Steaua Roşie, ianuarie 1961 (Anul 10, nr. 1-25)

1961-01-03 / 1. szám

Gînduri de anul nou Vom da patriei mobilă de calitate superioară întreprinderea noastră a încheiat primul an al planu­lui de şase ani cu rezultate remarca­bile. Harnicul nos­tru colectiv de mun­că a crescut, s-a că­lit in iureşul între­cerii socialiste, pen­tru a da oamenilor muncii mobilă mai multă şi mai iefti­nă. Acum, ginăurile noastre se îndreap­tă înspre anul 1961, înspre luminoasa lui perspectivă des­chisă de Congresul al III-lea al parti­dului nostru. Toţi avem aceeaşi dorinţă: să dăm oamenilor muncii un sortiment bogat de mobilă, de o ca­litate superioară şi la un preţ de cost cit mai scăzut, încă de pe acum ne pre­gătim să lucrăm­ în noua unitate de mobilă fină. In anul 1931 vom da peste plan pen­tru oamenii muncii 1.000 garnituri mo­bilă, 500 canapele ex­tensibile, 1.000 bi­blioteci, 1 000 mese de birou. Legămintul nostru de anul nou este : „Vom da patriei produse mai multe, mai ieftine şi de ca­litate superioară“. Ing şef PANTILIE VASILE, Iprofil „23 August“ Tg. Mureş In 1961 vreau să realizez 1600 de hantri Simt tractorist la S.M.T. Tg. Mureş, unde lucrez de peste 10 ani. Meseria de tractorist am învăţat-o chiar în cadrul staţiunii­­ noastre, in iei acest timp am lucrat pe tractoare I.A.R., K. D., M T.Z., iar în pri­măvara anului trecut am primit cel mai modern tractor, un UTOS 27 nou-nouţ. Tractorul n­­-e drag, îl îngrijesc bine. Cu el luci ce tarlalele G.A.C.-ulu­i „Partizanul roşu“ din Curteni, al cărui membru sunt, ca şi alţi tractorişti din brigadă. Noi am îmbinat executarea unui volum complex de lucrări me­canizate, cu efectuarea lor în timpul optim, acordînd în ace­laşi timp o atenţie deosebită calităţii lucrărilor. Aceasta s-a răsfrint asupra recoltelor do­bândite de colectivişti, care cu tot timpul nefavorabil din a­­cest an, au fost destul de bune Executarea unui volum com­plex de lucrări mecanizate ta­rat, semănat, discuit, lin­şit me­canic, transporturi agricole, secerat etc.) mi-a permis să nu am întreruperi in activitatea de zi cu zi. Ca urmare a aces­tui fapt, şi folosind din plin forţa de lucru a tractorului, am reuşit să realizez în acest an 1.102 hantri, fără nici un fel de reparaţie, in felul acesta am a­­juns să realizez peste două planuri in acest an, economi­sind totodată 7.149 kg carbu­ranţi şi lubrefianţi. In momen­tul de faţă, tractorul este în stare de funcţionare şi nici nu mă gîndesc încă la reparaţie. In anul 1961 vreau să realizez cel puţin 1.600 hantri, fără re­paraţie, şi să contribui la redu­cerea preţui­ de cost al han­­trului încă din anul viitor cu 40 la sută, aşa cum se prevede în documentele celui de-al III- lea Congres al P.M.R. Ţinînd cont de forţele de ca­re dispunem printr-o organiza­re mai bună a muncii, sunt con­vins că vom reuşi să ne ducem cu succes planurile la îndepli­nire. FARKAS DEZIDERIU, tractorist la S.M.T. Tg. Mureş PRIMUL TREN DIN 1961 Doresc ca Anul nou, in primul rind să fie anul care va con­tribui la rezolvarea problemelor litigioase internaţionale, reali­­zîndu-se o bază sigură menţinerii păcii, iar în al doilea rind, doresc ca succesele noastre, ale tuturor mecanicilor de locomo­tivă din Depoul de locomotive Tg. Mureş să fie mult mai mari decât în anul trecut, să luptăm pentru reducerea consumului de combustibil, a preţului de cost al transporturilor şi prelungirea duratei de exploatare a locomotivelor. De altfel, eu personal, am avut cinstea de a remorca cu lo­comotiva mea ultimul tren de persoane din anul 1960. In seara zilei de 31 decembrie la ora 21,01 am