Steaua Roşie, ianuarie 1961 (Anul 10, nr. 1-25)
1961-01-03 / 1. szám
Gînduri de anul nou Vom da patriei mobilă de calitate superioară întreprinderea noastră a încheiat primul an al planului de şase ani cu rezultate remarcabile. Harnicul nostru colectiv de muncă a crescut, s-a călit in iureşul întrecerii socialiste, pentru a da oamenilor muncii mobilă mai multă şi mai ieftină. Acum, ginăurile noastre se îndreaptă înspre anul 1961, înspre luminoasa lui perspectivă deschisă de Congresul al III-lea al partidului nostru. Toţi avem aceeaşi dorinţă: să dăm oamenilor muncii un sortiment bogat de mobilă, de o calitate superioară şi la un preţ de cost cit mai scăzut, încă de pe acum ne pregătim să lucrăm în noua unitate de mobilă fină. In anul 1931 vom da peste plan pentru oamenii muncii 1.000 garnituri mobilă, 500 canapele extensibile, 1.000 biblioteci, 1 000 mese de birou. Legămintul nostru de anul nou este : „Vom da patriei produse mai multe, mai ieftine şi de calitate superioară“. Ing şef PANTILIE VASILE, Iprofil „23 August“ Tg. Mureş In 1961 vreau să realizez 1600 de hantri Simt tractorist la S.M.T. Tg. Mureş, unde lucrez de peste 10 ani. Meseria de tractorist am învăţat-o chiar în cadrul staţiunii noastre, in iei acest timp am lucrat pe tractoare I.A.R., K. D., M T.Z., iar în primăvara anului trecut am primit cel mai modern tractor, un UTOS 27 nou-nouţ. Tractorul n-e drag, îl îngrijesc bine. Cu el luci ce tarlalele G.A.C.-ului „Partizanul roşu“ din Curteni, al cărui membru sunt, ca şi alţi tractorişti din brigadă. Noi am îmbinat executarea unui volum complex de lucrări mecanizate, cu efectuarea lor în timpul optim, acordînd în acelaşi timp o atenţie deosebită calităţii lucrărilor. Aceasta s-a răsfrint asupra recoltelor dobândite de colectivişti, care cu tot timpul nefavorabil din acest an, au fost destul de bune Executarea unui volum complex de lucrări mecanizate tarat, semănat, discuit, linşit mecanic, transporturi agricole, secerat etc.) mi-a permis să nu am întreruperi in activitatea de zi cu zi. Ca urmare a acestui fapt, şi folosind din plin forţa de lucru a tractorului, am reuşit să realizez în acest an 1.102 hantri, fără nici un fel de reparaţie, in felul acesta am ajuns să realizez peste două planuri in acest an, economisind totodată 7.149 kg carburanţi şi lubrefianţi. In momentul de faţă, tractorul este în stare de funcţionare şi nici nu mă gîndesc încă la reparaţie. In anul 1961 vreau să realizez cel puţin 1.600 hantri, fără reparaţie, şi să contribui la reducerea preţui de cost al hantrului încă din anul viitor cu 40 la sută, aşa cum se prevede în documentele celui de-al III- lea Congres al P.M.R. Ţinînd cont de forţele de care dispunem printr-o organizare mai bună a muncii, sunt convins că vom reuşi să ne ducem cu succes planurile la îndeplinire. FARKAS DEZIDERIU, tractorist la S.M.T. Tg. Mureş PRIMUL TREN DIN 1961 Doresc ca Anul nou, in primul rind să fie anul care va contribui la rezolvarea problemelor litigioase internaţionale, realizîndu-se o bază sigură menţinerii păcii, iar în al doilea rind, doresc ca succesele noastre, ale tuturor mecanicilor de locomotivă din Depoul de locomotive Tg. Mureş să fie mult mai mari decât în anul trecut, să luptăm pentru reducerea consumului de combustibil, a preţului de cost al transporturilor şi prelungirea duratei de exploatare a locomotivelor. De altfel, eu personal, am avut cinstea de a remorca cu locomotiva mea ultimul tren de persoane din anul 1960. In seara zilei de 31 decembrie la ora 21,01 am remorcat