Steaua Roşie, septembrie 1963 (Anul 12, nr. 205-229)

1963-09-01 / nr. 205

Proiectul unui nou tunel pe sub Alpi Elveţia de nord es­te mărginită de mun­ţii Alpi străbătuţi de şoseaua de munte Gothard, care şerpu­ieşte cu serpentine minunate pe puntele lor. Cotituri bruşte, drumuri abrupte, pa­saje înguste. Este deosebit de grea trecerea în lu­nile de vara cînd prin Saint Gothard se îndreaptă spre sud zeci de mii de turişti. Automobilele trebuie să-şi aştepte­­ ore în­tregi rîndul la intra­rea în vestitul tunel Saint Gothard. Eduard Grüner, in­giner din Basel a elaborat un intere­sant proiect de con­struire a unui nou tunel pe sub Alpi. Pentru înfăptuirea acestui proiect ar fi nevoie de 12 ani. In acest timp s-ar con­strui un tunel lung de 45 kilometri de la Amsterdam la Giornico. Pentru ven­tilaţie este prevăzut un puţ vertical de pe culmea lanţului de munţi spre cen­trul tunelului. Ani de-a rîndul Grüner a stăruit ca proiectul lui să fie examinat. Comisia de experţi a recunoscut în 1963 că el este mai reuşit decît alte proiecte prezentate. Totuşi, cît timp va mai trebui să aştepte Grüner realizarea vi­sului său? Cît trăiesc peştii şi păsările? Ihtiologul ameri­can Sam Hinton a alcătuit, pe baza ob­servaţiilor diferiţilor specialişti, un tablou comparativ cu privire la longevitatea a 300 de locuitori ai mări­lor şi cursurilor de apă. Din observaţiile efectuate, în special In, acvarii...s-a con­statat că mulţi peşti au o viaţă deosebit de lungă. Astfel, ti­parul trăieşte în me­die 57 de ani, crapul — 40, păstrăvul — 24, somnul — 19, co­coşul de mare — 14, bibanul şi ştiuca — 10. Ceva mai puţin de zece ani trăiesc linul şi ocheana. Re­cordul longevităţii îl deţine nisetrul, care atinge uneori v,eofilaSD­bila vîrstă de 70 de ani. Nu mai puţin inte­resant este tabelul cu date despre longe­vitatea păsărilor, pu­blicat recent într-o revistă ştiinţifică franceză de ornitolo­­gul M. Barriett. Iată cîteva date despre durata vieţii unor păsări din Europa: bîltanul trăieşte 24 de ani, barza — 23, pescăruşul de mare -roşirca 20, rînduni­­ca — 15, porumbelul sălbatic tind­,3, vrabia — 10, ciocîrlia — 8, prepeliţa şi sturzul — 7. Cel mai mult trăieşte găinuşa da baltă — 31 de ani. ZDOO Din ordinul autori­tăţilor municipale din Londra, o dată cu sosirea primăverii se interzice vizitatorilor parcurilor şi grădini­lor din capitala An­gliei să dea drumul aparatelor de radio portative. Motivul es­te foarte simplu — muzica transmisă de aparatele de radio a­­coperă vocea păsări­lor cîntătoare, care au la Londra nume­roși admiratori. Priveghetorile și tranzistorii Cel mai bătrîn vînător din Ghana Presa engleză a a­­nunţat recent înceta­rea din viaţă a celui mai bătrîn vînător din ţară. El avea 130 de ani şi a lăsat un număr impresionant de urmaşi — 350 de fii şi nepoţi. In viaţa sa, acest vînător a răpus circa 300 de elefanţi. El a păstrat colţii lor, iar carnea animalelor vî­­nate a fost mîncată de compatrioții lui. P­­entru descoperirea zăcămin­­telor de minereuri se folo­­­sesc diferite instrumente geofizice cit şi analiza chimică a apelor care trec prin unele stînci şi duc cu ele săruri metalice solu­­bilizate. Se întîmplă însă uneori ca reacţia zăcămintelor faţă de cu­renţii electrici sau alte mijloace fizice să fie asemănătoare cu a stiicilor dimprejur şi astfel zăcă­­mintul să scape neobservat, sau soluţia poate fi atît de diluată. In­cit nici analiza chimică nu poate duce la rezultate concludente asu­pra existenţei zăcămîntului. Urmărirea vinelor