Steaua Roşie, octombrie 1966 (Anul 18, nr. 231-256)

1966-10-09 / nr. 238

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Organ al Comitetului regional de partid Mureş-Autonomă Maghiară şi al Sfatului popular regional CONDUCĂTORII DE PARTID ȘI DE STAT ÎN MIJLOCUL OAMENILOR MUNCII DIN REGIUNEA HUNEDOARA Publicăm continuarea reportajului apărut în numărul de ieri al ziarului nostru Industrializarea - calea dezvoltării întregii economii şi creşterii bunăstării poporului Mitingul de la Hunedoara In după-amiaza zilei­ de vineri, tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ale­xandru Drăghici, Paul Niculescu- Mizil,­­ Ilie Verdeţ, Manea Mănes­­cu, Virgil Trofin, s-au îndreptat spre Hunedoara. Pădurea coşuri­lor fumegînde, siluetele halelor de dimensiuni impresionante ves­tesc încă de departe prezenţa în Valea Cernei a cetăţii metalului — vastă şi elocventă sinteză a marii epopei a industrializării socialiste a României. Hunedoara de astăzi — ale că­rei tradiţii în plămădirea metalu­lui coboară în adîncul mileniilor — înfăţişează privirilor tabloul unei dezvoltări de o impetuozitate fără precedent pe aceste meleaguri. Ea se înscrie pe traiectoria me­reu ascendentă a economiei noas­tre naţionale cu cele aproape 1.400.000 tone fontă, 2.500.000 tone oţel, 1.500.000 tone laminate finite, pe care Ie dă anual ţării şi care se revarsă ca un uriaş fluviu­ incandescent. La intrarea în oraş, străjuită de un portal avînd încrustate, din fier forjat, contururile unui furnal şi unui cuptor Martin, se aflau, în salopetele lor obişnuite, jurnalişti şi oţelari, constructori, mineri de la Teliuc şi Ghelar. Alături de ei se găseau pădureni din cătunele de pe crestele munţilor învecinaţi, în pitorescul şi străvechiul lor port, păstrat cu sfinţenie încă de pe vremea dacilor. Oaspeţii sînt salutaţi de tovară­şii Pogea Brîncoveanu, prim-secre­­tar al Comitetului orăşenesc de partid, şi Viorel Răceanu, preşedin­tele Sfatului popular orăşenesc. Un inimos cuvînt de „bun venit" rosteşte unul dintre veteranii uzi­nei, jurnalistul Gheorghe Roman, care de peste trei decenii este mereu prezent la marile izvoare de fontă ale Hunedoarei. Dar cel mai grăitor salut este întruchipat de o lozincă prinsă, la zeci de metri înălţime, între două coşuri ale oţelăriei, exprimînd căldura simţămintelor pe care le trăiesc hunedorenii. Pe măsură ce coloana de maşini înaintează spre locul mitingului, panorama oraşului îşi dezvăluie pas cu pas prospeţimea şi frumu­seţea. Verticalele blocurilor se succed armonios pe fundalul colo­rat în toate nuanţele toamnei al dealului Chizid. Peste zece mii de apartamente, numeroase şcoli, instituţii sanitare, aşezăminte de cultură definesc imaginea contem­porană a Hunedoarei socialiste. La capătul bulevardului Dacia, acolo unde va fi viitorul centru administrativ al oraşului, oaspeţii iau loc în tribuna oficială. Marea mulţime, care dă bulevardului as­pectul unui larg amfiteatru, izbuc­neşte în puternice aclamaţii şi u­­rale. Mitingul este deschis de tov. Po­gea Brîncoveanu. In numele side­­rurgiştilor şi al celorlalţi locuitori ai Hunedoarei vorbesc inginerul Nicolae Agachi, directorul gene­ral, al combinatului, şi profesoara Raîsa Boiangiu, directoarea şcolii generale nr. 3. Salutat cu îndelungi ovaţii, ia cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Daţi-mi voie să încep prin a vă transmite dumneavoastră, mun­citorilor siderurgişti, tuturor locui­torilor oraşului Hunedoara, un sa­lut călduros din partea