remorcat trenul accelerat pe distanţa Tg. Mureş—Ciceu. Aceasta înseamnă că în anul 1961 am intrat împreuna cu locomotiva mea. Doresc tuturor tovarăşilor mei de muncă, tuturor mucitori­­lor, un an nou fericit, bogat in realizări, succese depline po­porului nostru în opera măreaţă de desăvîrşire a socialismului in patria noastră. AVRAMESCU AVRAM mecanic de locomotivă Depoul C.F.R. Tg. Mureş LA COMBINA­TUL DE CAU­CIUC DE LA JILAVA In fotografie, a­­spect de muncă din secția de fa­bricare a furtune­­lor — secție in mare parte meca­nizată. STEAUA ROȘIE Imagini de la fabrica de zahăr Luduş Centrifugele automate Aspect general al halei de fabricaţie Agitator la 70 de ani Intr-una din zilele trecute în faţa sfatului popular se adunase­ră un grup de ţărani, cărora ba­ronul Marcu Dumitru le vorbea despre sarcinile care revin ţara­nilor în vederea măririi şeptelu lui de animale, sarcini izvorîte din Directivele Congresului al III-lea al P.M.R. La întrebarea noastră asupra felului cum mun­ceşte ca agitator, ne-a răspuns: — Ca deputat în circumscrip­ţia 14 şi ca agitator, duc în rin­dul ţăranilor cuvîntul partidului, Ii ajut să înţeleagă mai lesne ceea ce avem de făcut. Traduce­rea în practică a hotărîrilor par­tidului înseamnă pentru noi să executăm la timp toate lucrările agricole, să obţinem producţii mari la hectar, să mărim şeptelul de animale, — în special noi cai din regiunea de munte, — să tre­zim în toţi ţăranii dragostea faţă de muncă şi de avutul obştesc. In munca mea primesc un ajutor permanent din partea organizaţiei de partid. Congresul partidului stabileşte sarcini importante pen­tru lucrătorii din agricultură. Despre ce avem noi de făcut, în lumina acestor sarcini, ne-a in­struit secretarul organizaţiei de bază. Cum am aflat ce trebuie să fac am mers de la om la om şi am explicat ce avem noi de făcut. Am mai fost şi pe la oameni pe acasă, la Călimăni Vasile, Dandu Dumitru, Croitoru Dumitru şi al­ţii, cărora le-am­ vorbit despre hotărîrile partidului şi guvernului, despre extinderea reţelei electrice din comuna noastră. Formele, prin care eu duc această activita­te sunt multe. După cum am mai spus citesc cu regularitate ziare­le, reuşind în acest fel să fiu la curent cu cele mai importante probleme din ţară şi de peste ho­tare. Recent am citit Declaraţia Cons­făturr­i reprezentanţilor par­tidelor comuniste şi muncitoreşti de la Moscova — ţăranii din circumscripţia mea şi cei din comună participă cu drag la acţiunile obşteşti. In vara şi toamna acestui an de pil­dă, ţăranii din circumscripţia 14 au curăţat peste 5 ha păşune, au reparat drumul pe o distanţă de 2 km, unde au transportat 80 m c piatră, au săpat şanţurile de la ca­sa lui Bărnat Vasile pînă la cea a lui Mîndru Gheorghe. Şi multe alte lucrări le-am făcut prin mun­că voluntară. Iată ce ne-a spus moş Marcu, unul din agitatorii de frunte din Sărmaş, care deţine diploma de agricultor fruntaş, despre acti­vitatea sa la cei 70 de ani. MANIŞOR ARON Urare pamitru 19)PS 11 Am fost La Reghin. Şi nu o- i dată, întotdeauna, in vreme de ploaie am rămas surprins de felul cum circulă cetăţenii pe străzile oraşului. Eu ştiam, şi cred că ştie toată lumea, ca trotuarele de aceea sunt făcute, ca oamenii să circule pe ele şi pe ploaie şi pe vreme bună. La Reghin însă lucrurile stau alt­fel. Cînd e vreme bună, tro­tuarele sînt înteţite de oameni. Cînd plouă, pe trotuare bate vîntul, pentru că toată lumea circulă pe mijlocul străzilor. Odată, m-am oprit mirat şi­­am întrebat pe unul din trecă­torii cu pelerină de ploaie şi cu glugă în cap. — Spune-mi, te rog, de ce