metalifere poate fi, de asemenea, îngreunată acolo unde se află aluviuni sau depozite provenite din topirea gheţurilor ca şi de prezenţa unei pături groase de sol. Prospectarea zăcămintelor de minereuri utile s-a îmbogăţit însă in­­ultimele două decenii cu o nouă metodă şi anume cu pros­pectarea geobotanică, încă din timpurile vecii, o dată cu apariţia mineritului, s-a obser­vat că pe locurile unde există mi­nereuri se dezvoltă bine anumite specii de plante. In această pri­vinţă primele date se găsesc în­scrise abia în secolul al XV­­-lea. In lucrarea asupra mineritului semnată de farmacistul şi natura­listul Agricola. (1494—1555). Este ştiut că metalele se află în scoarţa pămîntului nu numai ca simple umpluturi ale unor crăpă­turi alcătuind filoane metalifere, ci şi dispersate, creind astfel o aureolă (aşa-numitul „halou de dispersiune") în jurul filonulu. Plantele avind strictă nevoie pen­tru creștere de anumite microele­­mente (azot, potasiu, fosfor, cal­ciu, magneziu, sulf etc.) le absorb din sol și din apă cu ajutorul ră­dăcinilor. Apa absorbită se eva­poră prin frunze, încă mineralele dizolvate rămîn în plantă, iar du­pă distrugerea plantei rămîn în pămînt şi devin o parte din pătura de humus de la suprafaţă. Ana­liza geochimică a acestui humus şi a cenuşei plantelor (îndeosebi a cenuşei frunzelor) arată uneori mari concentraţii de anumite mi­nereuri, ceea ce indică prezenţa în subsol a zăcămîntului. De pil­dă, în cenuşa unor specii de laur s-a descoperit 15 la sută mangan, iar în cenuşa unor ierburi şi frun­ze 0,001 la sută germaniu, deşi conţinutul mediu în germaniu al solului este cel mult 0,0000007 la sută. In Finlanda, examinarea ce­nuşei unor frunze de mesteacăn a dus la descoperirea unui bogat zăcămînt de cupru și nichel. Ajutorul dat de plante pentru descoperirea zăcămintelor este foarte important. Există plante care apar numai pe anumite so­luri formate pe minereuri chiar dacă în aceste plante nu este con­centrat elementul metalic al mi­nereului. Acestea sunt plante in­dicatoare. Unele plante, deși se dezvoltă și în alte terenuri decît acelea formate pe minereuri au proprns* *atea de a acumula în cor­pul lor anumite metale în can­tităţi cu atît mai mari cu cit so­lul este mai bogat în minereul preferat de plantă. Este vorba de plante acumulative. Unele plante se îmbolnăvesc în mod specific dacă solul pe care se dezvoltă este bogat în anumite minereuri. Acestea sunt denumite plante me­­talofuge și prezintă de asemenea mare valoare în vederea desco­peririi de zăcăminte. Din grupul Plantelor indicatoa­re se cunoaşte în prezent flora pentru aproape toate metalele importante. Astfel, „Flora zincu­lui" este reprezentată de toporaşi (Viola lutea, varietatea calamina­­ria), guşa porumbelului (Silene latifolia), muştarul, punguliţa (Thraspi calaminarum), găbăşoa­­ra (Lysimachia), scînteiuţa (Ana­­gallis) şi Tomantherie auriculata. „Flora cuprului“ este reprezenta­tă de ipcărige (Gypsophila pati­­ni), Policar­pe­a spirostylis şi Escholizia mexicana. „Flora sta­­niului“ are ca tip indicator planta Trientalis europaea, iar „Flora cobaltnichei“ cuprinde dediţeii (Pulsatilla patens) şi Linoyus villosa. „Flora fierului" este re­prezentată de speciile Dammara ovata, Mutassa intermedia Şi Cocrydium caledonicum. Recent, omul de Ştiinţă sovietic V. V. Kowalski a stabilit pe bază de analiză spectroscopică a cenu­şei unei varietăţi de caprifoi (Lo­­nicera confusa), un conţinut în aur mult mai mare decît în mod obişnuit dacă această plantă a fost