Comitetu­­lui Central al partidului şi al gu­vernului Republicii Socialiste Ro­mânia. După ce s-a referit la tradiţiile revoluţionare şi progresiste ale hunedorenilor, vorbitorul a spus: Marele combinat siderurgic de la Hunedoara a cunoscut în anii puterii populare o dezvoltare con­tinuă. El asigură astăzi mai mult de o treime din producţia de oţel a patriei noastre. Dezvoltarea şi modernizarea combinatului consti­tuie un viu exemplu al politicii partidului nostru de industrializa­re socialistă, singura cale de creş­tere a potenţialului economic al ţării, de asigurare a bunăstării po­porului, de întărire a independen­ţei şi suveranităţii naţionale. In anii construcţiei socialiste, alături de dezvoltarea combinatului, în mod impetuos s-a schimbat şi în­făţişarea oraşului Hunedoara. S-au înălţat cartiere noi de locuinţe, s-au construit importante unităţi social-culturale, s-au îmbunătăţit condiţiile de odihnă şi de viaţă ale oamenilor muncii. Toate aces­te înfăptuiri sunt rodul muncii harnicei noastre clase muncitoare, al tuturor oamenilor muncii din Hunedoara care, urm­înd neabătut politica partidului, înfăptuiesc pre­vederile programului de desăvîrşire a construcţiei socialiste, de­­înflo­rire a României. Desigur tovarăşi aceste realizări au cerut eforturi, au presupus în­vingerea multor greutăţi. Au fost­ şi lipsuri, s-au mai săvîrşit şi gre­şeli, şi trebuie să spunem, lipsuri mai sunt încă în activitatea noastră. Aici la Hunedoara mai sunt încă lucruri de îndreptat, munca poa­te să se desfăşoare şi mai bine. Ceea ce este însă caracteristic în­tregii noastre activităţi, inclusiv a muncitorilor şi a comuniştilor din Hunedoara, este faptul că întot­deauna am ştiut să înlăturăm ne­ajunsurile, să asigurăm mersul înainte al patriei noastre, să ridi­căm continuu bunăstarea poporu­lui român. După cum ştiţi, Congresul al IX- lea al partidului a trasat un mi­nunat program de dezvoltare a patriei pînă în 1970. Acest pro­gram conţine prevederi importan­te şi pentru oraşul şi combinatul Hunedoara. Dumneavoastră tre­buie să daţi 2.800.000 de tone de oţel în 1970. Este o sarcină grea. Trebuie construite noi furnale, tre­buie construit un laminor nou, modern. Aproape trei miliarde de lei sunt prevăzuţi în planul de in­vestiţii numai pentru realizarea noilor obiective din combinat. Dumneavoastră, siderurgiştilor, vă este limpede ce importanţă are metalul pentru patria noastră. Fără o puternică industrie grea, fără o industrie constructoare de ma­şini — şi pentru a avea industrie constructoare de maşini trebuie să avem oţel — nu se poate asi­gura mersul înainte al societăţii noastre, nu se poate vorbi de de­­săvîrşirea construcţiei socialiste şi de crearea condiţiilor pentru tre­cerea spre comunism. lată de ce noi punem în continuare accentul pe industrializare, pe sporirea producţiei de metal, pe dezvolta­rea industriei constructoare de maşini, văzînd în aceasta garan­ţia desăvîrşirii construcţiei socia­liste, creării condiţiilor pentru tre­cerea spre comunism, asigurării independenţei şi suveranităţii pa­triei noastre. Subliniind în continuare că pa­ralel cu sporirea producţiei de metal trebuie pus un accent mai mare pe îmbunătăţirea calităţii oţelului, tovarăşul Ceauşescu a spus: partidul şi guvernul au luat măsuri pentru a asigura ca pînă în 1970 să sporească ponderea oţe­lului de calitate superioară în pro­ducţia totală de oţel. In această privinţă şi dv., celor din Hune­doara, vă revin sarcini însemnate. Trebuie îmbunătăţită