Steaua Roşie, martie 1961 (Anul 10, nr. 50-77)

1961-03-01 / nr. 50

Din istoricul comunei O FILA VECHE Şl... Pe malul sting al Mureşului, În­tre Câmpia Transilvaniei şi Podişul Tirnavelor, tăiat in două de şo­seaua ce duce de la Tg. Mureş la Luduş, se află ternului. Istoria a­­cestui sat nu se deosebeşte cu ni­mic de aceea a oricărui alt sat din patria noastră. O filă îngălbenită de vreme ne aduce aminte de tre­cutul întunecat al temutului, de viaţa de mizerie trăită de locuito­rii lui in trecut. In serile lungi de iarnă, cei mai virstnici povestesc copiilor şi nepoţilor despre viaţa grea ce a existat in comuna lor din cele mai vechi timpuri şi des­pre viaţa nouă începută imediat după 23 August 1944. Se spune că un mare con­ducător de oşti, pe nume Radnoth, pentru meritele sale ostăşeşti, in secolul al Xll-lea a primit aici, 5.000 iugăre de pămint, pe care au fost colonizaţi iobagi. El a con­struit aici şi cetatea, a cărei ruine se mai văd şi azi. In 1241, o dată cu năvălirea tătarilor, cetatea a fost distrusă. Moşia de aici a tre­cut în proprietatea lui Răkoczy, care a refăcut cetatea, transfor­­mind-o în castel. Mai tirziu, prin 1855, a­tit pămîntul cit şi oamenii care-l lucrau au ajuns în stăpîni­­rea bisericii romano-catolice. Bise­rica romano-catolică pe lingă cele cîteva mii de iugăre de pămint deţinea şi o moară, un darac de li­nă, o ţesătorie de trestii etc. Grea a fost viaţa ţăranilor mun­citori din temut. Alături de bise­rică au apărut alţi şi alţi exploata­tori crînceni, de teapa lui Cionloş, Horváth, Felszegi, Mut Aurel sau Gáli Miklós, care se îngrăşau an de an tot mai mult din sudoarea şi sîngele sutelor de familii de ţă­rani muncitori romini şi maghiari. Negustori şi cămătari ca Fischer Solomon, Papp Martin sau Ioan Cătană jecmăneau pe bunul lor plac ţăranul muncitor înglodat nu datoră. Bolile de tot felul secerau cu •­r X XX­nemiluita vieţile ţăranilor munci­tori de toate virstele. De învăţătură mulţi nu au avut parte. „360 neş­tiutori de carte“ — iată una din moştenirile triste cuprinse în „tes­tamentul" ce l-a lăsat regimul burghezo-moşieresc temutului. Aşa a fost, dar nu mai este. ...CÎTEVA FILE NOI Să întoarcem încă o filă. ... Era în anul 1945. La ternut ca şi în întreaga ţară, sub con­ducerea partidului, se înfăptuia reforma agrară. Pămîntul mănos de pe malul Mureşului a trecut in folosinţa veşnică a celor ce trudeau secole de-a rîndul pe el. ... 5 septembrie 1950. Urmînd îndemnul partidului, 320 de fami­lii de ţărani muncitori din Iernut­e au păşit pe o cale nouă în viaţă,­­ unindu-se în gospodăria colectivă­­ „23 August". I „23 August, viaţă nouă ne-a adus!" Această lozincă a răsunat puter­nic din mii de piepturi cu prilejul inaugurării gospodăriei şi răsună in fiecare an cu prilejul aniversă­rii eliberării patriei. Colectiviştii din temut vorbesc cu mîndrie despre zeci de oameni înaintaţi şi minunaţi din cadrul gospodăriei, ca Jakab Ştefan, Gheorghe Mar­cu, Molnár Alexan­dru, Gheorghe Gurghean, Szántó Alexandru, Ilie Simon, Hamar Alexandru, Hie Gurghean, Pais K­i­­liu, Vasile Gurghean şi alţii, care prin munca lor asiduă contr­ibuie zi de zi la dezvoltarea gospodă­riei colective.