Steaua Roşie, iunie 1962 (Anul 11, nr. 129-154)

1962-06-01 / nr. 129

Cultura plantelor în livezi Gospodăriile de stat din regiu­nea noastră au obţinut anul trecut unele rezultate în cultura plan­telor în livezi­ Astfel, G.A.S. Sin­­craiu de Mureş, cultivînd printre rîndurile de pomi 4 ha cu mazăre păstăi, a realizat o producţie de peste 4.300 kg la ha, de pe 10 ha cultivate cu castraveţi a rea­lizat o producţie totală de 151 tone, revenind în medie la hectar peste 15.000 kg. La căpşuni, culti­vate tot pe această cale, s-au ob­ţinut aproape 5.000 kg la hectar, G.A.S. Batoş însămînţînd sparcetă printre rîndurile de pomi a obţi­nut 2.000 kg fîn la hectar­­In baza rezultatelor obţinute anul trecut, aceste gospodării au ex­tins mult anul acesta suprafeţele ce vor fi cultivate în livezi. Dacă în gospodăriile de mai sus a existat o preocupare în acest sens, suprafeţele de livezi ale gos­podăriilor de stat din Sînmiclăuş, Zagăr şi Reghin n-au fost folo­site pentru producţia de culturi furajere şi alimentare cu toate că ultimele două gospodării au fost deficitare la baza furajeră. Cultivarea plantelor se face cu succes­ în plantaţiile tinere, fiind justificată economic prin recupera­rea integrală sau parţială a chel­tuielilor ocazionate de întreţi­nerea plantaţiei neintrată pe rod, producţiile suplimentare mărind rentabilitatea şi asigurînd furaje pentru creşterea animalelor. In acest an s-au făcut unele progrese, extinzîndu-se culturile plantelor agricole în livezi, totuşi încă nu s-a ajuns la nici o­ gos­podărie de stat să se folosească integral suprafeţele pe in­tervalul rîndurilor­ de pomi. Pe viitor este necesar a se lua măsuri pentru aplicarea în practică cu maximum de eficaci­tate indicaţia dată de partid în acest sens. Ştiind că în prima pe­rioadă de la plantare pomii şi viţa de vie nu folosesc tot spaţiul ce li s-a rezervat, în livezi se pot cultiva următoarele plante: Culturi alimentare: fasole, ma­zăre, soia, morcovi, castraveţi, cartofi, căpşuni, pepeni, tomate, ceapă, usturoi etc. Culturi furajere: sparcetă, tri­foi, borceag, ghizdei, varză fura­jeră, gulii, ovăz, sfeclă furajeră, golomăţ, păiuş de livezi etc. Intervalele pe rînd se pot folosi prin plantarea lor cu arbuşti fruc­tiferi (coacăz, agriş etc). In general, livezile de pomi sînt amplasate pe soluri în pantă, cu fertilitate scăzută şi nu pot asi­gura cu hrană pomii şi plantele cultivate, luînd naştere o concu­renţă pentru substanţele hrănitoa­re. In cazul neintervenţiei cu în­grăşăminte organice şi minerale, producţia de fructe şi a plantelor cultivate scade simţitor. Dozele de îngrăşăminte la ha vor fi calcula­te în funcţie de elementele active, (absorbite în cursul unui an), ştiind că un pom , cu o recoltă medie de 50 kg fructe extrage din sol în cursul unui ciclu de vege­taţie 125 gr azot, 118 gr fosfor, 377 gr potasiu. Calcul similar se face şi pentru plantele cultivate in livadă, intensitatea îngrăşării depinzînd de cantitatea de substanţă activă administrată solului. Trebuie avut în vede­re că pentru fiecare livadă — şi chiar parcelă — nevoia de îngrăşăminte diferă mult, dato­rită condiţiilor specifice de sol şi climă sub influenţa cărora îngră­­şămintele organice şi minerale se comportă diferit. Ingrăşarea cul­turilor din livezi se face concomi­tent