continuu ca­litatea oţelului, trebuie, asigurat ca laminatele pe care le produceţi să corespundă tuturor cerinţelor economiei naţionale. Aceasta pre­supune o organizare superioară a producţiei, o mai bună disciplină a muncii, impune tuturor, condu­cerii combinatului, organizaţiilor de partid, de­ sindicat, U.T.C., fie­cărui muncitor, inginer, tehnician, să aibă permanent în centrul pre­ocupărilor lupta pentru o calitate­­mai bună a metalului,­­ a lamina­telor, a tuturor produselor care ies din uzina dumneavoastră. Noi a­­vem convingerea că muncitorii din Hunedoara îşi vor face dato­ria faţă de patrie, vor da oţel şi laminate mai multe, la timp şi de mai bună calitate. Vă dorim suc­ces în aceste eforturi închinate prosperităţii României socialiste. O dată cu creşterea producţiei va cunoaşte o nouă dezvoltare o­­raşul dumneavoastră. Se vor clădi circa 3.800 de apartamente noi, se vor construi noi unităţi de deser­vire social-culturală, care vor con­tribui la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale locuitorilor Hunedoa­rei. După cum ştiţi, Congresul al IX-lea a prevăzut o creştere a ni­velului veniturilor oamenilor mun­cii în anii cincinalului de circa 20 la sută, precum şi îmbunătăţi­rea pensiilor salariaţilor. Şi vreau să comunic că încă de la începu­tul anului viitor se va aplica spo­rirea pensiilor şi se va elabora o nouă lege a pensiilor, care va crea condiţii mai bune pentru asigura­rea la bătrîneţe a acelora care muncesc pentru dezvoltarea eco­nomiei, ştiinţei şi culturii în ţara noastră. In încheiere, tovarăşul Ceauşescu a urat muncitorilor siderurgişti, tu­turor locuitorilor oraşului Hune­doara succese tot mai mari în în­treaga lor activitate. Dorim — a spus el — ca prin munca dumnea­voastră să vă aduceţi din plin con­tribuţia la înfăptuirea programului elaborat de Congresul al IX-lea al partidului, încît alături de toţi oa­menii muncii să puteţi să spuneţi cu mîndrie şi dumneavoastră în 1970: „In tot ceea ce s-a înfăptuit în România este cuprinsă şi o parte din munca noastră, a celor de la Hunedoara!“. Participanţii la adunare au aplau­dat îndelung, în repetate rînduri, cuvintele rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cursul expu­nerii sale, dînd explicaţii asupra caracteristi­cilor arhitectonice ale construc­ţiei. Numeroase mărturii evocă ro­lul însemnat pe care l-a jucat ve­chea familie românească a lui loan de Hunedoara în apărarea civilizaţiei europene de pericolul jugului turcesc, precum şi presti­giul de care s-au bucurat loan şi fiul său, Matei, în rîndurile per­sonalităţilor de seamă ale epocii. Discutînd cu arhitectul Nicolae Voiculescu, oaspeţii se interesează de mersul lucrărilor de restaurare, care vor reda castelului autentici­tatea şi strălucirea sa de altădată. La plecare, conducătorii de partid şi de stat au scris în „Cartea de aur": „Eroicele fapte de arme ale lui Ioan de Hunedoara şi ale ce­lorlalţi viteji din familia Corvini­­lor se înscriu cu cinste în istoria luptelor poporului român împo­triva asupritorilor, pentru libertate şi progres social". La numai cîteva sute de metri ne aflăm în plin miez al contem­poraneităţii socialiste. Oaspeţii pă­trund pe porţile combinatului si­derurgic, în întîmpinarea conducătorilor noştri vin tov. Ion Marinescu, mi­nistrul industriei metalurgice, re­prezentanţii conducerii întreprin­derii şi ai organizaţiei de partid, un mare număr de siderurgişti. Lingă o machetă, care prezintă înfăţişarea de azi a