Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)

1878-09-16 / nr. 184

M. JS4. ABONARESTE In Iași, an an.........................................24 lei Trei luni.................................................7 . Pentru străinătate se adaugă portul. Redacţiunea si Administratiunea in Otelul­ile Europa, Stră­in I.apusneni.­­ Un esemplar 10 bani­­____________________________________ Samba­ta I6 Septemvre 1S7S. STEAUA ROMÂNIEI Anul II ANUNCIUEI Rândul sau locul în pagina IV . . . .15 bani Inserţiuni și reclame , rândul.................25 * Scrisori nefrancate se refusă. SERVICIUL TELEGRAFIC STELEI HO R A N I E I. Bucureşri, 15 (27) Sevlemvre. Corpurile legiu­­itare sînt deschise. Messagiul spune că nu există Român care se nu deplîngă deslipirea unei părţi din pământul strămoşesc, decretată de Europa. „Binele şi reul ce atinge această ţară care este a mea, zice Măria Sa, mă ating şi pe mine, bu­curia ei este bucuria mea, durerile ei sunt dure­rile mele. — Ori care va fi hotărirea I­v. asta va fi hotărirea mea. Măria Sa zice că România merita mai mult de la marele areopag, căci ea au dovedit că braţul­­care au purtat sapa ştie a purta şi arma. — In­vită pe Mandatarii naţiunei ca barbaţi maturi, ca patrioţi neclintiţi, de a cumpăni cu sînge rece gre­lele împrejurări şî a lua o hotărtre care să nu compromită presentul ci să asigure viitorul ţerei. Iaşi, 17» Septem­vre ISIS. O ştire forte gravă au fost transmisă din «Calcuta. Generalul sir Neville Chamber­lain, trimis de cătră guvernul englez din­­Indii în misiune la emirul Cubuluiu­, ple­când în ziua de 9 (21) Sept. de la Pesa­­var spre a întră in Afganistan, la frunta­rie au fost oprit de a trece de cătră un o­­fițer al emirului Sir-Aii. Misiunea engle­ză au fost chemată înapoi. Scopul misiunei era de a fi a fi cu Sir-Ali pentru stabilirea în Kabul a unei am­basade engleze permanente. Refuzul emirului de Kabul de a primi misiunea engleză este de o gravitate cu atîta mai mare cu cît de mai mult timp trimișii Rusiei se află la curtea afgană. „Times“ conchide din acest fapt că e­­mirul este un instrument în mînile Rusiei, și că chestiunea Afganistanului va înceta­­de a fi tractată din puntul de vedere al intereselor indiene. Ea va deveni de aici înainte una din problemele cele mai seri­ose ale politicei streine engleze. „Times“ consideră refuzul emirului de a primi misiunea engleză ca un afront din care pot resulta cele mai grave consecinţi. Chestiunea este cu atîta mai seriosă cu cît Englezii, în cazul unui resboiu cu Af­ganii, ar trebui să ocupe mai întîiu strîm­­torile Khaiber. Se ştie că aceste strîmtori încrucişate, ei va căuta să profite de p­ă­sînt în mînile unor triburi forte resboi­­nice, semi-selbati­c, cari numai cu numele atîrnă de emirul de Cubul, cari nu voesc să ştie nimica de Englezi, nici de Afgani, şi cari de un timp imemorial percep o taxă de la toţi călătorii cari trec prin strîmto­­rile Khaiber. însuşi emirul, nominalul lor Suzeran, nu pote fără plată străbate prin ele. Khaiberienii, auzind despre călătoria ce voia să întreprindă prin ţara lor misiunea engleză, au şi trimis soli la Pesavar, unde se află generalul Neville Chamberlain, ca să-i declare că ei nu-i vor permite să trăcă fără învoirea lor şi cu condiţiunea numai ca el să nu fie excortat de trupe indiene, ci nu­mai de dinşii. Este probabil că ofiţerul emirului Sir An­, despre care telegrama din Calcuta zice că s’au opus la trecerea Englezilor, să nu fie în realitate de­cit un şef al acestor mun­teni independenţi. Este de altă parte, a­­semine