Steaua Roşie, decembrie 1956 (Anul 5, nr. 447-457)
1956-12-01 / nr. 447
4 MOSCOVA (Agerpres). TASS transmite mesajul adresat la 27 noiembrie 1956 de J. Nehru, primul ministru al Indiei, lui N. A. Bulganin, preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S.: Stimate domnule preşedinte ! Vă mulţumesc pentru mesajul dv. personal pe care l-am primit acum cîteva zile de la ambasadorul dv. Sunt intru totul de acord cu dv. că trebuie depuse toate eforturile pentru realizarea unui acord care să preîntîmpine un război şi să asigure pacea în lumea Întreagă. Suntem bucuroşi că aţi abordat din nou problema dificilă a dezarmării şi simţim că acest lucru merită să fie studiat cu atenţie. Studiem aceste propuneri cu privire la dezarmare cu minuţiozitate şi atenţia pe care o merită. Problema dezarmării priveşte mai ales marile puteri care dispun de mari forţe armate şi armamente de toate tipurile şi numai ele pot întreprinde acţiuni eficace. In ceea ce ne priveşte vom fi bucuroşi să ajutăm pe orice cale care ne este posibilă. Actuala încordare internaţională face să fie mai important ca oricînd ca în viitorul apropiat între aceste puteri să înceapă discuţii în scopul realizării unui acord cu privire la dezarmare. Dacă ceilalţi participanţi vor dori ca India să ia parte la aceste discuţii vom participa bucuros la el. Cu sinceră stimă, Jawaharlal Nehru. Mesajul de răspuns al premierului Nehru adresat lui N. A. Bulganin Egifu' consideră că guvernul englez poartă vina pentru agresiunea premeditată anglo-francoisraeliană Declaraţia guvernului egiptean CAIRO (Agerpres). — La Cairo a fost data publicităţii o declaraţie a guvernului egiptean, în care se arata că în ciuda rezoluţiilor ONU, şi a faptului că întreaga lume înfierează agresiunea anglo-franco-israeliană agresorii săvârşesc acţiuni, care încalcă cele mai elementare principii ale umanităţii, chiar după aplicarea ordinului cu privire la încetarea focului. Trupele anglo-franceze continuă să reprime in mod brutal populaţia civila din Port Said Ele ucid fără milă chiar şi copii mici După ce populaţia din Port Said a dat să se înţeleagă că nu va colabora cu trupele invadatoare, acestea au înconjurat cu sîrmă ghimpată cîteva cartiere ale oraşului şi la 22 noiembrie au tras în locuitori ucigînd doi copii mici. Despre acest lucru a amintit reprezentantul militar englez, precum şi ziarul „Daily Express“ în numărul său din 23 noiembrie. La 19 noiembrie, helicoptere engleze au săvîrşit un raid asupra unei mici insule situate la 5 mile vest de Port Said şi au debarcat trupe care au atacat populaţia civilă lipsita de apărare de pe insulă. Această politică de teroare a fost dusă şi faţă de populaţia civilă din Gaza, Deir-El-Balah, Han-Junis, Rafah şi El-Aris, atît înainte ci şi după ordinul de încetare a focului. Israelienii au asasinat populaţia civilă din Gaza. Han Junis şi Rafah In afară de aceasta ei au arestat un mare număr de locuitori. Guvernul egiptean consideră că pentru toate aceste atrocităţi este răspunzător exclusiv guvernul englez, deoarece dacă Anglia nu ar fi exercitat presiunea asupra Israelului şi nu ar fi încurajat Franţa, această agresiune şi acest război nu ar fi avut loc niciodată. Franţa a participat de asemeni la agresiunea Israelului, furnizând acestuia armament greu şi avioane, după ce au fost pregătite planurile agresiunii lor comune, planuri care in ultimă instanţă au fost aduse la îndeplinire, cind Franţa şi-a trimis avioanele de bombardament pentru a ataca Egiptul. Dclaraţia aminteşte că pînă la 31 octombrie, adică in decurs de două zile după agresiunea Israelului împotriva Egiptului, acesta nu a obţinut nici cel mai mic succes în luptele împotriva trupelor Egiptene. Atitudinea trădătoare a Angliei faţă de Egipt a dat după aceea posibilitatea Israelului să ocupe Gaza, Han-Junis, Deir-ElBalah, Rafah şi El-Aris. La 31 