merg oamenii pe mijlocul dru­mului? — Ca să nu-şi murdărească pantofii — mi-a răspuns. La noi, în vreme de ploaie, pe trotuare e un noroi mai mare ca-n Băla. — Dar sfatul popular al ora­şului ce face, — îl întreb, — cum se îngrijeşte de întreţine­rea şi curăţenia oraşului? — Păi... parcă are timp de toate? Are şi sfatul destule al­ta probleme — mi-a răspuns o­cu pelerina —, şi-a plecat mai departe pe mijlocul drumu­lui, în rind, cu ceilalţi. M-am oprit apoi in staţia de autobuse aşteptind maşina ca­re să mă ducă spre întreprin­derile oraşului, dincolo de ga­­ră. Jos’ pe trotuare, un noroi pînă la glezne, şi eu în pan­tofi. Pe mijlocul drumului, ma­şini, căruţe, oameni, gălăgie, ca în trig. De sus burniţa ca prin sită, des şi rece şi era o vreme... de să nu scoţi clinele din casă. Şi eu aşteptam auto­busul, cu gulerul paltonului ri­dicat, ud ca un castravete mu­­rat, galben şi stors de frig ca o lămiie. Dar n-a mai venit, de parcă era o lucrătură. M-am încurajat singur şi-am luat-o pe jos, împreună cu alţii, prin mijlocul drumului, prin ploaie, prin frig, pină la întreprinde­rea forestieră. Cînd m-am reîntors după masă, aceeaşi poveste. Numai că de data aceasta am aştep­tat în gară. In sfirşit, după exact două ore şi jumătate a venit autobu­sul. S-a umplut pînă peste poate cu oameni uzi şi frigu­­roşi, înghesuiţi unul in altul, exact ca într-o cutie de sardele. Şi gemind din toate măruntaie­le, autobusul a pornit-o spre oraş. „Urări“ care nu se pot aşterne pe hirtie, adre­sate de cei călcaţi şi împinşi, celor care călcau şi împingeau fără voia lor, uşile deschise, oameni pe scări şi... Fekete baci — şoferul, care oprea ma­şina pe parcurs şi mai primea călători „supranormativ". A­­cesta era tabloul incomplet al unei curse de la gară la cen­tru cu autobusul de transport în comun din Reghin. Am încercat să mă adresez taxatoarei, s-o întreb de ce atî­­ta neglijenţă în deservirea populaţiei, dar n-am reuşit. Vo­cea-mi stinsă de atita coşmar, s-a izbit de zidul celor din fa­ţa mea, s-a pierdut printre alte voci mai stridente şi s-a pier­dut în gol ca un ecou intr-un pustiu fără margini. De aceea ne-am gindit, să urăm mai multă atenţie în anul care a început, celor care răspund de astfel de stări de lucruri în oraşul Reghin, pen­tru ca celor care merg acum pe mijlocul drumului şi aşteap­tă ore întregi în staţii venirea autobusului să le putem ura ... drum mai bun, pe trotuare şi în autobuse, la anul şi la mulţi ani. I. SIMA MAI ÎNAINTE DE ORELE 6 Peste crestele munţi­lor Gurghiului nu se iviseră încă zorii tîr­­zii ai unui decembrie cu nuanţe primăvărati­­ce. Noaptea fără lună zăcea încă pe coclau­rile văilor ce-şi zvîrco­­leau talazurile peste stîncile ascunse. Numai undeva, în vale, „ochii" locomotivelor de linie îngustă şi felinarele celor de la ,, mişcare" străpungeau întunericul, iar ţignalele lor se luau parcă la întrecere cu cîntecul cocoşilor treziţi odată cu harnicii fores­tieri din Răstoliţa. Căci atunci cînd unii dintre noi ne întoarcem in pat, pe cealaltă parte, gus­­tînd din somnul dulce de dinaintea revărsatu­lui zorilor, oamenii pă­durilor sunt la datorie. C.F.F.