Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)
1878-09-16 / nr. 184
M. JS4. ABONARESTE In Iași, an an.........................................24 lei Trei luni.................................................7 . Pentru străinătate se adaugă portul. Redacţiunea si Administratiunea in Otelulile Europa, Străin I.apusneni. Un esemplar 10 bani____________________________________ Sambata I6 Septemvre 1S7S. STEAUA ROMÂNIEI Anul II ANUNCIUEI Rândul sau locul în pagina IV . . . .15 bani Inserţiuni și reclame , rândul.................25 * Scrisori nefrancate se refusă. SERVICIUL TELEGRAFIC STELEI HO R A N I E I. Bucureşri, 15 (27) Sevlemvre. Corpurile legiuitare sînt deschise. Messagiul spune că nu există Român care se nu deplîngă deslipirea unei părţi din pământul strămoşesc, decretată de Europa. „Binele şi reul ce atinge această ţară care este a mea, zice Măria Sa, mă ating şi pe mine, bucuria ei este bucuria mea, durerile ei sunt durerile mele. — Ori care va fi hotărirea Iv. asta va fi hotărirea mea. Măria Sa zice că România merita mai mult de la marele areopag, căci ea au dovedit că braţulcare au purtat sapa ştie a purta şi arma. — Invită pe Mandatarii naţiunei ca barbaţi maturi, ca patrioţi neclintiţi, de a cumpăni cu sînge rece grelele împrejurări şî a lua o hotărtre care să nu compromită presentul ci să asigure viitorul ţerei. Iaşi, 17» Septemvre ISIS. O ştire forte gravă au fost transmisă din «Calcuta. Generalul sir Neville Chamberlain, trimis de cătră guvernul englez dinIndii în misiune la emirul Cubuluiu, plecând în ziua de 9 (21) Sept. de la Pesavar spre a întră in Afganistan, la fruntarie au fost oprit de a trece de cătră un ofițer al emirului Sir-Aii. Misiunea engleză au fost chemată înapoi. Scopul misiunei era de a fi a fi cu Sir-Ali pentru stabilirea în Kabul a unei ambasade engleze permanente. Refuzul emirului de Kabul de a primi misiunea engleză este de o gravitate cu atîta mai mare cu cît de mai mult timp trimișii Rusiei se află la curtea afgană. „Times“ conchide din acest fapt că emirul este un instrument în mînile Rusiei, și că chestiunea Afganistanului va încetade a fi tractată din puntul de vedere al intereselor indiene. Ea va deveni de aici înainte una din problemele cele mai seriose ale politicei streine engleze. „Times“ consideră refuzul emirului de a primi misiunea engleză ca un afront din care pot resulta cele mai grave consecinţi. Chestiunea este cu atîta mai seriosă cu cît Englezii, în cazul unui resboiu cu Afganii, ar trebui să ocupe mai întîiu strîmtorile Khaiber. Se ştie că aceste strîmtori încrucişate, ei va căuta să profite de păsînt în mînile unor triburi forte resboinice, semi-selbatic, cari numai cu numele atîrnă de emirul de Cubul, cari nu voesc să ştie nimica de Englezi, nici de Afgani, şi cari de un timp imemorial percep o taxă de la toţi călătorii cari trec prin strîmtorile Khaiber. însuşi emirul, nominalul lor Suzeran, nu pote fără plată străbate prin ele. Khaiberienii, auzind despre călătoria ce voia să întreprindă prin ţara lor misiunea engleză, au şi trimis soli la Pesavar, unde se află generalul Neville Chamberlain, ca să-i declare că ei nu-i vor permite să trăcă fără învoirea lor şi cu condiţiunea numai ca el să nu fie excortat de trupe indiene, ci numai de dinşii. Este probabil că ofiţerul emirului Sir An, despre care telegrama din Calcuta zice că s’au opus la trecerea Englezilor, să nu fie în realitate decit un şef al acestor munteni independenţi. Este de altă