Steaua Roşie, martie 1967 (Anul 19, nr. 50-76)

1967-03-01 / nr. 50

Raionul Topita pe treptele progresului Odinioară un sat pierdut în anonimatul caracteristic pentru atîtea locuri în vremurile asfinţite, Gălăuţaşul contemporan priveşte prezentul înălţat pe umeri de hale industriale, de blocuri moderne cu sute de locatari. In imagine: Complexul de industrializare a lemnului din localitate. Tradiţii străvechi cu ecouri noi In preocupările topliţenilor, ca şi în structura economică de ansamblu a acestor locuri dominate de masivele Călimanului, se reflectă din plin -2* am putea spune la tot pasul — hotărîtoarea pondere a îndeletnicirii de forestier, urmare directă a faptului că circa 70 la sută din întreaga suprafaţă a raionului este ocupată de păduri. Impămîntenită de veacuri pe meleagurile noastre, tradiţia muncii legate de exploatarea aurului verde a străbătut timpul, ţapina şi joagărul predate din generaţie în generaţie fiind pînă în anii noştri, pentru atîţia dintre oamenii văii Mureşului, singurele unelte cu care-şi asigurau existenţa lor şi a familiilor de la o zi la alta. Cum era munca şi viaţa „pădurenilor“ în vremurile capitalismului, cei vîrstnici mai ales o cunosc îndeajuns: straiţa săracă în alimente care noaptea le era şi pernă în bordeiele umede şi reci săpate în pămînt sau încropite din crengi, eforturile istovitoare la care erau supuşi din zori pînă seara în schimbul unui salariu de mizerie, sînt cîteva exemple pe care memoria multora dintre cititori le-ar putea întregi căutînd în amintiri, în triste amintiri. Să ne reîntoarcem cu faţa spre anii noştri, spre minunata vîrstă democrat-populară şi socialistă a patriei. Cununa de păduri — această principală bogăţie a raionului — atrasă cu chibzuinţă de gospodari destoinici în circuitul economic, parcă asemenea oamenilor priveşte mai falnică spre înălţimi, mai îngrijită şi îmbogăţită ca oricînd. Chiar şi numai faptul că pînă la sfîrşitul anului trecut au fost complet refăcute prin plantări de specii valoroase imense suprafeţe goale ale fondului forestier — care constituiau răni pricinuite de regimul trecut prin tăieri brutale şi la întîmplare; preocuparea de a se folosi raţional şi intensiv întreg terenul silvic — în care scop între anii 1960—1966 au fost executate plantaţii cu mare productivitate pe 10.000 de ha — reprezintă exemple semnificative. Pe bună dreptate, un creator popular de prin părţile locului a închinat codrilor gînduri ca în versurile de mai jos: „Te-aud pădure de-acasă Cum îţi legeni umbra deasă, Cum te mlădiezi făloasă!... îmi fac ochii roată-n zare Şi te văd bogată, mare Ţesută-n cîntec şi soare. Şi ce bine-ţi stă-mplinită, Tînără şi-ntinerită Şi tot omului iubită!“ Cu prilejul vizitei de anul trecut a conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, tovarăşul Nicolae Ceauşescu spunea prin cuvinte ale căror ecouri stăruie şi în rîndul topliţenilor: „Aveţi o industrie forestieră puternică, aveţi condiţii ca în anii noului cincinal să aduceţi o contribuţie mai mare la dezvoltarea economiei raionului, a regiunii, a întregii ţări, a întregii noastre activităţi de desăvîrşire a construcţiei socialiste, de ridicare a bunăstării poporului pe o treaptă superioară“. Neprecupeţindu-şi eforturile într-o asemenea direcţie luminată de învăţătura partidului, colectivele din exploatări şi industria forestieră au asigurat baze trainice pentru succese tot mai importante în viitor, întreprinderea forestieră din Topliţa şi-a sporit în 1966 gradul de utilizare a masei