trenul accelerat pe distanţa Tg. Mureş—Ciceu. Aceasta înseamnă că în anul 1961 am intrat împreuna cu locomotiva mea. Doresc tuturor tovarăşilor mei de muncă, tuturor mucitorilor, un an nou fericit, bogat in realizări, succese depline poporului nostru în opera măreaţă de desăvîrşire a socialismului in patria noastră. AVRAMESCU AVRAM mecanic de locomotivă Depoul C.F.R. Tg. Mureş LA COMBINATUL DE CAUCIUC DE LA JILAVA In fotografie, aspect de muncă din secția de fabricare a furtunelor — secție in mare parte mecanizată. STEAUA ROȘIE Imagini de la fabrica de zahăr Luduş Centrifugele automate Aspect general al halei de fabricaţie Agitator la 70 de ani Intr-una din zilele trecute în faţa sfatului popular se adunaseră un grup de ţărani, cărora baronul Marcu Dumitru le vorbea despre sarcinile care revin ţaranilor în vederea măririi şeptelu lui de animale, sarcini izvorîte din Directivele Congresului al III-lea al P.M.R. La întrebarea noastră asupra felului cum munceşte ca agitator, ne-a răspuns: — Ca deputat în circumscripţia 14 şi ca agitator, duc în rindul ţăranilor cuvîntul partidului, Ii ajut să înţeleagă mai lesne ceea ce avem de făcut. Traducerea în practică a hotărîrilor partidului înseamnă pentru noi să executăm la timp toate lucrările agricole, să obţinem producţii mari la hectar, să mărim şeptelul de animale, — în special noi cai din regiunea de munte, — să trezim în toţi ţăranii dragostea faţă de muncă şi de avutul obştesc. In munca mea primesc un ajutor permanent din partea organizaţiei de partid. Congresul partidului stabileşte sarcini importante pentru lucrătorii din agricultură. Despre ce avem noi de făcut, în lumina acestor sarcini, ne-a instruit secretarul organizaţiei de bază. Cum am aflat ce trebuie să fac am mers de la om la om şi am explicat ce avem noi de făcut. Am mai fost şi pe la oameni pe acasă, la Călimăni Vasile, Dandu Dumitru, Croitoru Dumitru şi alţii, cărora le-am vorbit despre hotărîrile partidului şi guvernului, despre extinderea reţelei electrice din comuna noastră. Formele, prin care eu duc această activitate sunt multe. După cum am mai spus citesc cu regularitate ziarele, reuşind în acest fel să fiu la curent cu cele mai importante probleme din ţară şi de peste hotare. Recent am citit Declaraţia Consfăturri reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti de la Moscova — ţăranii din circumscripţia mea şi cei din comună participă cu drag la acţiunile obşteşti. In vara şi toamna acestui an de pildă, ţăranii din circumscripţia 14 au curăţat peste 5 ha păşune, au reparat drumul pe o distanţă de 2 km, unde au transportat 80 m c piatră, au săpat şanţurile de la casa lui Bărnat Vasile pînă la cea a lui Mîndru Gheorghe. Şi multe alte lucrări le-am făcut prin muncă voluntară. Iată ce ne-a spus moş Marcu, unul din agitatorii de frunte din Sărmaş, care deţine diploma de agricultor fruntaş, despre activitatea sa la cei 70 de ani. MANIŞOR ARON Urare pamitru 19)PS 11 Am fost La Reghin. Şi nu o- i dată, întotdeauna, in vreme de ploaie am rămas surprins de felul cum circulă cetăţenii pe străzile oraşului. Eu ştiam, şi cred că ştie toată lumea, ca trotuarele de aceea sunt făcute, ca oamenii să circule pe ele şi pe ploaie şi pe vreme bună. La Reghin însă lucrurile stau altfel. Cînd e vreme bună, trotuarele sînt înteţite de oameni. Cînd plouă, pe trotuare bate vîntul, pentru că toată lumea circulă pe mijlocul străzilor. Odată, m-am oprit mirat şiam întrebat pe unul din trecătorii cu pelerină de ploaie şi cu glugă în cap. — Spune-mi, te