupune angajamentul solemn și neformal al tatălui de a Îndruma îndeaproape pașii fiului său, ori, In cazul nostru, tatăl declară că se va ocupa de copil numai dacă acesta promite că se va Îndrepta, în caz contrar să hotărască legea. Un copil nu poate fi lăsat să crească la întîmplare, ca o buruiană. Cei chemați să vegheze asupra lui sânt, în primul rând, părinții. Dar, în cazul relatat mai sus, minorul este, de fapt, o copie fidelă a tatălui, de la care a deprins „darul beției“ și a învățat și alte lucruri rele Aceeași judecătorie, prin sentința civilă nr. 589 din 12 februarie 1970, a dispus internarea minorului C.A., născut la 7 mai 1960 în comuna Dofteana, județul Bacău, într-un institut de ocrotire, cu profil sanitar, deoarece, lipsit total de supravegherea părinților, vagabondează, fură, fumează, consumă băuturi alcoolice, înnoptează prin gări și alte localuri. Deși a un copil receptiv, datorită inconștientei părinților, n-a promovat nici o clasă. Am subliniat vîrsta, pentru reliefa și mai mult atitudinea inuamană a celor doi părinți, față de propriul copil. In timpul procesului, copilul a fost supus unui examen medical care a scos în evidență faptul că, datorită lipsei de îngrijire, sănătatea lui este șubrezită. Ambii părinți au manifestat, și în fața completului de judecată, o atitudine de abandon total, declinîndu-și competența creșterii și educării copilului în favoarea statului, transformîndu-se în... acuzatorii propriului copil ! Cît de departe sînt acești părinți de menirea pe care o au față de destinul copilului lor, în cazurile înfățișate mai sus, instanța de judecată și-a spus cuvîntul, față de minorii respectivi; incest lucru, se înțelege, nu rezolvă definitiv lucrurile. Vina părinților, care s-au lepădat cu atit cinism de răspunderea ce le revine față de societate, opinia publică, o va sancționa, credem, cu toată vigoarea. C. I. IVANCEA, judecător, Municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej Copii legitimi ai unor părinți vitregi