Steaua Roşie, august 1959 (Anul 8, nr. 725-733)
1959-08-01 / nr. 725
Habicul de ieri şi de aziIind şoseaua ce duce leghin la Sovata, la telin Beica de Jos, un ie cimp care şerpuind tarlale taie hotarul în e conduce în satul Hainit din deal, acest săîţi pare o adevărată î. Casele răsfirate în văgăună se pierd în frunzelor de pomi. mne că aici, în această ă, unde în prezent est, cu trei sute de ani în ’.la teren împădurit. Cu , pădurea a dispărut şi . ei oamenii şi-au con'.ocioahe din lemn, acocu paie. Doar 7 fagi au rămas de strajă vreme, amintind oameă pe locul unde stau ei cîndva un codru minorept recunoştinţă loî de aici au dat satului rea „Hét-bükk“ (şapte ) unde îşi trage numele abici locul pădurii de fag i- au plantat pomi refăcînd din satul lor o ată grădină. Cum se inpopulaţia satului via?nea din ce în ce mai grea. Micile parcele de pă- 8 mint, scormonite cu sapa, de multe ori nu dădeau nici un I rod. Oamenii de aici au devenit apoi robii unui mare grof, care a acaparat tot hotarul satului. Printre desişul frunzelor de pomi strălucesc în bătaia soarelui acoperişurile roşii de ţiglă ale marelui număr de case construite în ultimii ani.8 Peste 50 de case de acesteî» au luat locul in ultmiii ani# cocioabelor acoperite cu paie # Odată cu eliberarea patriei& de sub jugul fascist, deasupra Habicului au răsărit zorii vie-8 ţii noi. Din an în an tot mai mult se schimbă faţa satului,# se schimbă viaţa ţăranilor muncitori. # Lelea Floare, soţia lui Mera# loan, n-a avut norocul să în-8 veţe carte. Vremurile cînd ea era tînără au fost destul de# grele. Aşa vor trăi şi copiii mei, cu mintea întunecată, îşi spunea ea de multe ori. Dar iată că vremurile s-au schimbat. Regimul democrat-popul Iar a deschis porţile şcolilor, de toate gradele pentru fiii oax menilor muncii. Azi, Viorica, 8 unul din cei 7 copii ai lelii. Floarea este învăţătoare învisat. „ Ce s-ar fi întîmplat oare în# regimul burghezo-moşieresc#, cu Matei loan, rămas orfan de ambii părinţi la virsta de un an ? Soarta lui era desigur la fel cu a miilor şi miilor de copii în ţările capitaliste, mu-u ritori de foame şi goi. In ţara noastră însă, li se poartă pri-8 jă orfanilor. El a terminat şcoala pedagogică şi azi mirn-g ceşte la Comitetul Central al U.T.M. 8 Vremuri noi, oameni noi.8 Aşa spun ţăranii muncitorii din Habic. Cu un an în urmă, 23 familii de ţărani muncitorii de aici au pus bazele unei în-g tovărăşiri. Exemplul lor a fost urmat apoi de alte şi alte fa- milii. Pentru dezvoltarea ag verii obşteşti, fiecare întovă- grăşit a contribuit la fondul de bază cu cite o oaie şi cu cite 150 de lei. Cea de-a 15-a aniversare a8 eliberării patriei noastre, ţă-% rănii muncitori din Habic sînt8 hotărîţi s-o întîmpine cu noi şi noi succese in muncă. Peg lingă munca ce o desfăşoară8 pentru construcţia şcolii, în% aceste zile ei depun eforturi£'■ sporite în vederea terminării8 construirii celor două poduri#din beton pe valea Habicului.8 Iată că Habicul, dintr-o gră-8 dină întunecoasă se transfor- mă din zi în zi Intr-o grădină1, tot mai înfloritoare. w P. POPSOR S O vreme, datorită marii dezvoltări ce a luat-o pomicultura, satul purta numele de gră dină. Dar săraca „grădină“ era plină de analfabeţi; în ea bîntuiau tot felul de boli, sărăcie şi mizerie. Azi, din vîrful dealului, privirea îţi este atrasă de o clădire impunătoare. Este căminul cultural construit în ultimii ani de harnicii ţărani muncitori din Habic. —• Aci, în locul unde vedeţi căminul, — ne spune tov. Butnaru Zaharie, preşedintele sfatului popular din Beica — cu cîţiva ani în urmă erau numai urzici şi brusturi. Am construit şi un local nou pentru cooperativă. Acum îi dăm zor cu pregătirile pentru construirea unui local de şcoală cu 4 săli de clasă. La această lucrare îşi aduce contribuţia tot satul. Pînă acum s-au confecţionat în acest sens, prin ■X muncă voluntară 65.000 bucăţi , cărămizi şi s-au transportat pe locul unde va fi zidită şcoala 75 mc de