combinatul­ui, prefigurînd, totodată, dezvoltarea sa viitoare, au loc discuţii referi­toare la perspectivele acestui im­­portant centru industrial in cinci­nal. In prezent, aici se realizează în 50 de zile producţia de oţel şi in 30 de zile cea de fontă a româ­niei antebelice. ,Se relevă în dis­cuţie că cele 2,3 miliarde de lei ce se vor investi în anii, următori vor permite sporirea considerabilă a producţiei, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ. Secretarul general al Comitetu­lui Central dă o înaltă apreciere eforturilor rodnice ale siderurgiş­tilor hunedoreni, subliniind, în a­­celaşi timp necesitatea perfecţio­nării procedeelor tehnologice, a creşterii, exigenţei faţa de calitatea şi disciplina muncii în fiecare ve­rigă a procesului de producţie, de la conducerea combinatului la ul­timul muncitor. Prima secţie importantă vizitată este oţelăria Martin nr. 2, cea mai mare din ţară. Din fascinantul joc al vîlvătăilor, dirijat de la distan­ţă de meşteri pricepuţi şi harnici, se zămisleşte oţelul, oră de oră, minut de minut, zi şi noapte. Conducătorii de partid şi de stat asistă la luarea unei probe, con­templă prin vizeta de cobalt clo­cotul văpăilor purpurii şi urmă­resc, de la pupitrul de comandă, pregătirea noii­­ şarje. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu se întreţine cu oţelarii Ştefan Tripşa, Erou al Muncii Socialiste, Teodor Caramalis, Ariton Bucur, cu con­ducătorii tehnici ai oţelăriei, inte­­resîndu-se de realizarea sortimen­telor de oţel cerute de marile u­­zine constructoare de maşini. — De cînd lucrezi la oţelărie? — îl întreabă tovarăşul Ceauşescu pe prim-topitorul Constantin Enache. — Sînt aproape douăzeci de ani... — Frumos ! Şi cu îndeplinirea planului cum staţi ? — Depăşit... — Şi mai frumos! Vă urez sănă­tate şi noi succese... In cursul discuţiei, conducătorii de partid şi de stat dau preţioase indicaţii privind asimilarea de noi mărci de oţeluri superioare, spo­rirea indicilor de utilizare a agre­gatelor, întărirea disciplinei teh­nologice. Oaspeţii se îndreaptă spre sec­ţia a 111-a furnale. Doi coloşi ar­gintii domină împrejurimile cu si­lueta lor impresionantă. Primul furnal de 1.000 metri cubi funcţio­nează de cîţiva ani, înscriind în cronica siderurgiei româneşti cei mai ridicaţi parametri tehnico-eco­­nomici. Al doilea furnal, nr. 8, de 1 000 metri cubi,— unde s-a a­­­prins focul abia în urmă cu zece zile,— este o creaţie exclusivă a specialiştilor şi constructorilor ro­mâni, o realizare a ştiinţei şi teh­nicii noastre. El a fost înălţat în­­timpul record de numai optspre­zece luni­­ şi se caracterizează printr-un înalt grad de automati­zare şi mecanizare. Intr-o atmo­sferă emoţionantă are loc inaugu­rarea oficială a furnalului, cu care prilej echipa cunoscutului prim­­topitor Simion Jurcă deschide ca­lea şuvoiului de fontă, însoţit de o jerbă de scîntei ţîşneşte un rîu de foc. Este una dintre primele şarje destinate oţelăriei. In cabina de comandă, oaspeţi­lor li se prezintă funcţionarea per­­fecţionatelor sisteme de dirijare şi control care conduc şi urmă­resc, clipă cu clipă, complicatele procese din măruntaiele incandes­cente ale agregatului. Acest nou furnal realizează în mai puţin de douăzeci de zile întreaga produc­ţie de fontă a vechii Hunedoare. Cadrele tehnice, jurnaliştii se an­gajează în faţa conducerii de par­tid şi de stat să muncească în aşa fel încît „noul născut" al cincina­lului să se situeze la nivelul marilor agregate de acest fel din cele mai moderne