-iştii îşi pregătesc locomotivele, formează garniturile, adaugă va­goanele, care peste noapte s-au scuturat de greutatea trunchiurilor, primind în schimb pe cea a oamenilor şi ba­gajelor pe care vesele se pornesc să-i care sus in munte, spre parchete, funiculare şi guri de ex­ploatare. E luni dimineaţa, şi ca de obicei o mai mare­ forfotă decit în dimine­ţile celorlalte zile. Mun­citorii ce simbătă au co­­borît devale la neves­tele şi copiii lăsaţi in sat, sunt gata de a-şi începe săptămina de lucru cu mai mult avânt. Pe feţe­le lor citeşti hotărirea de a învinge planurile, de a-şi îndeplini anga­jamentele frumoase ce şi le-au luat pentru a­­nul 1961. Printre mun­citorii aceştia cu rani­ţele în spate, se află desigur şi Pop Iosif de la parchetul Secu-Scur­tu, care şi-a luat anga­jamentul ca în trimes­trul I al anului 1961 să încarce cu 90 m­c peste planul stabilit. Cu sigu­ranţă se află printre ei şi muncitorul de la fu­nicular Kristoff Mihai care s-a angajat ca prin buna întreţinere a funi­­cularului să reducă tim­pii morţi şi să trans­porte zilnic cite 2 metri cubi peste plan, reali­­zînd totodată economii. Cred că se pregăteşte sâ-şi înceapă lucrul şi şeful parchetului Cam­­pe-Peştele, tov. Florea Iosif, gîndindu-se cum să-şi organizeze mai bi­ne munca pentru a-şi putea îndeplini angaja­mentul de a-şi depăşi planul cu 1 la sută şi de a scurta termenul de exploatare al parchetu­lui cu 14 zile, lucru ce va duce la însemnate economii. Printre oamenii trans­portului feroviar pe li­niile forestiere, ce-şi pregătesc garniturile, se află şi mecanicul locomotivei 764.280, ca­re a şi realizat ceva din angajamentul de a obţine o economie de 2 la sută la carburanţi şi lubrefianţi şi de a face transportul la timp şi în bune condiţiuni, an­gajament care totalizat pe întreg transportul C.F.F. echivalează cu peste 30.000 lei econo­mie. încă ceasul nu şi-a pus cap în cap acele arătătoarelor pentru a indica orele 6 şi de aici de la Răstoliţa au por­nit spre munte primele trenuri, în ateliere au început să sune cioca­nele, iar prin birourile sectorului forestier să circule oamenii. Aici, la o masă modestă, Csiz­más Iosif, şeful sectoru­lui s-a apucat de lucru. Semnează hîrtii, răsfo­ieşte dosare, repartizea­ză oamenii noi veniţi in sector... La el vin şefi de brigadă, tractorişti sau tăietori de lemne. Iată omul acesta în pu­foaică : el lucrează la întreţinerea drumului. Are nevoie de cizme de cauciuc pentru protecţie, deoarece lucrează uneori in apă. A fost la maga­­zionieri, contabili, dar n-a primit, nefiind „în drept". Totuşi i se rezol­vă cererea. — „Ce să-i faci, eşti nevoit uneori să rezolvi şi lucruri mărunte" — îmi spune şeful sectorului. Omul în pufoaică a plecat mul­ţumit. Picioarele lui ii vor fi de-acum ferite de umezeală. E un caz mărunt care denotă gri­ja faţă de om. Dar cele 13 cabane cu o capaci­tate de 780 locuri, cele 45 barăci in care pot fi cazaţi 900 muncitori, nu sunt oare exemple ale grijii partidului pentru muncitorii forestieri ?­­ Dar tunicularele, fierăs­­traiele „Drujba", dar tractoarele, dar cele două cojitoare ce şi-au început zilele trecute munca în depozitul final din Răstoliţa, dar ele­vatorul de buşteni, nu sunt oare exemple ce de­notă grija pentru a uşu­ra munca forestierilor ? De la cele două apa­rate de radio pe care a­­cum şeful de­ sector le trimite muncitorilor din parchete („Doar au pa­turi călduroase, lumină electrică, de ce n-ar a­­vea şi aparate de ra­dio"), pină la noua maşină cu aburi de 75 KP ce acum se insta­lează în fabrica de lăzi, toate sunt expresii ale grijii pentru un trai mai fericit şi o muncă mai uşoară. Şi ei de alte exemple nu-mi vin în minte, dar trebuie să părăsesc şi exemplele şi pe harnicul şef de sec­tor şi să-l urmez pe tov. Ţepelţan Franc­isc, şeful schimbului­­ de la fa­brica de lăzi. Intrăm în făbricuţa aceasta în care nu lu­crează sute de oameni, dar care prin munca plină de avânt a munci­torilor de ţelul circula­­riştilor Kurcsi Mihai, Kis Gheorghe. • Nemeş Victoria sau al altor muncitori