Steaua Roşie, decembrie 1953 (Anul 2, nr. 130-137)

1953-12-05 / nr. 130

4 Un nou nas către micşorarea încordării în relaţiile internaţionale Nota­­guvernului sovietic adresată la 26 Noembrie a. c. guvernelor Franţei, Angliei­­şi S.U.A. constitue un nou act clar, puternic şi convingător al ier­,­mei şi consecventei politici de pace a Unim­ii Sovietice. Nota sovietică des­tramă ţesătura de afirmaţii şi pseudo, argumentări calomnioase prin care puterile apusene încearcă de luni de­­die să acopere refuzul lor de a In­­t­rpe tratative în vedeta­,­ examinării măsurilor menite să duca la­ o reală şi i conică dest­ind­ere în relaţiile interna­ţionale, la înlăturarea primejdiei de război şi la consolidarea păcii. După cum se ştie, problema înfăp­tuirii destinderii în relaţiile interna­ţionale este astăzi problema cea mai importantă şi mai urgentă, proble­ma principală a zilelor noastre. Popoa­­rele urăsc războiul şi iubesc pacea. Necesitatea tratativelor în vederea destinderii relaţiilor internaţionale este sprijinită de sute de milioane de oa­meni. Exprimând uriaşa voinţă de pace a popoarelor, guvernul sovietic a fă­cut,­in împrejurările favorabile create de Încheierea armistiţiului în Coreea, o propunere al cărei caracter logic şi ■i căi ci justeţe nu poate fi negată . ..să se convoace o conferinţă .­ Miniş­trilor Afecerilor Externe şi la această conferinţă : 1. Să­ se examineze de către Miniş­trii Afacerilor Externe ai Franţei, An­gliei, Statelor Unite ale Americii, Re­publicii Populare Chineze, Uniunii So­vietice măsurile pentru micşorarea încordării în relaţiile internaţionale. 2. Să se examineze de către Miniş­trii Afacerilor Externe ai Franţei, An­gliei, Statelor Unite ale Americii şi Uniunii Sovietice problema germană, inclusiv toate propunerile făcute in cadrul pregătirii conferinţei“. Guvernul sovietic a repetat de trei ori această propunere în cursul ulti­melor luni : la 4 August, la 28 Sep­tembrie, la 8 Noembrie. La 1­8 Noem­brie a. c. Ministrul Afacerilor Ex­terne al Uniunii Sovietice, tovarăşul V. M Molotov, a subliniat inert odată, la o con­ferinţă de presă, dorinţa Uniunii Sovietice de a se întâlni cu celelalte mari puteri, in cadrul unei conferinţe care să servească cauzei slăbirii încordării în relaţiile interna­ţionale. Cu toate acestea cercurile ,,dirigui­toare din Apus au căutat să ascundă şi să denatureze conţinutul propuneri­lor sovietice. Propaganda oficială şi oficioasă din Apus a pretins că U. R. S. S refuză să negocieze, că U. R. S. S. „a trântit uşile, că în notele sovietice sunt formulate ,,condiţii inacceptabile", etc. La câ­teva zile după remiterea notei sovie­tice din 3 Noembrie, la Washington şi la Londra s'a luat hotărîrea, cu o re­peziciune care denotă că această ac­ţiune era de fapt pregătită dinainte, de a se convoca in Bermude o con­ferinţă separată a puterilor occiden­tale. Din cele mai autorizate cercuri oficiale din Apus nu s'a ascuns că »«•r-astă conferinţă, este menită să. du' " mainle şi să dezvolte aşa zisul ..război rece“, adică încordarea in re­laţiile internaţionale. Cercurile agre­sive din Apus au depus eforturi maxi­me in cursul ultimelor săptămâni pen­­tru a da impresia că punţile tratative­lor au fost­ rupte şi că ac­east­a s-a în­tâmplat din vina Uniunii Sovietice. Cercurile agresive americane şi-au închipuit că dacă vor acredita legenda că Uniunea Sovietică este cea care împiedică începerea şi desfăşurarea