piatră bolovani. Pe baza învăţăturilor consfătuirii de la Constanţa, membrii gospodăriei colective din satul Chinari hotărîseră ca în anul 1959 să cumpere peste 2.000 pui. Problema fusese dezbătută, aprobată, dar ceea ce nu soluţionaseră era faptul următor: cine-i va îngrijii ? Urma să se găsească vreo femeie care să-i îngrijească. Puterniţa, ca de la început, era gata; curtea păsărilor împrejmuită, soba instalată. Zootehnicianul Baki István primise sarcini concrete în ce priveşte asigurarea hranei, căldurii, curăţeniei, asistenței medicale etc. Femeia, care trebuia să-i ia în primire urma să fie instruită și ajutată. Un grup de femei mai bătrine erau adunate în curtea gospodăriei, gata să plece la grădina de zarzavat. — No, bine că v-am întîlnit! Care-ar vrea să ia puii în primire ? Deja, printre membrii gospodăriei se ştia de la adunarea generală de duminica trecută că vor sosi 500 pui de la clocitorie. — Noi să-i creştem ? — întrebă o femeie mai în vîrstă. Cine a mai văzut pui crescuţi fără cloşcă ? Toate au început să rîdă. — Să-i creşti d-ta, lele Mărie, că eşti mai bătrină şi la pui îi lucru, mai uşor, a spus zootehnicianul. — Ba eu nu. Mai bine lucru la cîmp, la grădină. Să moară... ş-apoi cine răspunde ? — Nu o să vă găsiţi îngrijitoare la pui, interveni o altă colectivistă. E frig. Toţi or să moară în două-trei zile. — Aşa-i, aşa-i! — răspundeau glasuri de-a valma. Degeaba s-a ostenit în zilele următoare conducerea gospodăriei să găsească o „mamă“ puişorilor, nici vitregă n-au reuşit. Toate femeile se temeau să nu moară puii şi nu voiau să-şi asume o răspundere aşa de mare. Pe data de 17 aprilie, puişorii au fost aduşi de la Tg. Mureş cu camionul colectivei în lăzi de lemn acoperite cu pături. — No, acum vorbim serios, a spus preşedintele. Cine vrea să-i îngrijească ? A urmat un lung timp de tăcere. Colectivistele adunate îşi zîmbeau cu înţeles şi nu răspundeau nici da, nici ba. Atunci, baciu Moldovan, paznic la grajd, a salvat situaţia: — Nu se găseşte nimeni ? Am să încerc să-i îngrijesc eu pînă s-o găsi vreo femeie, o să vă fac de rîs. Peste 4 săptămîni o să vedeţi voi ce poate „Ruha“, căci aşa-i mai ciufuleau în sat. A pus pălăria pe-o ureche şi cum îi el bun de glume, a început să ajute la coborîrea puilor şi să spuie şăgalnic: — Puii tatii, pui, pui, pui! Nu sînteţi ai nimănui! Zootehnicianul i-a citit din carte bătrinului cum trebuie îngrijiţi puii la început: temperatura constantă 25—28°, hrană formată din uruieli, amestecată cu ouă răscoapte şi lapte acru, curăţenie şi iarăşi curăţenie. Badiu Moldovan a continuat să le facă focul zi şi noapte, ca să menţie o temperatură aşa cum glăsuia cartea. Mîncarea le-o da în vase curate de 8—10 ori pe zi, făcea curăţenie şi se purta cu ei blind ca un bunic cu nepoţii. Cînd îl întîlneau pe îngrijitor, mulţi îl întrebau ironic : — Mai ai vreun pui, baciu Moldovan ? — Toţi trăiesc şi-s sănătoşi. Mai degrabă or muri sub cleştele voastre, decit în puterniţa mea. Preşedintele se interesa in fiecare zi: „Cum stăm cu puii Au crescut puii mari. Primeau iarbă tăiată mărunt. Multe colectiviste mai veneau să vadă puii din cînd în cînd. — Vezi că și fără mamă cresc puii ? fi destul și-un tată bun — spunea Moldovan. — Noi n-am crezut c-o să trăiască. — Ce spune cartea ? Ați văzut ce poate badea Moldovan ? Multe femei ar fi vrut să-i ia în grija lor, însă era prea tîrziu. Baciu Moldovan nu se mai putea despărţi de ei. Cînd pleca din curtea lor îl petreceau pînă la portiţă piuiau a supărare. Cînd intra şi le dădea de mîncare, puii i se urcau pe spate, uneori chiar şi pe pălărie piuind a bucurie. Era un cocoşel căruia îi plăcea să stea sus în vîrful pălăriei, parcă încoronînd victoria creşterii. Doi stăteau pe un umăr şi alţi pe celălalt umăr. Peste două luni şi jumătate gospodăria a scos pe piaţa oraşului Tg. Mureş 100 de pui frumoşi, pe care i-a vîndut cu 7-8 şi 9 lei bucata, realizînd venituri importante. Chiar şi femeile