Steagul Roşu, aprilie 1973 (Anul 28, nr. 6262-6286)

1973-04-01 / nr. 6262

ANUL XXVII — NR. 6.262 (8.041) DUMINICĂ 1 APRILIE 1973 4 pagini —■ 30 bani DE ZI­III IA CREAREA PARTIDULUI POLITIC AL HUSEI MIN­LIUM PIU RISMÎIA Cuvîntarea tovarășului N­ICOLAE CEAUȘESCU Stimați tovarăși. • Sărbătorim astăzi împlinirea a 80­­ de ani de la făurirea partidului po­litic al clasei noastre muncitoare — Partidul Social-Democrat al Mun­citorilor din România — care constituit un moment de cea mai a­mare însemnătate pentru dezvolta­rea­ mișcării revoluționare din țara noastră, pentru evoluția națiunii noastre, pentru afirmarea indepen­dentă a României. Aniversarea a­­cestui eveniment memorabil este un prilej de evocare a bogatei istorii a mișcării noastre muncitorești, a tradițiilor revoluționare, democrati­D vagi tovarăși. Istoria mișcării muncitorești din România este strîns legată de dezvol­tarea generală economico-socială a societății noastre, de progresul for­țelor de producție și de schimbări­le petrecute in relațiile de producție ale țării. Se cunoaște că, in comparație cu alte țări din centrul și apusul Euro­pei, dezvoltarea economică a țărilor române a fost mult timp frîn­ată de o serie de factori istorici obiectivi. Feudalismul s-a menținut o perioa­dă mai îndelungată la noi, împiedi­­cînd lărgirea pieței interne, apari­ția relațiilor de producție capitalis­te. Totodată, o influență profund negativă asupra evoluției economico­­sociale a țării a avut-o dominația străină de sute de ani, pe care a fost nevoit s-o suporte poporul român și, care, a secătuit avuția națională, a produs grele suferințe maselor largi muncitoare, a împiedicat dezvoltarea forțelor de producție, mersul înainte pe calea progresului social și econo­mic. Abia către sfîrșitul secolului al XVIII- lea și începutul secolului al XIX-lea încep să apară, odată cu dezvoltarea activității manufacturie­re și a industriei, relații de produc­­­ție,de tip capitalist Acest proces de­vine mai evident către mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XIX- lea determinînd și, totodată, dezvoltîndu-se, sub impulsul unor mari mișcări sociale, cum au fost revoluția din 1821, revoluția bur­­ghezo-democratică de la 1848-1849, unirea Principatelor Române în 1859, proclamarea independenței de stat a României­ în 1877. Iau avînt în a­­ceastă perioadă îndeosebi industria extractivă, industria metalurgică și industria prelucrătoare. O trăsătură caracteristică a dez­voltării economiei Țărilor Româ­nești în cea de-a doua parte a se­colului trecut este pătrunderea rapidă a capitalului străin, care acaparează ramuri principale ale in­dustriei naționale. Penetrația capi­talului străin — îndeosebi german, francez, belgian, englez — este faci­litată de împrumuturile înrobitoare pe care­­ le contractează România în străinătate, de creșterea datoriei sta­tului față de marile bănci din Apus, de concesionarea resurseor naturale ale țării trusturilor imperialiste. La sfîrșitul ultimului deceniu al seco­lului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii industrii care își desfășurau activitatea în Munte­nia și Moldova, mai mult de jumă­tate erau exploatate de capitaliștii străini. O situație asemănătoare exis­ta și în Transilvania, unde capitalul străin era precumpănitor în indus­tria construcțiilor de mașini, chimică, textilă, de celuloză și hîrtie, capita­lul autohton investit în societățile industriale pe acțiuni avînd o pon­dere de sub 10 a sută. Urmările penetrației capitalului străin, ale­­ ex­ploatării bogățiilor țării de către trusturile occidentale au fost ampli­­­ficate de faptul că in acea perioadă, pînă la cucerirea independenței de stat în 1877, Țările Românești plă­teau încă bir — în bani și în pro­duse naturale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor ce au avut loc în dezvoltarea forțelor de producție, în relațiile de producție — și care demonstrează că la sfîrșitul secolului al XIX-lea România se afla în prima fază a dezvoltării ca­pitaliste — se produc modificări im­portante în structura de clasă, în raportul de forțe sociale și politici ale societății românești. Moșierimea, care continua să aibă o poziție eco­nomică și politică puternică, era clasa cea mai reacționară care se împotrivea oricăror reforme cu ca­racter progresist, democratic. Clasa cea mai numeroasă a societății era țărănimea, crîncea exploatată de moșieri și arendași, profund intere­se ale poporului român, ale forțelor progresiste, patriotice, ale comuniș­tilor — de care sunt legate indisolu­bil toate marile transformări petre­cute in societatea românească mo­dernă, toate victoriile obținute pe calea revoluției proletare și a edifi­cării cu succes a noii orînduiri so­ciale — orînduirea socialistă. (Apla­uze puternice, prelungite). Ingăduiți-mi să adresez, cu acest prilej, clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționa­litate, întregului popor, precum și vechilor militanți comuniști, socia­liști, revoluționari și democrați cele fată în lichidarea proprietății fe­udale, în realizarea reformei agrare și a altor schimbări cu caracter de­mocratic, care reprezenta o puterni­că forță progresistă a țării. Paralel cu dezvoltarea industriei creștea tot mai mult rolul social și politic al burgheziei, care acționa­­ pentru desfășurarea largă a acti­vităților economice, comerciale și implicit, pentru unele reforme democratice ce corespundeau cerințelor obiective ale dezvoltării Societății noastre. Specificul desfășurării revoluției burghezo-democratice făcea totodată ca burghezia — ale cărei interese de clasă o determinau să intensifice exploatarea maselor­­— să pactizeze în bună măsură pe plan politic cu moșierimea. Societatea românească cuprindea, de asemenea, categorii de mijloc — mici meseriași­ și negus­tori — precum și pătura intelectuală, interesată în dezvoltarea democra­tică a țării. Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează evo­luția societății românești în această perioadă este dezvoltarea și intrarea fermă în arena vieții politice a ti­nerei clase a proletariatului indus­trial — forța cea mai înaintată a țării. Proletariatul devine tot mai mult purtătorul idealurilor celor mai revoluționare ale maselor popu­lare, exponentul aspirațiilor vitale ale întregului popor muncitor spre dezvoltarea patriei pe calea progre­sului, spre făurirea unității națio­nale, cucerirea independenței de stat, spre o viață liberă și demnă. (Aplauze puternice, prelungite). Ex­ploatarea nemiloasă a muncitorilor de către capitaliștii autohtoni, agra­vată de jaful trusturilor străine care acționau pentru transformarea Ro­mâniei într-o sursă de materii pri­me, de forță de muncă ieftină și de piețe de desfacere a produselor lor, accentuează contradicțiile de clasă din sînul societății românești de atunci, impulsionează mișcarea muncitorească, în contextul dezvol­tării generale economico-sociale a țării, al schimburilor care au loc în raportul de forțe politice, lupta proletariatului are drept scop prin­cipal eliberarea sa și a maselor muncitoare de exploatare și asupri­re, căpătînd, totodată, și un caracter național, patriotic, prin aceea că țintea la apărarea independenței și suveranității țării, la salvgardarea dreptului sacru al poporului român de a se dezvolta de sine stătător. Sînt cunoscute puternicele acțiuni revoluționare organizate de proleta­riat în ultimele două decenii ale secolului trecut : greve și demon­strații care aveau drept scop cuce­rirea unor drepturi economice, satis­facerea revendicării zilei de muncă de 8 ore, cucerirea dreptului de or­ganizare. Importante campanii­ poli­tice au fost inițiate de clasa munci­toare, de militanții socialiști pentru obținerea dreptului de vot universal și a altor libertăți democratice indis­pensabile desfășurării