tratativelor internaţionale, ele îşi vor putea continua netulburate criminala lor operă de pregătire materială şi morală a războiului. In cursul ultime­lor luni aceste cercuri au continuat cursa înarmărilor şi goma după baze militare, propaganda calomnioasă şi aţâţătoare împotriva ţărilor iubitoa­re de pace şi înjghebarea de alianţe şi coaliţii agresive. In toată această perioadă, Washingtonul şi-a intensi­ficat presiunile asupra „ aliaţilor“ săi din Europa şi celelalte continente, pentru a obţine închegarea definitivă a unor coaliţii războinice şi agresive de tipul „armatei europene“, al „blocului Orientului Mijlociu“, etc. .Jocul puterilor apusene, „manevra Eden-Duk­es“, cum a numit-o deputa­tul laburist englez Richard Oossmen, era însă prea cusută cu aţă albă pentru , a avea şanse reale de succes. Din cercurile cele mai largi şi cele mai diferite din Apus, printre care şi cercuri burgheze influente, au înce­put să se audă numeroase glasuri de protest împotriva atitudinii nereale şi nerealiste a guvernelor apusene. Aneu­rin Bevau, membru ata­ream al par­tidului laburist englez, a criticat ast­fel cu asprime încercările presei en­gleze de a denatura conţinutul note­lor sovietice şi a spus : „Este abso­lut limpede că Uniunea Sovietică nu a trântit uşile şi că este gata să înceapă tratative“. Nota Sovietică din 26 Noembrie dă o lovitură puternică manevrelor de tă­răgănare a tratativelor şi atitudinii de obstrucţie a puterilor apusene. Nota subliniază încă odată că problema discutării măsurilor pentru micşorarea încordării internaţionale în ansamblu este o chestiune ce nu suferă amânare şi că ace­as­ta nu se poate face, mai ales în ce priveşte problemele situaţiei din Asia decât cu participarea repre­zentanţilor tuturor celor cinci mari puteri, inclusiv reprezentantul Repu­­blicii Populare Chineze. Refuzul cercu­rilor diriguitoare din S.U.A. de a co­labora cu marea putere asiatică. R.P. Chineză, în rezolvarea problemelor generale de care depinde înfăptuirea destinderii internaţionale în ansamblu şi reglementarea problemelor Asiei, în particular, nu are niciun temei. Puterile apusene au pretins că ati­tudinea negativă a Uniunii Sovietice faţă de crearea aşazisei „armate euro­pene“ ar fi tot una cu o cerere ca „Franţa, Marea Britanie şi Statele Unite să­ renunţe la planurile de asi­gurare a propriei lor securităţi“. Dar cum se poate susţine aşa ceva când nici nota din 3 Noembrie a guvernului sovietic şi nietena din notele sale pre­cedente nu a făcut vreo referire la ches­tiunea forţelor armate ale puterilor a­­pusene? Proectul „armatei europene“ este insă cu totul altceva. După cum se arata în nota sovietică, sub eticheta de „armată europeană“ se ascunde cons­tituirea unei grupări militare restrân­se de state europene care ar fi opusă Uniunii Sovietice, Poloniei, Cehoslo­vaciei şi altor state. Cui poate servi crearea unei asemenea grupări? In niciun caz interselor păcii şi securi­­tăţii Europei, mai ales că în centrul proectatei grupări „europene“ urmea­ză să stea o armată agresivă şi revan­şardă reînviată în Germania occiden­tală şi pusă sub comanda foştilor ei comandanţi hitlerişti. „Crearea „ar­matei europene“, care descătuşează forţele militarismului german, cele mai primejdioase pentru cauza păcii în Europa —i se spune în nota sovie­tica — conţine în sine ameninţarea unui nou război mondial, lucru de ca­re nu pot să nu ţină seama popoarele iubitoare de pace