Steaua Roşie, decembrie 1966 (Anul 18, nr. 283-309)

1966-12-01 / nr. 283

Anul 1966 a fost marcat de un număr deosebit de mare de ma­nifestări cu caracter medical, fapt ce reflectă marile progrese înre­gistrate în ultimii ani de această ştiinţă. In prevenirea şi vindecarea bolilor, în cunoaşterea mai deplina a organismului omenesc şi a funcţiilor lui, a cauzelor care pot să-i tulbure funcţionarea normală şi a mijloacelor apte să înlăture tulbu­rările, atunci cînd s-au produs, oamenii de ştiinţă, cercetătorii, me­dicii practicanţi, profitînd de posibilităţile oferite de tehnica modernă, obţin pe zi ce trece noi rezultate. In condiţiile actuale, cînd regimul nostru asigură cercetării me­dicale, ca şi tuturor celorlalte ramuri ştiinţifice, posibilităţi practic nelimitate de afirmare, contactul cu progresele medicinei mondiale este o realitate incontestabilă. Prin activitatea lor prodigioasă, des­făşurată în clinici şi laboratoare înzestrate după ultimul cuvînt al tehnicii, medicii noştri au posibilitatea de a-şi aduce din plin con­tribuţia la rezolvarea celor mai complexe probleme ale actualităţii medicale. Fiind vorba despre o ştiinţă cu o sferă de cuprindere deosebit de vastă, îmbrăţişînd numeroase ramuri, ne-am propus ca în pagina de faţă să redăm doar cîteva aspecte din cuceririle medicinei mo­derne, fie în ce priveşte concluziile unor congrese şi conferinţe din ţară şi din străinătate, fie propriile rezultate ale oamenilor de ştiinţă, specialiştilor din centrul universitar Tg.-Mureş. Desigur, spaţiul restrîns ne constrînge să prezentăm doar o infimă parte a ceea ce oferă medicina modernă. Pentru concursul preţios dat la realizarea paginii de faţă, adu­cem mulţumiri sincere tuturor colaboratorilor noştri. p prof. un­iv. dr. Z­eno BARBU eful clinicii de ftiziologie. A IX-a Conferință naţională de tuberculoză In ziua de 19 octombrie s-au deschis, în sala mică a Palatului Republicii Socialiste România, lu­crările celei de-a IX-a Conferin­ţe naţionale de tuberculoză, or­ganizată ,­de Sa««tete­a de ftiziolo­­gie a Uniuniîi societăţilor de ştiin-•• te­­medicale. După festivitatea de deschidere s-a dat citire raportu­lui general „Stadiul actual şi ten­dinţele de evoluţie ale tuberculo­zei în Republica Socialistă Româ­nia. Principalele acţiuni de luptă antituberculoasă în perioada 1966- 1970" (dr. Al. Bulla şi dr. I. Clai­­ciu). In cuprinsul raportului s-a arătat că, în ciuda procesului general de involuţie a tuberculozei, înregis­trat în majoritatea ţărilor europe­ne şi în America de nord, aceas­tă boală continuă a fi una din cele mai importante probleme de sănătate publică, fapt care subli­niază pericolul pe care l-ar con­stitui scăderea sau chiar sistarea interesului pentru lupta antituber­culoasă. Consemnînd continua amelioare a indicilor epidemiometrici ai tu­berculozei în ţara noastră, rapor­torii au relevat strînsa dependen­ţă a eficienţei luptei antitubercu­­loase de progresul condiţiilor so­­cial-economice şi dezvoltarea ni­velului tehnic, precum şi de creş­terea eficienţei măsurilor de pre­venire, diagnostic şi tratament pre­­ccoce. In încheiere, raportul s-a refe­rit la planul de măsuri tehnice­­organizatorice al Ministerului Să­nătăţii şi Prevederilor Sociale pri­vind faza de atac a programului de eradicare a tuberculozei. Pla­nul a prevăzut, pentru anul 1966, începerea acţiunilor de atac în 52 de raioane şi localităţi, însumînd, împreună cu cele 4 raioane-pilot (N. Bălcescu, Titu, Turda, Paşcani), aproximativ 6.800.000 de locuitori (36% din populaţia ţării). Pe anii 1967—1968 se prevede posibilita­tea de a trece la faza a doua a etapei de atac, cuprinzînd încă