luptei de clasă împotriva burgheziei și moșierimii. Muncitorimea a găsit de la înce­put un aliat puternic în țărănime — clasa care a dus secole de-a rîndul lupta pentru păstrarea ființei noas­tre naționale, pentru neatârnarea țării — și care, în noile condiții, se afirmă viguros, alături de muncito­rime, ca o importantă forță revolu­ționară. Sînt ilustrative în acest sens marile răscoale țărănești de la 1888, care au provocat panică în rîndurile stăpînitorilor vremii, și intervenția sîngeroasă a forțelor represive. Aces­te răscoale au constituit, totodată, o pildă­­ vie de colaborare strînsă și fraternitate între țărănime și mișca­rea muncitorească ce s-a ridicat în apărarea răsculaților, a victimelor opresiunii burghezo-moșierești. In această perioadă, în Țările Ro­mânești se afirma o puternică pleia­mai calde felicitări, precum și ura­rea de a ține­ mereu sus steagul so­cialismului și comunismului în Ro­mânia. (Aplauze puternice, prelun­gite). Aniversînd în mod sărbătoresc înființarea partidului politic de lup­tă al clasei muncitoare din Româ­nia, aducem un fierbinte omagiu tuturor acelora care, neprecupețind nimic, nici chiar viața, s-au ridicat împotriva exploatării și asupririi, pentru libertate și dreptate socială, pentru progresul națiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a patriei socialiste, independente și înfloritoare, dă de intelectuali progresiști animați de ideile înaintate ale timpului și care își consacră cu abnegație ener­gia slujirii intereselor poporului, dezvoltării culturii militante, înfăp­tuirii idealurilor de progres social, libertate și neatîrnare a patriei, cu­ceririi unor largi drepturi și libertăți democratice pentru masele munci­toare. O caracteristică­ esențială a miș­cării muncitorești din țara noastră o constituie faptul că, încă din sta­diul de început al existenței lui, proletariatul și-a pus problema or­ganizării ca clasă, ințelegînd că aceasta este o condiție hotărîtoare pentru desfășurarea cu succes a lup­tei politice împotriva claselor exploa­tatoare, pentru realizarea țelurilor sale revoluționare, pentru eliberarea socială a tuturor celor ce muncesc. Chiar în prima jumătate a veacului trecut au apărut și s-au dezvoltat forme de organizare muncitorească, cum sunt asociațiile profesionale de întrajutorare — organizații ce-și pro­puneau la început revendicări cu ca­racter economic și care, ulterior, se dezvoltă pe baza principiilor poli­tice de clasă. Aceste organizații se consolidează­ și se înmulțesc, jucînd un rol tot mai important în lupta ma­selor muncitoare. Un moment deo­sebit de important în dezvoltarea procesului de organizare a proleta­riatului este înființarea, în 1872, deci cu mai bine de 100 de ani în urmă, a Asociației generale a tuturor lu­crătorilor din România care-și pro­punea, pentru prima dată în istoria noastră, unirea muncitorilor din în­treaga țară. Acest eveniment mar­chează începutul organizării de clasă pe scară națională a proletariatului român. Odată cu dezvoltarea și intensifica­rea organizării clasei muncitoare au apărut și au început să se propage tot mai larg în țara noastră ideile socialiste. De altfel, încă socialis­mul utopic pătrunsese în Țările Ro­mâne, cîștigind adepți în rîndul u­­nor intelectuali preocupați de găsi­rea unor căi noi de dezvoltare a so­cietății, și care s-a concretizat în forme originale cum a fost, de pildă, falansterul de la Scăieni — Prahova, creat în 1835 din inițiativa lui Teo­dor Diamant. Revoluția burghezo-democratică de la 1848, contactele stabilite cu mișcarea revoluționară din Occident au înlesnit de timpuriu cunoașterea programului internaționalei înteme­iate de Marx și Engels care a avut o puternică influență asupra dez­voltării luptei revoluționare din Ro­mânia. In 1869, la Timișoara, ia fiin­ță o secție a Internaționalei munci­torești, care înscrie între preocupă­rile sale de