Steaua Roşie, noiembrie 1966 (Anul 18, nr. 257-282)

1966-11-01 / nr. 257

Anul XVIII. Nr. 257 (2.682) Marţi, 1 noiembrie 1966 Proletari din toate ţările, uniţi-văi Organ al Comitetului regional de partid Mureş-Autonoma Maghiară şi al Sfatului popular regional 4pagini 25 bani CUVÎNTUL SPECIALISTULUI Eficienţa controlului financiar intern Controlul financiar intern în eco­nomie, reprezintă una din pîrghiile de bază pentru îmbunătăţirea acti­vităţii economico-financiare şi de gospodărire a unităţilor. Din analiza activităţii desfăşurate de controlul financiar intern şi revi­zorii de gestiuni, ca verigă de bază a controlului financiar în economie, rezultă că aparatul, prin munca ce o desfăşoară, a obţinut rezultate pozitive în direcţia identificării tuturor cazurilor de risipă, negli­­enţă şi proastă gospodărire a va­­ciilor materiale şi băneşti şi a u­­nei fermităţi continue în tragerea la răspundere a celor ce nesoco­tesc legile statului. In unele unităţi din regiunea noas­­tă au fost şi mai sînt însă cazuri ,cînd nu se iau măsuri care să asigu­re îndeplinirea sarcinilor de con­trol. Ca urmare a acestui fapt, din sarcinile ce au revenit revizorilor contabili în primul semestru, cu­prinderea în control a unităţilor cu contabilitate proprie, s-a realizat numai în proporţie de 48,8 la sută şi de 49 la sută a gestiunilor. In aceeaşi perioadă, revizorii de ges­tiuni au efectuat numai 43 la sută din numărul verificărilor ce le revin ca sarcină pe anul în curs. Nerealizarea ritmică a sarcinilor legale de control în unele unităţi şi sectoare de activitate a fost cauza­tă şi de faptul că nu a existat sufi­cientă preocupare pentru comple­tarea posturilor vacante, iar uneori organele de C.F.I. a au fost utilizate în alte munci, care nu au legătură cu activitatea lor. Aşa, de exemplu, la finele semestrului I a. c., erau vacante posturi de revizori conta­bili în unele unităţi din sistemul Sfatului popular regional, I.C.I.L Tg.-Mureş, întreprinderea minieră Bălan, I.U.I.U. Tg.-Mureş, Fabrica de piele şi mănuşi şi I.R.U.A. Tg.-Mu­reş, situaţie care parţial se menţine şi în prezent. Cu toate că s-a combătut pro­cedeul nelegal practicat de unele conduceri de unităţi, de a utiliza organele de control financiar intern pentru realizarea unor sarcini ce nu le revin, totuşi asemenea cazuri au mai fost constatate la unele unităţi din sistemul Sfatului popular regio­nal, Direcţia comercială regională, Direcţia regională de transporturi auto şi altele. Pornind de la rezultatele bune pe care le-a obţinut aparatul C.F.I. din regiune şi de la noile sarcini ce ne stau în faţă, considerăm că este necesară o mai mare exigenţă în aprofundarea controlului gestionar. Pentru a trage concluzii înteme­iate privind modul cum au fost ad­ministrate bunurile materiale, este necesar să se asigure un control cît mai cuprinzător. Sub acest aspect mai există situaţii cînd, cu prilejul verificărilor gestionare, unele orga­ne de control din regiune nu se orientează asupra celor mai impor­tante obiective, cuprind un procent redus de repere, nu verifică opera­ţiunile de mişcare şi utilizarea aces­tora, realizînd astfel o verificare în­gustă şi fără eficienţă. Asemenea verificări nu contribuie la întărirea simţului de răspundere al gestiona­rilor şi al altor salariaţi pentru buna gospodărire a valorilor materiale, iar unităţile nu sînt sprijinite în res­pectarea legalităţii şi a disciplinei financiare şi de plan. Prin controalele efectuate, se ur­măreşte în mică măsură cum este organizată şi cum funcţionează evi­denţa tehnico-operativă­ şi contabilă în unităţi, circuitul documentelor primare, modul de organizare şi exercitare a controlului preventiv, al efectuării inventarierilor periodi­ce şi al valorificării diferenţelor con­statate. Deşi în unele unităţi din regiune continuă să