Steaua Roşie, decembrie 1956 (Anul 5, nr. 447-457)

1956-12-01 / nr. 447

4 MOSCOVA (Agerpres).­­ TASS transmite mesajul adresat la 27 no­iembrie 1956 de J. Nehru, primul mi­nistru al Indiei, lui N. A. Bulganin, preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S.: Stimate domnule preşedinte ! Vă mulţumesc pentru mesajul dv. personal pe care l-am primit acum cîteva zile de la ambasadorul dv. Sunt intru totul de acord cu dv. că trebuie depuse toate eforturile pentru realiza­rea unui acord care să preîntîmpine un război şi să asigure pacea în lu­mea Întreagă. Suntem­ bucuroşi că aţi abordat din nou problema dificilă a dezarmării şi simţim că acest lucru merită să fie studiat cu atenţie. Studiem aceste propuneri cu privire la dezarmare cu minuţiozitate şi aten­ţia pe care o merită. Problema dezarmării priveşte mai ales marile puteri care dispun de mari forţe armate şi armamente de toate tipurile şi numai ele pot întreprinde acţiuni eficace. In ceea ce ne priveşte vom fi bucuroşi să ajutăm pe orice cale care ne este posibilă. Actuala în­cordare internaţională face să fie mai important ca oricînd ca în viitorul a­­propiat între aceste puteri să înceapă discuţii în scopul realizării unui a­­cord cu privire la dezarmare. Dacă ceilalţi participanţi vor dori ca India să ia parte la aceste discuţii vom par­ticipa bucuros la el. Cu sinceră stimă, Jawaharlal Nehru. Mesajul de răspuns al premierului Nehru adresat lui N. A. Bulganin Egi­fu' consideră că guvernul englez poartă vina pentru agresiunea premeditată anglo-franco­israeliană Declaraţia guvernului egiptean CAIRO (Agerpres). — La Cairo a fost data publicităţii o declaraţie a guvernului egiptean, în care se ara­ta că în ciuda rezoluţiilor ONU, şi a faptului că întreaga lume înfierea­ză agresiunea anglo-franco-israelia­­nă agresorii săvârşesc acţiuni, care încalcă cele mai elementare principii ale umanităţii, chiar după aplicarea ordinului cu privire la încetarea fo­cului. Trupele anglo-franceze continuă să reprime in mod brutal populaţia ci­vila din Port Said Ele ucid fără mi­lă chiar şi copii mici După ce p­opu­­laţia din Port Said a dat să se în­ţeleagă că nu va colabora cu trupele invadatoare, acestea au înconjurat cu sîrmă ghimpată cîteva cartiere ale oraşului şi la 22 noiembrie au tras în locuitori ucigînd doi copii mici. Despre acest lucru a amintit repre­zentantul militar englez, precum şi ziarul „Daily Express“ în numărul său din 23 noiembrie. La 19 noiembrie, helicoptere engle­ze au săvîrşit un raid asupra unei mici insule situate la 5 mile vest de Port Said şi au debarcat trupe care au atacat populaţia civilă lipsita de apărare de pe insulă. Această politică de teroare a fost dusă şi faţă de populaţia civilă din Gaza, Deir-El-Balah, Han-Junis, Ra­fah şi El-Aris, atît înainte ci­ şi du­pă ordinul de încetare a focului. Is­­raelienii au asasinat populaţia civilă din Gaza. Han Junis şi Rafah In afară de aceasta ei au arestat un ma­re număr de locuitori. Guvernul egiptean consideră că pentru toate aceste atrocităţi este răs­punzător exclusiv guvernul englez, deoarece dacă Anglia nu ar fi exer­­citat presiunea asupra Israelului şi nu ar fi încurajat Franţa, această a­­gresiune şi acest război nu ar fi avut loc niciodată. Franţa a participat de asemeni la agresiunea Israelului, fur­­nizând acestuia armament greu şi a­­vioane, după ce au fost pregătite pla­nurile agresiunii lor comune, planuri care in ultimă instanţă au fost aduse la îndeplinire, cind Franţa şi-a trimis avioanele de bombardament pentru a ataca Egiptul. Dclaraţia aminteşte că pînă la 31 octombrie, adică in decurs de două zile după agresiunea Israelului împo­triva Egiptului, acesta nu a obţinut nici cel mai mic succes în luptele îm­potriva trupelor Egiptene. Atitudinea trădătoare a Angliei faţă de Egipt a dat după aceea posibilitatea Israelului să ocupe Gaza, Han-Junis, Deir-El­­Balah, Rafah şi El-Aris. La 31 octombrie ora 18:30 