­­ Colectivistul SZÁNTÓ ALEXANDRU In asemenea case locuiesc colectiviștii din lernul Colectivistul JAKAB GYÖRGY ION DRAGOMIR, Inginerul gospodăriei Pentru oameni şi nevoile lor . Astăzi în Iernut există 25 unităţi de desfacere ale coopera­ţiei fie consum­, aprovizionate cu mărfuri industriale şi alimentare tot mai multe şi mai bune. Va­loarea mărurilor industriale şi alimentare fiesfăcute ce coopera­tiva din lernut in 1960 întrece cu 1.244.000 iei pe cea din 1956. @ Lămpilor de petrol din majo­ritatea caselor din Iernut le-au luat locul vecinte electrice. Apa­ratul de rad­io, fierul de culcat e­­lectric, maşina de spălat rufe, sau frigiderul azi nu mai constituie articole de lux pentru țăranii muncitori, ci o necesitate. © In anii regimului democrat­­popular, la Iernut a fost construit un locaş pentru spital care a fost înzestrat cu personal sanitar.­­ S-a lărgit şi baza materială a învăţămintului. In sat exista în prezent 20 de profesori şi în­văţători, în afară de cei de la şcoala profesională horticolă, fa­ţă de numai 8, ciţi existau aici în 1944. In clasele I—VII sînt cuprinşi în prezent 444 elevi, fa­ţă de 390 în anul şcolar 1953— 1960.­­ Cinematograful, la care ru­lează filme de 5 ori pe săptămî­­nă, cartea sau ziarul, sînt prie­teni de nedespărţit ai colectiviş­tilor. Colectivistul Cornel Orza în 1960 a citit 82 cărţi Bükösi Béla 68, Molnár Zoltán 49, iar Vasile Stoica 44 de cărţi.­­ Biblioteca căminului dispune de peste 7.000 volume. La înzes­trarea bibliotecii cu cărţi o con­tribuţie de seamă aduce gospodă­ria colectivă, alocînd an de an tot mai mari fonduri în acest scop. Numărul cititorilor la bi­blioteca din lernut a trecut de 1.700 şi creşte mereu. In timp de o lună şi jumătate din acest an s-au citit atîtea cărţi, cite în 4 luni ale anului trecut. 9 9 Din primăvară şi pînă toam­na tirziu, la lernut funcţionează o grădiniţă şi un cămin, la care sunt îngrijiţi copiii colectiviştilor. Numai la cămin, de pildă, în 1960, au fost îngrijiţi peste 100 de copii. Cheltuielile de întreţinere a grădi­niţei şi căminului sunt suportate de gospodăria colectivă. In vara lui 1960, gospodăria a întreţinut şi o tabără de pionieri, fii de colect­­­tivişti din comună, timp de 15 zile. Muncind cu pricepere şi hărni­­cie, sprijiniţi fiind de partid şi de statul nostru democrat-popular, colectiviştii din Iernut obţin an de an rezultate tot mai frumoase. Nu s-ar putea spune că înainte de înfiinţarea gospodăriei, ţăranii din Iernut nu erau buni gospo­dari şi că nu munceau pămîntul cu tragere de inimă. Din contra, fiecare trudea din greu pe bucă­ţica lui de pămînt. Această tru­dă se solda însă întotdeauna cu recolte mici, deoarece pămîntul era lucrat cu mijloace rudimenta­re şi la voia întimplării. O dată cu înfiinţarea gospodă­riei colective însă, lucrurile s-au sch­imbat. Pe tarlalele fără haturi au apărut tractoarele, au apărut apoi alte şi alte maşini moderne care au uşurat munca colectiviş­tilor, le-au dat posibilitatea să lucreze mai bine pămîntul. In a­­fară de aceasta, în anul 1954 co­lectiviştii au primit în persoana inginerului-agronom Dragomir ca­re şi-a