bază răspîndirea ideilor marxiste. Cercurile socialiste consti­tuite apoi la București, Iași și în alte orașe, la începutul deceniului al VIII-lea al veacului trecut, au desfă­șurat o largă activitate propagandis­tică, editînd o seamă de publicații ca : „Socialismul“, „Contemporanul“, „Dacia viitoare“, „Emanciparea“, „Revista socială“, „Drepturile omu­lui“ și altele, prin intermediul că­rora socialismul științific este larg răspîndit în rîndul proletariatului, al maselor muncitoare, precum și al unor cercuri de intelectuali progre­siști. Ideile de bază ale întemeietorilor socialismului științific, Marx și En­gels, au pătruns în România în mod nemijlocit, prin publicarea în limba­­ română a unor lucrări ca „Dezvol­tarea socialismului de la utopie la știință“, „Originea familiei, a pro­prietății private și a statului“, „Ma­nifestul Comunist“, „Capitalul“ și al­tele, la puțin timp după apariția lor. In felul acesta, militanții socialiști, partea înaintată a proletariatului ro­mân, au putut veni în contact di­rect cu gindirea cea ma­i avansată a epocii, cu teoria socialismului știin­țific. ---------­— In cadrul procesului de unire a mișcării muncitorești cu socialismul științific s-a pus la ordinea zilei, cu tot mai multă acuitate, problema fă­uririi partidului politic al clasei muncitoare, încă din anii 1885—1886, în presa socialistă a vremii a început să se vorbească tot mai frecvent des­pre necesitatea creării unui „partid muncitoresc“, a unui „partid socia­list“, a „partidului marxist al muncitorimii“. Un moment deo­sebit de important în evoluția politică spre realizarea acestui țel al clasei noastre munci­toare l-a reprezentat publicarea, de către C. Dobrogeanu—Gherea, in a­­nul 1886, a lucrării „Ce vor socia­liștii români ?“ în care era susținută și argumentată temeinic necesitatea organizării partidului politic al pro­letariatului. Totodată, se sublinia, ca obiectiv politic fudamental al acestui partid, lupta revoluționară pentru cucerirea puterii în stat și instaura­rea dictaturii proletariatului. „Po­porul, proletariatul — scria Cons­tantin Dobrogeanu-Gherea — ajun­­gînd la putere, după revoluția socia­lă proletară, va întrebuința dictatura de clasă ca mijloc pentru a-și întări domnia, pentru a organiza formele de viață ale societății socialiste". După cum se vede, socialiștii români și-au pus încă de la început, în mod just, drept cerință obiectivă a trece­rii la făurirea orînduirii socialiste, problema instaurării puterii clasei muncitoare, a exercitării dictaturii proletariatului ca formă de domina­ție împotriva claselor exploatatoare, a tuturor forțelor ostile societății e­­liberate de exploatare ca o condiție a făuririi socialismului. (Aplauze pu­ternice, prelungite). Această concep­ție privitoare la modul de realizare a transformării revoluționare a so­cietății și-a pus cu putere amprenta încă de la început asupra întregii lupte revoluționare a proletariatului din România și a partidului său po­litic. Lucrarea la care m-am referit poate fi considerată pe drept cuvînt primul program al mișcării revolu­ționare, marxiste din țara noastră. Luînd cunoștință de conținutul său, Friedrich Engels scria socialiștilor români : „Cu mare plăcere am­ văzut că socialiștii din România primesc în programul lor principiile de căpe­tenie ale teoriei care a izbutit aduna intr-un mănunchi de luptători a mai pe toți socialiștii din Europa și America — e vorba de teoria prie­tenului meu, răposatul Karl Marx“. De altfel, după cum se cunoaște, Marx și Engels au acordat o atenție deosebită studierii istoriei României, dezvoltării ei economico-sociale, evo­luției mișcării muncitorești revolu­ționare din țara noastră, întemein­­du-și unele concluzii și teze teoretice și pe cunoașterea realității societății românești din perioada respectivă. Clasicii marxismului au privit în­totdeauna cu simpatie lupta eroică desfășurată