culeasă din locuri în care există zăcăminte aurifere. Această plantă indică şi zăcămintele de argint. Planta cu cel mai mare conţi­nut de aur din lume este „coa­da calului" care creşte în regiu­nea Oslany din Slovacia. Conţine 576 grame de aur la o tonă de cenuşe, deşi în acea regiune, din cenuşa oricăror alte plante se ex­tras cel­ mult 0,2 s aur. Flora substanţelor radioactive este reprezentată de luminiţe (Oenothera calspitosa), Stanley­a, Fucus, Astragalus pettersoni şi Spirogyra. In ce priveşte plantele acumu­lative s-a constatat că coada ca­lului (Equisetum arvensae) acu­mulează 4.500—7.000 părţi zinc, însă pe terenuri normale conţine numai 52 părţi, coada şoricelului conţine 4.100 părţi zinc, o specie de violete (Viola sagittata) 3.500 părţi, o plantă denumită obişnuit Ragweed (Ambrosia artemisifola) 3.400 părţi, porumbul (Zea mais) 790 părţi, iar frunzele uscate ale unei specii de plop american (Populus grandidentata) conţin 150—310 părţi zinc — chiar şi pe solurile care conţin numai 20 părţi la milion din acest metal. Studiul plantelor metalofugg a permis descoperirea unor impor­tante zăcăminte in diverse ţări. In Uniunea Sovietică s-a con­statat că plantele de pe terenu­rile bogate în bor se dezvoltă excesiv (gigantism), frunzele sunt mai numeroase şi de un verde □□c puternic, iar plantele care se dez­voltă pe solurile bogate în sub­stanţe bituminoase sunt de aseme­nea gigante şi prezintă anomalii ale creşterii şi înfloririi. Dacă în terenul unde creşte macul există zăcăminte de plumb şi zinc, floarea lui este de regulă bătută. Prezenţa cuprului în sol provoacă paloarea frunzelor de arţar, iar a cobaltului şi a niche­lului albirea frunzelor şi lipsa petalelor la o specie de anemonă (Pulsatilla patens) şi la un com­­pozeu (Linoysris villosa). La plantele crescute deasupra unor zăcăminte de uraniu din Ca­nada s-au constatat forme ciudate de fructe, iar pe terenuri cu ace­lași fel de zăcăminte in partea de vest a S.U.A. florile sunt sterile, fără petale și stamine (Stanleya). Tot datorită efectului toxic al unor metale asupra anumitor plante au fost descoperite in Pensilvania (S.U.A.) importante zăcăminte de cupru, în unele re­giuni din Arkansas (tot în S.U.A.) zăcăminte de stronţiu, iar în Con­go şi Rhodesia zăcăminte de cu­pru. In ţara noastră, geobotanica se află în plin avînt. Această impor­tantă ramură a geologiei atrage continuu şi un număr sporit de botanişti amatori, deoarece meto­dele geobotanice aplicate la des­coperirea de zăcăminte de mine­reuri nu sunt costisitoare, iar teh­nica lor este uşor de învăţat. Dr. OCTAVIAN UDRIŞTE Plantele pot indica zăcămintele de minereuri -i—■—=—i—r--i——ri—r —:—:—:—i—!—rH—î—i—:—i—i—• -++Í*- + ^+++^-T-â--î-++J-f.+++~».+.'4"i Statistica este concludentă: în ultimii 30 de ani în țara noas­tră numărul locuitorilor de la oraşe s-a dublat. In cele peste 200 de centre urbane de pe cu­prinsul patriei locuiesc aproxi­mativ 6.000.000 de oameni. Cau­za acestei mişcări de populaţie, care în ultimii 20 de ani s-a ac­celerat vertiginos, este dezvolta­rea multilaterală a industriei ţă­rii noastre. iată de ce organele noastre de partid şi de stat acor­dă o atenţie atît de mare vastu­lui program de construire şi re­construcţie a oraşelor. Acest pro­gram cuprinde în egală măsură construcţia noilor cartiere cen­trale în asemenea oraşe ca Bu­cureşti, Braşov, Baia-Mare, Reşiţa etc., construcţii de cartiere noi ca la Galaţi şi în numeroase alte oraşe, reconstruirea unor străzi, bulevarde, scuaruri, ca la