Steaua Roşie, ianuarie 1966 (Anul 18, nr. 1-24)

1966-01-04 / nr. 1

Veselie, fantezie, tinereţe, iată ce a caracterizat Carnavalul pio­nierilor, care a avut loc la 30 Decembrie în sala de oglinzi a Pala­tului culturii din Tg.-Mureş. Cu acest prilej şi-au dat aici întîlnire peste 300 de pionieri din oraş. Parada măştilor a constituit unul din principalele puncte ale carnavalului. Şi, desigur,­­ a fost un lucru uşor pentru juriu să decidă asupra celor mai reuşite măşti. Voia bună şi distracţia au durat ore un şir. Poeziile închinate zilei de 30 Decembrie şi Anului nou, cîntecele şi dansurile au fost prelung răsplătite cu aplauze. N-a lipsit nici tradiţionalul pluguşor şi nici „bătrînul" Moş Gerilă. STEAUA ROȘIE REVELION 1966 La centrul Lumini... atîtea lumini... un verbitar Şi pentru studenţii Centrului uni­versitar din Tg.-Mureş noaptea A­­nului nou a constituit un fericit prilej de trecere în revistă a mari­lor succese obţinute de poporul nostru în anii sesenatului. Această tradiţională sărbătoare a fost au­reolată şi de recenta împlinire a 20 de ani de la înfiinţarea la Tg.­­Mureş — prin grija partidului şi statului nostru — a primei institu­ţii de învăţămînt superior, Institu­tul de medicină şi farmacie. In moderna cantină din cartierul studenţesc şi-au dat astfel întîlnire circa 700 de studenţi români, ma­­­­ghiari, germani şi de alte naţiona­lităţi de la I.M.F., Institutul peda­gogic sau Institutul de teatru, ca­re, împreună cu cadrele didactice s-au întrecut în clinchetul plugu­­şoarelor să povestească despre tra­diţiile progresiste ale învăţămîn­­tului nostru, despre dezvoltarea în anii luminoşi ai socialismului a institutelor de învăţămînt superior din Tg.-Mureş — de neînchipuit în trecut, despre marile perspecti­ve pe care cel de-al IX-lea Con­gres al partidului le-a deschis şco­lii, cadrelor didactice şi cercetăto­rilor ştiinţifici. Prin monoloage şi cîntece vese­le — n-au lipsit nici „şoldanii" la tavă, torturile şi bărdacele cu vin — ei au istorisit despre noi can­tine şi amfiteatre, despre noi bi­blioteci şi laboratoare, despre ta­bere şi drumeţii care contribuie la ridicarea nivelului lor de cunoştin­ţe, la o odihnă şi un confort activ. N-au fost uitate nici uralele de fericire şi prosperitate adresate profesorilor, conferenţiarilor, per­sonalului administrativ şi, fireşte, strîngerile de mîini simbolic şi co­legial împreunate în săltăreţe hore sau ceardaşuri. lată şi clipa solemnă. Douăspre­zece lovituri de gong anunţă naş­terea lui '66, primul an al noului cincinal. Pătrunşi de emoţie, stu­denţii Centrului universitar din Tg.-Mureş urmăresc în faţa televi­zoarelor cuvîntarea secretarului ge­neral al C.C. al Partidului Comu­nist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, rostită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul A­­nului nou. Se putea citi pe feţe nu numai emoţia trecerii treptei Nou­lui an dar şi o mîndrie firească iz­­vorîtă din fermitatea cu care po­porul nostru într-o frăţească şi pu­ternică unitate, condus de partid, înfăptuieşte visul a generaţii şi ge­neraţii —, socialismul. Şesenarul­­predă ştafeta în mîini harnice şi tinere, noului plan cincinal, planul realizărilor celor mai îndrăzneţe visuri. Au urmat îmbrăţişări, strîngeri de mîini, urări de sănătate şi, bi­neînţeles, ... urări