rog, de ce merg oamenii pe mijlocul drumului? — Ca să nu-şi murdărească pantofii — mi-a răspuns. La noi, în vreme de ploaie, pe trotuare e un noroi mai mare ca-n Băla. — Dar sfatul popular al oraşului ce face, — îl întreb, — cum se îngrijeşte de întreţinerea şi curăţenia oraşului? — Păi... parcă are timp de toate? Are şi sfatul destule alta probleme — mi-a răspuns ocu pelerina —, şi-a plecat mai departe pe mijlocul drumului, în rind, cu ceilalţi. M-am oprit apoi in staţia de autobuse aşteptind maşina care să mă ducă spre întreprinderile oraşului, dincolo de gară. Jos’ pe trotuare, un noroi pînă la glezne, şi eu în pantofi. Pe mijlocul drumului, maşini, căruţe, oameni, gălăgie, ca în trig. De sus burniţa ca prin sită, des şi rece şi era o vreme... de să nu scoţi clinele din casă. Şi eu aşteptam autobusul, cu gulerul paltonului ridicat, ud ca un castravete murat, galben şi stors de frig ca o lămiie. Dar n-a mai venit, de parcă era o lucrătură. M-am încurajat singur şi-am luat-o pe jos, împreună cu alţii, prin mijlocul drumului, prin ploaie, prin frig, pină la întreprinderea forestieră. Cînd m-am reîntors după masă, aceeaşi poveste. Numai că de data aceasta am aşteptat în gară. In sfirşit, după exact două ore şi jumătate a venit autobusul. S-a umplut pînă peste poate cu oameni uzi şi friguroşi, înghesuiţi unul in altul, exact ca într-o cutie de sardele. Şi gemind din toate măruntaiele, autobusul a pornit-o spre oraş. „Urări“ care nu se pot aşterne pe hirtie, adresate de cei călcaţi şi împinşi, celor care călcau şi împingeau fără voia lor, uşile deschise, oameni pe scări şi... Fekete baci — şoferul, care oprea maşina pe parcurs şi mai primea călători „supranormativ". Acesta era tabloul incomplet al unei curse de la gară la centru cu autobusul de transport în comun din Reghin. Am încercat să mă adresez taxatoarei, s-o întreb de ce atîta neglijenţă în deservirea populaţiei, dar n-am reuşit. Vocea-mi stinsă de atita coşmar, s-a izbit de zidul celor din faţa mea, s-a pierdut printre alte voci mai stridente şi s-a pierdut în gol ca un ecou intr-un pustiu fără margini. De aceea ne-am gindit, să urăm mai multă atenţie în anul care a început, celor care răspund de astfel de stări de lucruri în oraşul Reghin, pentru ca celor care merg acum pe mijlocul drumului şi aşteaptă ore întregi în staţii venirea autobusului să le putem ura ... drum mai bun, pe trotuare şi în autobuse, la anul şi la mulţi ani. I. SIMA MAI ÎNAINTE DE ORELE 6 Peste crestele munţilor Gurghiului nu se iviseră încă zorii tîrzii ai unui decembrie cu nuanţe primăvăratice. Noaptea fără lună zăcea încă pe coclaurile văilor ce-şi zvîrcoleau talazurile peste stîncile ascunse. Numai undeva, în vale, „ochii" locomotivelor de linie îngustă şi felinarele celor de la ,, mişcare" străpungeau întunericul, iar ţignalele lor se luau parcă la întrecere cu cîntecul cocoşilor treziţi odată cu harnicii forestieri din Răstoliţa. Căci atunci cînd unii dintre noi ne întoarcem in pat, pe cealaltă parte, gustînd din somnul dulce de dinaintea revărsatului zorilor, oamenii pădurilor sunt la datorie. C.F.F.