ca Puşcaş Ro­zalia şi György Andrei, prin produsele de cali­tate şi printr-o bună organizare a muncii, singură a adus în anul 1960 beneficii de 400.000 lei! Uite acum, fabrica de lăzi e in reparaţii generală. Dar lucrul continuă ca şi cum ni­mic nu s-ar întîmpla. Tractoarele înlocuiesc forţa maşinii cu aburi, jos la subsol se toarnă din beton suporţii di­feritelor axe şi maşini, iar sus, circularele, rin­delele zumzăie în ritmul muncii. Cu o jumătate de oră înainte de 6, schimbul , format din prima briga­dă de tineret, şi-a înce­put munca. Cerul nu s-a rumenit încă sub razele, venite de dincolo de munţii Gurghiului. S-au rumenit însă feţele aces­tor tineri ce în avîntul unei munci încordate au început să traducă în viaţă angajamentul de a realiza peste planul anului 1961 însemnate beneficii şi economii în valoare de 30.700 lei, angajament care odată realizat va totaliza pe întreprindere suma de 77 000 lei. M. FIUMON ♦♦♦♦♦♦ DECORAŢIA Cînd Szép Ştefan şi-a auzit numele strigat, un fior cald i-a trecut prin tot corpul, iar flă­cările vii din ochii-i căprui, umbriţi de sprincene groase, au scînteiat parcă mai luminoase. Citeva clipe mai tîrziu pe piept îi strălucea „Medalia Muncii“. S-a aşezat în rînd cu ceilalţi muncitori, tehnicieni şi ingineri ai Termocentralei din Fintînele, distinşi cu ordine şi medalii pentru merite deosebite în rea­lizarea cu un an mai devreme a planului de electrificare a ţă­rii. Şi-a adus aminte de sfiala cu care a păşit prima dată pe por­ţile uzinei. Dar cind i s-a spus că o să lucreze la ca­zane, a prins aripi. Coloşii de oţel l-au indirjit. Ii voi stăpîni — şi-a spus a­­tunci în gind. Şi a început să lucreze ca fochist. Cursul de calificare l-a absol­vit pe primul loc. Acum e me­canic principal, funcţie de ma­re răspundere la o termocen­trală electrică. Dar iată că festivitatea s-a terminat. Tovarăşii de muncă îi string cu căldură mina şi-l felicită: „Bravo ştefane, să ne trăieşti!“. Cînd a ajuns acasă s-a oprit o clipă în dreptul porţii. Casa nouă, pe care şi-a construit-o de curînd i s-a părut mai mare, mai frumoasă,­­ mai luminoasă. Soţia şi cei doi copii l-au intim­­pinat cu obişnuita veselie. — Dar pentru ce ai primit tu, tăticule, decoraţie — îl în­trebă cu naivitate băiatul mai mare. — Uite, eu nu prea ştiu cam ce învăţaţi voi în clasa a treia despre rostul nou al muncii — îi răspunse tatăl surprins — dar decoraţia aceasta e un fel de încununare a notelor bune pe care le-am primit pentru munca din fiecare zi. Iată şi certificatele a adăugat scoţind dintr-un sertar citeva diplome de fruntaş în producţie, ori ino­vator fruntaş pe care le-a pri­mit de cînd lucrează la termo­centrală. Şi in timp ce copilul se uita peste ele, Szép Ştefan şi-a adus aminte de o tristă poveste, i-a spus-o cu mulţi ani în urmă ta­tăl lui, fost miner in Valea Jiu­lui. O poveste despre anii de a­­suprire capitalistă, cină nu în şedinţe festive se adunau mun­citorii, ci pentru a face greve, şi nu primeau decoraţii, ci gloanţe ucigătoare. Contribuţia tineretului La rezultatele frumoase, obţinu­te de colectivul fabricii „23 Au­gust“ din Tg. Mureş în anul 1960 au contribuit în mare măsură şi tinerii noştri din cele 36 brigăzi de producţie U.T.M. şi cei 187 ti­neri fruntaşi în producţie. Román Jenő, Kiss István, Pusztai Ioan, Toni Jenő şi Madarász Ferenc de pildă îşi îndeplinesc continuu pla­nul în proporţie de 125—135 la sută. Pentru a obţine în acest an succese şi mai mari, comitetul U.T.M. din fabrică a întocmit un plan, pe baza căruia unele brigăzi de producţie U.T.M. vor fi reor­ganizate, urmînd ca în jocul ceior 36 de pînă acum, tinerii să lucreze în 40 de brigăzi. Lozinca lor va fi: „Nici o brigadă sub 115 la sută". Membrii brigăzilor vor participa­­ prin muncă voluntară la valorifi-­ carea deșeurilor, economisind prin aceasta 5.150 de lei pe an, in lo­cul celor 3 brigăzi de econo­­­mii de la secţia de lustruit,­­ tinerii vor lucra în 4 brigăzi şi vor economisi anual 315 kg materiale de lustruit. 