de note bune în noua sesiune de examene care încă din prima zi a început să ba­tă la uşă. Felicitîndu-i pe studenţi, prof. dr. Maros Tiberiu, decanul Facul­tăţii de medicină generală, arată că toată această revărsare de bucurie şi fericire este caracteristică tutu­ror oraşelor şi satelor patriei, căci urmînd drumul indicat de partid, poporul nostru merge sigur pe ca­lea belşugului, progresului şi feri­cirii. Mai mult parcă decît oricînd, Revelionul studenţesc — Tîrgu- Mureş 1965—1966 — a fost o a­­devărată sărbătoare a bucuriei îm­plinite. A. POPA Mulţi oameni au ţi­nut să-şi petreacă Re­velionul acasă, în mij­locul celor dr?"­. In­tr-un apartament la nr. 31 din frumosul cartier din Aleea Car­paţi, unde s-au mutat, nu de mult, Vasile Le­­chinţan cu familia as­cultă la radio tradi­ţionala urare de Anul nou a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Cînd orologiul a anunţat orele 24, cu paharele pline se feli­citau, se îmbrăţişau, îşi făceau urări pentru anul în care am in­trat. — De 15 ani lucrez la I.R.T.A. Am căutat să deservesc publicul aşa cum se cuvine. In acest an am avut cea mai mare satisfacţie. M-am mutat în apar­tament nou. Mă voi strădui să lucrez şi mai bine şi să deser­vesc publicul în cele mai bune condiţii. ... In Piaţa Tran­dafirilor, la numărul 38, luminile ardeau cu mare putere. Roman Leonida, conducător auto şi Avram Şo­­fron, lucrător la mili­ţie, îşi strîngeau mîi­­nile, îşi urau multe succese în Noul an. In strada Făgăraşu­lui, la nr. 9, Ştefan György, lăcătuş, şef de echipă la I.U.I.U., cu familia, rudeniile şi cîţiva tovarăşi de muncă au ţinut să în­­tîmpine împreună Noul an. — Anul care a tre­cut mi-a adus multe satisfacţii. Mi-am a­­menajat o locuinţă confortabilă, împreună cu echipa de la secţia de men­ghine am reuşit să realizăm planul anual încă la 15 decembrie. Ca şef de echipă mă angajez ca în anul 1966, să fabricăm mai multe menghine şi de calitate mereu mai bună. Alexandru Bîndean de la „Electro-Mureş", Grigore Florea, lăcă­tuş la Combinatul chi­mic, şi încă mulţi al­ţii care au primit a­­partamente noi şi-au petrecut Revelionul în mijlocul familiilor lor. Cu toţii nutresc ace­leaşi sentimente. Sen­timente de dragoste pentru Partidul Co­munist Român, con­ducătorul încercat al poporului nostru. Veselie şi voie bună... (Urmare din pag. 1) Mă bucur şi că am primit o locuin­ţă confortabilă. Pentru anul în care am intrat mă voi stră­dui să muncesc în aşa fel ca să dăm agri­culturii noastre socia­liste îngrăşăminte chi­mice de cea mai bu­nă calitate. Aş dori ca prin munca mea să răsplătesc condiţiile bune de viaţă ce mi le-a creat partidul nostru drag, mie şi familiei mele. La o masă vecină Jeana Strejaru, şef de echipă la centrala ter­moelectrică din ca­drul C.I.A., unde s-au dat încă din septem­brie anul trecut primii kilowaţi de energie electrică, toasta cu tehnicianul Iacob Tu­doran. „Pentru sănă­tatea noastră, a fami­liilor noastre, pentru rezultate cît mai bu­ne în producţie în anul în care am in­trat". ... Scăldată în lu­mini a fost noaptea de Revelion şi la res­taurantul „Harghita" din Tg.