aproximativ 5.000.000 de locui­tori (27% din populaţie), pentru a ajunge, ulterior, în anii 1969— 1970, la faza a treia a etapei de atac, în cursul căreia trebuie reali­zată cuprinderea întregului terito­riu al ţării. Sînt indicate, în sfîr­­şit, aspectele esenţiale, a căror re­zolvare poate garanta un progres important în continuarea rezulta­telor deţinute pînă în prezent. In­­ arppaqi zi S^^estiiAUtit llt » crările­»mecei rotunde*:­ „Măsuri *tehnico-orgahizato­rice*(!irivin­d fa­za de atac a acţiunilor de eradi­care a tuberculozei". Ziua a 11-a a conferinţei (20 octombrie) a fost consacrată temei: „Reabilitarea bolnavilor de tuber­culoză". La sfîrşitul­­zilei, prof. L. Daniel­­lo a tras concluziile temei, rele­­vînd importanţa crescîndă pe ca­re a căpătat-o problema reabili­tării bolnavilor de tuberculoză în epoca chimioterapiei antibacilare şi necesitatea unor eforturi sus­ţinute pentru extinderea metode­lor moderne de reabilitare în re­ţeaua unităţilor antituberculoase. In ultima zi a conferinţei (21 octombrie) a fost dezbătută tema „Chimiorezistenţa în tuberculoză". S-au prezentat rapoartele: „Frec­venţa şi corelaţiile epidemiologice ale chimiorezistenţei pe teritoriul Republicii Socialiste România" ,prof. Z. Barbu, dr. Viorica Bogdă­­nescu, dr. Gh. Bungeţianu) şi „Orientări şi achiziţii noi în tera­­rhia tuberculozei cu germeni rezis­tenţi la tuberculostatice majore" (prof. C. Anastasatu, dr. O. Ber­­cea) urmate de coraportul „Chi­­miorezistenţa în tuberculoza co­pilului" (conf. I. Lupaşcu, dr. M. Arhim­, dr. G. Algeorge), precum şi 29 de comunicări ale participan­ţilor români şi străini. La lucrările celei de-a IX-a Con­ferinţe naţionale de tuberculoză au participat peste 400 de specia­lişti din ţară, au participat de ase­menea, 30 de oaspeţi de peste hotare, printre care prof. Et. Ber­nard (Franţa), prof. N. A. Smelev (U.R.S.S.), dr. M. Arhim­ (O.M.S.), prof. Gertrud Meissner (R.F.G.), dr. Alice Lotte (Franţa),, prof. A. Nau­­man şi prof. M. Zierski (R.P. Polo­nă), prof. R. Radanov (R.P. Bulga­ria), prof. Semionov (R.S.F. Iugo­slavia), dr. Landmann (R.D.G.), dr. Tibor Németh (R.P. Ungară) ş. a. Rezultatele acestei conferinţe au reafirmat uriaşele succese înregis­trate de medicina noastră socia­listă. Tehnica şi ştiinţa merg mînă în mînă şi la Clinica chirurgicală din Tg.-Mureş, unde intervenţii­le chirurgicale sunt transmise prin­­tr-o instalaţie locală de televi­ziune, spre a putea fi urmărite de un număr mare de studenţi, adunaţi în amfiteatrul clinicii. Conf. u­niv. dr. , va popona ş­eful clinicii neurologice Neurologia şi bolile vasculare cerebrale La lucrările Congresului naţio­nal de neurologie, care s-a desfâ­­şurat la Bucureşti la sfîrşitul lunii septembrie şi începutul lunii oc­tombrie, specialiştii de la noi din ţară, precum şi somităţi ale neu-­­­rologiei şi neurochirurgiei mon­diale şi-au spus cuvîntul în cele 139 de lucrări cu un bogat con­ţinut. Tema de bază a fost: „Insufi­cienţa circulatorie cerebrală", fi­xată de Comitetul naţional de or­ganizare (din care a făcut parte şi subsemnatul), ţinînd seama de importanţa deosebită pe care o au bolile vasculare cerebrale — problemă majoră de sănătate pu­blică. Au fost prezentate rapoarte bine documentate, semnate de Acad. Prof. Dr. A. Kreindler (Bucu­reşti), Prof. Dr. D. Duma şi colab. (Cluj), Dr. T. Korneţ şi colab. (Bucureşti), Prof. Dr. Al. Şofletea (Timişoara) şi Conf. Dr. V. Voicu­­lescu (Bucureşti), precum şi un număr bogat de comunicări sem­nate de competenţe colective din ţară. Colectivele noastre din Tg.