întreprinderi siderurgice­ ale lumii. Continuîndu-şi vizita în combi­nat, înalţii oaspeţi poposesc la complexul de laminoare, marea poartă a Hunedoarei, de unde me­talul este expediat pe arterele vi­tale ale economiei naţionale, pre­cum şi peste hotare, în 23 de ţări. Se trece prin halele laminorului bluming, prin sala de maşini, pe lîngă liniile de semifabricate, de profile fine, sîrmă şi benzi. Impre­sionează măiestria şi precizia cu care se lucrează, folosindu-se din plin toate avantajele electronicii pentru obţinerea unei înalte pro­ductivităţi a muncii. Sub vastele cupole se desfăşoară spectacolul sobru şi în acelaşi timp grandios al unei munci de înaltă perfecţiu­ne tehnică. Subliniind valoarea experienţei acumulate de colectivul de lami­­natori în atingerea rapidă a para­metrilor proiectaţi, în lărgirea con­tinuă a gamei de sortimente — tovarăşul Ceauşescu arată, totoda­tă, că este imperios necesar să se acorde o atenţie sporită uti­lizării mai judicioase a capacită­­ţilor de producţie, să se gospodă­rească mai atent metalul, să se manifeste o grijă accentuată faţă de finisarea şi aspectul comercial al produselor. Oaspeţii cer amă­nunte în legătură cu amplasarea şi construcţia viitorului laminor blu­ming de 1.300 mm, pregătirea documentaţiei şi a comenzilor de utilaje. Evidenţiind importanţa unui e­­fort şi mai susţinut pentru îmbo­găţirea varietăţii de laminate, se­cretarul general al Comitetului Central a dat indicaţii pentru creş­terea producţiei de oţel-beton me­nit să satisfacă marile cerinţe ale şantierelor cincinalului. Noi socotim aceste indicaţii drept o sarcină importantă şi ne vom strădui s-o îndeplinim cît mai bine — spune directorul gene­ral al combinatului. La despărţirea de harnicul colec­tiv al siderurgiştilor, conducătorii de partid şi de stat semnează în cartea de onoare a combinatului sub următorul text : „Apreciem în mod deosebit eforturile încunu­nate de succes ale siderurgiştilor hunedoreni de a da patriei canti­tăţi sporite de m­­al, de bună calitate — atît de necesar operei de industrializare socialistă. Tutu­ror lucrătorilor acestei puternice „cetăţi de foc" a României socia­liste le adresăm din inimă urările noastre de noi succese". Pe înserat, oaspeţilor li se oferă un spectacol festiv în marea sală a Casei de cultură a oraşului. Timp de peste o oră se perindă în faţa spectatorilor — în vers, cîntec şi dans — imagini din istoria zbu­ciumată, plină de aprige bătălii pentru libertate, a acestor stră­vechi plaiuri româneşti, de la le­gendarele figuri ale lui Decebal, Mihai Viteazu pînă la neînfricatele căpetenii ale moţilor, Horia, Cloş­ca şi Crişan, Avram Iancu. Ca o apoteotică încununare răsună cîn­­tecele şi jocurile pline de voioşie închinate marilor înfăptuiri ale prezentului socialist, ritmurilor vii ale propăşirii industriale, încrederii nestrămutate în viitorul luminos al patriei. Ieşind din sala de spectacole, conducătorii de partid şi de stat sunt salutaţi de mulţimea imensă a hunedorenilor care au încins, în piaţa din faţa Casei de cultură, o mare „Floră a Unirii“. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi con­ducători de partid şi de stat se (Continuare în pag. a 3-a) în cetatea metalului, în mijlocul bravilor siderurgişti hunedoreni Oaspeţii fac apoi­­un scurt po­pas pe tărîmurile glorioase ale is­toriei acestor ţinuturi. Se vizitează impunătorul castel medieval al Corvineştilor, ridicat încă din se­colul al XIV-lea, pe un meterez de stîncă, în calea cotropirilor otomane. In timp ce trîmbiţaşii vestesc de pe parapet sosirea oas­peţilor,­ oameni în, veşminte de ostaşi ai epocii, înarmaţi cu hale­barde, prezintă onorul. Profesoara , Maria Cosma — descendenta unei familii care timp de generaţii s-a dedicat conservării acestui monu­ment istoric — îi călăuzește pe conducătorii de partid și de stat în sala cavalerilor și la capelă. Anul XVIII. Nr. 238 (2.663) Duminică, 9 octombrie 1966 4 pagini 25 bani Ziua petrolistului La 9 octombrie petroliştii din întreaga ţară sărbătoresc ziua lor. Intrată în tradiţia poporului nos­tru „Ziua Petrolistului", consti­tuie un prilej de trecere în re­vistă a realizărilor obţinute de cei care lucrează în acest impor­tant sector al economiei naţio­nale. Anul acesta ca şi în alţi ani, ei au obţinut importante succese în muncă. Planul pe 9 luni de exemplu, a fost realizat şi depăşit, atît în sectorul de fo­raj, cît şi în cel de extracţie şi prelucrare a ţiţeiului. In această perioadă au fost date în produc­ţie noi structuri petrolifere şi ga­­zeifere, au fost extinse metode moderne de extracţie şi prelu­crare a ţiţeiului şi s-a obţinut o valorificare superioară a fiecărei tone de ţiţei. Modernizarea şi mai buna uti­lizare a instalaţiilor de foraj au făcut ca viteza de lucru la fora­jul de exploatare să crească cu 50 la sută faţă de 1959. Sondorii din întreaga ţară au reuşit ca pî­nă la începutul acestei luni să depăşească planul de foraj la zi cu mai bine de 41.000 de metri. Conform prevederilor de plan pînă la sfîrşitul anului volumul forajului va creşte cu aproape 80 la sută în comparaţie cu 1959, cea mai însemnată creşte­re înregistrîndu-se la forajele de cercetare geologică. Acest lucru confirmă încă o dată atenţia deosebită ce se acordă descope­ririi şi punerii în valoare a noi zăcăminte de hidrocarburi. In cursul anului au fost obţi­nute succese pe linia extinderii forajului de mare adîncime. O contribuţie însemnată la dezvol­tarea activităţii de foraj au a­­dus-o noile instalaţii produse de industria noastră constructoare de utilaj petrolier — 3 Dh-200 şi 4 Dh-315; recent, cu ultima instalaţie s-a depăşit graniţa ce­lor 6.000 metri adîncime. Preo­cuparea sondorilor pentru per­fecţionarea continuă a regimului de lucru prin folosirea sapelor cu role de mare capacitate, a sa­pelor cu diamante, extinderea fluidelor de foraj cu caracteris­tici îmbunătăţite a dus la redu­cerea cheltuielilor cauzate de pierderile de circulaţie, avarii şi complicaţii în timpul forajului. Cu realizări de seamă întîmpi­­nă „Ziua Petrolistului" şi munci­torii, inginerii şi tehnicienii din rafinării. De la începutul anului şi pînă acum ei au dat peste sar­cinile de plan mai mult de 42.000 tone benzine, 17.000 to­ne motorină, aproape 2.000 tone uleiuri şi peste 11.000 tone pro­duse aromate destinate industriei petrolifere şi îndeosebi petro­chimiei, ca materii prime de ma­re valoare. In aceeaşi perioadă a fost îm­bunătăţită calitatea uleiurilor pentru motoare şi a crescut ci­fra octanică a benzinelor. Cama produselor petroliere s-a îmbo­găţit cu sortimente noi, cum sunt aditivii polifuncţionali, uleiurile speciale pentru motoare cu ca­lităţi similare celor mai bune produse de acest gen aflate în prezent pe piaţa mondială. La obţinerea acestor succese au contribuit şi noile capacităţi de producţie intrate în funcţiune în cursul anului. Este vorba de in­stalaţia de reformare catalitică de la rafinăria din oraşul Gheor­­ghe Gheorghiu-Dej, precum şi de instalaţia pentru