împletit munca lui cu a colectiviştilor, un ajutor preţios, învăţîndu-i cum să aplice reguli­le agrotehnice avansate pentru a putea smulge pămîntului roade tot mai bogate. Rezultatele n-au întîrziat să se arate. An de an producţiile medii la hectar au crescut cu sute de kilograme. Chiar şi în anul trecut, cînd vre­mea a fost mai puţin favorabilă, s-au înregistrat creşteri de pro­ducţii. In ultimii 3 ani producţia de grîu la hectar a crescut astfel: 1958 1631 kg/ha. 1959 1711 kg/ha. 1960 1859 kg/ha. La fel au crescut producţiile şi la celelalte culturi. O dată cu spo­rirea producţiei la hectar, a cres­cut şi producţia de cereale mar­fă, calculată la suta de hectare. Dacă în 1958 gospodăria a con­tribuit la fondul centralizat al statului cu 11.424 kg cereale la suta de hectare, în 1960 această cantitate a atins 22.615 kg. CULTURI ADUCĂTOARE DE VENITURI MARI Indreptîndu-şi atenţia spre dez­voltarea multilaterală a gospodă­riei, colectiviştii din Iernut pe lîngă cereale au introdus in cul­tură plante tehnice şi legitim. Suprafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr a crescut în ultima ani de la 10 ha la 150 ha în 1960, iar grădina de zarzavat a crescut la 18 ha. Plantele tehnice împreună cu grădina de zarzavat au adus anul trecut gospodăriei un venit de peste 1.200.000 lei. TOT MAI MULTE ANIMALE Colectiviştii din Iernut se mîn­­dresc astăzi şi cu un important sector zootehnic, care cuprinde: 276 taurine, din care 124 vaci, peste 700 porcine, dintre care 80 scroafe de prăsilă şi o frumoasă fermă de gîşte, faţă de 2 vaci, 1 cai şi 2 boi, cît au avut la înfiin­ţare. Dar atenţia colectiviştilor nu este îndreptată numai înspre creşterea numărului de animale, ci şi spre obţinerea a cît mai mul­tă carne şi lapte de la animale. Experienţa colectiviştilor în creşterea şi îngrăşarea porcilor a făcut ca anul trecut gospodăria să livreze statului 300 porci graşi, la o greutate de circa 100 kg fie­care. In acest an gospodăria va­­îngrăşa 400 porci, din care va realiza un venit de peste 360.000 lei. Producţia de lapte pe cap de vacă furajată a crescut în ulti­mii 3 ani cu peste 500 litri, iar producţia de purcei pe scroafă s-a ridicat de la 13 în 1258 la 15 anul trecut. Veniturile reali­zate din creşterea animatelor, în ultimii doi ani s-au triplat. FONDUL DE BAZA ŞI VENITURILE Colectiviştii au înţeles că fon­dul de bază este temelia dezvol­tării gospodăriei şi izvor al bu­năstării şi belşugului. Ca urmare ei au mărit an de an avutul ob­ştesc. De la 270.000 lei la înfiin­ţare, fondul de bază a ajuns la 614.237 lei în 1255 iar, în acest an depăşeşte 3 milioane lei. Aceas­tă suma reprezintă animalele de producţie, zeci de construcţii prin­tre care: 3 grajduri a cîte 100 capete bovine fiecare, două ma­ternităţi pentru scroafe, o îngră­­şătorie pentru 500 porci, o maga­zie pentru cereale cu o capacita­te de 120 vagoane, garaj pentru­­ cele două autocamioane, sediul­­ gospodăriei şi alte multe construc-­­ţii. De remarcat este faptul că­­ toate aceste construcţii au fost ridicate de colectivişti din resur­­se proprii. Paralel cu producţia şi avutul obştesc, au crescut şi veniturile băneşti ale gospodăriei. Dacă în 1957 veniturile gospodăriei se ci­frau la 713.612 lei, anul trecut s-au ridicat la peste 2.166.000 lei. Se înţelege ca din aceasta, colec­tiviştii au avut numai de cîştigat. Valoarea zilei-muncă a crescut tot mai mult, reprezentînd în ul­timii ani valori cuprinse între 30—40 lei. ■ cxxxxx ■ Gospodăria este milionară -oooc - Ferma de porci a gospodăriei colective STEAUA ROŞIE — ----------■ ■ ■■ .fiwafa-iF.