octombrie ora 18:30 Ministerul Apărării al Angliei a anunţat că împotriva poziţiilor egiptene au început operaţiunile militare sub comanda generalului Keightly. Intre timp avioanele de bombardament engleze au executat repetate atacuri împotriva oraelor Cairo, Alexandria, Port-Said şi Gmailia. Aceasta a fost o lovitură ‘ ridatoare împotriva ariergărzii armata’ egiptene, ai căror soldaţi luptau împotriva trupelor israeliene care atacau de-a lungul frontierei răsăritene şi în■egiunea Gaza. Trebuiau imediat modificate planurile de luptă egiptene pentru a face faţă atacului combinat anglo-francoisraelian. S-a hotărît să nu se admită situaţia ca Egiptul să fie nevoit să lupte pe mai multe fronturi. S-a hotărît retragerea tuturor forţelor noastre armate din peninsula Sinai şi de pe frontiera răsăriteană spre zona canalului şi delta Nilului. Acest plan de retragere a fost înfăptuit în noaptea de 31 octombrie şi 1 noiembrie. •Declaraţia arată ca şi în această perioadă, deşi israelienii au aruncat în luptă toate forţele lor atacatoare, ele nu au reuşit să cucerească nici una din poziţiile egiptene Numai în urma presiunii exercitate de aviaţia anglo-franceză, trupele egiptene s-au retras de pe poziţiile lor de la frontiera răsăriteană. Dacă nu ar fi fost intervenţia trădătoare a Angliei, Israelul nu ar fi cucerit nici unul din aceste oraşe (Abu-Agheil, El-Aris, Gaza) şi nu ar fi atins nici unul din obiectivele propuse. Guvernul egiptean cere ca Organizaţia Naţiunilor Unite să ancheteze acţiunile barbare ale forţelor agresive ale Israelului, Angliei şi Franţei, împotriva populaţiei din Gaza, Deir-ElBalah, Han-Junis, Rafah, El-Aris, Port Said şi cere aplicarea hotărîrilor O.N.U. cu privire la încetarea agresiunii Israelului împotriva arabilor palestinieni din regiunea Gaza. Guvernul egiptean atrage atenţia întregii lumi asupra faptului că între Anglia şi Egipt a existat un tratat de prietenie, la fel cum au existat tratate de alianţă ître Anglia şi alte ţări arabe. Cu toate acestea Anglia a violat toate aceste tratate şi convenţii, a ajutat Israelul să aducă la îndeplinire planurile sale de răzbunare împotriva arabilor din regiunea Gaza. In afară de aceasta trupele engleze au atacat Egiptul pentru a ocupa teritoriul său, chiar în momentul cînd între Egipt şi Anglia aveau loc tratative cu privire la reglementarea paşnică a problemei Suezului. Prin urmare Egiptul consideră că guvernul englez poartă vina pentru această agresiune premeditată împotriva Egiptului, pentru acţiunile intenţionate, premeditate, care au urmărit să facă imposibilă realizarea reglementării paşnice a conflictului în legătură cu Canalul de Suez. Deşi o parte din teritoriul Egiptului a fost ocupat de trupele israeliene, engleze şi franceze, Egiptul a acceptat totuşi rezoluţia cu privire la încetarea focului cu condiţia ca rezoluţia să ceară retragerea imediată a trupelor agresoare ceea ce agresorii au tărăgănat tot timpul. Când guvernul egiptean a acceptat rezoluţia de încetare a focului el s-a călăuzit de devotamentul său faţă de cauza păcii şi de dorinţa sinceră de a salva lumea de grozăviile şi distrugerile unui război mondial. Egiptul nu consideră însă că pacea în lumea întreagă trebuie să fie instaurată cu preţul suveranităţii sale. El nu doreşte să dea posibilitate agresorilor să se răzbune pe poporul său sau pe arabii din Palestina. REZULTATUL TRAGERII LA LOTO CENTRAL La tragerea „LOTO-CENTRAL" din seara zilei de 30 noiembrie 1956 au 25, A0‘ ^ 42, 801 58’ 8’ 74, 87 fost extrase din urnă următoarele Fondul general de premii pe țară nouă numere: este de 1.989.342 Iei. STEAUA ROSIE Lucrările Adunării Generale ONU Şedinţa din dimineaţa zilei de 29 noiembrie NEW YORK 30 (Agerpres). După cum s-a mai anunţat, în şedinţa din dimineaţa zilei de 29 noiembrie a Adunării Generale a O.N.U., la discuţiile generale primul a luat cuvîntul