se producă pa­gube şi există încă debite nelichi­date sau a căror lichidare întîrzie perioade îndelungate, uneori orga­nele de control financiar intern se ocupă insuficient de descoperirea cauzelor producerii acestor lipsuri şi de recuperarea lor. Exigenţa şi fermitatea în activita­tea de control trebuie să se mani­feste şi în faza de valorificare a re-10AN CALUŞERIU controlor revizor din Direcţia de control şi revizie (Continuare în pag. a 3-a) Alexandru Biro și Dominic Kovács sunt doi lăcătuși de la „Tehnoutilaj“ Odorhei. Ei e­­xcecută lucrările de montaj la compt­esoariile reparate­ în în­treprindere. .... . . . . . • Pe harta industrială a Văii Jiului... DEVA. — Pe harta industrială a Văii Jiului a apărut un nou centru de extracţie a cărbunelui: mina Paroşeni, important obiec­tiv prevăzut de Congresul al IX- lea al P.C.R. Primele tone de cărbuni, din cele 20.000 cit sînt prevăzute a se realiza pînă la sfîrşitul acestui an, au și fost scoase la suprafață. îngrăşăminte care nu sunt valorificate După cum este cu­noscut de către spe­cialişti şi in general de toţi lucrătorii de pe ogoare, gunoiul de grajd, fiind un îngră­­şămînt complet, are un mare rol în creş­terea fertilităţii şi îm­bunătăţirii structurii fizice a solului. Ţi­­nînd cont de acest lu­cru, majoritatea coo­perativelor agricole preţuiesc această sur­să de îngrăşămînt. II adună cu grijă, îl transportă şi îl depo­zitează din timp în platforme pe cîmp şi apoi, la timpul opor­tun, o dată cu efec­tuarea arăturilor, fer­tilizează mari supra­feţe de teren. Unele cooperative adună cu grijă şi transportă pe cîmp şi gunoiul re­zultat de la animalele membrilor coopera­tori şi chiar de la u­­nele îngrăşătorii de a­­nimale. Un exemplu în această direcţie îl constituie C.A.P. Naz­­na şi altele, care în fiecare an transportă mari cantităţi de gu­noi de grajd de la în­­grăşătoria de bovine din Tg.-Mureş. La re­coltele mari de 2.500 kg griu, 4.000 kg po­rumb şi 35.000 kg sfeclă ce se obţin aici în medie la hectar, a contribuit în mare măsură şi fertilizarea solului cu gunoi de grajd. Vorbind despre fer­tilizarea solului tre­buie să arătăm că nu peste tot se valorifică din plin îngrăşămin­­tele naturale existen­te. La Luduş de pildă, există o îngrăşătorie de animale (aparţi­­nînd de I.R.I.C.) care numără aproape 2.500 capete bovine. De aici rezultă anual însemnate cantităţi de îngrăşăminte na­turale, care nu sunt valorificate. Deşi în luna februarie, con­ducerea îngrăşătoriei a oferit unităţilor a­­gricole din raion 25.000 tone de gunoi de grajd, acestea n-au primit oferta, cu toate că atunci au fost perioade cînd a­­telajele puteau fi fo­losite pentru trans­portul acestui impor­tant îngrăşămînt. Iată că a sosit şi toamna şi la îngrăşă­torie s-a adunat o cantitate de circa 40.000 tone gunoi de grajd, cu care s-ar putea îngrăşa peste 1.300 de ha. Ţinînd cont de faptul că gu­noiul de grajd este un îngrăşămînt com­plet şi are o eficienţă în fertilizare pe o pe­rioadă de cel puţin 3 ani, ne putem uşor da seama de sporurile de recoltă ce s-ar pu­tea obţine cu aseme­nea cantităţi de în­grăşăminte, care sunt în prezent neutilizate. Făcînd un calcul su­mar privind avanta­jele ce le-ar putea a­­duce folosirea acestor îngrăşăminte, rezultă, că sporul de produc­ţie obţinut ca urmare a fertilizării solului cu cantitatea de gu­noi arătat mai sus s-ar ridica la circa 3,5 milioane de lei. Dacă din valoarea sporului de producţie se scade costul gunoiului şi a lucrărilor efectuate cu transportul şi în­corporarea lui, veni­tul net s-ar ridica la peste 2,7 milioane Iei. Acestea sunt însă deocamdată numai calcule. Pentru a se realiza sporul de pro­ducţie respectiv, uni­tăţile agricole din ju­rul oraşului Luduş, ar trebui să treacă la fapte, să ia măsuri pentru valorificarea acestui important în­grăşămînt, care