-Mureş. Marga­reta Iclănzan, maistru la I.C.I.L., împreună cu soţul şi încă cîte­­va familii ale salaria­ţilor aceleeaşi între­prinderi au întîmpinat Noul an — 1966 — cu entuziasm, cu gîn­­duri îndrăzneţe de viitor. Am mai întîl­­nit pe Gabriela Dezsi, planificatoare la trefor, pe losif Bartha, con­ducător auto, pe Ale­xandru Balint, tîmplar, cu familiile. Cu toţii nutreau aceleaşi senti­mente, aceleaşi gîn­­duri, aceleaşi dorinţi. Să muncească mai bi­ne, pentru înflorirea continuă a painei noastre socialiste. In ritmul muzicii s-au în­cins valsuri, tangouri, jocuri populare. Nu a lipsit nici mult îndră­gita „Periniță". Petrecerea a conti­nuat pînă în zorii zilei. O nouă treaptă pe calea progresului Anul care a trecut este şi va rămîne de foarte mare impor­tanţă pentru viaţa poporului nostru. Evenimentele care au a­­vut loc — Congresul al IX-lea al P.C.R. şi votarea noii Consti­tuţii care a dat o nouă denu­mire ţării noastre, Republica So­cialistă România — vor rămîne înscrise cu litere de aur în is­toria patriei şi a poporului nos­tru. Munca entuziastă a milioane­lor de oameni ai muncii, sub conducerea partidului, a ridicat economia, cultura şi bunăstarea poporului pe noi culmi, progre­se recunoscute unanim şi peste hotare. Şi locuitorii raionului Tg.-Mureş au încheiat anul trecut cu un bilanţ semnificativ. Rodul ogoarelor a fost mai bogat de­cît în alţi ani, puterea economi­că a cooperativelor agricole de producţie a crescut, s-au con­struit noi cămine culturale, zeci de săli de clasă, s-au electrificat un număr însemnat de localităţi etc. Iată deci doar cîteva reali­zări care fac zi de zi, viaţa oa­menilor mai îmbelşugată şi mai frumoasă. Anul 1966, este de mare importanţă, cu el începe planul cincinal, la capătul că­ruia România va urca şi mai sus pe culmile progresului şi bu­năstării, împreună cu toţi oa­menii muncii din raionul Tg.­­Mureş vom munci cu şi mai mare elan pentru realizarea ho­­tărîrilor partidului şi statului, pentru bunăstare şi fericire. ION BORDA preşedintele Comitetului executiv al Sfatului popular raional Tg.-Mureş Interviul nostru FOLOSIREA UTILAJELOR PE ŞANTIERE Cu fiecare an, volumul construcţiilor de locuinţe sporeşte. Se înalţă uan obiective industriale, instituţii de cultură şi învăţă­­mînt. Paralel cu creşterea volumului lucră­rilor de construcţii, pe şantiere pătrunde necontenit tehnica nouă, sunt folosite di­verse utilaje şi maşini de mare capacitate şi productivitate. Prin introducerea acestora în producţie efortul fizic al muncitorilor con­structori scade substanţial, se creează con­diţii de creştere a ritmului lucrărilor, de­ ri­dicare continuă a calităţii acestora. In ca­drul Trustului regional de construcţii exis­tă un serviciu de exploatare şi reparaţii a utilajelor, care deserveşte şantierele cu uti­laje, urmăreşte ca acestea să fie folosite la întreaga lor capacitate, ca repararea şi în­treţinerea lor să fie făcute la timp. Pentru a cunoaşte felul cum a crescut parcul d­­utilaje, cum este folosit în construcţii, re­dactorul nostru, C. CROITORU, a avut o convorbire cu tov. IOSIF ROTH, şeful ser­viciului de exploatare şi reparaţii a utilaje­lor din cadrul trustului. — In ce proporţie a crescut parcul de utilaje în anii şesenarului? — In perioada la care vă referiţi, parcul de utilaje s-a dublat. Această creştere a fost determinată de mărirea volumului de con­strucţii de locuinţe, de alte obiective. Dacă în 1961 şantierele din regiune erau dotate cu 230 de utilaje, acum ele dispun de