Steaua Roşie, martie 1961 (Anul 10, nr. 50-77)
1961-03-01 / nr. 50
Din istoricul comunei O FILA VECHE Şl... Pe malul sting al Mureşului, Între Câmpia Transilvaniei şi Podişul Tirnavelor, tăiat in două de şoseaua ce duce de la Tg. Mureş la Luduş, se află ternului. Istoria acestui sat nu se deosebeşte cu nimic de aceea a oricărui alt sat din patria noastră. O filă îngălbenită de vreme ne aduce aminte de trecutul întunecat al temutului, de viaţa de mizerie trăită de locuitorii lui in trecut. In serile lungi de iarnă, cei mai virstnici povestesc copiilor şi nepoţilor despre viaţa grea ce a existat in comuna lor din cele mai vechi timpuri şi despre viaţa nouă începută imediat după 23 August 1944. Se spune că un mare conducător de oşti, pe nume Radnoth, pentru meritele sale ostăşeşti, in secolul al Xll-lea a primit aici, 5.000 iugăre de pămint, pe care au fost colonizaţi iobagi. El a construit aici şi cetatea, a cărei ruine se mai văd şi azi. In 1241, o dată cu năvălirea tătarilor, cetatea a fost distrusă. Moşia de aici a trecut în proprietatea lui Răkoczy, care a refăcut cetatea, transformind-o în castel. Mai tirziu, prin 1855, atit pămîntul cit şi oamenii care-l lucrau au ajuns în stăpînirea bisericii romano-catolice. Biserica romano-catolică pe lingă cele cîteva mii de iugăre de pămint deţinea şi o moară, un darac de lină, o ţesătorie de trestii etc. Grea a fost viaţa ţăranilor muncitori din temut. Alături de biserică au apărut alţi şi alţi exploatatori crînceni, de teapa lui Cionloş, Horváth, Felszegi, Mut Aurel sau Gáli Miklós, care se îngrăşau an de an tot mai mult din sudoarea şi sîngele sutelor de familii de ţărani muncitori romini şi maghiari. Negustori şi cămătari ca Fischer Solomon, Papp Martin sau Ioan Cătană jecmăneau pe bunul lor plac ţăranul muncitor înglodat nu datoră. Bolile de tot felul secerau cu •r X XXnemiluita vieţile ţăranilor muncitori de toate virstele. De învăţătură mulţi nu au avut parte. „360 neştiutori de carte“ — iată una din moştenirile triste cuprinse în „testamentul" ce l-a lăsat regimul burghezo-moşieresc temutului. Aşa a fost, dar nu mai este. ...CÎTEVA FILE NOI Să întoarcem încă o filă. ... Era în anul 1945. La ternut ca şi în întreaga ţară, sub conducerea partidului, se înfăptuia reforma agrară. Pămîntul mănos de pe malul Mureşului a trecut in folosinţa veşnică a celor ce trudeau secole de-a rîndul pe el. ... 5 septembrie 1950. Urmînd îndemnul partidului, 320 de familii de ţărani muncitori din Iernute au păşit pe o cale nouă în viaţă, unindu-se în gospodăria colectivă „23 August". I „23 August, viaţă nouă ne-a adus!" Această lozincă a răsunat puternic din mii de piepturi cu prilejul inaugurării gospodăriei şi răsună in fiecare an cu prilejul aniversării eliberării patriei. Colectiviştii din temut vorbesc cu mîndrie despre zeci de oameni înaintaţi şi minunaţi din cadrul gospodăriei, ca Jakab Ştefan, Gheorghe Marcu, Molnár Alexandru, Gheorghe Gurghean, Szántó Alexandru, Ilie Simon, Hamar Alexandru, Hie Gurghean, Pais Kiliu, Vasile Gurghean şi alţii, care prin munca lor asiduă contribuie zi de zi la dezvoltarea gospodăriei colective. Colectivistul SZÁNTÓ ALEXANDRU In asemenea case locuiesc colectiviștii din lernul Colectivistul JAKAB GYÖRGY ION DRAGOMIR, Inginerul gospodăriei Pentru oameni şi nevoile lor . Astăzi în Iernut există 25 unităţi de desfacere ale cooperaţiei fie consum, aprovizionate cu mărfuri industriale şi alimentare tot mai multe şi mai bune. Valoarea mărurilor industriale şi alimentare fiesfăcute ce cooperativa din lernut in 1960 întrece cu 1.244.000 iei pe cea din 1956. @ Lămpilor de petrol din majoritatea caselor din Iernut le-au luat locul vecinte electrice. Aparatul de radio, fierul de culcat