Ministe­rul Apărării al Angliei a anunţat că împotriva poziţiilor egiptene au înce­put operaţiunile militare sub comanda generalului Keightly. Intre timp avioa­nele de bombardament engleze au e­­xecutat repetate atacuri împotriva ora­­elor Cairo, Alexandria, Port-Said şi Gmailia. Aceasta a fost o lovitură ‘ ridatoare împotriva a­riergărzii arma­­t­a’ egiptene, ai căror soldaţi luptau împotriva trupelor israeliene care a­­tacau de-a lungul frontierei răsăritene şi în­­■egiunea Gaza. Trebuiau imediat modificate planu­rile de luptă egiptene pentru a face faţă atacului combinat anglo-franco­­israelian. S-a hotărît să nu se admită situaţia ca Egiptul să fie nevoit să lupte pe mai multe fronturi. S-a ho­­tărît retragerea tuturor forţelor noas­tre armate din peninsula Sinai şi de pe frontiera răsăriteană spre zona ca­nalului şi delta Nilului. Acest plan de retragere a fost înfăptuit în noap­tea de 31 octombrie şi 1 noiembrie. •Declaraţia arată ca şi în această pe­rioadă, deşi israelienii au aruncat în luptă toate forţele lor atacatoare, ele nu au reuşit să cucerească nici una din poziţiile egiptene Numai în urma presiunii exercitate de aviaţia anglo-franceză, trupele e­­giptene s-au retras de pe poziţiile lor de la frontiera răsăriteană. Dacă nu ar fi fost intervenţia tră­dătoare a Angliei, Israelul nu ar fi cucerit nici unul din aceste oraşe (A­­bu-Agheil, El-Aris, Gaza) şi nu ar fi atins nici unul din obiectivele propuse. Guvernul egiptean cere ca Organi­zaţia Naţiunilor Unite să ancheteze acţiunile barbare ale forţelor agresive ale Israelului, Angliei şi Franţei, îm­potriva populaţiei din Gaza, Deir-El­­Balah, Han-Junis, Rafah, El-Aris, Port Said şi cere aplicarea hotărîrilor O.N.U. cu privire la încetarea agre­siunii Israelului împotriva arabilor pa­lestinieni din regiunea Gaza. Guvernul egiptean atrage atenţia întregii lumi asupra faptului că între Anglia şi Egipt a existat un tratat de prietenie, la fel cum au existat tratate de alianţă ître Anglia şi alte ţări arabe. Cu toate acestea Anglia a violat toate aceste tratate şi convenţii, a ajutat Israelul să aducă la înde­plinire planurile sale de răzbunare împotriva arabilor din regiunea Ga­za. In afară de aceasta trupele engleze au atacat Egiptul pentru a ocupa te­ritoriul său, chiar în momentul cînd între Egipt şi Anglia aveau loc tra­tative cu privire la reglementarea paşnică a problemei Suezului. Prin urmare Egiptul consideră că guvernul englez poartă vina pentru această agresiune premeditată împo­triva Egiptului, pentru acţiunile in­tenţionate, premeditate, care au ur­mărit să facă imposibilă realizarea reglementării paşnice a conflictului în legătură cu Canalul de Suez. Deşi o parte din teritoriul Egiptu­lui a fost ocupat de trupele israeliene, engleze şi franceze, Egiptul a accep­tat totuşi rezoluţia cu privire la înce­tarea focului cu condiţia ca rezoluţia să ceară retragerea imediată a trupe­lor agresoare ceea ce agresorii au tărăgănat tot timpul. Când guvernul egiptean a acceptat rezoluţia de în­cetare a focului el s-a călăuzit de de­votamentul său faţă de cauza păcii şi de dorinţa sinceră de a salva lumea de grozăviile şi distrugerile unui răz­boi mondial. Egiptul nu consideră în­să că pacea în lumea întreagă tre­buie să fie instaurată cu preţul su­veranităţii sale. El nu doreşte să dea posibilitate agresorilor să se răzbune pe poporul său sau pe arabii din Pa­lestina. REZULTATUL TRAGERII LA LOTO CENTRAL La tragerea „LOTO-CENTRAL" din seara zilei de 30 noiembrie 1956 au 25, A0‘ ^ 42, 801 58’ 8’ 74, 87 fost extrase din urnă următoarele Fondul general de premii pe țară nouă numere: este de 1.989.342 Iei. STEAUA ROSIE Lucrările Adunării Generale ONU Şedinţa din dimineaţa zilei de 29 noiembrie NEW YORK 30 (Agerpres). După cum s-a mai anunţat, în şe­dinţa din dimineaţa zilei de 29 noiem­brie a Adunării Generale a O.N.U., la discuţiile generale primul a luat cuvîntul reprezentantul