din sat îi cumpără, pentru că-s de o rasă bună. O comisie de la raion a venit şi l-a lăudat pe tov. Moldovan, l-a fotografiat şi l-a propus pentru premiere, drept răsplată pentru munca sa plină de dragoste. CAZAN DAN. Aţi văzut ce poate baciu Moldovan? issteauam. La Sîntana după noua ani Ţăranii muncitori din Sîntana de Mureş au avut mult de suferit în timpul regimului burghezo-moşieresc. Pe acea veme era în sat Roman Ioan fost consilier judeţean şi deputat în parlamentul român care exploata pe ţărani cum îi venea lui la socoteală. Ţăranul era obligat să facă zile de clacă pe moşia parohiei. Cu jale îşi amintesc ţăranii noştri colectivişti de acele zile cînd dl. Roman Ioan le spunea ţăranilor romîni că din cauza ungurilor o duc aşa de greu iar Molnár Albert le spunea ţăranilor maghiari că din cauza romînilor viaţa lor este atît de amară şi grea. Astfel de uneltiri foloseau exploatatorii pentru ca ţăranii muncitori să-şi îndrepte ura nu împotriva domnilor ci împotriva semenilor lor la fel de asupriţi şi obidiţi. Acele timpuri însă au apus pentru totdeauna, odată cu eliberarea ţării noastre, la 23 August 1944. Plenara din 3—5 martie 1949 a C. C. al P.M.R. a deschis un nou drum ţăranilor muncitori. La noi în sat, la 28 iulie 1950, un număr de 87 ţărani muncitori, în frunte cu comuniştii Bucur Nicolae, Szász Ioan, Suciu Simion, Jónás Ioan, Pastor Petre, Puni Lazăr, Balló Árpád şi alţii, au pus bazele gospodăriei colective „Griviţa Roşie“. Gospodăria dispunea atunci de 204 ha pămint, 5 cai, 2 boi şi 34 vaci de muncă şi producţie. Cu acestea au pornit colectiviştii din Sîntana de Mureş pe drumul colectivizării, pe drumul lipsit de exploatare. Mai tîrziu, gospodăria noastră s-a consolidat şi a crescut. An de an am obţinut recolte mult mai mari decit ţăranii cu gospodărie individuală. Prin asta a crescut şi bunăstarea colectiviştilor. In anul 1957, la îndemnul partidului am trecut la completa colectivizare a satului, printr-o temeinică muncă de lămurire. Astfel, la 27 noiembrie 1957 în preajma conferinţei raionale de partid am terminat colectivizarea satului, Sîntana de Mureş fiind primul sat colectivizat din raionul Tg. Mureş. Azi, spre deosebire de primii ani cînd gospodăria noastră era codaşă pe raion, ea se numără printre cele fruntaşe. Este alcătuită din 264 familii romîni şi maghiari, cu 448 braţe de muncă, dispunînd de o suprafaţă de 427,15 ha. Gospodăria are acum 18 cai de muncă, 32 vaci şi juninci, 22 boi de muncă, 273 oi, 20 scroafe mame, 580 pui etc., saivan pentru 500 oi, ateliere de fierărie şi rotărie, silozuri de beton cu o capacitate de 90 de tone şi un bazin pentru borhot cu o capacitate de 16 tone. Toate acestea sunt rezultate ale muncii harnice. Valoarea fondului de bază al gospodăriei se ridică la 1.524.000 Iei. An de an a crescut şi s-a îmbogăţit gospodăria colectivă, dar şi colectiviştii. Astfel, valoarea zileimuncă a fost de 33 Iei în 1956, de 35 lei în 1957 şi de 38 lei în 1958. Anul acesta valoarea zilei-muncă va depăşi 40 Iei. Gospodăria noastră se mîndreşte cu oameni ca Bencze Rozalia, Pastor Gheorghe, Puni Dumitru, Dăndărău Ana, Barabás Ana, Nistor Maria şi mulţi alţi fruntaşi. In atenţia organizaţiei de bază şi a consiliului de conducere este în permanenţă creşterea rentabilităţii gospodăriei noastre, precum şi a fondului de bază. In baza învăţăturilor consfătuirii de la Constanţa, creşterea şeptelului de animale ne preocupă îndeaproape. Anul acesta bunăoară, numărul vacilor de lapte a sporit cu 16 capete. In cei 9 ani care s-au scurs de la inaugurarea gospodăriei colective s-a înfiinţat o staţie de radioficare, care prin emisiunile sale contribuie la ridicarea nivelului cultural al colectiviştilor noştri. In sat sunt în afară de asta 28 aparate de radio, aproape 200 biciclete, maşini de cusut, multe mobile noi, peste 97 colectivişti şi-au construit case noi, iar altele au fost modificate după noile cerinţe ale colectiviştilor noştri. Pe străzile satului serile ard lămpile lui Ilici, la fel ca în oraş. Iată ce ne-a dat nouă ţăranilor din Sintana de Mureş, 23 August 1944 şi regimul nostru democratpopular. CORMOŞ S. VASILE, colectivist din Sîntana de Mureş Creşte an de an valoarea fondului de bază la G.A.C. „Drumul lui Lenin“ din Tuşnadul nou. Pentru recolte bogate în acest an Ntcrs un bob să nu se piardă Intrînd în comuna Ruşii Munţi peste tot te întîmpină lozinci mobilizatoare, care cheamă ţăranii muncitori la lupta pentru strîngerea la timp a recoltei bogate din acest an. „Nici un bob să nu se piardă!