electric, maşina de spălat rufe, sau frigiderul azi nu mai constituie articole de lux pentru țăranii muncitori, ci o necesitate. © In anii regimului democratpopular, la Iernut a fost construit un locaş pentru spital care a fost înzestrat cu personal sanitar. S-a lărgit şi baza materială a învăţămintului. In sat exista în prezent 20 de profesori şi învăţători, în afară de cei de la şcoala profesională horticolă, faţă de numai 8, ciţi existau aici în 1944. In clasele I—VII sînt cuprinşi în prezent 444 elevi, faţă de 390 în anul şcolar 1953— 1960. Cinematograful, la care rulează filme de 5 ori pe săptămînă, cartea sau ziarul, sînt prieteni de nedespărţit ai colectiviştilor. Colectivistul Cornel Orza în 1960 a citit 82 cărţi Bükösi Béla 68, Molnár Zoltán 49, iar Vasile Stoica 44 de cărţi. Biblioteca căminului dispune de peste 7.000 volume. La înzestrarea bibliotecii cu cărţi o contribuţie de seamă aduce gospodăria colectivă, alocînd an de an tot mai mari fonduri în acest scop. Numărul cititorilor la biblioteca din lernut a trecut de 1.700 şi creşte mereu. In timp de o lună şi jumătate din acest an s-au citit atîtea cărţi, cite în 4 luni ale anului trecut. 9 9 Din primăvară şi pînă toamna tirziu, la lernut funcţionează o grădiniţă şi un cămin, la care sunt îngrijiţi copiii colectiviştilor. Numai la cămin, de pildă, în 1960, au fost îngrijiţi peste 100 de copii. Cheltuielile de întreţinere a grădiniţei şi căminului sunt suportate de gospodăria colectivă. In vara lui 1960, gospodăria a întreţinut şi o tabără de pionieri, fii de colecttivişti din comună, timp de 15 zile. Muncind cu pricepere şi hărnicie, sprijiniţi fiind de partid şi de statul nostru democrat-popular, colectiviştii din Iernut obţin an de an rezultate tot mai frumoase. Nu s-ar putea spune că înainte de înfiinţarea gospodăriei, ţăranii din Iernut nu erau buni gospodari şi că nu munceau pămîntul cu tragere de inimă. Din contra, fiecare trudea din greu pe bucăţica lui de pămînt. Această trudă se solda însă întotdeauna cu recolte mici, deoarece pămîntul era lucrat cu mijloace rudimentare şi la voia întimplării. O dată cu înfiinţarea gospodăriei colective însă, lucrurile s-au schimbat. Pe tarlalele fără haturi au apărut tractoarele, au apărut apoi alte şi alte maşini moderne care au uşurat munca colectiviştilor, le-au dat posibilitatea să lucreze mai bine pămîntul. In afară de aceasta, în anul 1954 colectiviştii au primit în persoana inginerului-agronom Dragomir care şi-a împletit munca lui cu a colectiviştilor, un ajutor preţios, învăţîndu-i cum să aplice regulile agrotehnice avansate pentru a putea smulge pămîntului roade tot mai bogate. Rezultatele n-au întîrziat să se arate. An de an producţiile medii la hectar au crescut cu sute de kilograme. Chiar şi în anul trecut, cînd vremea a fost mai puţin favorabilă, s-au înregistrat creşteri de producţii. In ultimii 3 ani producţia de grîu la hectar a crescut astfel: 1958 1631 kg/ha. 1959 1711 kg/ha. 1960 1859 kg/ha. La fel au crescut producţiile şi la celelalte culturi. O dată cu sporirea producţiei la hectar, a crescut şi producţia de cereale marfă, calculată la suta de hectare. Dacă în 1958 gospodăria a contribuit la fondul centralizat al statului cu 11.424 kg cereale la suta de hectare, în 1960 această cantitate a atins 22.615 kg. CULTURI ADUCĂTOARE DE VENITURI MARI Indreptîndu-şi atenţia spre dezvoltarea multilaterală a gospodăriei, colectiviştii din Iernut pe lîngă cereale au introdus in cultură plante tehnice şi legitim. Suprafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr a crescut în ultima ani de la 10 ha la 150 ha în 1960, iar grădina de zarzavat a crescut la 18 ha. Plantele tehnice împreună cu grădina de zarzavat au adus