Etiopiei, De­­ress. El a subliniat seriozitatea pro­blemelor care se află în faţa acestei sesiuni a Adunării Generale şi a salu­tat primirea în Organizaţia Naţiunilor Unite a ţărilor Africii — Sudan, Maroc şi Tunisia. O.N.U., a spus Deress, tre­buie să capete un caracter cit mai uni­versal. Reprezentantul Etiopiei a înfierat a­­gresiunea Angliei şi Franţei împotriva Egiptului. Egiptul, a spus el, a avut dreptul evident de a naţionaliza Cana­lul de Suez deoarece este vorba despre o parte integrantă a teritoriului său. In afară de aceasta Egiptul a respec­tat totdeauna interesele internaţionale şi a dovedit că poate asigura liberta­tea navigaţiei pe canal. Noi, a spus Deress, ca şi ceilalţi membri­ ai O.N.U., am cerut retra­gerea neîntîrziată a trupelor angio­­franco-israeliene din Egipt. Şi noi aş­teptăm ca intervenţioniştii să se su­pună voinţei Adunării Generale — să înceteze agresiunea şi să-şi retragă neintîrziat forţele armate de pe terito­riul Egiptului. In încheiere reprezentantul Etiopiei a cerut O.N.U. să acorde o mare a­­tenţie problemelor ajutorării ţărilor slab dezvoltate. Şeful delegaţiei Pakistanului, Malik Firozhan Nun, s-a pronunţat pentru lărgirea reprezentării statelor Asiei şi Africii în Consiliul de Securitate. Nun a justificat participarea Pakis­tanului la diferitele acorduri, blocuri şi pacturi militare. Recunoscind drep­turile legitime şi suverane ale Egip­tului, a spus Nun, Pakistanul ,­regre­tă recentele evenimente din Orientul apropiat şi condamnă agresiunea“ îm­potriva Egiptului. Retragerea trupe­lor străine din Egipt, după cum o cere rezoluţia Adunării Generale, tre­buie să fie înfăptuită fără întîrziere. Delegatul Pakistanului şi-a expri­mat „profunda îngrijorare cu privire la evenimentele tragice din Algeria „şi a spus că O.N.U. trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura poporului algerian libertatea Şeful delegaţiei Albaniei, Shiqila, care a urmat la cuvint, a subliniat că ţara sa, în care se desfăşoară cons­trucţia paşnică, este în primul rînd interesată într-o pace trainică şi în bune relaţii cu vecinii ei. Shtqila a condamnat agresiunea Angliei, Franţei şi Israelului împotriva Egiptului şi a arătat că guvernul Albaniei sprijină cauza dreaptă a Egiptului care-şi a­­pără suveranitatea şi independenţa împotriva atacului agresorilor. Referindu-se la încercările cîtorva delegaţi de a face o paralelă între e­­venimentele din Ungaria şi din Egipt, Shtgila a subliniat că aceste eveni­mente constituie o parte a complotului puterilor coloniale împotriva libertă­ţii independenţei popoarelor, încerca­rea de a săvirşi un putch contrare­voluţionar în Ungaria, a spus el, a fost folosită pentru a camufla agre­siunea anglo-franceză împotriva E­­giptului. Shtyila a subliniat absurditatea po­liticii neadmiterii în O.N.U. a repre­zentantului R. P. Chineze. Această politică, a spus el, discreditează O.N.U. şi îi răpeşte eficacitatea. Nici o problemă internaţională serioasă nu poate fi rezolvată fără participarea acestei mari puteri. Subliniind că problema dezarmării rămîne cea, mai importantă în lucrări­le O.N.U., Shtyila a cerut adunării să studieze în modul cel mai serios noi­le propuneri sovietice cu privire la a­­ceastă problemă. La sfîrşitul şedinţei au luat cuvîntul reprezentanţii Birmanîeî­ şi BolivTeî. „Cum urma să fie asasinat preşedintele Dobi“ — corespondentă publicată de ziarul ,,Neues Deutschland" — BERLIN. (Agerpres). — Intr-un articol intitulat „Cum ur­ma să fie asasinat preşedintele Dobi" corespondenţii speciali la Budapesta al ziarului „Neues Deutsc­hland“ citează fapte care arată cum a fost pregătită lovitura contrare­voluţionară din Ungaria. Din relatăriile martorilor oculari nepublicate pînă în prezent, se spu­ne în articol, reiese că armata so­vietică a împiedicat de fapt în ul­timul moment crearea în Ungaria a unei dictaturi fasciste. Contrare­voluţionarii au pregătit metodic în­lăturarea primului