de poporul român pen­tru eliberarea națională și socială, pentru unirea într-un singur stat na­țional, pentru scuturarea jugului a­­supririi și dominației străine. Ca pe întreg teritoriul țării, ia am­ploare și mișcarea muncitorească din Transilvania. O expresie elocventă începuturile organizării clasei muncitoare, ale răspîndirii marxismului in România, crearea partidului politic revoluționar al proletariatului cu opt decenii în urmă (Continuare în dse. 2) Pe ogoarele județului Campania de primăvara a debutat energic CAP. Gîrleni Hărnicie Cooperatorii din această locali­tate au trecut, cu sprijinul meca­nizatorilor, la pregătirea terenuri­lor și semănatul primelor culturi. Pînă acum au fost grăpate 200 hectare ogor de toamnă, s-au se­mănat 5 hectare mazăre de gră­dină, 30 hectare borceag și s-au plantat 5 hectare cu ceapă. O con­tribuție importantă la grăbirea lu­crărilor și-o aduc cooperatoarele : Paraschiva Rîncu, Maria Flenchea, Anișoara Rusu, Maria Mișca și alții. V. FRIGURA, secretarul comitetului comunal de partid ­C.A.P. TRAIAN: Concomitent cu pregătirea patului germinativ se­ execută și fertilizarea terenului. Foto : C. BURSUC Ferma de stat Buhuși Se seamănă ovăz și se comunică de către tovarășul inginer Ilarie Turcuman, șe­ful fermei Buhuși că în această unitate s-a trecut ieri dimineață la semănatul ovăzului. Cu o zi în urmă, pe tarlaua „Dealu Teiu­lui“ tractoristul Gheor­­ghe Totu a discuit te­renul, iar împreună cu ceilalți mecanizatori a lucrat pînă la miezul nopții pentru pregăti­rea patului germina­tiv. In următoarele zile se va pregăti teren pentru însămînțatul a 50 hectare orzoaica, iar imediat discurile vor intra în terenul destinat cultivării 100 hectare porumb în a lot de dublă hibri­dare. CAP. Letea Veche S-a încheiat semănatul mazării și borceagului Pe ogoarele C.A.P. Letea Veche altor suprafețe, urmind ca de mai­­s-a încheiat semănatul suprafețelor de să se treacă la semănatul sfe­­planificate cu mazăre și borceag clei de zahăr. O activitate deosebită au depus-o tractoriștii Valentin Călin, Spiru- Virgil FUȚANU, Ian Stanciu și Vasile Diaconu, secretarul comitetului comunal Acum, se lucrează la pregătirea­­ de partid Letea Ședința Comitetului executiv al Consiliului popular județean Sîmbătă, 31 martie a.c] a avut loc ședința Comitetului executiv al Consiliului popular județean. Avînd la ordinea de zi, ca princi­pală problemă, analiza stilului metodelor de muncă ale Comitetu­­i­lui executiv al Consiliului popular al comunei Parincea, ședința Co­mitetului executiv al Consiliului popular județean și-a desfășurat lucrările in comuna Parincea. La ședință au participat nume­roși invitați — ,atât din partea u­­nor instituții județene, cit și din cadrul comunei Parincea. După ce, în primele ore ale di­mineții, membrii Comitetului­xecutiv al Consiliului popular ju­­­­dețean au vizitat principalele sec­toare economico-sociale și cultura­le ale comunei, au avut loc, în plenul Comitetului executiv, am­ple dezbateri. Cei care au luat cu­­vîntul au examinat cu atenție și o­biectivitate activitatea­tă de Comitetul executiv desfășura­al Con­siliului popular comunal Parin­cea, au făcut aprecieri pozitive și au adresat critici cu privire la lipsurile existente în stilul de muncă al Comitetului executiv al Consiliului popular al comunei Parincea, îndeosebi în mobilizarea locuitorilor la acțiunile economice și edilitar-gospodărești. Concluziile la dezbaterile marginea acestui punct înscris pe la ordinea de zi au fost prezentate de tovarășul Gheorghe Roșu, prim-se­­cretar al Comitetului județean Ba­cău al P.C.R., președintele Comi­tetului executiv al Consiliului popu­lar județean, care, subliniind nea­junsurile din stilul de muncă al Comitetului executiv al Consiliului popular comunal Parincea, a rele­vat necesitatea stringentă a per­manentizării și perfecționării găturilor dintre organul local le­al