-iştii îşi pregătesc locomotivele, formează garniturile, adaugă vagoanele, care peste noapte s-au scuturat de greutatea trunchiurilor, primind în schimb pe cea a oamenilor şi bagajelor pe care vesele se pornesc să-i care sus in munte, spre parchete, funiculare şi guri de exploatare. E luni dimineaţa, şi ca de obicei o mai mare forfotă decit în dimineţile celorlalte zile. Muncitorii ce simbătă au coborît devale la nevestele şi copiii lăsaţi in sat, sunt gata de a-şi începe săptămina de lucru cu mai mult avânt. Pe feţele lor citeşti hotărirea de a învinge planurile, de a-şi îndeplini angajamentele frumoase ce şi le-au luat pentru anul 1961. Printre muncitorii aceştia cu raniţele în spate, se află desigur şi Pop Iosif de la parchetul Secu-Scurtu, care şi-a luat angajamentul ca în trimestrul I al anului 1961 să încarce cu 90 mc peste planul stabilit. Cu siguranţă se află printre ei şi muncitorul de la funicular Kristoff Mihai care s-a angajat ca prin buna întreţinere a funicularului să reducă timpii morţi şi să transporte zilnic cite 2 metri cubi peste plan, realizînd totodată economii. Cred că se pregăteşte sâ-şi înceapă lucrul şi şeful parchetului Campe-Peştele, tov. Florea Iosif, gîndindu-se cum să-şi organizeze mai bine munca pentru a-şi putea îndeplini angajamentul de a-şi depăşi planul cu 1 la sută şi de a scurta termenul de exploatare al parchetului cu 14 zile, lucru ce va duce la însemnate economii. Printre oamenii transportului feroviar pe liniile forestiere, ce-şi pregătesc garniturile, se află şi mecanicul locomotivei 764.280, care a şi realizat ceva din angajamentul de a obţine o economie de 2 la sută la carburanţi şi lubrefianţi şi de a face transportul la timp şi în bune condiţiuni, angajament care totalizat pe întreg transportul C.F.F. echivalează cu peste 30.000 lei economie. încă ceasul nu şi-a pus cap în cap acele arătătoarelor pentru a indica orele 6 şi de aici de la Răstoliţa au pornit spre munte primele trenuri, în ateliere au început să sune ciocanele, iar prin birourile sectorului forestier să circule oamenii. Aici, la o masă modestă, Csizmás Iosif, şeful sectorului s-a apucat de lucru. Semnează hîrtii, răsfoieşte dosare, repartizează oamenii noi veniţi in sector... La el vin şefi de brigadă, tractorişti sau tăietori de lemne. Iată omul acesta în pufoaică : el lucrează la întreţinerea drumului. Are nevoie de cizme de cauciuc pentru protecţie, deoarece lucrează uneori in apă. A fost la magazionieri, contabili, dar n-a primit, nefiind „în drept". Totuşi i se rezolvă cererea. — „Ce să-i faci, eşti nevoit uneori să rezolvi şi lucruri mărunte" — îmi spune şeful sectorului. Omul în pufoaică a plecat mulţumit. Picioarele lui ii vor fi de-acum ferite de umezeală. E un caz mărunt care denotă grija faţă de om. Dar cele 13 cabane cu o capacitate de 780 locuri, cele 45 barăci in care pot fi cazaţi 900 muncitori, nu sunt oare exemple ale grijii partidului pentru muncitorii forestieri ? Dar tunicularele, fierăstraiele „Drujba", dar tractoarele, dar cele două cojitoare ce şi-au început zilele trecute munca în depozitul final din Răstoliţa, dar elevatorul de buşteni, nu sunt oare exemple ce denotă grija pentru a uşura munca forestierilor ? De la cele două aparate de radio pe care acum şeful de sector le trimite muncitorilor din parchete („Doar au paturi călduroase, lumină electrică, de ce n-ar avea şi aparate de radio"), pină la noua maşină cu aburi de 75 KP ce acum se instalează în fabrica de lăzi, toate sunt expresii ale grijii pentru un trai mai fericit şi o muncă mai uşoară. Şi ei de alte exemple nu-mi vin în minte, dar trebuie să părăsesc şi exemplele şi pe harnicul şef de sector şi să-l urmez pe tov. Ţepelţan Francisc, şeful schimbului de la fabrica de lăzi. Intrăm în făbricuţa aceasta în care nu lucrează sute de oameni, dar care prin munca plină de avânt a muncitorilor de ţelul circulariştilor Kurcsi Mihai, Kis Gheorghe. • Nemeş Victoria sau al altor muncitori