ministru de atunci, Imre Nagy, pentru a pune în fruntea guvernului pe cardinalul Mindszenty. Faptul că Imre Nagy a dus faţă de aceste elemente fas­ciste o politică de concesii, că el nu a atra­s atenţia poporului asupra primejdiei ameninţătoare a fascismu­lui, agravase în mod deosebit situa­ţia In articol sunt citate relatările unui martor ocular care a fost tot timpul în clădirea parlamentului. Acolo a domnit in acele zile o at­mosferă de isterie Horthyşti­ au în­ceput să ocupe tot mai mult o si­tuaţie dominantă în guvern, iar foş­tii fascişti ocupau posturi de con­ducere. In acelaşi timp la Buda­pesta au început să apară, ca ciu­percile, noi partide ai căror condu­cători au venit la Budapesta , în automobile americane moderne. Au apărut zeci de noi ziare cotidiene care desfăşurau o înverşunată pro­pagandă în scopul de a agita ura împotr­va Uniunii Sovietice şi a statelor de democraţie populară. Reprezentanţii guvernelor şi par­lamentelor ţărilor occidentale, se arată în articol, în tratativele cu conducătorii noilor partide au exa­minat problema restaurării capita­lismului în Ungaria. Cardinalul Mindszenty a promis să înapoieze întreprinderile capitaliştilor. Imre Nagy a început probabil să înţe­leagă că in curind va trebui să cedeze locul cardinalului Mindszenty şi la 2 noiembrie a. c. a cerut azil la ambasada iugoslavă. Referindu-se la evenimu­entele ul­terioare autorii articolului scriu: Sándor Rónay, preşedintele Adună­rii de Stat a Ungariei, care este în prezent ministru în guvernul Kádár, a primit la 26 noiembrie pe cores­pondenţii ziarului „Neues Deutsch­land“ şi într-o convorbire îndelungată le-a vorbit despre ultimele ceasuri ale guvernului Nagy. împreună cu Ist­ván Dobi, fără de partid, președin­tele Prezidiului Republicii Populare Ungare Sándor Rónay a rămas pî­nă în ultimul moment în clădirea parlamentului. La 4 noiembrie în camerile unde se aflau au apărut trei oameni înarmaţi în uniforma de ofiţeri ai armatei h­orthyste şi le-au ordonat să-i urmeze. István Dobi şi Sándor Rónay au fost duşi în primul etaj al clădirii parlamen­tului, unde se aflau mulţi comu­nişti. Unul dintre ofiţeri a comuni­cat persoanelor adunate aici că toţi vor fi duşi în subsolul clădirii par­lamentului. Noi, a spus Sándor Ró­nay, ştiam ce urma să însemne aceasta. In momentul în care toţi urmau să fie duşi în acest subsol în oraş a început o canonadă pu­ternică, iar peste cîteva secunde în clădire a pătruns un ofiţer care a strigat, că au sosit ruşii. După aceasta ofiţerii horthyşti au fugit în panică, iar peste o jumătate de oră in faţa clădirii parlamentului a apărut primul tanc sovietic. In acest timp Imre Nagy părăsi­se clădirea parlamentului şi se afla la ambasada iugoslavă. Cardinalul Mindszenty, pentru care calea către putere urma să fie curăţată prin împuşcarea conducătorilor Re­publicii Populare Ungare, insludiv a preşedintelui István Dobi, a fost nevoit să părăsească clădirea parla­mentului pe o uşă lăturalnică şi să ceară azil la ambasada americană. Din aceşti factori, subliniază autorii articolului, reiese limpede că trupele sovietice au împiedicat în Ungaria ceea ce s-a întîmplat în Germania la 30 ianuarie 1933. Poporul ungar nu ar fi putut să împiedice singur­­aca­pararea puterii de către fascişti, de­oarece Imre Nagy nu a atras atenţia asupra marii primejdii, deoarece for­ţele poporului au fost scindate şi o ma­re parte a poporului nu a cunoscut totul despre ororile terorii albe. Un mare merit al armatei sovietice, se subliniază în încheiere în articol, este faptul că a smuls armele din m­îinile fasciştilor și a asigurat po­porului ungar calea spre libertate. 