Bucu­reşti, Ploieşti, Suceava, Cluj sau Iaşi, precum şi construirea unor oraşe cu totul noi ca Oneşti şi Victoria. ORAŞELE ŞI INDUSTRIA înainte vreme, cu excepţia unor cazuri izolate, fabricile erau construite la întîmplare, fără respectarea chiar a unei mi­nimale „distanţe sanitare" de la zonele locuite, şi fără ca să se fi luat măsuri de protecţie adec­vate. Principiul călăuzitor a fost obţinerea profitului maxim, in­diferent de consecinţele pe care aceasta le avea asupra oraşului şi locuitorilor săi. Acest lucru s-a întîmplat, de pildă, la Reşi­ţa, unde cartierele oraşului şi di­feritele unităţi ale uzinelor me­talurgice se întrepătrundeau, la fel cum a fost cazul în nume­roase alte oraşe, care dispuneau de uzine chimice, textile sau de materiale de construcţii. Aceeaşi situaţie a existat şi la Tg.-Mureş, unde sub regimul trecut, într-o zonă foarte populată, (unde se găseşte azi frumosul cartier de locuinţe "Gheorghe Doja"), se afla o rafinărie de petrol, care pe lîngă substanţele toxice cu care otrăvea atmosfera oraşului, mai prezenta şi un permanent pericol de incendiu. Acum principiul călăuzitor este protejarea oraşelor de sub­stanţele dăunătoare şi asigurarea de condiţii igienico-sanitare op­time. Distribuirea judicioasă a zonelor verzi, factor important în crearea microclimatului ora­şelor şi extinderea continuă a acestor zone urmăreşte tocmai aceasta. In cazul oraşului Bucu­reşti, de pildă, zonele verzi re­prezintă aproximativ 5 m­p pe cap de lociitor; planul general de sistematizare a Capitalei pre­vede însă ridicarea acestui pro­centaj la 35 m­p. In baza experienţei dobîndite în ultimii ani, proiectanţii ora­şelor din ţara noastră ţin cont de anumite reguli şi principii, ca­re să asigure tocmai puritatea atmosferei oraşelor. Institutul de igienă a organizat nume­roase verificări la faţa locului, pentru a constata în ce măsură atmosfera oraşelor conţine im­purităţi şi pentru a stabili reguli generale, precum şi măsuri pen­tru cazurile speciale. Să vedem acum, cum se re­zolvă această problemă în ca­zul cînd IN ORAŞE VECHI SE CON­STRUIESC FABRICI NOI. La Galaţi, de pildă, construi­rea marelui combinat metalurgic a impus un nou studiu al planu­lui de sistematizare a oraşului, în baza condiţiilor noi de dez­voltare a industriei. Potrivit a­­cestui plan, limitele oraşului şi ale combinatului sunt despărţi­te printr-o distanţă de 2—3 km. Zona de separaţie cuprinde o pantă, unde va fi amenajat un mare lac artifiical, înconjurat cu plantaţii. Desigur, planurile de sistema­tizare şi soluţiile alese diferă de la caz la caz. Iată de pildă, exemplul unui ORAŞ FĂRĂ TRECUT. E cazul Oneştilor. Atît oraşul, cît şi combinatul Oneşti-Bor­zeşti au fost construite în ulti­mii 10 ani. Unităţile industriale se succed de-a lungul văii Trotuşului, fiind amplasate în aşa fel, ca să se poată asigura puritatea atmosfe­rei pentru zonele populare: uzi­nele de cauciuc sintetic, rafină­ria, centrala electrică şi staţiile de încălzire centrală şi uzinele petro­chimice. Oraşul se întinde în diferite direcţii, alungindu-se pe valea Caşinului, pe porţiunea dinain­tea confluenţei cu Trotuşul. Dis­tanţa care separă oraşul de cele mai apropiate puncte industria­le începe la 2 km şi se ridică la celelalte extremităţi, pînă la 6 km. Desigur, la construirea oraşu­lui s-a avut în vedere şi direc­ţia vînturilor. Dat fiind că în a­­ceastă zonă vîntul de nord este precumpănitor, aceasta este po­ziţia cea mai favorabilă. In zona liberă dintre oraş şi centrul industrial vor fi plantaţi copaci. Dar este interesant şi cazul unui ORAŞ VECHI CU INIMĂ NOUĂ. Este vorba despre oraşul Su­ceava în cazul căruia, zona in­dustrială a fost grupată într-un singur sector. Luîndu-se în con­siderare direcţia vînturilor, zona industrială a fost amplasată de-a lungul văii Sucevei, în aşa fel ca să se prevină alterarea atmosferei din zonele locuite. De principii similare s-a ţinut cont şi în cazul oraşului Tg.