anul trecut gospodăriei un venit de peste 1.200.000 lei. TOT MAI MULTE ANIMALE Colectiviştii din Iernut se mîndresc astăzi şi cu un important sector zootehnic, care cuprinde: 276 taurine, din care 124 vaci, peste 700 porcine, dintre care 80 scroafe de prăsilă şi o frumoasă fermă de gîşte, faţă de 2 vaci, 1 cai şi 2 boi, cît au avut la înfiinţare. Dar atenţia colectiviştilor nu este îndreptată numai înspre creşterea numărului de animale, ci şi spre obţinerea a cît mai multă carne şi lapte de la animale. Experienţa colectiviştilor în creşterea şi îngrăşarea porcilor a făcut ca anul trecut gospodăria să livreze statului 300 porci graşi, la o greutate de circa 100 kg fiecare. In acest an gospodăria vaîngrăşa 400 porci, din care va realiza un venit de peste 360.000 lei. Producţia de lapte pe cap de vacă furajată a crescut în ultimii 3 ani cu peste 500 litri, iar producţia de purcei pe scroafă s-a ridicat de la 13 în 1258 la 15 anul trecut. Veniturile realizate din creşterea animatelor, în ultimii doi ani s-au triplat. FONDUL DE BAZA ŞI VENITURILE Colectiviştii au înţeles că fondul de bază este temelia dezvoltării gospodăriei şi izvor al bunăstării şi belşugului. Ca urmare ei au mărit an de an avutul obştesc. De la 270.000 lei la înfiinţare, fondul de bază a ajuns la 614.237 lei în 1255 iar, în acest an depăşeşte 3 milioane lei. Această suma reprezintă animalele de producţie, zeci de construcţii printre care: 3 grajduri a cîte 100 capete bovine fiecare, două maternităţi pentru scroafe, o îngrăşătorie pentru 500 porci, o magazie pentru cereale cu o capacitate de 120 vagoane, garaj pentru cele două autocamioane, sediul gospodăriei şi alte multe construc-ţii. De remarcat este faptul că toate aceste construcţii au fost ridicate de colectivişti din resurse proprii. Paralel cu producţia şi avutul obştesc, au crescut şi veniturile băneşti ale gospodăriei. Dacă în 1957 veniturile gospodăriei se cifrau la 713.612 lei, anul trecut s-au ridicat la peste 2.166.000 lei. Se înţelege ca din aceasta, colectiviştii au avut numai de cîştigat. Valoarea zilei-muncă a crescut tot mai mult, reprezentînd în ultimii ani valori cuprinse între 30—40 lei. ■ cxxxxx ■ Gospodăria este milionară -oooc - Ferma de porci a gospodăriei colective STEAUA ROŞIE — ----------■ ■ ■■ .fiwafa-iF.------3 S-A SCHIMBAT VIAŢA OAMENILOR Gospodăria colectivă a schimbat viaţa oamenilor. Succesele ei, veniturile mari şi recoltele bogate au îmbunătăţit traiul colectiviştilor. Toate acestea nu au rămas fără rezultat. La înfiinţare în 1950, au intrat în gospodărie doar 320 familii, cu 700 ha teren. Rezultatele bune i-au convins şi pe ceilalţi; an de an tot mai mulţi ţărani au intrat în colectivă. Astăzi gospodăria din Iernut cuprinde 742 familii, care lucrează împreună 1635 ha teren. Incepînd din anul 1959, tot satul este cuprins în gospodăria colectivă. Pagină redactată des P. Popşorsi T. Gabor ■oooc ■ O instituţie nouă Amintindu-şi de vremurile trecute, multor colectivişti din Iernut li se face părul măciucă. Sipos Martin bunăoară, după primul răboi mondial, încercînd săşi construiască o căsuţă, a solicitat un împrumut de la bancă. Pînă cînd casa a fost gata, omul a rămas fără pămînt. Camăta mare ce a fost obligat s-o achite, l-a silit să-şi vîndă pămîntul. Cîţi ţărani muncitori din Iernut, ca şi din alte părţi n-au păţit ca Sipos Martin ! Azi, copiii lui Sipos Martin, colectiviştii Sipos Alexandru şi Sipos Ştefan, locuiesc în case noi. Le-au construit din veniturile realizate în gospodăria colectivă. ...Septembrie 1959. La clădirea cu nr. 11 din Piaţa Lenin, din centrul Iernutului, apare o inscripţie: Agenţia C.E.C. Încă din primele zile de la înfiinţare, noua instituţie a cunoscut o mare animaţie. — Cine