probabil ca emirul să caute a pro­fita de acesta împrejurare, a existenţei a­­cestor triburi între statde sale şi posesiu­nile engleze, să­ le întărite în contra En­glezilor, fără să fie in aparenţă direct res­­­pumjetor de resistenţa sau năvălirea lor. Dar ori din care parte ar veni proibi­­ţiunea misiunei engleze de a înainta, fie din partea emirului Sir—Ali, fie din partea muntenilor Khaiberieni, în ori-ce caz a­­cesta este o mare umilire adusă împărete­­sei Indiilor, o gravă jignire fac­­ă presti­giului dominiţiunei Britanice din Indii, atingeri pe cari cabinetul lordului Beacons­­field, cu totă inactivitatea magistrală a politicei anglo-indiene, nu le pote las­a ne­­resbunate, nepedepsite. Au­t­onărea ultragiată cît şi propria si­guranţă impun deci Angliei un resboiu fie cu Khaiberienii, fie cu Afganii, sau chiar şi cu unii şi cu alţii. In faţa acestor complicaţiuni iminente şi neînlăturabile, pentru moment numai amînate din cauza apropierei timpului rău, complicaţiuni cu cari Anglia va avea chiar de la primavara viitoire, să se lupte la nordul Indiei, este mai mult de­cit evi­dent că Rusia, aceasta rivală a dominaţii u­­nei engleze din Azia, nu va sta cu braţele cazi­une atît de favorabilă, spre a-şi res­­buna pentru insuccesul parţial ce-au su­ferit politica sa în Orient, şi a executa planul ce de atîta timp şi cu atîta stator­nicie urmăreşce contra Imperiului otoman. Slavizarea completă a peninsulei Balca­nice și rumperea definitivă a echilibriului european, caii nu s’au putut realiza în campania din 1877, se vor îndeplini ne­smintit într’o nouă campanie, f6rt° apro­piată, dacă puterile occidentale vor conti­nua de a sta izolate şi neîncredetdre unele cătră altele, cum stau astă­zi, dacă Anglia mai cu samă va stărui să credâ în chimera vitalităţei imperiului otoman, şi de nu va voi să acorde sprijinul şi protecţiunea sa na­ţiunilor tinere şi vigurose, cum sînt Ro­mânii, Grecii, Albanezii, cari au dovedit că pot precumpăni întinderea raselor slave în peninsula Balcanică, şi la ocaziune o­­pune chiar o puternică stavilă cotropirei moscovite. ŞTIINI DIN STRElNATALIE. Germania. — Atitudinea liberalilor naţionali, in comisiunea Parlamentului care examineză pro­iectul de lege contra socialiştilor, şi atitudenea comtelui Eulenburg, care represintă pe guvernul imperial in această comisiune, fac să se presu­pună că proiectul va fi adoptat de Reichstag, cu amendamentele primite de amîndoue părţile. Li­beralii naţionali nu mai sînt in timpul cînd, prin manifestul lor, se pronunţau in principiu contra ori­cărei legi excepţionale, mai cu aceeaşi fermi­tate ca şi progresiştii. Acum in comisiune ei ad­mit principiul legei excepţionale prezintate Reich­stagului. D. Lasker au propus numai o reducţiune mai imblinzită, o determinare mai preciză şi mai puţin întinsă a delictelor prevăzute şi pedepsite prin proiectul de lege ; guvernul nu s’au opus la aceste amendamente, şi comisiunea le-au votat. Se crede deci că marea majoritate a liberalilor naţionali va primi legea aşa cum este ea amendată de d. Lasker, şi voturile sale unite cu acele ale ambelor partide conservatore, vor fi de ajuns spre a forma o majoritate. Un alt liberal­ naţional, profesorul de drept, d. Gneist, au emis ideea puţin liberală de a face din cancelarul imperiului singurul judecător in apel, sub pretext ca ast­fel să fie asigurată inr­urirea Reichstagului asupra decisiunilor ce se vor pronunța. Nu se știa pănă acum că Reichstagul ar exercita atîta inrture asupra deriziunilor d-lui de Bismarck.

Next