parte, asemine probabil ca emirul să caute a profita de acesta împrejurare, a existenţei acestor triburi între statde sale şi posesiunile engleze, să le întărite în contra Englezilor, fără să fie in aparenţă direct respumjetor de resistenţa sau năvălirea lor. Dar ori din care parte ar veni proibiţiunea misiunei engleze de a înainta, fie din partea emirului Sir—Ali, fie din partea muntenilor Khaiberieni, în ori-ce caz acesta este o mare umilire adusă împăretesei Indiilor, o gravă jignire facă prestigiului dominiţiunei Britanice din Indii, atingeri pe cari cabinetul lordului Beaconsfield, cu totă inactivitatea magistrală a politicei anglo-indiene, nu le pote lasa neresbunate, nepedepsite. Autonărea ultragiată cît şi propria siguranţă impun deci Angliei un resboiu fie cu Khaiberienii, fie cu Afganii, sau chiar şi cu unii şi cu alţii. In faţa acestor complicaţiuni iminente şi neînlăturabile, pentru moment numai amînate din cauza apropierei timpului rău, complicaţiuni cu cari Anglia va avea chiar de la primavara viitoire, să se lupte la nordul Indiei, este mai mult decit evident că Rusia, aceasta rivală a dominaţii unei engleze din Azia, nu va sta cu braţele caziune atît de favorabilă, spre a-şi resbuna pentru insuccesul parţial ce-au suferit politica sa în Orient, şi a executa planul ce de atîta timp şi cu atîta statornicie urmăreşce contra Imperiului otoman. Slavizarea completă a peninsulei Balcanice și rumperea definitivă a echilibriului european, caii nu s’au putut realiza în campania din 1877, se vor îndeplini nesmintit într’o nouă campanie, f6rt° apropiată, dacă puterile occidentale vor continua de a sta izolate şi neîncredetdre unele cătră altele, cum stau astăzi, dacă Anglia mai cu samă va stărui să credâ în chimera vitalităţei imperiului otoman, şi de nu va voi să acorde sprijinul şi protecţiunea sa naţiunilor tinere şi vigurose, cum sînt Românii, Grecii, Albanezii, cari au dovedit că pot precumpăni întinderea raselor slave în peninsula Balcanică, şi la ocaziune opune chiar o puternică stavilă cotropirei moscovite. ŞTIINI DIN STRElNATALIE. Germania. — Atitudinea liberalilor naţionali, in comisiunea Parlamentului care examineză proiectul de lege contra socialiştilor, şi atitudenea comtelui Eulenburg, care represintă pe guvernul imperial in această comisiune, fac să se presupună că proiectul va fi adoptat de Reichstag, cu amendamentele primite de amîndoue părţile. Liberalii naţionali nu mai sînt in timpul cînd, prin manifestul lor, se pronunţau in principiu contra oricărei legi excepţionale, mai cu aceeaşi fermitate ca şi progresiştii. Acum in comisiune ei admit principiul legei excepţionale prezintate Reichstagului. D. Lasker au propus numai o reducţiune mai imblinzită, o determinare mai preciză şi mai puţin întinsă a delictelor prevăzute şi pedepsite prin proiectul de lege ; guvernul nu s’au opus la aceste amendamente, şi comisiunea le-au votat. Se crede deci că marea majoritate a liberalilor naţionali va primi legea aşa cum este ea amendată de d. Lasker, şi voturile sale unite cu acele ale ambelor partide conservatore, vor fi de ajuns spre a forma o majoritate. Un alt liberal naţional, profesorul de drept, d. Gneist, au emis ideea puţin liberală de a face din cancelarul imperiului singurul judecător in apel, sub pretext ca astfel să fie asigurată inrurirea Reichstagului asupra decisiunilor ce se vor pronunța. Nu se știa pănă acum că Reichstagul ar exercita atîta inrture asupra deriziunilor d-lui de Bismarck.