cu ingrăşarea pomilor. Culturile furajere şi alimentare printre pomi necesită măsuri spe­ciale pentru prevenirea eroziunii solului. Ţinînd cont de pantă, ară­tura se face pe curba de nivel, cu pluşul reversibil. Orientarea rîn­­durilor culturilor intercalate şi a lucrărilor de întreţinere a acestora se fac tot pe curbele de nivel. In livezile situate pe versanţi uni­formi, cu pante pină la 10 la sută —­­adică la 100 m lungimi in direcţia pantei ( terenul urcă cu 10 m), lucrarea solului se face fără a se lua alte măsuri de con­servare. Pe versanţii mai mari -----------------□□□□----------------­este necesară terasarea cu plu­gul reversibil şi cultivarea anuală a platformelor cu plante agricole. Pe pante de peste 30 la sută, te­rasele se organizează prin desfun­dare, lichi­dîndu-se în acest fel eroziunea solurilor. Lucrările so­lului, executate pe curbele de nivel creează obstacole succesive care micșorează viteza apelor de scur­gere, obligîndu-le să se infiltreze în sol, reducîndu-se pierderea so­lului fertil, formîndu-se treptat terase naturale pe care se poate extinde cultivarea plantelor agri­cole. In livezi trebuie cultivate plante ce nu stingheresc pomii în privin­ţa luminei, hranei şi apei, care permit execuţia preventivă şi cu maximum de eficacitate a trata­mentelor contra dăunătorilor. Tre­buie exclus­ă cu desăvîrşire înţele­­nirea cu ierburi pe toată suprafa­ţa, chiar şi pe o perioadă scurtă de timp, întrucît se creează con­diţii nefavorabile creşterii şi dez­voltării pomilor, formîndu-se o concurenţă puternică în ce pri­veşte consumul de apă şi hrană. Producţiile culturilor­­intercalate în livezile tinere sunt practic egale cu producţiile obţinute în culturile pure, asigurînd 3.800— 3.900 unităţi nutritive la ha. — In zona dealurilor înalte cu pante mari — este indicată men­ţinerea s­olului inerbat cu legu­minoase sau graminee, lucrîndu-s© numai pămîntul din jurul pomilor pe suprafaţa protecţiei coroanei. Aceste culturi se vor folosi pentru fin, grăpîndu-se după fiecare re­coltare şi îngrăşîndu-se corespun­zător. In restul zonelor se pot cultiva culturile furajere şi alimentare menţionate mai sus. Gospodăriile de stat şi colective trebuie s­ă privească cu toată răs- î punderea folosirea suprafeţelor­­ plantate cu pomi pentru culturi intercalate, deoarece acestea con­stituie o rezervă importantă pen­tru sporirea producţiei în fiecare unitate socialistă. Ing. MI­HAI CUȚUHAN Lipsuri care frînează activitatea creatoare a inovatorilor , întreprinderea industrială de stat „Gábor Aron“ din Odorhei, cu ani în urmă, a deţinut întîieta­­tea în mişcarea de inovaţii. In loc ca activitatea de creaţie a ino­vatorilor să se dezvolte în ritmul producţiei în continuă creştere, ţinînd pasul cu dezvoltarea între­prinderii, mişcarea de inovaţii a început să regreseze. Dacă în anul 1960 s-au înregistrat 78 de pro­puneri de inovaţii, din care s-au acceptat şi aplicat 37, în anul 1961 numărul propunerilor de ino­vaţii a scăzut cu 33, înregistrîn­­du-se abia 45 de propuneri, din care s-au acceptat şi aplicat nu­mai 19 inovaţii. Şi totuşi această situaţie de neconceput nu a dat de gîndit pină acum nici conducerii între­prinderii şi nici organelor superi­oare ale acesteia. Să analizăm acum cauzele care au contribuit la regresul mişcării