reprezentantul Etiopiei, Deress. El a subliniat seriozitatea problemelor care se află în faţa acestei sesiuni a Adunării Generale şi a salutat primirea în Organizaţia Naţiunilor Unite a ţărilor Africii — Sudan, Maroc şi Tunisia. O.N.U., a spus Deress, trebuie să capete un caracter cit mai universal. Reprezentantul Etiopiei a înfierat agresiunea Angliei şi Franţei împotriva Egiptului. Egiptul, a spus el, a avut dreptul evident de a naţionaliza Canalul de Suez deoarece este vorba despre o parte integrantă a teritoriului său. In afară de aceasta Egiptul a respectat totdeauna interesele internaţionale şi a dovedit că poate asigura libertatea navigaţiei pe canal. Noi, a spus Deress, ca şi ceilalţi membri ai O.N.U., am cerut retragerea neîntîrziată a trupelor angiofranco-israeliene din Egipt. Şi noi aşteptăm ca intervenţioniştii să se supună voinţei Adunării Generale — să înceteze agresiunea şi să-şi retragă neintîrziat forţele armate de pe teritoriul Egiptului. In încheiere reprezentantul Etiopiei a cerut O.N.U. să acorde o mare atenţie problemelor ajutorării ţărilor slab dezvoltate. Şeful delegaţiei Pakistanului, Malik Firozhan Nun, s-a pronunţat pentru lărgirea reprezentării statelor Asiei şi Africii în Consiliul de Securitate. Nun a justificat participarea Pakistanului la diferitele acorduri, blocuri şi pacturi militare. Recunoscind drepturile legitime şi suverane ale Egiptului, a spus Nun, Pakistanul ,regretă recentele evenimente din Orientul apropiat şi condamnă agresiunea“ împotriva Egiptului. Retragerea trupelor străine din Egipt, după cum o cere rezoluţia Adunării Generale, trebuie să fie înfăptuită fără întîrziere. Delegatul Pakistanului şi-a exprimat „profunda îngrijorare cu privire la evenimentele tragice din Algeria „şi a spus că O.N.U. trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura poporului algerian libertatea Şeful delegaţiei Albaniei, Shiqila, care a urmat la cuvint, a subliniat că ţara sa, în care se desfăşoară construcţia paşnică, este în primul rînd interesată într-o pace trainică şi în bune relaţii cu vecinii ei. Shtqila a condamnat agresiunea Angliei, Franţei şi Israelului împotriva Egiptului şi a arătat că guvernul Albaniei sprijină cauza dreaptă a Egiptului care-şi apără suveranitatea şi independenţa împotriva atacului agresorilor. Referindu-se la încercările cîtorva delegaţi de a face o paralelă între evenimentele din Ungaria şi din Egipt, Shtgila a subliniat că aceste evenimente constituie o parte a complotului puterilor coloniale împotriva libertăţii independenţei popoarelor, încercarea de a săvirşi un putch contrarevoluţionar în Ungaria, a spus el, a fost folosită pentru a camufla agresiunea anglo-franceză împotriva Egiptului. Shtyila a subliniat absurditatea politicii neadmiterii în O.N.U. a reprezentantului R. P. Chineze. Această politică, a spus el, discreditează O.N.U. şi îi răpeşte eficacitatea. Nici o problemă internaţională serioasă nu poate fi rezolvată fără participarea acestei mari puteri. Subliniind că problema dezarmării rămîne cea, mai importantă în lucrările O.N.U., Shtyila a cerut adunării să studieze în modul cel mai serios noile propuneri sovietice cu privire la această problemă. La sfîrşitul şedinţei au luat cuvîntul reprezentanţii Birmanîeî şi BolivTeî. „Cum urma să fie asasinat preşedintele Dobi“ — corespondentă publicată de ziarul ,,Neues Deutschland" — BERLIN. (Agerpres). — Intr-un articol intitulat „Cum urma să fie asasinat preşedintele Dobi" corespondenţii speciali la Budapesta al ziarului „Neues Deutschland“ citează fapte care arată cum a fost pregătită lovitura contrarevoluţionară din Ungaria. Din relatăriile martorilor oculari nepublicate pînă în prezent, se spune în articol, reiese că armata sovietică a împiedicat de fapt în ultimul moment crearea în Ungaria a unei dictaturi fasciste. Contrarevoluţionarii au pregătit