-Mu­reş au prezentat la această tema un număr de 6 comunicări, bine apreciate de participanţii la Con­gres. Concluziile Congresului în aceas­tă problemă au precizat importan­tele succese înregistrate în cunoaş­terea cauzelor bolilor vasculare ce­rebrale, în mecanismele de pro­ducere, în manifestările anatomice, clinice şi ale variatelor probe de laborator şi au precizat principiile moderne de tratament. In acelaşi timp s-a subliniat necesitatea ur­măririi în viitor, sub diverse as­pecte, a bolilor vasculare ale creie­rului şi lărgirea cercetărilor pen­tru găsirea celor mai eficace mij­loace de tratament. Nu peste mult timp, la sfîrşitul anului, vom raporta noi realizări din planul ştiinţific pe anul 1966, în această importantă problemă de sănătate. La tema „lobului temporal" (im­portantă parte a creierului), s-au prezentat rapoarte semnate de Acad. Prof. Dr. O. Sager (Buc), Conf. Dr. I. Cincă şi colab. (Buc.), Dr. M. Botez şi Dr. I. Fradis (Buc.), Prof. Dr. C. Arseni şi colab. (Buc.). Cercetătorii de la noi, precum şi unii delegaţi din străinătate, ca: Prof. Dr. P. Passouant (Montpel­lier), Prof. Dr. Vizioli (Roma), Prof. Dr. Weigl (Berlin), Dr. Vignoto (Milano), Dr. J. Bancaud (Paris), Prof. Dr. Bender (New-York), Prof. Dr. Juhász şi colab. (Debrecen), Dr. Anastasopoulos şi Kokkîni (Sa­lonic) şi alţii, au precizat impor­tantele funcţii ale lobului tem­poral, precum şi unele aspecte re­feritoare la tumorile lobului tem­poral, la unele tulburări de vor­bire şi de comportament, precum şi la epilepsia produsă prin afec­tarea acestui lob al creierului. A treia temă s-a referit la „Neu­ropathie toxice" (bolile nervilor produse prin diferite substanţe to­xice) şi a adus contribuţii de mare importanţă pentru cunoaşterea, pre­venirea şi tratarea unor boli pro­duse de toxice profesionale, de alcoolism etc. (Prof. Dr. Bonduel­le — Paris; Prof. Dr. Gilliatt — Londra; Prof. Dr. Uzunoff şi Prof. Dr. Bojinov — Sofia; Prof. Dr. Sei­­telberger — Viena; Conf. Dr. N. Gavrilescu şi colab. — Buc.; Dr. N Vasilescu — Buc. Dr. R. Broş­­teanu — Buc.; Dr. O. Corfariu şi Dr. Csontos — Tg.-Mureş; Prof. Dr. Kelemen şi colab. — Tg.-Mu­reş şi alţii). Congresul naţional de neurolo­gie a constituit deci un important eveniment ştiinţific, încheiat cu un bilanţ rodnic de cercetări şi cu concluzii clare, menite să ne în­drume în munca de viitor şi să deschidă noi perspective în cerce­tarea ştiinţifică din neurologia ro­mânească. Nu pot încheia prezentele rîn­­duri, fără sa amintesc impresia deosebită cu care au plecat dele­gaţii străini, care au recunoscut progresele remarcabile ale neuro­logiei din ţara noastră, seriozita­tea cercetării, condiţiile excelente de lucru şi au apreciat ospitalita­tea afectuoasă cu care au fost în­conjuraţi. Nu sînt decît cîteva zile de cînd am primit personal scrisori de mul­ţumire şi de apreciere din par­tea eminentului om de ştiinţă. Pro­fesor Dr. P. Passouant din Mont­pellier şi din partea distinsului Dr. Jean Bancaud din Paris (personali­tate valoroasă, progresistă a neu­rologiei franceze), care mi-au ex­primat mulţumiri şi care m-au in­vitat să mă primească cu aceeaşi dragoste — cu care i-am primit noi în Republica Socialistă Româ­nia — la Montpellier şi la Paris, pentru a lega şi pe viitor relaţii de colaborare şi de prietenie. Conf. u­niv. dr. IVAN ICRPPSZ șeful disciplinei de radiologie Z.M.T. Boala canceroasă — dezbătută la Tokio Congresul internaţional de can­cer de la Tokio, care a avut loc în­tre 22—29 octombrie a. c., a re­flectat într-adevăr importanţa pro­blemei, atît prin numărul mare al participanţilor (5.000) şi lucrărilor prezentate (1.500), cît şi dat fiind faptul că s-au dezbătut aici toate aspectele majore legate de boala canceroasă. Lucrările au căutat