600 tineri vor parti­cipa la întrecerea socialistă. Ac­tivitatea lor însufleţită va asigura fabricii 150.000 Iei beneficii pe an. Va creşte considerabil şi numărul tinerilor fruntaşi în producţie. Se­ prevede ca pînă la sfîrşitul anului 1961 numărul lor să ajungă de la 184 la cel puţin 300. Planul prevede şi o serie de mă­suri menite să contribuie la ridi­carea nivelului profesional şi cul­tural al tinerilor. In afară de cele 3 concursuri „Cine ştie, cîştigă“, tinerii vor asculta o serie de con­ferinţe pe teme profesionale, poli­tice, culturale, etc. In cadrul brigă­­ziilor de muncă patriotică U.T.M. — al căror număr va fi ridicat de la 21 la 23 — tinerii s-au angajat să colecteze pînă la sfîrşitul anu­lui 20.000 kg fier vechi. Tinerii a­u primit cu entuziasm prevederile planului, luîndu-și an­gajamentul de a depune toate efor­turile pentru realizarea lor. TÖRÖK FERENC, muncitor-tîmplar Peste 1.000.000 lei economii Colectivul Victor Reghin a ob-­­ţinut în cursul anului 1960 peste 1­1 milion lei economii. Printr-o organizare raţională­­ a muncii, numai la fabricarea mobilei tip „Constanţa“ acest co- j lectiv a economisit 8.011 m di lemn de brad, 4.823 m­c lemn de­­ fag, cît şi mari cantităţi de ma­­­teriale auxiliare. MATHE JANOS,­­ corespondent I DIN FIER VECHI - OŢEL NOU In satele comunei Deda, raio­nul Topliţa, strîngerea fierului vechi a devenit o preocupare zil­nică, atît pentru elevii şcolilor cit şi pentru părinţii lor. Locuitorii comunei au predat pînă acum I.C.M.-ului Topliţa pes­te 130.000 kg fier vechi, In frun­tea frumoasei acţiuni se află şcoa­la de 7 ani din Deda Bistra, care numai in toamna acestui an a predat peste 5.000 kg, şi şcoala din Deda cu 3.500 kg fier vechi. Asemenea acţiuni s-au întreprins şi la şcolile din Filea şi Petriş. Ţăranii muncitori s-au alăturat elevilor, şi sub lozinca „Cu­ mai mult fier vechi oţelarilor patriei" au contribuit la mărirea cantită­ţi­lor pred­ate. COCIŞ GHEORGHE, corespondent Muncă patriotică în comuna Troiţa In urmă cu citeva săptămîni, să­tenii din Troiţa — sub îndrumarea organizaţiei de bază şi a comitetu­lui executiv al sfatului popular din localitate — au continuat ac­ţiunea patriotică — întreruptă astă vară — de săpare a canalului pî­­rîului Veţca. Harnicii săteni, în frunte cu comuniştii Ujfalvi Sán­dor, Kutasi Ödön şi cu utemiştii Sípos István, Szász József şi Ha­­vadtei András au împrăştiat cu această ocazie 690 m­ c pămînt. Tamás L. Sándor s-a evidenţiat în această muncă, săpînd şi îm­prăştiind într-o singură zi 6 m c pămînt. Deşi sînt cunoscuţi ca oameni foarte harnici, locuitorii din Be­­dleni nu au luat parte de la bun început la lucrările patriotice de săpare a canalului Veţca. Văzînd însă munca însufleţită a oameni­lor muncii din Tro­ia, Dumbră­vioara, Glodeni şi din alte sate, precum şi a muncitorilor din di­ferite întreprinderi din Tîrgu-Mu­reş, s-au alăturat şi ei acestei munci de folos obştesc. Cei 40 de săteni care au luat parte la aceas­tă acţiune au săpat peste 90 m­­c de pămînt, contribuind astfel la înlăturarea inundaţiilor şi la im­bunătăţirea solului. FABIAN LUDOVIC, corespondent Una din halele Fabricii de mobilă din Iași

Next