um­ple în prezent curtea îngrăşătoriei. Costul gunoiului este foarte mic, iar transportul lui se poate asigura cu mijloacele de transport pe care le posedă unităţile. De aceea se impune ca imediat după termi­narea însămînţărilor şi recoltărilor sau chiar şi înainte de a­­ceasta, unde există condiţii, să se treacă la transportul şi la încorporarea lui sub brazdă, o dată cu e­­xecutarea arăturii de toamnă. In această direcţie se cere bine­înţeles şi sprijinul U­­niunii raionale a coo­perativelor agricole, care în mod organi­zat trebuie să îndru­me cooperativele pen­tru valorificarea efi­cientă a acestei rezer­ve de îngrășămînt. T. GABOR ipă o scrisoa trimisă de I. HASASIU Vizita primului ministru iranian la Cluj CLUJ 31. — De la trimişii spe­ciali M. Moarcăş şi N. Popovici. In continuarea vizitei pe care o fac prin ţară, primul ministru al Iranu­lui, Amir Abbas Hoveida, şi soţia, împreună cu persoanele care îi în­soţesc au sosit luni dimineaţa la Cluj. In gara oraşului, oaspeţii au fost salutaţi cordial de preşedintele Sfa­tului popular regional Cluj, Cle­ment Rusu, de preşedintele Sfatului popular orăşenesc, Gh. Lăpădean­, şi alte persoane oficiale locale. In cursul dimineţii a avut loc în aula Universităţii ,,Babeş-Bolyai" solemnitatea conferirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universi­tăţii clujene premierului Amir Ab­bas Hoveida. La ceremonie au luat parte acad. Ştefan Bălan, ministrul învăţămîn­­tului, Vasile Gliga, adjunct al mi­nistrului afacerilor externe, acad. Şerban Ţiţeica, vicepreşedinte al A­­cademiei, membrii Consiliului ştiin­ţific al universităţii, decani, profe­sori universitari şi alţi membri ai corpului didactic, studenţi, repre­zentanţi ai presei. Au participat, de asemenea, persoanele oficiale care însoţec pe înaltul oaspete. Salutînd pe premierul iranian, acad. C. Daicoviciu, rectorul Uni­versităţii „Babeş-Bolyai" a relevat personalitatea omului de stat ira­nian, căruia Consiliul ştiinţific al a­­cestui important for de învăţămînt superior al ţării noaste i-a conferit înaltul titlu de Doctor Honoris Causa. Prof. univ. Ioan Gliga, deca­nul Facultăţii de drept din Cluj, a prezentat apoi Raportul Consiliu­lui, în care este evidenţiată activi­tatea multilaterală desfăşurată de primul ministru al Iranului, ca om de stat şi specialist în ştiinţe eco­nomice şi politice, precum şi con­tribuţia sa deosebită la dezvoltarea bunelor relaţii dintre România şi Iran. In aplauzele asistenţei, rectorul universităţii clujene a înmînat oas­petelui documentul care atestă înaltul titlu universitar. A luat apoi cuvîntul primul mi­nistru al Iranului, Amir Abbas Ho­veida, care a făcut o expunere ur­mărită cu atenţie de cei prezenţi. Mă simt deosebit de onorat pri­mind astăzi diploma de Doctor Ho­noris Causa a­ Universităţii din Cluj — a spus premierul iranian. Pot să vă asigur că sunt deplin conştient de importanţa titlului pe care aţi binevoit să mi-l acordaţi şi îl voi purta cu multă bucurie. Aceasta, cu atît mai mult cu cît prin mine aţi vrut, desigur, să cinstiţi Iranul şi poporul său. In continuare, primul ministru Hoveida a relevat tradi­ţiile şi prosperitatea universităţii clujene şi a numeroaselor institute superioare de învăţămînt din loca­litate. Apoi, şeful guvernului iranian a subliniat că astăzi mai mult ca ori­­cînd, educaţia apare ca o cheie de boltă a progresului şi a înţelegerii între popoare. In zilele noastre, a spus oaspetele — nu mai este permis de a ignora acest adevăr primordial că cea mai bună şi singura şansă pentru un po­por ca să se dezvolte şi o trage din el însuşi. Iniţiativa, dinamismul şi într-o mare măsură succesul tuturor experienţelor naţionale apar ca le­gate nu de imitarea precedentelor străine, ci de construcţia modelelor proprii, care ţin seama de condiţii­le şi de aspiraţiile