să aprofundeze cunoştinţele noastre cu privire la procesele intime ale modificărilor care stau la baza transformării canceroase a celule­lor şi care constituie miezul pro­blemei diagnosticului precoce şi a terapiei eficiente. Cercetările expe­rimentale au scos în evidenţă că, punctul esenţial de pornire repre­zintă studiul codului genetic şi modificărilor mesajului genetic, deoarece biosinteza acizilor nu­cleici şi proteinelor la nivelul ce­lulelor, procese metabolice de bază, reprezintă sediul apariţiei modificărilor cancerigene, avînd în vedere faptul că­ boala canceroasă este în primul rînd o alterare pa­tologică a celulei. Descifrarea mesajului genetic este un pas important în cunoaşte­rea codului genetic, deoarece el e responsabil nu numai pentru ordinea aşezării acizilor aminici în proteine, ci şi pentru declanşarea biosintezei, pînă la încheierea lan­ţului de aminoacizi can constituie proteinele respective. Cercetările au scos în relief verosimilitatea faptului că, transformarea cance­roasă a unor celule poate să fie urmarea unei tulburări de biosin­­teză, tulburare temporară sau, poa­te, definitivă. Un alt aspect interesant este elaborarea unor modele de imu­­noterapie a cancerului, prin posi­bilitatea apariției prin transplante tumorale a unor modificări cromo­­somiale şi genetice care pot pro­voca dispariţia tumorii în orga­nism. S-a schiţat perspectiva ca aceste studii, deocamdată experi­mentale, să poată fi aplicate în curînd şi pe om. S-au dezbătut pe larg perspecti­vele chimioterapiei­, care a deve­nit astăzi un mijloc adjuvant pu­ternic în mîna medicului, în aju­torul celor două metode de tra­tament clasice: intervenţia chirur­gicală şi tratamentul cu energia radiantă. S-au relatat despre cîteva substanţe citostatice eficiente în unele localizări ale cancerului. In special lucrările sovietice au susţi­nut aceste puncte de vedere. Aportul delegaţiei Academiei Republicii Socialiste România, în frunte cu acad. prof. Şt. V. Nico­­lau, a constat din prezentarea unor lucrări privind rolul acizilor nu­cleici în carcinogeneză, constatîn­­du-se că aceste cercetări se situea­ză pe cele mai avansate poziţii ştiinţifice, care susţin din ce în ce mai documentat rolul virusurilor ca agenţi etiopatogenici în boala canceroasă. Şcoala românească de inframicrobiologie a prezentat şi lucrări cu privire la încercările de a găsi un mujloc bioterapie anti­­canceros cu ajutorul virusurilor. Este de menţionat că aproximativ 80 la sută din lucrările prezentate la congres au fost axate pe relaţiile dintre virusuri şi tumori, ceea ce îndreptăţeşte convingerea că teo­ria virotică a cancerului, susţinută încă din 1962, de savanţi ai Insti­tutului de inframicrobiologie, este argumentată astăzi de tot mai multe fapte experimentale. Lucrările delegaţiei Institutului oncologic din Bucureşti, condusă de prof. dr. O. Costăchel, au fost de asemenea discutate şi aprecia­te pozitiv. Este vorba despre cer­cetări privind modificările tumori­lor prin grefe albe repetate şi prin trecerea tumorilor pe embrioni etc. In domeniul lucrărilor clinice s-a scos în relief importanţa exa­menelor citologice de masă, aso­ciate cu investigaţii clinice, pentru depistarea precoce a cancerului. Proporţiile uriaşe ale Congresu­lui internaţional de cancer de la Tokio, considerate ca un efort gi­gant depus de toate laboratoarele de cercetări, experimentale şi insti­tute de specialitate, ne îndreptă­ţesc să ne exprimăm convingerea că victoria finală este doar o chestiune de timp. Pînă în prezent nici un flagel nu a cunoscut o concentrare atît de grandioasă a tuturor forţelor, puse la dispoziţie de ştiinţă şi tehnică, în