din întreaga lume“. Acest punct de vedere nu este nu­mai al Uniunii Sovietice. Evenimente­le dovedesc că el este ferm susţinut într-adevăr de toate popoarele iubi­toare de pace şi, în primul rând, de popoarele care au cunoscut ororile ju­­gului militariştilor germani. Poporul nostru denunţă deasemeni cu vigoare marea primejdie legată de reînvierea militarismului german în­­ Germania occidentală. In ţările Europei apusene rezistenţa împotriva proectului ameri­can al „armatei europene“ este dease­meni viguroasă şi crescândă. Acest lucru reiese pe deplin atât din dezba­terile de politică externă care s-au desfăşurat zilele trecute în parlamen­tul francez şi în cursul cărora a fost respinsă o ordine de zi favorabilă ra­tificării tratatelor militariste cu privi­re la constituirea „armatei europene“, cât şi din puternicele şi largile mani­festaţii de protest popular care au loc în Franţa şi alte ţări vest-europene, împotriva refacerii Wehrmachtului hi­­tlerist. In interesul păcii şi securităţii Eu­ropei şi a lumii, rezolvarea problemei germane trebue căutată în direcţia in­dicată de propunerile Uniunii Sovieti­ce. în nota sovietică din 26 Noembrie, se arată că securitatea Europei trebue să se bazeze nu pr­opunerea tarilor Europei occidentale ţărilor Europei răsăritene, ci pe conjugarea eforturilor tuturor ţărilor europene. Nota sovieti­că declară că problema germană, care are cea mai mare însemnătate pentru întărirea securităţii în Europa, trebue să fie rezolvată pe calea refacerii u­­nităţii şi independenţei Germaniei. Guvernul sovietic constată în nota sa că în schimbul de note efectuat pâ­nă acum nu s-a putut ajunge la stabi­lirea unor puncte de vedere comune în legătură cu scopurile şi cuprinderea tratativelor între marile puteri. Toc­mai de aceea este necesară in prezent convocarea unei conferinţe a miniştri­lor de externe ai Franţei, Angliei, S.U.A. şi U.R.S.S. care ar putea avea loc la Berlin şi care să examineze a­­ceastă problemă. Guvernul sovietic va participa la această conferinţa, luând act de declaraţia cuprinsă în notele similare din 16 Noembrie ale puterilor apusene, potrivit căreia aceste puteri nu vor lega participarea la conferinţa de vreo condiţie cu caracter prelimi­nar. Guvernul sovietic declara totoda­tă că la această conferinţa va pune chestiunea convocării, într-un viitor a­­propiat, a unei conferinţe a miniştri­lor de externe ai Franţei, Angliei, S.U.A., U.R.S.S. şi R. P., Chineze, in scopul micşorării încordării în relaţii­le internaţionale. Poporul român saluta din toată ini­ma nota sovietică ca pe o nouă şi pu­ternică manifestare a politicii de pa­ce a Uniunii Sovietice, ca pe un nou şi serios pas înainte pe calea înfăp­tuirii destinderii, în relaţiile interna­ţionale şi a consolidării păcii. Poporul nostru sprijină pe deplin şi cu toată vigoarea nobila politică de pace şi colaborare internaţională a Uniunii Sovietice, care exprimă pe de­plin voinţa şi năzuinţele , cele mai scumpe ale popoarelor. STEA­M ROSIE Presa străină despre conferinţa separată din Bermude LONDRA­­Agerpres In­tr-un articol consacrat conferinţei celor trei puteri occidentale din insu­lele Bermude, comentatorul diplomatic al ziarului „Scotsman“ scrie: ,În pre­zent este clar că întâlnirea participan­ţilor la conferinţa din Bermude va fi infunecata de apropierea crizei in re­laţiile anglo-americane“ Comentatorul atrage atenţia asupra declaraţiei făcute la Londra de