de inovaţii de la această între­prindere, ale cărei produse au dus faima „mărcii fabricii“ în toată ţara. In primul rînd, nu s-a asigurat postul respectiv în schema unită­ţii, cu un om care să se ocupe temeinic cu munca de inovaţii, muncă pe care să o facă din con­vingere, din dragoste, din pa­siune. Responsabilul cu inovaţiile de la „Gábor Aron“ deşi inginer, duce această muncă de peste un an şi jumătate cu o totală indi­ferenţă, fiind lipsit de simţul răs­punderii. Inginerul Csaba Benczé­­di nu şi-a îndeplinit nici cele mai elementare îndatoriri ca: ţinerea regulată a şedinţelor colectivului de invenţii şi inovaţii, întocmirea scriptologiei dosarelor cu docu­mentaţia respectivă, care să per­mită rezolvarea la timp a propu­nerilor de inovaţii, supravegherea achitării ratelor din recompense la termenele scadente, întocmirea formelor de generalizare a inova­ţiilor importante etc. Pină şi si­­tuaţiile statistice semestriale, au fost raportate greşit ministerului, cifrele fiind completate mecanic. După înregistrarea propunerilor de inovaţii, responsabilul cabine­tului tehnic nu ia avize tehnice şi referate de la organele de specia­litate şi nu întocmeşte apoi un re­ferat de sinteză cu concluziile personale, care să ajute pe mem­brii colectivului de invenţii şi inovaţii în hotărârile luate asupra propunerii de inovaţii. La admiterea pentru experimen­tare a propunerilor de inovaţii, nu se întocmesc planuri calendaristi­ce, pe faze, cu termene şi respon­sabili, care să fie supuse apro­bării conducerii întreprinderii. Lipsurile amintite au condus la existenţa în prezent a unui sold de 33 de dosare nerezolvate , ceea ce reprezintă 75 la sută din numărul propunerilor de inovaţii înregistrate în anul 1961 — din care 11 provin din anul 1960, 18 din anul trecut şi 4 din anul cu­rent. Dar nici aces­te 33 propuneri de inovaţii întîrziate şi pentru care inovatorii, mult prea îngăduitori, aşteaptă de 1 sau 2 ani dreptul de recompensă, nu au scos din starea de indiferenţă pe responsabilul cabinetului tehnic! Dimpotrivă, actestă­ a găsit soluţia operativă de ultim moment, care să lichi­deze soldul, nedorit, respingerea lor dacă se poate în bloc. Cu acest fel de oameni şi în asemenea condiţii de lucru, nu este de mirare că I.I.S. „Gábor Aron“ din fruntaşă în mişcarea de inovaţii, în 2-3 ani a ajuns unde se află. La deficienţele amintite, se mai adaugă unele caracterizări greşite privind inovaţiile, acordarea de re­compense prin apreciere, deşi existau baze pentru întocmirea calculelor economice necesare, eşa­lonarea greşită a plăţii ratelor, recompensarea lor, acordarea de recompense mai mici decit trebuia conform prevederilor regulamen­tare etc. Tematica de inovaţii a fost slab rezolvată, astfel din cele 11 teme existente in planul tematic de ino­vaţii pe anul 1961 a fost rezol­vată o singură temă, iar în anul I curent, din tematica cuprinzînd­­ tot 11 teme, nu au fost rezolvate decit trei. Dacă s-ar fi organizat periodic concursuri de inovaţii cu premii axate pe tematică, dacă ar fi existat brigăzi complexe de inovatori care să aibă ca preocu­pare principială rezolvarea temelor de inovaţii, situaţia ar fi fost cu totul alta. Cît priveşte problema generali­zării inovaţiilor, aceasta a fost şi continuă a fi inexistentă, ne­­introducîndu-se