metodic înlăturarea primului ministru de atunci, Imre Nagy, pentru a pune în fruntea guvernului pe cardinalul Mindszenty. Faptul că Imre Nagy a dus faţă de aceste elemente fasciste o politică de concesii, că el nu a atras atenţia poporului asupra primejdiei ameninţătoare a fascismului, agravase în mod deosebit situaţia In articol sunt citate relatările unui martor ocular care a fost tot timpul în clădirea parlamentului. Acolo a domnit in acele zile o atmosferă de isterie Horthyşti au început să ocupe tot mai mult o situaţie dominantă în guvern, iar foştii fascişti ocupau posturi de conducere. In acelaşi timp la Budapesta au început să apară, ca ciupercile, noi partide ai căror conducători au venit la Budapesta , în automobile americane moderne. Au apărut zeci de noi ziare cotidiene care desfăşurau o înverşunată propagandă în scopul de a agita ura împotrva Uniunii Sovietice şi a statelor de democraţie populară. Reprezentanţii guvernelor şi parlamentelor ţărilor occidentale, se arată în articol, în tratativele cu conducătorii noilor partide au examinat problema restaurării capitalismului în Ungaria. Cardinalul Mindszenty a promis să înapoieze întreprinderile capitaliştilor. Imre Nagy a început probabil să înţeleagă că in curind va trebui să cedeze locul cardinalului Mindszenty şi la 2 noiembrie a. c. a cerut azil la ambasada iugoslavă. Referindu-se la evenimuentele ulterioare autorii articolului scriu: Sándor Rónay, preşedintele Adunării de Stat a Ungariei, care este în prezent ministru în guvernul Kádár, a primit la 26 noiembrie pe corespondenţii ziarului „Neues Deutschland“ şi într-o convorbire îndelungată le-a vorbit despre ultimele ceasuri ale guvernului Nagy. împreună cu István Dobi, fără de partid, președintele Prezidiului Republicii Populare Ungare Sándor Rónay a rămas pînă în ultimul moment în clădirea parlamentului. La 4 noiembrie în camerile unde se aflau au apărut trei oameni înarmaţi în uniforma de ofiţeri ai armatei horthyste şi le-au ordonat să-i urmeze. István Dobi şi Sándor Rónay au fost duşi în primul etaj al clădirii parlamentului, unde se aflau mulţi comunişti. Unul dintre ofiţeri a comunicat persoanelor adunate aici că toţi vor fi duşi în subsolul clădirii parlamentului. Noi, a spus Sándor Rónay, ştiam ce urma să însemne aceasta. In momentul în care toţi urmau să fie duşi în acest subsol în oraş a început o canonadă puternică, iar peste cîteva secunde în clădire a pătruns un ofiţer care a strigat, că au sosit ruşii. După aceasta ofiţerii horthyşti au fugit în panică, iar peste o jumătate de oră in faţa clădirii parlamentului a apărut primul tanc sovietic. In acest timp Imre Nagy părăsise clădirea parlamentului şi se afla la ambasada iugoslavă. Cardinalul Mindszenty, pentru care calea către putere urma să fie curăţată prin împuşcarea conducătorilor Republicii Populare Ungare, insludiv a preşedintelui István Dobi, a fost nevoit să părăsească clădirea parlamentului pe o uşă lăturalnică şi să ceară azil la ambasada americană. Din aceşti factori, subliniază autorii articolului, reiese limpede că trupele sovietice au împiedicat în Ungaria ceea ce s-a întîmplat în Germania la 30 ianuarie 1933. Poporul ungar nu ar fi putut să împiedice singuracapararea puterii de către fascişti, deoarece Imre Nagy nu a atras atenţia asupra marii primejdii, deoarece forţele poporului au fost scindate şi o mare parte a poporului nu a cunoscut totul despre ororile terorii albe. Un mare merit al armatei sovietice, se subliniază în încheiere în articol, este faptul că a smuls armele din mîinile fasciştilor și a asigurat poporului ungar calea spre libertate. 