amira­lul american Radford cu privire la faptul că Anglia cheltueşte pentru în­­t­reţinerea unei divizii în Europa 25.000.000 lire sterline, iar Statele U­nite — 80.000.000 lire sterline. Prin urmare, Anglia trebue să ţină mai multe trupe în Europa, iar Statele U­­nite mai puţine. Ziarul subliniază: ,Se presupune că Statele Unite vor­­fi gata să suporte aceste cheltuieli, aceasta reprezintă o propunere serioa­să pentru Regatul Unit, ale cărei for­ţe sunt supraîncordate atunci când este vorba de rezerve umane. Anglia ar dori foarte mult să scape de anu­mite obligaţii de peste mări şi să-şi concentreze atenţia asupra producţiei industriale şi a comerţului pentru a face din nem viabilă zona lirei sterii­­ne­­Corespondentul scrie în continuare: „Unul din elementele propunerii por­nite de l­a Washington este că Regatul Unit ar putea scoate cu uşurinţă cas­tanele din foc pentru S.U.A. în schim­bul unei recompense care va îngreuna şi mai mult eforturile Angliei în nă­zuinţa ei de a obţine independenţa e­­conomică“. In articol sunt subliniate divergen­ţele dintre Anglia şi S.U.A în politi­ca lor în Egipt şi Iran şi în problema coreeană. BUENOS AIRES (Agerpres) - TASS Ziarul argentinian „Propositos“ scrie că actuala conferinţă din insu­lele Bermude „nu are nimic comun cu ideea păcii“. Toţi îşi dau seama că o asemenea conferinţă unilaterală fără participarea unor state ca Uniunea Sovietică şi Republica Populară Chi­neză, care nu pot fi lăsate de o parte când este vorba de probleme de ordin internaţional, nu numai că nu slujeşte ţelurilor păcii, dar, dimpotrivă, pune într-un şi mai mare pericol cauza pă­cii. O asemenea conferinţă nu poate decât să mărească încordarea inter­naţională“. Presiunea exercitată de S.U.A. asupra Franţei, arată în conti­nuare ziarul, este o dovadă că unul din ţelurile americanilor la conferin­ţa din Bermude „constă în a sili Fran­ţa să ratifice tratatele de la Bonn şi Paris“. 5 Decembrie­­ 53. Nota guvernului sovietic adresată guvernului Pakistanului MOSCOVA. (Agerpres­. — TASS transmite : La 30 Noembrie a. c., A. G. Steţen­­ov, ambasadorul U.R.S.S. în Pakistan, a vizitat pe Dr. A. Rahim, ministru ad­­înterim al afacerilor externe al Pakis­tanului, şi i-a înmânat următoarea notă: „In ultimul timp, in presa din dife­rite ţări, printre care şi în presa ame­ricană, au apărut ştiri despre tratati­vele dintre guvernul Pakistanului şi guvernul Statelor Unite ale Americii cu privire la încheierea unui acord care prevede crearea pe teritoriul pa­kistanez a unor baze militare aeriene americane. In legătură cu aceasta, trebue menţionate şi declaraţiile unor oameni de stat din S.U.A. referitoare la problema tratativelor susamintite dintre guvernul Pakistanului şi gu­vernul S.U.A., declaraţii în care nu se contestă că asemenea tratative au loc. Înafarat de acestea, în presă au mai apărut știri despre tratativele care au loc intre guvernul Pakistanului si guvernul S.U.A. în problema ade­rării Pakistanului la planurile creării unui bloc militar agresiv in Orientul Mijlociu. Guvernul sovietic consideră nece­sar să atragă atenţia guvernului Pa­kistanului asupra faptului că Uniune Sovietică nu poate privi cu indiferen­ţă ştirile despre tratativele susamin­tite, întrucât încheierea unui acord cu privire la crearea pe teritoriil­ Pakistanului, adică într-o regiune situată în apropiere de frontierele U.R.S.S. a unor baze militare aeriene americane ca şi aderarea