nici o inovaţie din caietele de fişe SE generali­zate şi netrimiţîndu-se nici o ino­vaţie proprie, în vederea genera­lizării la alte întreprinderi. Din cele 55 de inovaţii aplicate în ul­timii doi ani, se puteau generaliza cel puţin 9 inovaţii concepute de inovatorii de la „Gábor Aron“. Seria deficienţelor o încheie acelea de ordin financiar şi anu­me: din fondul de inovaţii de 0,25 la sută creat în acest scop, în ul­timii trei ani nu s-a cheltuit ni­mic pentru executarea şi experi­mentarea prototipurilor, costul a­­cestora fiind suportat din fondul de producţie, ceea ce înseamnă o gravă abatere de la disciplina fi­nanciară. „ In activitatea inovatorilor de la întreprinderea „Gábor Aron“ sunt însă şi laturi pozitive, dintre care amintim realizarea unor aseme­nea inovaţii, ca:„Modificarea con­strucţiei grătarelor la stelaje me­talice“ (autor Lazăr Iuliu), a cărei aplicare la o singură co­mandă a adus economii postcal­­culate de peste 100.000 de lei, „Folosirea motoraşelor asincrone trifazate la maşini de găurit şi la polizoare de mină“ (autor Császár Eugen) şi „Cazane de cupru de 500 şi 800 de litri“, din care s-au livrat produse în valoare de circa 1.300.000 de lei. Din păcate însă, autorii acesto­ra încă nu au primit ca recom­pensă nici o sumă. Recompensele s-au stabilit de altfel, prin apre­ciere, deşi există baze de calcule economice. Acum mai mult ca oricînd, se impune ca, conducerea tehnico-ad­­ministrativă a întreprinderii, în­drumată de organizaţia de partid şi sprijinită de comitetul sindica­tului şi cercul A.S.I.T., să anali­zeze măsurile operative ce trebuie luate neîntîrziat, pentru ca miş­carea de inovaţii de la „Gábor Aron“ — Odorhei să atingă şi să depăşească nivelul din trecut. Ing. M. VRINCEANU Corcos Augustin — Luduş —, întrucît aţi trecut de la C.F.R. la Fabrica de zahăr din Luduş, pe baza cererii dvs., înseamnă că beneficiaţi numai de drepturile pe care vi le conferă noul loc de muncă. Vechimea în muncă nu vi se consideră întreruptă, dat fiind că trecerea s-a făcut pe bază de transfer. Rotaru A. — Sovata — In in­teresul serviciului sau al produc­ţiei, angajatul poate fi trans­ferat la altă unitate, situată în aceeaşi sau în­ altă localitate, ori în aceeaşi unitate, dar în altă lo­calitate, cu sau fără schimbarea felului muncii sau al salarizării, numai cu consimţămîntul acestuia. Transferarea se face prin dis­poziţia scrisă a acelui care anga­jează. In dispoziţia de transfer se va menţiona noul loc de mun­că, funcţia precum şi salarizarea. Antal Gh. — Gheorghieni — Administraţia este obligată să aducă la cunoştinţa salariaţilor data cînd începe şi data cînd se termină concediul, de odihnă, înştiinţarea se va face cel mai tîrziu cu 15 zile înainte de înce­putul concediului, prin afişarea în secţii, ateliere, servicii şi în al­te locuri de muncă. Concediul de odihnă va fi efec­tuat la altă dată decît aceea fixa­tă, în­ următoarele cazuri: a) Cînd angajatul se află în incapacitate temporară de muncă și primește ajutor de la asigură­rile sociale de stat. b) Cînd angajatul este chemat să îndeplinească temporar îndato­riri de stat sau obştești. Dacă aceste cazuri s-au ivit înainte de începerea concediului, noua dată a concediului se fixea­ză prin înţelegere, între adminis­traţie şi salariat, iar dacă s-au