aproa­pe 600, fără a cuprinde în această cifră nu­mărul basculantelor şi camioanelor, număr care, de asemenea, a sporit considerabil. Paralel cu această creştere în construcţie au fost introduse utilaje de mare capacitate — automacarale, excavatoare, betoniere, malaxoare etc., utilaje de mică mecanizare, cum ar fi schele metalice, popi ficşi şi grinzi extensibile, verine hidraulice pentru ridica­rea cofrajelor ş. a. In ultimii ani, datorită interesului mani­festat din partea maiştrilor, tehnicienilor şi inginerilor de pe şantiere, a celor ce răs­pund de utilizarea şi întreţinerea parcului, multor utilaje li s-au adus îmbunătăţiri teh­nice, lucru care, desigur, se reflectă în creş­terea indicelui de productivitate al acestora. Iată un exemplu : printr-o inovaţie conce­pută de un colectiv de ingineri şi tehnicieni, în prezent, cu unele automacarale se pot ri­dica prefabricate nu numai la primul nivel al blocurilor, ci pînă la nivelul al patrulea, înfiinţarea pe şantierele mari — din Tg.-Mu­reş, Reghin, Odorhei, şi Bălan — a staţiilor de preparat betoane şi mortare a avut drept urmare evitarea risipei de materiale, crearea unor condiţii de folosire mai intensă a altor utilaje şi mecanisme. — Ce ne puteţi relata despre acti­vitatea loturilor de exploatare şi între­ţinere a utilajelor, organizate pe şan­tiere? — Fără îndoială că, folosirea utilajelor, întreţinerea lor depind în mare măsură de şefii de lot, de mecanicii care lucrează cu ele. In anul 1965, lotul de pe şantierul de la Bălan, condus de Szabó Sigismund, cel din Tg.-Mureş, condus de Alexandru Doga­­ru, loturile de pe şantierele din Odorhei şi Gheorghieni au obţinut rezultate demne de subliniat în folosirea şi întreţinerea uti­lajelor. Trebuie să arătăm însă că mai avem şantiere unde utilajele nu sînt folosite la întreaga lor capacitate, de pildă : şantierul din Topliţa, cel de pe str. Libertăţii din Tg.­­Mureş etc. Folosirea cu maximum de eficacitate a parcului de utilaje este condiţionată şi de conducerile şantierelor. Se întîmplă uneori să trimitem pe un şantier sau altul maca­rale, excavatoare, betoniere care apoi stau neutilizate ore întregi, uneori chiar zile. Din ce cauză ? Şefii de şantiere nu pregătesc din timp materialele necesare pentru exploa­tarea utilajelor, munca nu este organizată de aşa natură încît atunci cînd macaraua, excavatorul ajunge pe şantier să intre direct în lucru. O altă cauză care duce la stagna­rea utilajelor mari în construcţii este lipsa drumurilor de acces pe şantiere. Să exem­plificăm. Pe şantierul din oraşul Miercurea- Ciuc, pe cele din strada Libertăţii şi Aleea Carpaţi din Tg.-Mureş, unii dintre macara­gii s-au reţinut a intra pe şantiere pe moti­vul că lipseau drumurile de acces printre blocurile aflate în construcţie. Şefii de şan­tiere i-au convins să intre fără nici o teamă. Au intrat, nimic de zis. Insă, fie la intrare, fie la ieșire, macaralele s-au împotmolit, stînd așa ore întregi, uneori chiar o zi, pînă cînd am putut face rost din regiune, de pe alt șantier, de o macara de mai mare tonaj ca să o scoatem pe cea împotmolită. In a­­semenea cazuri nu pierdem numai noi cei care deservim şantierele, ci şi constructorii, care sînt repartizaţi să alimenteze cu mate­riale utilajele. Cu toate deficienţele semnalate, indicele de utilizare a