erau vizitatorii? — Membrii gospodăriei agricole colective „23 August“ — răspunde cu mîndrie responsabilul agenţiei. In 1960, de pildă, am eliberat aproape 600 librete C.E.C. Anul acesta, în decurs de 45 de zile am eliberat cca. 100 de librete. Mulţi colectivişti posedă obligaţiuni C.E.C. Am aflat de la colectiviști că unii dispun la C.E.C. de sume mari, trecînd de 10.000 lei. Cine sînt ei? Colectiviştii harnici. Deoarece secretul operațiunilor este garantat de lege, nu le divulgăm numele. Putem spu----------—COOK —---------ne însă atît, că pe strada „23 August“, o stradă cu toate casele noi, construite în ultimii ani de colectivişti, există peste 40 depunători la C.E.C. Gospodăria agricolă colectivă din Iernut asigură an de an venituri băneşti tot mai mari membrilor ei. In anul 1960, de pildă, deşi gospodăria a executat construcţii impunătoare şi a cumpărat animale din fonduri proprii, totuşi a repartizat membrilor, în contul zilelor-muncă, peste 1.300.000 Iei. Venituri frumoase realizează colectiviştii şi din gospodăria lor personală. In luna ianuarie a acestui an de pildă, numai din surplusul de lapte valorificat pe bază de contract, ei au primit peste 15.000 lei. Unul din colectiviști, scoase din buzunarul hainei un libret C.E.C. și mi-1 arătă zîmbind: — Sînt pe el cîteva mii de lei. — Cît ați depus? — ... E secret. Nu este în schimb secret faptul că viața colectiviștilor de aici divine an de an tot mai îndestulată. Cifre şi fapte I 9 In anul 1960, cu fonduri proprii, colectiviştii din Iernut au construit un sediu, care pe lîngă cele 6 camere, cuprinde şi o saă de festivităţi cu 200 locuri. Sub clădire s-a construit o pivniţă lungă de 17 metri şi lată de 7 metri. Această construcţie a costat în jurul a 270.000 Iei. © In vederea dezvoltării viticulturii, în primăvara acestui an colectiviştii din lernut vor planta încă 2 hectare cu viţă de vie, pentru care terenul a fost desfundat. © Realizînd însemnate venituri băneşti, în anul 1960, gospodăria colectivă din lernut deşi a cheltuit sume uriaşe pentru construcţii, mărirea numărului de animale etc., totuşi a repartizat membrilor cîte 9,30 lei în numerar la zi-muncă. La gospodăria colectivă din Iernut, furajul de bază în hrana animalelor îl constituie nutreţul însilozat. Anul acesta porumbul pentru siloz va ocupa 60 de hectare, planificîndu-se o producție medie de 40.000 kg la hectar. • 1 -■■■ ----------- Privind spre viitor Cînd am părăsit Iernutul, se înserase de-a binelea. De departe satul se vede scăldat în lumina becurilor electrice. In centrul satului se ridică spre cer un braț uriaş de macara. Aici, cărămidă cu cărămidă se pun temeliile primelor blocuri din cele 26 planificate a se construi pentru muncitorii viitoarei termocentrale, una din cele mai mari din ţară — obiectiv principal prevăzut în directivele Congresului al III-lea al P.M.R. Poate nu va trece mult pînă cînd pe harta patriei şi în cărţile de geografie va figura un nou oraş — Iernutul. După discuţia avută cu tov. Ioan Dragomir, inginerul gospodăriei colective, încercăm să privim în viitor, să vedem Iernutul de mîine. Gospodăria agricolă colectivă „23 August“ va înflori şi se va dezvolta an de an tot mai mult, şi o dată cu aceasta va creşte mereu bunăstarea colectiviştilor. La actualele construcţii impunătoare ale gospodăriei se vor alătura altele noi. Gospodăria colectivă va deveni o mare unitate producătoare de cereale, plante tehnice, legume şi zarzavaturi, lapte şi carne. In scurt timp, colectiviştii din Iernut vor ridica numărul bovinelor la 600 de capete. Ei vor deţine peste 260 vaci de lapte, sute de porci şi mii de gîşte. Anul acesta, de pildă, gospodăria colectivă va livra statului 400 de porci graşi şi