­­Mureş. Şi aici noile construcţii industriale sunt grupate în zona din sud-vestul oraşului (cartierul Mureşeni), iar noile cvartale de locuinţe, ca „7 Noiembrie" sau „Babeş—Babits", sunt înconju­rate de zone verzi. Cartierul „Karl Marx" va fi amplasat la rîndul lui, pe malurile canalului Turbinei şi ale Mureşului, pre­­zentînd toate avantajele oraşe­lor moderne, de tip socialist. In vederea construirii celor 300.000 de apartamente prevă­zute pentru planul de şase ani, arhitecţii, constructorii şi orga­nele noastre sanitare îşi vor da cu toţii contribuţia, asigurînd cele mai bune condiţii de trai oamenilor muncii. Cer curaj pentru locuitorii oraşelor * că«** .. . popoarele vechi nu cunoş­teau batista? Intr-o veche scriere se povesteşte că, la o adunare a poporului, Agatocle, fratele unei regine a Egiptului, s-a servit de poalele hainei pentru a-şi şterge ochii. Primele batiste au apărut în Roma antică. Patricienii luxoşi utilizau „sudarimul“ pentru a se șterge de năduşeală și „orariu­­mul“, pentru gură. ... baia a apărut in forma ei actuală la începutul secolului tre­cut? Numele căldărarului care i-a dat această formă a rămas necu­noscut. Inainte vreme oamenii se spălau într-un vas în formă de butoi. Acesta era de lemn, de tablă, de porfir sau de argint — după averea posesorului. ... în momentul naşterii, prun­cul cintăreşte de 500 de milioane de ori mai mult decit celula ovu­lară a mamei sale? Această creş­tere se face numai în 28 de divi­ziuni ale tuturor celulelor, 17 di­viziuni în primele 15 zile şi 11 din I viziuni în cursul următoarelor opt luni şi jumătate. ■jir .. maimuţele din zilele noastre care au cea mai mare asemănare cu omul sunt urangutanul, gibo­­nul, gorila şi cimpanzeul. Cele­brul anatomist englez Keath a socotit că omul are 56 de carac­tere comune cu urangutanul, 84 cu gibonul, 87 cu gorila şi 98 cu cimpanzeul. ★ ...se presupune că „potopul“ biblic nu este altceva decît o inundaţie catastrofală a fluviilor Tigru şi Eufrat. Dar savanţii con­sideră că aşa-zisul potop a fost un fenomen de proporţii reduse pe lîngă uriaşa catastrofă din 1887 cînd fluviul Huang Ho, ru­­pînd digurile, s-a revărsat inun­­dînd o suprafaţă formidabilă. In această inundaţie au pierit şapte milioane de oameni. Omenirea nu mai cunoaşte un cataclism de asemenea proporţii. ★ ...s-a stabilit în mod ştiinţific că oamenii leneşi nu ajung la adînci bătrîneţe? Lipsa de activi­tate duce la ofilirea organismu­lui. Toţi oamenii ajunşi la adînci bătrîneţe au dus o viaţă de mun­că intensă. STEAUA ROȘIE MAMAIA... (Fotó: Z. HARAGOS) Invazia meduzelor In august anul trecut, litoralul de nord-est al Angliei a fost năpădit de meduze uriaşe. Vilegiaturiştii veniţi să-şi petreacă concediul de odihnă, la mare erau deznădăjduiţi. In schimb biologii aveau de ce să fie încîntaţi. Dr. H. Bull a cules exemplare minunate cu tentacule hmngi de aproape 20 tde matrL . SÎMOI? — Iertați-mă că v-am deranj­at degeaba! Nu arde, dar la noi nu urcă apa pînă la șase... Rik AUERBACH — Aha, nu se prinde, crezi că n-am simțit că mi ai luat... portofelul!!! S. NOVAC 3

Next