Pakistanului la planurile de creare a blocului men­ţionat în Orientul Mijlociu, au legă­tură directă cu securitatea Uniunii Sovietice. Guvernul sovietic ar dori să pri­mească din partea guvernului Pakis­tanului explicaţii privitoare la cele expuse sus“. Alegeri americane in ţările capitaliste Nu de mult s-au desfăşurat în SUA alegerile pentru diferite organe admi­nistrative, printre care şi pen­tru locul de primar al New-York-ulu­i. Şi de această dată, ca şi la alegeri­le anterioare din Noembrie 1952, a ieşit la iveală putreziciunea şi falsita­tea sistemului electoral în „democra­ţia burgheză“ şi în mod special a ce­lei din Statele Unite ale Americii. Este îndeobşte cunoscut că lupta electorală s-a dat între cele două partide — par­tidul „democrat“ şi partidul „republi­can“ — ambele aparţinând marilor monopoluri. Forţele progresiste au fost puse în imposibilitatea practică de a lua parte la campania electorală. Tradiţionala mascaradă electorala din S.U.A. a făcut posibil să se dea din­­ nou în vileag acuzaţiile reciproce de excrocherie şi corupţie, îndreptate spre diferiţi candidaţi. In condiţiile acestor scandaluri electorale nu este de mirare ca la aceste alegeri au participat cu 1.100.000 mai puţin­ alegători decât în 1952. Nu este de mirare de altfel nici faptul că partidul republican, aflat în prezent la putere, se bucură zi ce trece de o popularitate tot mai scăzu­tă. Astfel, republicanii au pierdut nu­mai în statul New-York, 6 municipali­tăţi printre care oraşul Buffalo, unde postul de primar a fost deţinut 8 ani dea rândul de un republican. Rezultat asemănător celui de mai sus a fost în­registrat şi în alegerile pentru postul de guvernator al statului New­ Jersey, post deţinut timp de 10 ani de un re­publican. Aceste aspecte dovedesc­­că preşe­dintele Eisenhower se vede pus în si­tuaţia de a fî boicotat tot mai mult, datorită faptului că nu şi-a îndeplinit promisiunile făcute cu ocazia alegerii lui, nu a făcut nimic pentru scăderea impozitelor, pentru îmbunătăţirea si­tuaţiei muncitorilor şi fermierilor. La 10 Noembrie au avut loc alege­rile din Filipine pentru desemnarea u­nui nou preşedinte al republicii şi a unei părţi din membrii Camerei şi Senatului, tot după reţetă americană. Opinia publică mondială cunoaşte rostul alegerilor de tip american orga­nizate după plăcut şi la comanda im­perialiştilor, care intenţionează, ca prin oamenii selecţionaţi de ei, să-şi asigure vremelnic, poziţiile de asupri­re a masselor şi de pretendenţi, la do­minaţia lumii, poziţii care se clatină din ce în ce mai tare şi intenţionează ca, prin concursul degeneraţilor coco­ţaţi în posturile de comandă, prin po­litica de forţă a acestora, să ducă lup­ta împotriva masselor muncitoare ca­re se ridică tot mai hotărîte, pentru eliberarea lor naţională,pentru apăra­rea libertăţilor cetăţeneşti, împotriva politicii de mizerie şi şomaj, pentru apărarea păcii. Împotriva voinţei ma­sselor exploatate şi pe spinarea aces­tora, imperialiştii vor să construias­că noi baze militare şi şosete strate­gice in vederea pregătirii unui al treilea război mondial împotriva Uniunii Sovietice şi a ţărilor din la­gărul păcii, democraţiei şi socialismu­lui. In ţările capitaliste drepturile e­­lectorale sunt încălcate în mod groso­lan.Sunt nenumărate cazurile când ma­­ssele indignate până la refuz, protes­tează energic împotriva acelora care le încalcă dreptul electoral. Un exem­plu tipic în