mari, cantităţi de carne de bovine şi lapte. In anii care urmează se va dezvolta simţitor creşterea şi îngrăşarea porcilor. Zeci de vagoane de carne, lapte, cereale, zarzavaturi şi altele îşi vor lua de aici drumul spre a aproviziona oamenii muncii. In libretele C.E.C. ale colectiviştilor se vor adăuga alte şi alte mii de lei, certificate ale bunăstării şi belşugului, ale vieţii noi, croite de ţărănimea muncitoare, sub conducerea Partidului Muncitoresc Român. -pooo- In casele colectiviştilor, belşug şi bunăstare însoţiţi de colectivistul Székely Francisc, am cutreierat satul. La tot pasul te întimpină case noi, care de care mai frumoase. — Eu locuiesc pe strada „23 August". Este o stradă nouă. Toate casele de pe această stradă sunt noi, construite de colectivişti în ultimii ani. Este nouă şi strada „1 Mai". Şi aici toate casele sunt noi. In casele colectiviştilor azi găseşti mobilă lustruită şi aparate de radio. Aproape 250 de colectivişti şi-au cumpărat mobilă nouă, şi 300 şi-au cumpărat aparate de radio. — Biciclete? — Peste 150 de colectivişti merg la lucru cu bicicleta. Acum însă, oamenii au devenit mai pretenţioşi Nu se mulţumesc cu bicicletele. Au început să-şi cumpere motociclete. Hamar Alexandru, Imre Ştefan şi alţii şi-au cumpărat deja motociclete. Intrăm într-una din case. O casă nouă cu trei camere şi dependinţe, construită din cărămidă şi acoperită cu ţiglă. Gazda casei e colectivistul Hamar Ioan. A îndrăgit gospodăria cu ochii din cap. Lucrează in sectorul zootehnic. Anul trecut a realizat 510 zile-muncă. — Eu am realizat 0/1 -,.*//■» S-X — spune Iolanda, soţia lui. N-am putut mai mult, căci am fost bolnavă. Anul acesta voi trece de la sală în sus. Francisc, copilul cel mai mare al colectivistului Hamar loan e în clasa a 11-a. — Ce vrei să te faci? — ... Prima dată vreau să fiu pionier loan, mezinul, în toamna aceasta merge şi el la şcoală. Lor le sint deschise larg porţile şcolilor de toate gradele. Viaţa lui se deosebeşte ca de la cer la pămînt de cea pe care au avut-o părinţii lui în timpul copilăriei. — Sîntem colectivişti din '50, de la înfiinţarea gospodăriei. Nicicînd înainte nu am trăit aşa de bine ca acum. Din bucatele ce le-am primit anul trecut din gospodărie, mai avem 90 de mierte de grîu şi peste 40 de porumb. Am avea şi porumb mai mult, dar în toamnă am îngrăşat 4 porci pe care i-am valorificat pe bază de contract. Fiecare a avut peste 100 de kilograme. — Vedeţi, casa asta ne-a costat pînă acum 28.000 de lei. Acum sîntem pregătiţi să ne cumpărăm mobilă. ■ — Ce mobilă vreţi să cumpăraţi? — Din aia cu vreo sapte mii de lei. Ne-am luat rămas bun şi am urat harnicilor colectivişti mult succes în realizarea planurilor de viitor. Am bătut apoi la uşa altui colectivist, la Scribon Claudean. El n-a intrat in gospodărie de la înfiinţare. A aşteptat să vadă cum vor ieşi ceilalţi. Acum e al treilea an de cînd lucrează in gospodărie. Despre veniturile realizate ne-a vorbit Anuţa, soţia lui, care zorea terminarea unei cămăşi cu motive naţionale, pentru băiat. — Băiatul face parte din echipa culturală şi se pregătesc cu program în cinstea alegerilor. Vreau ca pină atunci să-i termin cămaşa. — Ce ne puteţi spune despre gospodăria colectivă? — Ce să vă spun? Cine munceşte are tot ce-i trebuie. Pentru munca depusă în anul trecut am primit atita zahăr, cu nu primeam înainte în 4 ani, cînd lucram individual, deşi cultivam şi atunci sfeclă de zahăr. La oricare am merge din cele peste 700 familii de colectivişti din Iernut, găsim oameni fericiţi cu feţe senine, copii sănătoşi cu obrajii ca bujorii. Inaintînd pe drumul indicat de partid, țăranii muncitori din Iernut trăiesc o viață tot mai îmbelşugată. —... Unul din grajdurile G.A.C. rernut