ca Puşcaş Rozalia şi György Andrei, prin produsele de calitate şi printr-o bună organizare a muncii, singură a adus în anul 1960 beneficii de 400.000 lei! Uite acum, fabrica de lăzi e in reparaţii generală. Dar lucrul continuă ca şi cum nimic nu s-ar întîmpla. Tractoarele înlocuiesc forţa maşinii cu aburi, jos la subsol se toarnă din beton suporţii diferitelor axe şi maşini, iar sus, circularele, rindelele zumzăie în ritmul muncii. Cu o jumătate de oră înainte de 6, schimbul , format din prima brigadă de tineret, şi-a început munca. Cerul nu s-a rumenit încă sub razele, venite de dincolo de munţii Gurghiului. S-au rumenit însă feţele acestor tineri ce în avîntul unei munci încordate au început să traducă în viaţă angajamentul de a realiza peste planul anului 1961 însemnate beneficii şi economii în valoare de 30.700 lei, angajament care odată realizat va totaliza pe întreprindere suma de 77 000 lei. M. FIUMON ♦♦♦♦♦♦ DECORAŢIA Cînd Szép Ştefan şi-a auzit numele strigat, un fior cald i-a trecut prin tot corpul, iar flăcările vii din ochii-i căprui, umbriţi de sprincene groase, au scînteiat parcă mai luminoase. Citeva clipe mai tîrziu pe piept îi strălucea „Medalia Muncii“. S-a aşezat în rînd cu ceilalţi muncitori, tehnicieni şi ingineri ai Termocentralei din Fintînele, distinşi cu ordine şi medalii pentru merite deosebite în realizarea cu un an mai devreme a planului de electrificare a ţării. Şi-a adus aminte de sfiala cu care a păşit prima dată pe porţile uzinei. Dar cind i s-a spus că o să lucreze la cazane, a prins aripi. Coloşii de oţel l-au indirjit. Ii voi stăpîni — şi-a spus atunci în gind. Şi a început să lucreze ca fochist. Cursul de calificare l-a absolvit pe primul loc. Acum e mecanic principal, funcţie de mare răspundere la o termocentrală electrică. Dar iată că festivitatea s-a terminat. Tovarăşii de muncă îi string cu căldură mina şi-l felicită: „Bravo ştefane, să ne trăieşti!“. Cînd a ajuns acasă s-a oprit o clipă în dreptul porţii. Casa nouă, pe care şi-a construit-o de curînd i s-a părut mai mare, mai frumoasă, mai luminoasă. Soţia şi cei doi copii l-au intimpinat cu obişnuita veselie. — Dar pentru ce ai primit tu, tăticule, decoraţie — îl întrebă cu naivitate băiatul mai mare. — Uite, eu nu prea ştiu cam ce învăţaţi voi în clasa a treia despre rostul nou al muncii — îi răspunse tatăl surprins — dar decoraţia aceasta e un fel de încununare a notelor bune pe care le-am primit pentru munca din fiecare zi. Iată şi certificatele a adăugat scoţind dintr-un sertar citeva diplome de fruntaş în producţie, ori inovator fruntaş pe care le-a primit de cînd lucrează la termocentrală. Şi in timp ce copilul se uita peste ele, Szép Ştefan şi-a adus aminte de o tristă poveste, i-a spus-o cu mulţi ani în urmă tatăl lui, fost miner in Valea Jiului. O poveste despre anii de asuprire capitalistă, cină nu în şedinţe festive se adunau muncitorii, ci pentru a face greve, şi nu primeau decoraţii, ci gloanţe ucigătoare. Contribuţia tineretului La rezultatele frumoase, obţinute de colectivul fabricii „23 August“ din Tg. Mureş în anul 1960 au contribuit în mare măsură şi tinerii noştri din cele 36 brigăzi de producţie U.T.M. şi cei 187 tineri fruntaşi în producţie. Román Jenő, Kiss István, Pusztai Ioan, Toni Jenő şi Madarász Ferenc de pildă îşi îndeplinesc continuu planul în proporţie de 125—135 la sută. Pentru a obţine în acest an succese şi mai mari, comitetul U.T.M. din fabrică a întocmit un plan, pe baza căruia unele brigăzi de producţie U.T.M. vor fi reorganizate, urmînd ca în jocul ceior 36 de pînă acum, tinerii să lucreze în 40 de brigăzi. Lozinca lor va fi: „Nici o brigadă sub 115 la sută". Membrii brigăzilor vor participa prin muncă voluntară la valorifi- carea deșeurilor, economisind prin aceasta 5.150 de lei pe an, in locul celor 3 brigăzi de economii de la secţia de lustruit, tinerii vor lucra în 4 brigăzi şi vor economisi anual 315 kg materiale de lustruit. 