ivit în timpul cînd salariatul era în comcediu, acesta se întrerupe şi continuă cu numărul de zile neefectuate, după ce au încetat cauzele prevăzute la punctul a sau b. PAVEL MUSCA jurist STEAUA ROȘIE Gingăşia copilăriei Clipirile dese ale pleoapelor fi­rave dădeau o sclipire de dia­mant cehilor mici şi negri. Fe­ţele rotunde şi catifelate aveau culoarea piersicilor înrourate. Timizi şi mândri de fapta lor, cei trei copii din clasa a II-a a Şcolii elementare nr. 9 din Tg. Mureş, stăteau înmărmuriţi in fa­ţa careului. Mîinile le aveau lipi­te de corp iar degetele, neas­­tîmpărate, vibrau la auzul fie­cărui cuvînt. Cu faţa spre colegi, Kolum­ban Petru, Gáli Rozalia şi Gom­bosi Ioan stăteau frumos aliniaţi. Inimile plăpînde zvîcneau de fericire iar bujorii feţelor pri­meau un colorit tot mai pronun­ţat... Atunci, cînd au găsit port­­moneul cu acte şi bani, nu s-au gindit la urmări de acest fel. De fapt, nici n-au avut timp. S-au grăbit spre Miliţie. Aco­lo, au fost întrebaţi unde şi cum l-au găsit, le-au fost notate numele şi şcoala iar la urmă de tot, nenea miliţianul i-a fe­licitat. lată-i acum pe aceiaşi copii în faţa întregii şcoli. Directorul, citea rar, cu voce tare, adresa sosită din partea organelor de miliţie, care in încheiere, subli­nia: „... vă rugăm să popularizaţi fapta frumoasă a acestor elevi şi să le transmiteţi mulţumiri din partea noastră". Ca la un semnal, avalanşa aplauzelor a inundat curtea şco­lii. Atit învăţătorii cit şi elevii se simţeau mindri de fapta ce­lor trei copii ai căror ochi mici şi negri aveau în acest mo­ment atît de însemnat o sclipi­re de diamant iar jocul des al pleoapelor dădea frîu liber lacri­­­milor fericirii. Intr-una din zilele următoare, Szász László, cel mai bun elev al aceleiaşi clase, găsind un mo­ment potrivit, s-a adresat învă­ţătoarei Zsigmond Margareta. — Tovarăşă învăţătoare, a­­cum trei săptămini am găsit şi eu un portmoneu, cu multe acte şi cu bani. In loc să merg la Miliţie, am fugit la Fábián bá­csi. După ce i-am arătat port­­moneul găsit, l-am rugat să mă ducă cu motocicleta la locuinţa posesorului. Fábián baci, veci­nul meu, mi-a îndeplinit dorinţa şi ne-am oprit tocmai intr-un sat din apropiere. Să vedeţi ce s-a înttmplat­ A­­colo, acasă, în sat, am găsit nu­mai o bunicuţă. Era mama lui nenea care a pierdut actele şi banii. Noi ajunsesem înaintea lui acasă. Bunicuţa s-a bucurat foarte mult şi m-a sărutat. Tovarăşă învăţătoare, am fă­cut mare greşeală că nu am dus la Miliţie portmoneul găsit? P. G. k _____3­ 1 Iunie — Ziua internaţională a copilului ,,, Da lung gît mal aii (Foto: HARAGOS ZOLTÁN) Clipe de neuitat pe litoral Grafie (Foto: I. MARX,­ O formaţie co­rală de copii din Odorhei, sub bagheta unui co­leg de-al lor, in­terpretează cînte­­cul „Ţara mea“. Copilărie fericita ...si copilărie amara Copiii sînt viitorul omenirii, bucuria şi speran­ţele ei. In Uniunea Sovieticăi, şi celelalte ţări so­cialiste, statul acordă o deosebită atenţie tinerei generaţii, o înconjoară cu­­ dragoste­­ şi căldură. Pentru ei nu se precupeţeşte nimic.