“. — Iată una din lozincile ce împînzesc comuna. Aici, organizaţia de bază şi sfatul popular au luat măsurile politico-organizatorice necesare în vederea executării la timp şî în bune condiţiuni a muncilor agricole. Şi rezultatele n-au întârziat să se arate. Secerişul este aproape terminat. Pe aria bine amenajată, aflată pe malul Mureşului, se treieră de zor. Treierişul a început la 28 iulie Primul care şi-a treierat grîul a fost ţăranul muncitor Bălan Dănilă, de la 108. El a fost cel dintîi şi la predarea cerealelor contractate. In ziua de 29 iulie era încă mult pînă la răsăritul soarelui şi la aria din Ruşii-Munţi începuse animaţia. Cel dintîi, care cu noaptea în cap a pornit cu carul pe cîmp transportând grîul la arie a fost ţăranul muncitor Mohoc Ioan, de la nr. 357. Nu s-a lăsat mai prejos nici Deac Teodor. Şi el a ţinut să fie primul la treierat în această zi. A întîrzia transportul cerealelor de pe cîmp şi treierişul, înseamnă tot atâta pierdere ca şî întârzierea secerişului. Iată de ce ţăranii muncitori din Ruşii Munţi sunt hotărîţi, ca în cinstea marii sărbători a eliberării patriei noastre, să termine treierişul în cel mai scurt timp. Lipsă de borderou sau de preocupare? La Dumbrava secerişul orzului şi al griului a început încă la 16 iulie. Majoritatea ţăranilor muncitori de aici au terminat deja seceratul. Cîmpul este plin de clăi. Recoltă ca acum nu a prea fost, spun ţăranii muncitori din sat. Dar nu-i de ajuns numai să secerăm la timp ci trebuie ca şi treieratul să se facă la timp. La acest lucru însă nu s-a gîndit nici organizaţia de bază de aici şi nici sfatul popular. Cel puţin aşa arată situaţia pe teren. Mulţi ţărani muncitori din sat ca Şorbea Nichifor, Moldovan David, Oprea Dănilă zis Buruş şi alţii au vrut să înceapă treierişul, dar n-au avut unde. Deşi în sat există două batoze, una proprietatea lui Bálint Mihai şi una venită de la Topliţa, ele n-au fost puse în funcţiune. ■— Avem o arie amenajată — spune tov. Gabor Tolomei, vicepreşedintele comitetului executiv al sfatului popular din Dumbrava. Şi iată-ne pe aria mult lăudată. Pe păşunea de la „podăşel“ în plin cîmp se află batoza lui Bálint Mihai, şi lingă ea motorul, plus un cîntar. Aceasta este toată amenajarea. De pompă de incediu sau material pompieresc nici vorbă. Pompă nici nu va fi, spune tov,. Gabor, deoarece nu avem. Aici la arie l-am găsit pe Roman Ioan. El e paznicul ariei. — De trei zile stau aici în continuu, spune el, și nici acum nu sunt semne să înceapă munca la arie. Sfatul popular comunal motivează neînceperea treierișului prin lipsa de borderouri pentru batoză, care n-au fost trimise la timp de secţia valorificări a sfatului popular raional Topliţa. Cum în celelalte comune din raion au sosit de mult borderourile şi tocmai la Dumbrava nu ? întârzierea nu se datoreşte lipsei de borderouri, ci lipsei de preocupare din partea organelor locale. Cum putea să înceapă treierişul cînd nici ariile n-au fost amenajate. Batoza sosită de cîteva zile de la Topliţa se află şi acum în curtea unui ţăran din capul satului. Lipseşte cu desăvârşire şi agitaţia vizuală. Cutreierînd satul în lung şi în lat, nu vezi nici o lozincă care să mobilizeze ţăranii muncitori la strîngerea recoltei. Este de datoria sfatului popular raional de a lua măsuriie cuvenite pentru începerea neîntârziată a treierişului şi desfăşurarea lui fără întrerupere.