producerea de aditivi polifuncţionali, folosiţi la îmbunătăţirea calităţii uleiuri­lor la rafinăria de la Teleajen. La Brazi se află în curs de construc­ţie, un complex de cracare cata­litică, care va transforma produ­se reziduale în benzine cu cifră octanică ridicată. Realizările obţinute în primele trei trimestre ale acestui an con­firmă hotărîrea petroliştilor de a traduce în viaţă , importantele sarcini ce le revin din Directive­le celui de-al IX-lea Congres al partidului. In cincinal, este pre­văzută atingerea unei producţii de 13,2 milioane tone ţiţei şi a 18,5 miliarde metri cubi gaz me­tan. înfăptuirea acestor sarcini va duce la o valorificare superioară a bogăţiilor naturale de ţiţei şi gaze ale ţării. PETRE UILACAN GHEORGHE PREDA redactori la Agerpres Clădirea administrativă a întreprinderii de utilaje pentru industria ușoară In raionul Reghin Însămînţatul griului se desfăşoară anevoios Paralel cu recoltatul sfeclei de zahăr, care s-a efectuat în pro­porţie de 49 la sută, cu scosul cartofilor şi culesul porumbului (care abia a început, unităţile a­­gricole din raionul Reghin lu­crează intens şi la pregătirea te­renului, la însămînţarea griului. Cooperativele agricole din De­­drad, Petelea, Băla, Monor şi al­tele (unde ritmul însămînţărilor, după grafic, este respectat) au reuşit să însămînţeze griul în proporţie de peste 40 la sută. La alte cooperative agricole, între care cele din Voivodeni, Reghin, Iara de Mureş, deşi exis­tă teren suficient pregătit pentru însămînţare, totuşi, din cauza unei slabe îndrumări tehnice, există un mare decalaj între te­renul pregătit şi semănat. Cu prilejul raidului anchetă întreprins vineri prin unităţile a­­gricole din partea de cîmpie a raionului am remarcat sîrguinţa unor tractorişti pentru a efectua lucrări de calitate la arat şi se­mănat, dar au fost şi destule ca­zuri cînd la brigăzile de tractoa­re care deservesc C.A.P. din Cozma, Milaş, Crăieşti, Băla, nu­meroase tractoare şi semănători erau defecte. La brigada din Cozma, tracto­rul cu nr. 306 după 5 săptămîni de reparaţii şi suprareparaţii fă­­cu­te la S­M.T. Reghin şi altele 2 săptămîni la sediul brigăzii, era din nou defect vineri, iar bri­gadierul, lipsit de ajutorul ate­lierului mobil, se chinuia să-i gă­sească „leacul". Tot aici Ioan Varodi, preşedintele C.A.P. Coz­ma, nu era de loc mulţumit de munca brigăzii de tractoare. Tractoriştii Vasile Suciu şi Vasile Urmenişan nu au satisfăcut cere­rea preşedintelui de a lucra mai întîi la semănat şi apoi la arat. Alţi tractorişti pleacă neînvoiţi la S.M.T., în oraşul Reghin. Bri­gada de tractoare din Milaş avea tractoare defecte şi ducea lipsă de carburanţi. In ritm nesatisfăcător se des­făşoară însămînţările şi la coope­rativele din Crăieşti, Milaş, Bei­­ca, Lueriu, Petrilaca şi altele. Pentru ca semănatul griului să fie mult intensificat se impune ca Consiliul agricol raional, în colaborare cu Uniunea raională a C.A.P. să controleze cum sînt folosite mijloacele de transport, să asigure unităţile agricole cu un număr mai mare de autoca­mioane pentru a grăbi ritmul de livrare al sfeclei de zahăr, şi a da posibilitate mecanizatorilor să lucreze mai intens la pregă­tirea terenului. De asemenea, S.M.T. Reghin, să asigure o asis­tenţă tehnică mai calificată, ope­rativă pe teren, pentru înlătura­rea defecţiunilor. REMUS CÂMPEAN In pag. a 2-a Cronica spectacolului „MITICĂ POPESCU" de Camil Petrescu CU CARE ŞI-A DESCHIS STAGIUNEA TEATRUL DE STAT D/^ TG.-MUREŞ­­ uri

Next