1 decembrie 1958 Şedinţa festivă de la Tirana cu prilejul celei de a 12-a aniversări a eliberării Albaniei TIRANA (Agerpres). NATA anunţă : La 28 noiembrie cu prilejul celei de a 12-a aniversări a eliberării Albaniei de sub jugul cotropitorilor fascişti, la Tirana a avut loc o şedinţă festivă convocată de Comitetul Central al Partidului Muncii din Albania, Consiliului de Miniştri şi Consiliului General al Frontului Democraţia Asistenţa a salutat călduros apariţia in prezidiu a lui Enver Hodja, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Muncii din Albania, Mehmet Snehu, preşedintele Consiliului de Miniştri. Haxhi Lleshi, preşedintele Prezidiului Adunării Populare, pe membrii Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncii din Albania. Bekia Baluku, prim vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncii din Albania, a prezentat raportul. El a relevat succesele obţinute de poporul albanez în cei 12 ani de viaţă liberă. Raportorul a subliniat că aceştia au fost ani de luptă intensă pentru propăşirea ţării, pentru lichidarea rămînerii în urmă, pentru apărarea patriei de atentatele duşmanilor externi şi interni. In anii orinduirii democrat-populare, a declarat Bekia Baluku, partidul şi guvernul au promovat faţă de alte state o politică paşnică consecventă. Datorită acestei politici poziţiile internaţionale ale ţării noastre s-au consolidat considerabil. Albania face parte din puternicul lagăr al socialismului in frunte cu Uniunea Sovietică. Poporul nostru consideră prietenia cu Uniunea Sovietică drept cea mai mare realizare a sa obţinută sub conducerea Partidului Muncii. Tocmai această prietenie i-a dat şi continuă să-i dea forţe inepuizabile, îi întăreşte credinţa în victoria finală a socialismului. Referindu-se la agresiunea anglofrainco-israeliană împotriva Egiptului raportorul a subliniat că întreaga opinie publică mondială este indignată de aceste acţiuni perfide ale cotropitorilor. Evenimentele din Ungaria, a spus Bekia Baluku, sunt o verigă din labloul general al planurilor agresive ale cercurilor imperialiste. Oamenii muncii din Ungaria au zdrobit cu ajutorul armatei sovietice contrarevoluţia şi au salvat orinduirea democrat-populară datorită cărui fapt Ungaria a rămas în lagărul socialist. h1 In încheiere, Bekia Baluku, a rostit cuvinte de salut în cinstea eroicului popor albanez, în cinstea Partidului Muncii din Albania, în cinstea Uniunii Sovietice și a întregului lagăr al socialismului". O perioadă nouă în politica de eliberare a Iordaniei—comentariile presei siriene DAMASC (Agerpres). Presa siriană salută hotărîrea guvernului Iordaniei de a denunţa Tratatul anglo-iordanian în virtutea căruia Anglia staţiona trupe la bazele militare din Iordania. De asemenea se ştie că guvernul Iordaniei a renunţat la subsidiile pe care le primea din partea Angliei. Ziarul „Al Rad“ scrie că este spre cinstea tuturor arabilor faptul că au dat posibilitate guvernului iordanian să abroge tratatul semnat cu Anglia, acordindu-l neîntîrziat ajutorul financiar de care are nevoie. Ziarul „Barad“ consideră că hotărîrea premierului iordanian Suleiman Nabulsi „deschide o perioadă nouă în politica de eliberare şi contribuie într-o mare măsură la posibilităţile de înfăptuire a uniunii dintre Siria şi Iordania“. Ziarul „An-Nasi“ declară că guvernul Nabulsi a eliberat iordania de imperialiști. Un batalion al forţelor O.N.U. s-a îndreptat spre Port-Said PORT SAID (Agerpres). Agenţia France Presse anunţă că o companie daneză care face parte din forţele de poliţie internaţională s-a îndreptat în dimineaţa zilei de 28 noiembrie către Port-Said, venind de la aerodromul Abu Suweir, împreună cu compania norvegiană care a sosit anterior la Port-Said unitatea daneză, va constitui un batalion al forțelor O.N.U. Tiparul: ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA, Tg. Mureş. Redacţia Şi administraţia: Tg. Mureş, Str. Gheorghe Dózsa Nr. 9. Telefon: nr. 2688, PM8. Tipografia: 2643. Abonamentele se fac ( oficiile poştale, factorii poştal şi difuzori voluntari din întreprinderi şi instituţii. Comanda Nr. 5181.