------3 S-A SCHIMBAT VIAŢA OAMENILOR Gospodăria colectivă a schim­bat viaţa oamenilor. Succesele ei, veniturile mari şi recoltele bogate au îmbunătăţit traiul co­lectiviştilor. Toate acestea nu au rămas fă­ră rezultat. La înfiinţare în 1950, au intrat în gospodărie doar 320 familii, cu 700 ha teren. Rezulta­tele bune i-au convins şi pe cei­lalţi; an de an tot mai mulţi ţă­rani au intrat în colectivă. Astăzi gospodăria din Iernut cuprinde 742 familii, care lucrează împreu­nă 1635 ha teren. Incepînd din anul 1959, tot satul este cuprins în gospodăria colectivă. Pagină redactată des P. Popşor­si T. Gabor ■oooc ■ O instituţie nouă Amintindu-şi de vremurile tre­cute, multor colectivişti din Ier­nut li se face părul măciucă. Si­pos Martin bunăoară, după pri­mul răboi mondial, încercînd să­­şi construiască o căsuţă, a soli­citat un împrumut de la bancă. Pînă cînd casa a fost gata, omul a rămas fără pămînt. Camăta ma­re ce a fost obligat s-o achite, l-a silit să-şi vîndă pămîntul. Cîţi ţărani muncitori din Iernut, ca şi din alte părţi n-au păţit ca Si­pos Martin ! Azi, copiii lui Sipos Martin, colectiviştii Sipos Alexandru şi Sipos Ştefan, locuiesc în case noi. Le-au construit din veniturile rea­lizate în gospodăria colectivă. ...Septembrie 1959. La clădirea cu nr. 11 din Piaţa Lenin, din centrul Iernutului, apare o in­scripţie: Agenţia C.E.C. Încă din primele zile de la înfiinţare, noua instituţie a cunoscut o mare ani­maţie. — Cine erau vizitatorii? — Membrii gospodăriei agrico­le colective „23 August“ — răs­punde cu mîndrie responsabilul agenţiei. In 1960, de pildă, am eliberat aproape 600 librete C.E.C. Anul acesta, în decurs de 45 de zile am eliberat cca. 100 de li­brete. Mulţi colectivişti posedă obligaţiuni C.E.C. Am aflat de la colectiviști că unii dispun la C.E.C. de sume mari, trecînd de 10.000 lei. Cine sînt ei? Colectiviştii har­nici. Deoarece secretul operațiu­nilor este garantat de lege, nu le divulgăm numele. Putem spu­----------—COOK —---------­ne însă atît, că pe strada „23 Au­gust“, o stradă cu toate casele noi, construite în ultimii ani de colectivişti, există peste 40 depu­nători la C.E.C. Gospodăria agricolă colectivă din Iernut asigură an de an ve­nituri băneşti tot mai mari mem­brilor ei. In anul 1960, de pildă, deşi gospodăria a executat con­strucţii impunătoare şi a cumpă­rat animale din fonduri proprii, totuşi a repartizat membrilor, în contul zilelor-muncă, peste 1.300.000 Iei. Venituri frumoase realizează colectiviştii şi din gos­podăria lor personală. In luna ianuarie a acestui an de pildă, numai din surplusul de lapte va­lorificat pe bază de contract, ei au primit peste 15.000 lei. Unul din colectiviști, scoase din buzunarul hainei un