puterii de stat și masa locuitori­lor, in scopul realizării, în con­dițiuni optime, cu participarea tu­turor cetățenilor, a sarcinilor mul­tiple ce revin consiliului popular al comunei. In legătură cu îmbunătățirea sti­lului și metodelor de muncă în ac­tivitatea Comitetului executiv al Consiliului popular comunal Pa­rincea, Comitetul executiv al Consiliului popular județean a a­­doptat o decizie corespunzătoare. In ultima parte a lucrărilor sale, ședința Comitetului executiv al Consiliului popular județean a re­zolvat unele probleme curente. m Telegrame externe In lumina prevederilor Decretului Consiliului de Stat Din 83 posturi administrative 83 forțe productive! Precizarea noilor structuri orga­nizatorice, pe care o face în a­­cest sens recentul decret al Consi­liului de Stat înseamnă încă un pas înainte pe linia eforturilor de perfecționare, de simplificare a a­­cestor structuri și încă la nivelul tu­turor unităților noastre economice. Ce înseamnă ca modul cel mai concret, pentru Uzina metalurgică Bacău, aplicarea acestui decret ? Circa 60 din cele 83 posturi au devenit direct productive, diferen­ța de locuri fiind, de asemenea, productive. In același timp, pon­derea personalului tehnic, econo­mic, de specialitate și administra­tiv a scăzut de la 12,3 la 7,3 la sută din totalul salariaților. Așa cum am reținut din discu­ția purtată cu președintele comi­tetului oamenilor muncii, ing. Pe­tre Ionescu, de transpunerea în fapt a decretului, aici s-a ocupat un foarte larg și competent colec­tiv, format din membri ai comite­telor de partid, al oamenilor mun­cii, sindicat și U.T.C., precum și alți oameni cu experiență și care cunosc foarte bine salariații. Fie­­care caz în parte a fost discutat avîndu-se in vedere pregătirea profesională, aportul dovedit, cali­ficările anterioare, școlile absolvi­te ulterior, comportarea în uzină și în societate, aptitudinile, conș­tiinciozitatea, situația familială etc. Colectivul amintit a discutat și cu șefii compartimentelor, cu se­cretarii organizațiilor de bază, cu­ responsabilii unor grupe sindicale, cu secretari ai organizațiilor U.T.C. După aceste largi consul­tări, concluziile au fost supuse dez­baterii comitetului oamenilor mun­cii — ședință la care au luat parte și alți factori de răspundere — care a decis asupra fiecărui caz în parte și numai atunci cînd s-a a­­juns la un consens deplin. Așa se și explică de ce, repartizarea sa­lariaților în cauză a decurs fără dificultăți, confirmînd astfel jus­tețea deciziilor adoptate. Am reținut cîteva situații con­crete , astfel, Virgil Ținculescu, care lucrase ca maistru în cadrul serviciului metalurg­ief și fusese repartizat controlor de calitate, a vrut să meargă ca tîmplar mode­lier la atelierul de pregătire a fa­bricației la cald, unde mai lucrase cîndva. O bună impresie a făcut și poziția adoptată de contabilele Georgeta Andrei și Melania Mă­ciucă, inițial repartizate pe pos­turi de pregătitor-completator, și care au cerut să se califice în me­seria de bobinatoare — deci o o­­rientare spre o meserie de bază, ca și Maria Călin care lucra ca primitor—distribuitor scule și a cerut să se califice în meseria de operator depuneri galvanice sau electrician—bobinator. Asemenea lor, și Ion Ungureanu, care lucrase ca dispecer de producție, a mers să lucreze pe un strung Carusel sau Constantin Pricop (lucrase ca tehnician cu transporturile) și a primit, cu satisfacție, să lu­­creze ca strungar la­ atelierul me­­mecanic șef de pe platforma A. Menționăm că toți cei 83 sala­riați au rămas în cadrul uzinei ; nici unul dintre ei n-a simțit ne­voia de a uza de dreptul prevăzut în articolul 19 al decretului — acela de a refuza repartizarea oferită. Dovadă că s-a lucrat cu res­ponsabilitate, și că au fost înțe­lese exact sensul și obiectivele ma­jore urmărite de prevederile de­cretului amintit. T. DUDAQ Uzina pietalurgică Bacău

Next