1 decembrie 1958 Şedinţa festivă de la Tirana cu prilejul celei de a 12-a aniversări a eliberării Albaniei TIRANA (Agerpres). N­ATA a­­nunţă : La 28 noiembrie cu prilejul celei de a 12-a aniversări a eliberării Albaniei de sub jugul cotropitorilor fascişti, la Tirana a avut loc o şedinţă festivă convocată de Comitetul Central al Partidului Muncii din Albania, Consi­­liului de Miniştri şi Consiliului Gene­ral al Frontului Democraţia Asistenţa a salutat călduros apari­ţia in prezidiu a lui Enver Hodja, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Muncii din Albania, Mehmet Snehu, preşedintele Consiliu­lui de Miniştri. Haxhi Lleshi, preşe­dintele Prezidiului Adunării Popu­lare, pe membrii Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncii din Albania. Bekia Baluku, prim vicepreşedinte al Consiliului de M­iniştri, membru al Biroului Politic al Comitetului Cen­tral al Partidului Muncii din Albania, a prezentat raportul. El a relevat suc­cesele obţinute de poporul albanez în cei 12 ani de viaţă liberă. Raportorul a subliniat că aceştia au fost ani de luptă intensă pentru propăşirea ţării, pentru lichidarea rămînerii în urmă, pentru apărarea patriei de atentatele duşmanilor externi şi interni. In anii orinduirii democrat-populare, a declarat Bekia Baluku, partidul şi guvernul au promovat faţă de alte state o politică paşnică consecventă. Datorită acestei politici poziţiile in­ternaţionale ale ţării noastre s-au con­solidat considerabil. Albania face par­te din puternicul lagăr al socialismu­lui in frunte cu Uniunea Sovietică. Poporul nostru consideră prietenia cu Uniunea Sovietică drept cea mai ma­re realizare a sa obţinută sub condu­cerea Partidului Muncii. Tocmai a­­ceastă prietenie i-a dat şi continuă să-i dea forţe inepuizabile, îi întăreşte credinţa în victoria finală a socialis­mului. Referindu-se la agresiunea anglo­­frainco-israeliană împotriva Egiptului raportorul a subliniat că întreaga o­­pinie publică mondială este indignată de aceste acţiuni perfide ale cotropi­torilor. Evenimentele din Ungaria, a spus Bekia Baluku, sunt o verigă din labl­oul general al planurilor agresive ale cercurilor imperialiste. Oamenii mun­cii din Ungaria au zdrobit cu ajutorul armatei sovietice contrarevoluţia şi au salvat orinduirea democrat-popu­­lară datorită cărui fapt Ungaria a rămas în lagărul socialist. h1 In încheiere, Bekia Baluku, a ros­­­­tit cuvinte de salut în cinstea eroicu­lui popor albanez, în cinstea Partidu­lui Muncii din Albania, în cinstea Uniunii Sovietice și a întregului lagăr al socialismului". O perioadă nouă în politica de eliberare a Iordaniei—comentariile presei siriene DAMASC (Agerpres). Presa siriană salută hotărîrea gu­vernului Iordaniei de a denunţa Tra­tatul anglo-iordanian în virtutea căru­ia Anglia staţiona trupe la bazele militare din Iordania. De asemenea se ştie că guvernul Iordaniei a re­nunţat la subsidiile pe care le primea din partea Angliei. Ziarul „Al Rad“ scrie că este spre cinstea tuturor ara­bilor faptul că au dat posibilitate gu­vernului iordanian să abroge tratatul semnat cu Anglia, acordindu-l neîn­­tîrziat ajutorul financiar de care are nevoie. Ziarul „Barad“ consideră că hotă­rîrea premierului iordanian Suleiman Nabulsi „deschide o perioadă nouă în politica de eliberare şi contribuie într-o mare măsură la posibilităţile de înfăptuire a uniunii dintre Siria şi Iordania“. Ziarul „An-Nasi“ declară că guver­nul Nabulsi a eliberat iordania de imperialiști. Un batalion al forţelor O.N.U. s-a îndreptat spre Port-Said PORT SAID (Agerpres). Agenţia France Presse anunţă că o companie daneză care face parte din forţele de poliţie internaţională s-a îndreptat în dimineaţa zilei de 28 noiembrie către Port-Said, venind de la aerodromul Abu Suweir, împreună cu compania norvegiană care a sosit­­ anterior la Port-Said unitatea dane­­­­ză, va constitui un batalion al for­­­țelor O.N.U. Tiparul: ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA, Tg. Mureş. Redacţia Şi administraţia: Tg. Mureş, Str. Gheorg­he Dózsa Nr. 9. Telefon: nr. 2688, PM8. Tipografia: 2643. Abonamentele se fac ( oficiile poştale, factorii poştal şi difuzori­ voluntari din întreprinderi şi instituţii. Comanda Nr. 5181.

Next