­­ In prezent, în U.R.S.S., toţi cei 39.000.000 copii de vîrstă şcolară urmează gratuit cursurile şcolilor. In grădiniţele şi creşele de copii se află 4.000.000 de copii. In întreaga ţară există asistenţă medicală fără plată pentru copii. „Tot ce este mai bun — pentru copii!". Cuvintele lui Lenin au fost traduse în viaţă din primii ani ai revoluţiei socia­liste. Peste 8.000.000 de copii se odihnesc anual în cele 6.000 de tabere de odihnă, sanatorii şi baze turistice create de stat şi sindicate. Copiii sovietici folosesc gratuit palatele şi ca­sele de cultură, staţiunile tinerilor naturalişti şi tehnicieni. Ei au stadioanele lor, teatrele, cine­matografele, parcurile, căi ferate pentru copii. In U.R.S.S. există edituri speciale de literatură pen­tru copii. Copiii au presa lor la 59 de ziare şi reviste. ☆ In R.S. Cehoslovacă rezultatele grijii statului faţă de tînăra generaţie se văd pretutindeni şi în special în domeniul ocrotirii sănătăţii unde au fost obţinute succese importante. Dacă în anul 1945 mortalitatea la mia de noi născuţi era în medie de 136,8, în 1960 a scăzut la 23,5 iar în 1961 la 22,7. In reducerea mortalităţii în rîndul copiilor au fost obţinute rezultate mult mai bune decît în S.U.A., Anglia, Franţa, Danemarca, Olan­da, Suedia etc. In ţară există 4.800 puncte de con­sultaţii pentru copii pe lingă policlinici, 36 de Institute ale mamei şi copilului, 36 de sanatorii pentru copii. In şcoli şi grădiniţe sînt peste 2 milioane de copii. Un rol important în educarea copiilor îl are organizaţia de pionieri care uneşte în rîndurile sale 1.200.000 de copii între 8 şi 15 ani. Organizaţiile de pionieri dispun de 170 de case ale pionierilor şi tineretului unde copiii acti­­vînd în cadrul diferitelor cercuri îşi dezvoltă apti­tudinile lor. Sindicatele din fabrici şi uzine şi organiza­ţiile locale colaborează strîns cu şcolile în orga­nizarea cît mai bună a odihnei de vară a copiilor, a pregătirii taberelor de pionieri. In timpul vacan­ţei de vară în tabere se odihnesc peste 250.000 de copii. ★ Era în anul 1925- Pe malul Mării Negre, la poalele muntelui Medved s-au ridicat 8 corturi. In vara aceluiaşi an, aici au venit primii locuitori ai noii tabere, copiii minerilor, metalurgiştilor etc. Ci­ne nu cunoaşte în prezent renumita staţiune de odih­nă pentru copii „Artek“ din Crimeea? In anul 1925, în Artek s-au odihnit 289 pionieri. In prezent tabăra primeşte numai într-o serie de 10 ori mai mulţi copii. De cînd există această tabără, aici s-au odihnit şi s-au călit aproximativ 150.000 copii. In anul 1965, în Artek se vor odihni în fiecare lună 6.000 de elevi. Creşte, se înfrumuseţează casa de copii uniona­lă, se transformă într-un mare şi minunat oraş al copiilor sovietici. La propunerea Comitetului Central al Comsomolului a fost aprobat proiectul construi­rii unui nou Artek, care se va întinde pe o suprafa­ţă de 200 ha. Construcţia noului Artek se realizează cu suc­ces. Anul trecut şi-a deschis porţile primul din cele 6 complexe, tabăra „Marea“. Clădirile sînt aşezate chiar pe malul mării şi au cite două etaje cu aco­perişuri netede pentru salarii. ... De dimineaţă pînă seara, pe malul Mării Ne­gre nu încetează glasurile copiilor. Excursii în munţi, plimbări pe mare, întîlniri cu oameni de ştiinţă, focuri de tabără, întreceri sportive, iată ce aduce, fiecare zi copiilor care vin să-şi petreacă vacanţa în tabără. Cu totul alta este situaţia copiilor în ţările ca­pitaliste,­ coloniale şi dependente. Peste jumătate din copiii de vîrstă şcolară din ţările­ capitaliste nu au posibilitatea să înveţe. Pe majoritatea din cei 750.000.000 de copii care trăiesc în ţările slab dezvoltate îi încearcă lipsuri în ani­,­mentaţie, în domeniul locuinţelor, şi în mijloacele de luptă împotriva bolilor. In multe din aceste ţări mortalitatea copiilor este foarte ridicată, asistenţa medicală lipsind cu desăvîrşire. Din cei 25.000.000 de copii de vîrstă şcolară din ţările Africii tropica­le, 17.000.000 nu au posibilitatea să frecventeze nici măcar cursurile şcolilor elementare.­­ „Saturday Evening Post“ scrie: „Pierdem cele mai valoroase resurse naturale ale noastre — pu­terea productivă a muşchilor şi minţilor tineretului, puterea creatoare a imaginaţiei şi emoţiei tinereşti... Ii pierdem, deoarece nu îi ţinem nici la şcoală şi nici nu le dăm de lucru“. Din datele citate de revistă reiese că din 2,5 milioane de tineri care au atins in 1960 vîrstă de 18 ani, doar o mică parte au continuat să urmeze cursurile colegiilor. Şi nici soarta celor care reu­­v­şesc să pătrundă în şcoli nu este deloc fericită. Ti­nerii absolvenţi întîmpină greutăţi mari în găsirea unui loc de muncă. La Denver, statul Colorado, din 13 421 de tineri care s-au prezentat într-un an la biroul de plasare a braţelor de muncă doar 1.261 au putut fi repartizaţi în producţie. Pentru tinerii de culoare, situaţia este şi mai grea. „Saturday Evening Post“ citează următorul caz: „II cheamă Paul, un tînăr negru, extrem de talentat. In cursul celor patru ani ai şcolii, el a ob­ţinut calificative excepţionale. Ar fi vrut să mear­gă mai departe la colegiu să devină inginer, dar a trebuit să-şi susţină familia. A încercat să se fa­că ucenic instalator. Nu a izbutit. Azi este portar“. „ Intr-o situaţie jalnică se află şi tineretul din alte ţări capitaliste. Statisticile publicate de U.N.E.­­S.C.O. arată că „38 la sută din şcolarii italieni nu ajung să termine cele patru clase elementare... Ita­lia se află printre ultimele ţări din Europa în ceea ce priveşte fondurile alocate de stat pentru învăţă­­mînt pe cap de locuitor“. Numai la Roma lipsesc 3.500 de săli de clasă, iar în întreaga Italie 40.000,­­ In Italia se foloseşte pe scară largă mîna de lucru a copiilor sub 14 ani. Deşi constituţia Italiei interzice cu desăvîrşire folosirea muncii copiilor, patronii şi moşierii exploatează pe scară largă mun­ca a sute de mii de copii al căror loc ar trebui să fie pe băncile şcolii.­­ In Spania framehistă, flagelul tuberculozei face ravagii în rîndurile copiilor. Pînă şi presa oficială a fost nevoită să recunoască faptul că aproximativ 52 la sută din numărul copiilor sînt bolnavi de tu-­­berculoză. Foametea permanentă şi condiţiile inuma­ne de viaţă explică faptul de ce în Spania peste 75 la sută din copiii între 5 şi 12 ani sînt bolnavi. Po­trivit unei statistici spaniole, în ţară la fiecare trei minute moare un copil. Revista vest-germană „Der Spiegel“ semnalea­­ză aceeaşi situaţie şi în R. F. Germană, unde „este nevoie de încă 23.000 de săli de clasă şi de peste 20.000 săli de lucrări“. „ In America Latină mor anual peste 200.000 de copii care nu depăşesc vîrstă da 1 an. Procentul înalt de îmbolnăvire şi mortalitate în rîndul copiilor din tarile Americii Latine se explică prin nivelul scăzut de trai şi lipsa de ajutor medical. (Agerpres)

Next