vederea eradicării sale. STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Delegaţia română la cel de-al V-lea Congres mondial de cardiologie de la New Delhi — India (30 octombrie — 5 noiembrie 1966). In fotografie: acad. prof dr. C. C. Iliescu; prof. dr. Petre Teodorescu şi dr. Coman Kund Wilhelm, medic primar cardiolog, (de la dreapta la stînga), în timpul lucrărilor Congresului. Dr. COMAN KUND WILHELM medic primar cardiolog Cu cardiologii • la New Delhi Intre 30 octombrie — 5 noiem­brie a. c. a avut loc la New Delhi, cel de-al V-lea Congres mondial de cardiologie. Savanţii care au luat cuvîntul în cursul dezbaterilor au declarat că inima artificială va putea peste cîţiva ani să înlocuiască inima bol­navă. Chirurgia cardiacă va mer­ge pînă la capătul încercărilor de înlocuire a unor părţi ale inimii şi, în sfîrşit, a întregii inimi. ★­­ Intrucît la lucrările congresului din India a participat şi medicul primar cardiolog dr. Coman Kund Wilhelm, din oraşul nostru, l-am rugat să ne comunice, pe scurt, impresiile sale. întrebare: .­.. Ce ne spuneţi despre participanţi şi despre pro­blemele abordate? Răspuns: La congresul de la New Delhi au luat parte repre­zentanţi ai 41 de naţiuni, de pe toate continentele (în total peste 1.000 de participanţi). Congresul a fost organizat în condiţii excepţionale, în săli mo­derne, cu aer condiţionat şi mij­loace optime de prezentare. Au fost admise 240 de comunicări ştiinţifice, selecţionate de comi­tetul ştiinţific al Congresului. Lu­crările s-au desfăşurat concomitent în şase săli, comunicările fiind prezentate simultan în limbile en­gleză, franceză, spaniolă şi hindi. Problemele abordate reflectă uria­şul salt realizat pe plan mondial în domeniul cardiologiei, şi anu­me: Stadiul actual al studiului func­ţiei cardiopulmonare (metode şi aplicare); Evaluarea funcţiei car­diovasculare şi cardiopulmonare după intervenţia chirurgicală car­diovasculară; Analiza în evaluarea funcţiei cardiovasculare; Aplicarea sistemului electronic de calcul în cercetările cardiovasculare; Starea actuală în prevenirea bolilor reu­matice ale inimii; Boala cardiacă precoce-ischemică; Etiologia şi pa­­togeneza cardiomiopatiilor; Starea actuală a chirurgiei cardiovasculare; Presiuni termice şi sistemul cardio­vascular; Aspecte preventive în bolile cardiace. La Congres au participat cele mai remarcabile personalităţi ale cardiologiei mondiale, ca: Paul D. White; A. Courmand (Premiul No­bel); Pierre W. Duchosal; H. B. Taussig; L. Condorelli; C. Duhost; R. Hegglin; J. Lenegre; A. A. Lui- Bada; P. Luki; P. E. Lukomsky; H. Ueda; S. Padmarati; R. Froment; L. Dexter; E. M. Debakay; K. K. Datey; I. D. Keith; V. Puddu; I. Chavez-Rivera; I. Lequime; F. Ep­stein; L. Werko şi mulţi alţii. întrebare: Dar din partea româ­nă? Răspuns: Din ţara noastră au participat acad. prof. dr. C. C. Iliescu; prof. dr. Petre Teodorescu; dr. Gheorghe Enescu şi cu mine. Delegaţia română a prezentat două lucrări ştiinţifice şi anume: 1. Acad. prof. dr. C. C. Iliescu: „Corelaţia dintre datele clinice şi electrocardiografice, şi cele ana­­tomo-patologice în infarctul mio­­cardiac". Lucrarea prezentată de acad. prof. dr. C. C. Iliescu s-a bucurat de mare succes. 