comunităţii na­ţionale. In acest sens, vorbitorul a subliniat că, după părerea sa, un principiu esenţial care stă la baza dreptului modern este dreptul po­poarelor de a dispune de ele înse­le. Oaspetele a arătat apoi că ţara sa a pornit spre o dezvoltare eco­nomică şi socială rapidă, în baza unor planuri potrivite condiţiilor şi nevoilor poporului iranian. Diversitatea sistemelor naţionale nu împiedică de loc colaborarea între ţări, a spus oaspetele în con­tinuarea cuvîntării sale. Dimpotri­vă, ea cheamă la această colabora­re într-un mod cît se poate de ur­gent. Problema păcii şi relaţiilor ar­monioase între popoare nu mai es­te monopolul unora, a devenit o problemă a tuturor. Stabilind rela­ţii strînse de colaborare, ţările ori­câte ar fi calea pe care au ales-o pe plan intern, ajută la dezvoltarea lor reciprocă şi la realizarea unei comunităţi internaţionale armonioa­se. Colaborarea internaţională este consecinţa însăşi a independenţei şi iniţiativei naţionale. In încheiere, oaspetele şi-a expri­mat încă o dată întreaga recunoş­tinţă pentru titlul acordat. După ceremonie, premierul ira­nian s-a întreţinut cordial cu con­ducătorii instituţiilor de învăţămînt superior din Cluj.. La amiază, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” a oferit un dejun in onoarea Doctorului Honoris Causa al universităţii clujene, Amir Abbas Hoveida. In timpul dejunului, acad. C. Daicoviciu şi premierul Hoveida au rostit toasturi. In cursul după-amiezii, oaspeţii iranieni au făcut o vizită cu maşi­nile prin Cluj, poposind la Grădina botanică, la unele din căminele complexului studenţesc şi la Sala sporturilor. Numeroşi locuitori ai oraşului au făcut oaspeţilor o cal­dă manifestaţie de simpatie. Seara, primul ministru al Iranu­­lui şi persoanele care îl însoţesc au plecat cu trenul special spre Bucu­reşti. (Agerpres) Filarmonica din Tg.-Mureş la Odorhei Duminică seara a avut loc, în oraşul Odorhei, în prezenţa unui numeros public, deschiderea sta­giunii permanente, pe care Filar­monica de stat din Tg.-Mureş o va susţine, în actuala stagiune, în lo­calitatea amintită. Programul inau­gural a cuprins Festivalul Vivaldi, concert-maistru Hamza Iuliu. De remarcat că stagiunea s-a deschis cu 537 de abonaţi perma­nenţi. Acest lucru se datoreşte muncii de organizare desfăşurate de colectivul de conducere al Fi­larmonicii din Tg.-Mureş şi ajuto­rului acordat de către organele lo­cale de partid și de stat din orașul Odorhei. ■ Cronica meciului Vagonul Arad A.S.A. Mureșul ■ Campionatul regional de fotbal ■ Categoria C la fotbal ■ Baschet, lupte etc. A. In cumpăna apelor repezi... O toamnă atît de frumoasă n-a mai fost de mult pe Valea Sălardului. loan Mălureanu cu­noaşte bine pădurea şi o cutre­ieră de vreo 20 de ani în lung şi-n lat. Unde a fost nevoie de el, acolo s-a dus. Niciodată n-a stat pe gînduri cînd a fost vor­ba de un sector sau altul, mai greu. De cînd se ştie i-a plăcut să fie cît mai apropiat de oa­meni, să se lupte cu asprimea munţilor şi să asculte vuietul pădurii în prag de furtună. De fapt nu numai Mălureanu, ci toţi cei din brigada lui sînt aşa. Sînt oameni puternici, care ştiu să învingă în bătălia cu anotim­purile şi să îndrăgească tot ce au locurile mai încîntător. Me­reu împreună, cînd într-o parte cînd în alta a Mureşului, oame­nii din brigadă n-au lăsat să scurgă vremea fără ca nume­le lor să nu devină tot mai cu­noscut. Aşa au trecut zece ani de cînd această brigadă frunta­şă trimite buşteni la vale, cînd din Călimani, cînd din Munţii Curghiului. In acest răstimp ex­perienţa a căpătat dimensiuni noi, iar în viaţa micului colec­tiv s-au petrecut nenumărate evenimente. Cel mai preţios lu­cru însă rămîne prietenia trai­nică, frăţească, dintre aceşti fo­restieri, care acţionează întot­deauna ca un singur om. Treizeci de oameni lucrează