parcului de utilaje a fost nu numai realizat, ci şi depăşit. Practica ne-a dovedit că, în exploatarea utilajelor de şan­tiere se pot obţine rezultate şi mai bune decît cele de pînă acum. Pentru aceasta se cere o conlucrare mai judicioasă între ser­viciul nostru şi conducerile şantierelor. Vo­lumul sporit de construcţii pe care urmează să l realizăm în 1966 impune acest lucru. — Avînd în vedere volumul lucrări­lor de construcţii planificate pe anul 1966, ce v-aţi propus să întreprindeţi pentru o mai bună utilizare a parcului de utilaje? — Planul de deservire a şantierelor cu utilaje pentru anul în care am intrat este mai mare cu 11 la sută faţă de 1965. Pentru a face faţă sarcinilor sporite, colectivul nos­tru şi-a stabilit o serie de obiective menite să contribuie la realizarea ritmică şi darea în funcţiune la tirm­e a construcţiilor, la îm­bunătăţirea calităţii acestora. Pe şantierele mari ne-am propus să organizăm brigăzi complexe pentru deservirea utilajelor, lucru ce va permite evitarea stagnării unor utila­je, folosirea în întregime a timpului de mun­că de către constructori. Tot în acest scop vom intensifica și organiza mai judicios ac­tivitatea celor trei autoateliere care se de­plasează, atunci cînd e nevoie, pe şantiere pentru reparaţii urgente şi accidentale la diverse maşini şi utilaje. Reorganizarea lo­turilor de utilaje pe şantiere, ridicarea nive­lului tehnic şi profesional al lucrătorilor, se vor resimţi de asemenea, în creşterea im­dicelui de utilizare a utilajelor în construc­ţii. Lărgirea spaţiului pentru întreţineri şi repar­ţii, prin darea în folosinţă a unei noi hale permite executarea ritmică a tuturor lucrărilor, îmbunătăţirea calităţii acestora. LOTO La tragerea revelionului DIN 1 IANUARIE 1966 au fost extrase următoarele numere: Pentru premiile obișnuite în bani: 10 din 90 12, 38, 68, 45, 72, 58, 78, 14, 3, 0 3 din 90 29, 90, 13 Pentru premiile suplimentare: 10 din 90 35, 77, 53, 66, 46, 14, 90, 19, 60, 25 3 din 90 44, 48, 19 Fond de premii: 3.629.586 lei. 3 Utilizarea la maximum a capacităţilor de producţie Colectivul tehnico-ingineresc al întreprinderii noastre — a dezbă­tut în cadrul unei discuţii aprofun­date sarcinile planului de stat ce revin întreprinderii pe 1966. In raportul prezentat de către directorul întreprinderii —■ tov. SIGISMUND FRÖHLICH — s-a fă­cut o analiză temeinică a realiză­rilor din anul 1965. Astfel, sub în­drumarea comitetului de partid, colectivul întreprinderii a realizat planul anual al producţiei globale în numai 11 luni, obţinînd peste plan o producţie în valoare de 4.815.000 lei. De asemenea, la producţia marfă s-au obţinut în plus produse în valoare de 2.665000 lei. Sarcina de creştere a productivităţii muncii a fost rea­lizată în proporţie de 101,16 la sută, iar economiile suplimentare la preţul de cost se ridică la 1.294.000 lei. Raportul prezentat precum şi discuţiile ce au urmat au scos în evidenţă şi o serie de lipsuri care s-au manifestat în cursul anului. S-a semnalat, de pil­dă, neasigurarea realizării ritmice a planului de decade, mai ales în primele luni ale anului, aceasta în special din cauza aprovizionţrii neritmice cu materii şi materiale, în special cu adezivi, lacuri, di­­luanţi etc. Greutăţile în aprovizionare s-au resimţit în calitatea produselor, or­ganizarea