2. Dr. Coman Kund Wilhelm: „Rezultate clinice tardive la 170 de bolnavi operaţi de stenoză mi­trală. Reintrarea lor în muncă". Această lucrare a fost efectuată de colectivul clinicii chirurgicale nr. 2 (chirurgie cardiovasculară), de sub conducerea conf. univ. dr. Pop D. Popa Ioan. ★ Această lucrare de o importan­ţă practică deosebită pentru bol­navii operaţi de stenoză mitrală, în vederea reîncadrării lor în cîm­­pul muncii, s-a bucurat de un mare interes la New Delhi. Ea reprezin­tă concluziile muncii de mai mulţi ani a unor specialişti de înalta calificare de la clinica menţionată şi anume: dr. Coman Kund Wil­­­­helm; conf. dr Pop D. Popa Ioan­ , prof. dr. Pápai Zoltán; prof. dr. Maros Tiberiu; conf. dr. Krepsz Ivan; dr. Kesztenbaum E.; dr. Graur Maria; dr. Radu Deac şi Tökés-Per­­jessy Katalin. Sunt prezentate re­zultatele clinice tardive, într-un interval de la 0 la 9 ani după ope­raţie, la 170 de bolnavi operaţi cu stenoză mitrală, dintre care, marea majoritate a prezentat forme avan­sate. Cu toate acestea, după cum reiese din investigaţiile complexe întreprinse, la numai 12 luni de la intervenţie, 76,47 la sută din cei operaţi devin capabili de muncă, cărora li se mai adaugă în inter­valul de 1 şi 9 ani, încă 14,70 la sută (deci total: 91,17 la sută), ceea ce demonstrează cu prisosin­ţă nivelul înalt şi eficacitatea in­tervenţiilor efecuate la clinica din Tg.-Mureş. Dr. MIHAI IONESCU medic primar chirurg, șef de lucrări la J.M.F Transplantarea rinichiului In programul ştiinţific prelimi­nar al Congresului internaţional de urologie care se va desfăşura între 22—25 iunie 1967 la Liége, în Belgia, dată care corespunde cu aniversarea a 150 de ani a univer­sităţii din acelaşi oraş, figurează şi „Studiul rinichilor transplantaţi". Avînd în vedere faptul că la a­­cest congres va fi prezentată şi comunicarea intitulată: „Exploata­rea cu radio-izotopi a rinichiului transplantat experimental" — de lor,eseu M., Papp A., Deac Radu şi Iris Cojocaru, ne-am adresat to­varăşului Mihai Ionescu, medic pri­mar chirurg, şef de lucrări la ca­tedra de anatomie umană de la I.M.F. Tîrgu-Mureş, cu rugămintea de a ne informa despre această lucrare, cît şi despre stadiul expe­rimentelor privind transplantarea rinichiului la cîini, în legătură cu explorarea cu ra­dio-izotopi a rinichiului transplan­tat, interlocutorul nostru a subli­niat că această cale prezintă nu­meroase avantaje faţă de alte pro­cedee, ca de pildă, radiografiile. Explorarea cu radio-izotopi a ri­nichilor transplantaţi experimen­tal s-a dovedit a fi destul de acce­sibilă, chiar comodă şi repetabilă Această metodă redă cu fidelitate situaţia morfo-funcţională a orga­nului, fapt verificat şi histologic, şi semnalează topografia lezională, sau scoate în eviden­ţă rezerva funcţională a rinichiului autotrans­­plantat şi solitar. Este o explorare dinamică, evidenţiind comporta­rea organului în diferite situaţii. Această explorare a confirmat fap­tul că, deşi denervat, rinichiul au­­totransplantat heterotopic, în con­diţii tehnice corecte, îşi păstrează valoarea morfo-funcţională şi se adaptează solicităţilor, făcînd faţă necesităţilor organismului chiar cînd rămîne solitar. La Staţia experimentală a I.M.F. Tîrgu-Mureş, unde au loc trans­plantările de rinichi conduse de şe­ful de lucrări M. Ionescu, sînt în viaţă cîini cu rinichi transplantaţi cu un an şi jumătate în urmă. De altfel, interlocutoru­l nostru şi-a elaborat teza pentru obţinerea ti­tlului de doctor în medicină, toc­mai pe tema: „Cercetări morfolo­gice şi experimentale în problema transplantării rinichiului", care con­stituie de fapt o sinteză a unei munci intense, desfăşurată timp de zece ani, care s-a încununat cu succese remarcabile î­n elabo­rarea tehnicii şi efectuarea de transplantări de rinichi la cîini. ★ In încheiere, consemnăm cu sa­tisfacţie încrederea şi pasiunea cu care sunt abordate toate aceste pro­bleme. Se poate considera că ex­perimentele amintite constituie paşi importanţi spre realizarea marelui deziderat: transplantările de rinichi la oameni. Pagină realizată de ŞTEFAN IZSÁK

Next