în aceeaşi brigadă, de zece ani. Nici Gheorghe Manta nici Gheorghe sau Andrei Szász sau Zaharia Man, Ioan Pop, Petre Pepénél, Ioan Ungureanu sau oricare altul, nu-şi aduce amin­te ca în brigadă să se fi ivit vreun caz cu totul ieşit din co­mun. Fiecare vorbeşte însă cu stimă de întreaga formaţie de lucru, de pasiunea oamenilor şi mai ales de dorinţa lor comună de a se menţine fruntaşi. In această toamnă tîrzie şi atît de frumoasă, brigada lui Mălu­reanu lucrează sus, pe Valea Să­­lardului, în parchetul Tiba Ma­re. Se dă bătălia fagului. Şi, cum frunzişul a poposit mai mult ca de obicei pe ramurile prelungi ale bogatelor corona­mente, decorul văii se scaldă în sute şi sute de nuanţe a­­rămii. Aşadar, la Tiba Mare, frunza toamnei măsoară paşii apăsaţi şi siguri ai oamenilor din bri­gada lui Mălureanu. Fagul e greu ca sarea şi tehnica tăierii lui e o cumpănă între dibăcie şi iscusinţă. Mînuitorii ferăstraie­­lor trebuie să cunoască bine lemnul, să-l măsoare dintr-o privire, să minuiască cu agerime lama cu dinţii de oţel. In că­dere, coronamentul fagului se sprijină pe ramurile arborilor vecini şi cînd ajunge la pămînt răsună împrejurimile. O dată căzut, arborele se gospodăreşte cu meşteşug. In parchetul Tiba Mare, din tăieri, rezultă vreo zece sortimente. Una după alta remorcile fac naveta pe Valea Sălardului. Aşa se menţine le­gătura neîntreruptă dintre bri­gadă şi gaterele hodoşene sau de culoarele din Gălăuţaş. In fie­care lună, gospodarii fagului tri­mit la vale aproape 1.000 de m­c de buşteni. O bună parte dintre ei sînt trecuţi prin mîna lui Gheorghe Manu, unul dintre cei mai iscu­siţi tăietori din sectorul Lunca Bradului. E un meşter neîntre­cut în tehnica tăierii. Indemîna­­tic, calculat în mişcări, el diri­jează căderea arborelui chiar din lama de oţel. Alături de el, în practică, tînărul Ştefan Nagy, proaspăt absolvent al şcolii de mecanici­ ferăstraie. Cite şi cîte nu are de învățat tînărul de la acest prieten al fagului! Și în clipele de răgaz, proaspătul ab­solvent continuă să rămînă me­reu alături de Mani. Are multă căldură și prietenie în cuvînt și e întotdeauna vesel. Intr-o zi, Mani i-a povestit tînărului o întîmplare curioasă: — Era în vară. Nici astăzi nu ştiu ce mi-a venit aşa, dintr-o dată, să mă las de meserie şi să mă fac drumar. I-am spus gîndul lui Mălureanu. M-a pri­vit mirat şi nu-i venea să crea­dă. Eu nici una nici două, ga­ta, plec. De abia cînd am dat în primire ferăstrăul mi-am dat seama ce-am făcut. Am simţit aşa o durere în suflet că-mi ju­cau ochii în lacrimi ca la un copil. Strîngeam ferăstrăul în braţe cu amîndouă mîinile şi m-am oprit în faţa magaziei. Nu ştiam ce să fac. înapoi nu mă puteam întoarce. Ar fi rîs cu toţii de mine. Mergeam apoi prin pădure şi aşa de sin­gur nu m-am simţit niciodată în viaţa mea. M-am făcut dru­mar însă nu-mi găseam deloc astîmpăr. Intr-o bună zi, ce crezi? Din senin, Mălureanu. Eu, cu roaba cu pietriş, în mijlocul drumului. Am îngheţat. Simţeam că vine pădurea pe mine, nu alta. El a observat şi n-a zis nimic. Mă privea drept în faţă. Nu ştiu nici acum ce i-a venit în gînd, dar a plecat fără să-mi spună măcar o vorbă. A doua zi, cînd s-a crăpat de ziuă, m-am prezentat în briga­dă. N-am mai putut rezista. Mălureanu m-a prins frăţeşte de umăr şi a venit cu mine printre fagii ăştia înalţi şi fru­moşi. Eram din nou în mijlocul prietenilor mei dragi... In timp ce Mani povestea curioasa întîmplare, viitorul mî­­nuitor al pînzei cu dinţi de oţel, privea pe furiş ferăstrăul de ală­turi. El nu a bănuit că tocmai aici, în cumpăna apelor repezi de munte, în mijlocul codrilor ruginii va pătrunde atît de a­­dînc în farmecul meseriei şi că în vibraţia metalică a ferăstrău­­lui cu motor se poate ascunde atîta căldură. P. GIURGIU ILUSTRATA DIN PIATRA NEAMT. (Fotó : C. SZÁSZ)

Next