producţiei şi realizarea ei ritmică, în sporirea productivi­tăţii muncii şi realizarea de eco­nomii la preţul de cost. Astfel, pentru aprovizionare, în primele 4 luni ale anului s-au plătit în medie pentru transportul auto circa 30.000 lei lunar, iar în con­tinuare cîte 70.000 lei lunar. S-au scos, de asemenea, în evidenţă rezervele care mai există în îm­bunătăţirea folosirii maşinilor şi utilajului, a timpului de muncă. Deşi numărul absenţelor pe total a scăzut pe cele 11 luni în com­paraţie cu anul 1964, cu mai mult de jumătate, totuşi s-au înre­gistrat 1.165 om zile, din care 88 om zile absenţe nemotivate. Au fost apreciate măsurile luate de că­tre conducerea întreprinderii şi comitetul sindicatului în direcţia lichidării absenţelor nemotivate prin antrenarea colectivelor de muncă la discutarea fiecărui caz, iar în unele cazuri aplicarea de sancţiuni. Realizările şi experienţa acumu­lată reprezintă o bază trainică pen­tru îndeplinirea cu succes a sarci­nilor de plan ce revin întreprinde­rii în anul 1966. In acest an sar­cinile la producţia globală sînt cu 10­ la sută mai mari decît în 1965, iar la producţia marfă cu 10 la sută. In cadrul sortimentului mobilă sînt prevăzute 6 tipuri de produse pentru export cuprinzînd şi mobilier stil, şi 20 tipuri de mobilă pentru piaţa internă din care majoritatea sînt tipuri noi so­licitate de comerţ. Din raportul prezentat şi din discuţii a reieşit că noile sarcini de plan sînt deosebit de mobili­­zatoare. Pentru realizarea lor însă este necesar ca toţi salariaţii în­treprinderii noastre să ducă o luptă permanentă pentru descope­rirea şi utilizarea rezervelor inter­ne, pentru utilizarea la maximum a timpului de lucru şi a capacităţii utilajului, pentru economisirea ma­terialelor şi reducerea cheltuielilor de producţie. Pentru îndeplinirea sarcinilor este necesar să luăm măsuri din timp în scopul realizării planului M.T.O., a lucrărilor din planul de mică mecanizare şi tehnica nouă, solicitînd în acelaşi timp ajutorul Direcţiei generale în primirea la timp a maşinilor şi utilajelor pre­văzute, pentru remedierea lipsuri­lor în asigurarea cu materii şi ma­teriale, precum şi în realizarea in­vestiţiilor cerute şi planificate pe 1966. Măsuri importante se vor lua pe linia protecţiei muncii şi preveni­rii îmbolnăvirilor profesionale, ţi­­nînd seama de legea cu privire la protecţia muncii în ţara noastră, adoptată de M.A.N. In scopul bunei utilizări a mun­cii se va urmări cu competenţă executarea în mod ritmic a sarci­nilor de plan pe luni, decade şi zile. In acest scop se impune pre­gătirea în bune condiţii a proce­sului de fabricaţie, asigurarea cu materii şi materiale, scule, orga­nizarea judicioasă a locurilor d­e muncă şi a lucrărilor. Trebuie a­­cordată o grijă mai mare întreţi­nerii utilajelor, maşinilor, astfel ca acestea să nu aibă opriri, elimi­­nîndu-se şi stagnările în producţie. îmbunătăţirea calităţii producţiei trebuie să devină sarcina de că­petenie a fiecărui salariat. Ochiul atent al muncitorilor, maiştrilor, tehnicienilor C.T.C., al inginerilor, trebuie să urmărească fiecare ele­ment al produsului de la intrarea în fabrică sub forma materiei pri­me, şi pînă la încărcarea in va­goane, ca produs finit. GHEORGHE GAVRILA inginer sef-adjunct la Iprofil „23 August" Tg.-Mureş

Next