libret C.E.C. și mi-1 arătă zîmbind: — Sînt pe el cîteva mii de lei. — Cît ați depus? — ... E secret. Nu este în schimb secret faptul că viața colectiviștilor de aici di­vine an de an tot mai îndestula­tă. Cifre şi fapte I 9 In anul 1960, cu fonduri proprii, colectiviştii din Iernut au construit un sediu, care pe lîngă cele 6 camere, cuprinde şi o sa­­ă de festivităţi cu 200 locuri. Sub clădire s-a construit o pivniţă lungă de 17 metri şi lată de 7 metri. Această construcţie a cos­tat în jurul a 270.000 Iei. © In vederea dezvoltării viti­culturii, în primăvara acestui an colectiviştii din lernut vor plan­ta încă 2 hectare cu viţă de vie, pentru care terenul a fost des­fundat. © Realizînd însemnate venituri băneşti, în anul 1960, gospodăria colectivă din lernut deşi a chel­tuit sume uriaşe pentru construc­ţii, mărirea numărului de anima­le etc., totuşi a repartizat mem­brilor cîte 9,30 lei în numerar la zi-muncă.­­ La gospodăria colectivă din Iernut, furajul de bază în hrana animalelor îl constituie nutreţul însilozat. Anul acesta porumbul pentru siloz va ocupa 60 de hec­tare, planificîndu-se o producție medie de 40.000 kg la hectar. • 1 -■■■ -----------­ Privind spre viitor Cînd am părăsit Iernutul, se înserase de-a binelea. De depar­te satul se vede scăldat în lumi­na becurilor electrice. In centrul satului se ridică spre cer un braț uriaş de macara. Aici, cărămidă cu cărămidă se pun temeliile pri­melor blocuri din cele 26 pla­­nificate a se construi pentru mun­citorii viitoarei termocentrale, u­­na din cele mai mari din ţară — obiectiv principal prevăzut în di­rectivele Congresului al III-lea al P.M.R. Poate nu va trece mult pînă cînd pe harta patriei şi în cărţile de geografie va figura un nou oraş — Iernutul. După discuţia avută cu tov. Ioan Dragomir, inginerul gospodăriei colective, încercăm să privim în viitor, să vedem Iernutul de mîi­­ne. Gospodăria agricolă colectivă „23 August“ va înflori şi se va dezvolta an de an tot mai mult, şi o dată cu aceasta va creşte mereu bunăstarea colectiviştilor. La actualele construcţii impu­nătoare ale gospodăriei se vor alătura altele noi. Gospodăria colectivă va deveni o mare uni­tate producătoare de cereale, plan­te tehnice, legume şi zarzavaturi, lapte şi carne. In scurt timp, co­lectiviştii din Iernut vor ridica numărul bovinelor la 600 de ca­pete. Ei vor deţine peste 260 vaci de lapte, sute de porci şi mii de gîşte. Anul acesta, de pildă, gos­podăria colectivă va livra statu­lui 400 de porci graşi şi mari, cantităţi de carne de bovine şi lapte. In anii care urmează se va dezvolta simţitor creşterea şi în­­grăşarea porcilor. Zeci de vagoa­ne de carne, lapte, cereale, zar­zavaturi şi altele îşi vor lua de aici drumul spre a aproviziona oamenii muncii. In libretele C.E.C. ale colectiviştilor se vor adăuga alte şi alte mii de lei, certificate ale bunăstării şi bel­şugului, ale vieţii noi, croite de ţărănimea muncitoare, sub con­ducerea Partidului Muncitoresc Român. -pooo- In casele colectiviştilor, belşug şi bunăstare însoţiţi de colecti­vistul Székely Fran­­cisc, am cutreierat satul. La tot pasul te întimpină case noi, care de care mai