600 tineri vor participa la întrecerea socialistă. Activitatea lor însufleţită va asigura fabricii 150.000 Iei beneficii pe an. Va creşte considerabil şi numărul tinerilor fruntaşi în producţie. Se prevede ca pînă la sfîrşitul anului 1961 numărul lor să ajungă de la 184 la cel puţin 300. Planul prevede şi o serie de măsuri menite să contribuie la ridicarea nivelului profesional şi cultural al tinerilor. In afară de cele 3 concursuri „Cine ştie, cîştigă“, tinerii vor asculta o serie de conferinţe pe teme profesionale, politice, culturale, etc. In cadrul brigăziilor de muncă patriotică U.T.M. — al căror număr va fi ridicat de la 21 la 23 — tinerii s-au angajat să colecteze pînă la sfîrşitul anului 20.000 kg fier vechi. Tinerii au primit cu entuziasm prevederile planului, luîndu-și angajamentul de a depune toate eforturile pentru realizarea lor. TÖRÖK FERENC, muncitor-tîmplar Peste 1.000.000 lei economii Colectivul Victor Reghin a ob-ţinut în cursul anului 1960 peste 11 milion lei economii. Printr-o organizare raţională a muncii, numai la fabricarea mobilei tip „Constanţa“ acest co- j lectiv a economisit 8.011 m di lemn de brad, 4.823 mc lemn de fag, cît şi mari cantităţi de materiale auxiliare. MATHE JANOS, corespondent I DIN FIER VECHI - OŢEL NOU In satele comunei Deda, raionul Topliţa, strîngerea fierului vechi a devenit o preocupare zilnică, atît pentru elevii şcolilor cit şi pentru părinţii lor. Locuitorii comunei au predat pînă acum I.C.M.-ului Topliţa peste 130.000 kg fier vechi, In fruntea frumoasei acţiuni se află şcoala de 7 ani din Deda Bistra, care numai in toamna acestui an a predat peste 5.000 kg, şi şcoala din Deda cu 3.500 kg fier vechi. Asemenea acţiuni s-au întreprins şi la şcolile din Filea şi Petriş. Ţăranii muncitori s-au alăturat elevilor, şi sub lozinca „Cu mai mult fier vechi oţelarilor patriei" au contribuit la mărirea cantităţilor predate. COCIŞ GHEORGHE, corespondent Muncă patriotică în comuna Troiţa In urmă cu citeva săptămîni, sătenii din Troiţa — sub îndrumarea organizaţiei de bază şi a comitetului executiv al sfatului popular din localitate — au continuat acţiunea patriotică — întreruptă astă vară — de săpare a canalului pîrîului Veţca. Harnicii săteni, în frunte cu comuniştii Ujfalvi Sándor, Kutasi Ödön şi cu utemiştii Sípos István, Szász József şi Havadtei András au împrăştiat cu această ocazie 690 m c pămînt. Tamás L. Sándor s-a evidenţiat în această muncă, săpînd şi împrăştiind într-o singură zi 6 m c pămînt. Deşi sînt cunoscuţi ca oameni foarte harnici, locuitorii din Bedleni nu au luat parte de la bun început la lucrările patriotice de săpare a canalului Veţca. Văzînd însă munca însufleţită a oamenilor muncii din Troia, Dumbrăvioara, Glodeni şi din alte sate, precum şi a muncitorilor din diferite întreprinderi din Tîrgu-Mureş, s-au alăturat şi ei acestei munci de folos obştesc. Cei 40 de săteni care au luat parte la această acţiune au săpat peste 90 mc de pămînt, contribuind astfel la înlăturarea inundaţiilor şi la imbunătăţirea solului. FABIAN LUDOVIC, corespondent Una din halele Fabricii de mobilă din Iași