această privinţă, s-a petre­cut recent în Japonia. Studenţii din peste 30 universităţi, au organizat un meeting de protest împotriva hotărîrii ministrului de interne, conform căreia studenţii pot să-şi exercite dreptul de vot numai în oraşul lor natal. Agenţia „France Presse“ relatea­za că, „în cursul serii şi nopţii de 11 No­­embrie,­ prefectura Kyoto au avut tei­­ciocniri sângeroase între poliţie şi stu­denţii care protestau pentru apărarea drepturilor lor. Peste 20 de manifes­tanţi au fost răniţi. Sute de student, au atacat apoi sediul poliţiei. Poliţia a intervenit făcând uz de grenare cu gaze lacrimogene“. Noul guvern al Finlandei alcătuia, chipurile, fără reprezentanţi ai parti­­delor politice, fiind un guvern de „tehnicieni“, de fapt este format in cea mai mare parte din reprezentanţi ai partidelor de extrema dreaptă — partidul de coaliţie şi .,partidul popu­lar finlandez“.­­ Opinia publică de­mocrată din Finlanda este neliniştita de componenţa acestui guvern. Ziarul „Tokansan Sanamat“ „consideră ca formarea unui a­stfel de guvern însem­nează atragerea Finlandei în vârtejul planurilor militare occidentale. Zia­rul arata ca sarcina noului guvern es­te printre altele de a pregăti măsuri împotriva muncitorilor, ţăranilor şi intelectualităţii muncitoare“. In ciuda tuturor măsurilor antimuncitoreşti, luate de guvernele din ţările capitalis­te împotriva clasei muncitoare şi a par­tidelor comuniste şi muncitoreşti, in­fluenţa mişcării muncitoreşti creşte vertiginos, massete largi sprijină cu căldură şi încredere politica partide­­ progresiste. Astfel, în alegeri­­­le municipale parţiale care au avut loc în localitatea Cocky à la Tour, (departamentul Pas-de-Calais-Fran­­ţa) a fost ales candidaţu­l comunist Fernand Payet, care a întrunit peste 60% din voturi,­in consiliul munici­pal al comunei Couse et Saint Frons (departamentul Dordogne) a fost dea­semeni ales candidatul comunist, care a întrunit majoritatea absolută a vo­turilor. In Italia succesele repurtate de parti­dele comunist şi socialist în alegerile municipale care au avut loc la 15 Noembrie în numeroase comune din ţară, lista comună a comuniştilor, so­cialiştilor şi a altor grupări de stânga din Civila Castellana (provincia Vi­terbo) a întrunit 3.972 de voturi, cu 255 de voturi mai mult în comparaţie cu alegerile din 7 iunie; lista demo­crat creştinilor a pierdut 308 voturi. Forţele democratice au întrunit 63% din voturi. In oraşul Ancona, can­didatul partidului comunist a întrunit în alegerile pentru un loc de consilier provincial 5.796 de voturi (61%), în timp ce candidatul democrat-creştin nu a obţinut decât 2 164 voturi. Faţă de intenţiile aventuriere urmă­rite de cercurile imperialiste în ţările aparţinătoare lor din punct de vedere politic şi economic, protestele masse­lor largi se ţin lanţ- Este greu de as­cuns opiniei publice din aceste ţări adevărul despre Uniunea Sovietică. classele largi văd în politica Uniunii Sovietice năzuinţa lor spre o viaţă mai bună, ele luptă alături de toate po­poarele pentru destinderea încordării in relaţiile internaţionale, pentru pace şi prietenie între popoarele lumii. TOCACIU GHEORGHE Tiparul: ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA, TG -MUREŞ. Redacţia #1 administraţia: Tg.-Mureş, Piaţa Stalin Nr. 18, Telefon Redacţia: 488. 699. Administraţia: QSB. Tipografia: 643 Taxa poştală plătită In numerar cont. aprobării Otr Gen. PTT nr. 179,860

Next