fru­moase. — Eu locuiesc pe strada „23 August". Este o stradă nouă. Toate casele de pe a­­ceastă stradă sunt noi, construite de co­lectivişti în ultimii ani. Este nouă şi strada „1 Mai". Şi aici toate casele sunt noi. In casele colecti­viştilor azi găseşti mobilă lustruită şi a­­parate de radio. A­­proape 250 de colecti­vişti şi-au cumpărat mobilă nouă, şi 300 şi-au cumpărat apa­rate de radio. — Biciclete? — Peste 150 de co­lectivişti merg la lu­cru cu bicicleta. Acum însă, oamenii au de­venit mai pretenţioşi Nu se mulţumesc cu bicicletele. Au înce­put să-şi cumpere mo­tociclete. Hamar Ale­xandru, Imre Ştefan şi alţii şi-au cumpă­rat deja motociclete. Intrăm într-una din case. O casă nouă cu trei camere şi depen­dinţe, construită din cărămidă şi acoperi­tă cu ţiglă. Gazda casei e co­lectivistul Hamar Ioan. A îndrăgit gos­podăria cu ochii din cap. Lucrează in sec­torul zootehnic. Anul trecut a realizat 510 zile-muncă. — Eu am realizat 0/1 -,.*//■» S-X — spune Iolanda, so­ţia lui. N-am putut mai mult, căci am fost bolnavă. Anul a­­cesta voi trece de la sală în sus. Francisc, copilul cel mai mare al co­lectivistului Hamar loan e în clasa a 11-a. — Ce vrei să te faci? — ... Prima dată vreau să fiu pionier loan, mezinul, în toamna aceasta mer­ge şi el la şcoală. Lor le sint deschise larg porţile şcolilor de toate gradele. Viaţa lui se deosebeşte ca de la cer la pămînt de cea pe care au avut-o părinţii lui în timpul copilăriei. — Sîntem colecti­vişti din '50, de la în­fiinţarea gospodăriei. Nicicînd înainte nu am trăit aşa de bine ca acum. Din bucate­le ce le-am primit anul trecut din gos­podărie, mai avem 90 de mierte de grîu şi peste 40 de porumb. Am avea şi porumb mai mult, dar în toamnă am îngrăşat 4 porci pe care i-am valorificat pe bază de contract. Fiecare a avut peste 100 de kilograme. — Vedeţi, casa asta ne-a costat pînă acum 28.000 de lei. Acum sîntem pregătiţi să ne cumpărăm mobilă. ■ — Ce mobilă vreţi să cumpăraţi? — Din aia cu vreo sapte mii de lei. Ne-am luat rămas bun şi am urat harni­cilor colectivişti mult succes în realizarea planurilor de viitor. Am bătut apoi la uşa altui colectivist, la Scribon Claudean. El n-a intrat in gos­podărie de la înfiin­ţare. A aşteptat să vadă cum vor ieşi ceilalţi. Acum e al treilea an de­­ cînd lucrează in gospodărie. Despre veniturile realizate ne-a vorbit Anuţa, so­ţia lui, care zorea ter­minarea unei cămăşi cu motive naţionale, pentru băiat. — Băiatul face par­te din echipa cultu­rală şi se pregătesc cu program în cinstea alegerilor. Vreau ca pină atunci să-i ter­min cămaşa. — Ce ne puteţi spune despre gospo­dăria colectivă? — Ce să vă spun? Cine munceşte are tot ce-i trebuie. Pentru munca depusă în anul trecut am primit ati­­ta zahăr, cu­ nu pri­meam înainte în 4 ani, cînd lucram indi­vidual, deşi culti­vam şi atunci sfeclă de zahăr. La oricare am mer­ge din cele peste 700 familii de colectivişti din Iernut, găsim oa­meni fericiţi cu feţe senine, copii sănătoşi cu obrajii ca bujorii. Inaintînd pe drumul indicat de partid, ță­ranii muncitori din Iernut trăiesc o viață tot mai îmbelşugată. —... Unul din grajdurile G.A.C. rernut

Next