lemnoase, prin reducerea pierderilor. Totodată valoarea produselor raportată pe mc de masă lemnoasă este mai mare cu 25 lei. Au fost modernizate unităţi de producţie prin construcţia de hale noi, înzestrarea cu utilaje de înaltă tehnicitate şi productivitate, instalaţii de mecanizare complexă care fac munca forestierilor mai frumoasă, mai uşoară şi mai spornică , statul nostru investindu-i întreprinderii, pentru acestea, în ultimii ani, peste 90.000.000 lei. De subliniat că în prezent cea mai mare parte a principalelor operaţii de exploatare a lemnului, în pădure (doborît-secţionat, scos-apropiat, încărcat etc.), la care se cheltuia mult efort fizic, se execută mecanizat. Pe Mureş mai în sus ! Un asemenea drum ascendent spre mai mult şi mai bine l-a cunoscut şi colectivul Complexului de industrializare a lemnului din Gălăuţaş. Dacă luăm ca procent de comparaţie cifra 100 de la data intrării în funcţiune, producţia globală s-a ridicat aici în anul 1966 — prima treaptă a cincinalului actual — la 759,53 la sută, iar pe anul în curs se va ridica şi mai sus, la 793,59 la sută faţă de nivelul existent la data intrării în funcţiune a complexului. Şi aceasta, fără a se solicita investiţii decît într-o măsură minimă, deci în special pe seama folosirii cu maximum de randament a capacităţilor iniţiale, a organizării superioare a producţiei şi a muncii, prin afirmarea conştiinciozităţii, priceperii şi hărniciei întregului colectiv. In mod continuu se pune accentul pe îmbunătăţirea calităţii fiecărui produs, marca de fabricaţie „C.I.L. Gălăuţaş" bucurîndu-se azi de un bun renume nu numai în ţară, ci şi peste hotare. Dovadă este şi următorul fapt: în 1967, cantitatea de placaj solicitată şi livrată de la Gălăuţaş pentru export în numeroase ţări este mai mare faţă de anul 1960 cu 152 la sută. Alte puncte de reper • Elemente caracteristice dezvoltării, înnoirilor, se vădesc şi în industria de interes local, în cooperaţia meşteşugărească şi în alte activităţi. • La întreprinderea „Apemin“ Borsec, în 1967 se realizează o producţie a cărei valoare este cu peste 60 la sută mai mare decît în anul 1960. In următorii doi ani se vor investi aici 30 de milioane lei, ajungînidu-se ca la sfîrşitul cincinalului să se livreze anual consumatorilor 50 de milioane litri din vestita apă minerală de Borsec. La potenţialul economic actual al raionului se vor adăuga nu peste mult timp capacităţi noi de producţie. Astfel, se află în construcţie la Topliţa o fabrică pentru produse lactate cu o capacitate zilnică de prelucrare de 10.000 litri de lapte. Se va construi, de asemenea, o unitate pentru preparate din carne şi se va extinde capacitatea zilnică de fabricare a pîinii în Topliţa cu 14 tone. • Remarcabilă este şi preocuparea de modernizare a drumurilor — sector în care s-au moştenit atîtea neajunsuri. In anii din urmă s-au executat îmbunătăţiri substanţiale pe 61 km de drumuri locale, lucrări de modernizare a multor altora, s-au construit numeroase poduri şi se desfăşoară în ritm intens asfaltarea drumului naţional Reghin — Topliţa. Se asigură un transport considerabil mărit de călători şi mărfuri pe toate arterele raionului. Autobaza D.R.T.A. din Topliţa dispune în acest an de 22 de autobuze şi de peste 100 de autocamioane de tonaje diferite. Nu se poate spune însă nici pe departe că au fost epuizate posibilităţile de progres şi mai rapid, de ridicare calitativă a activităţii economice. Industria raionului şi celelalte sectoare productive dispun de importante rezerve pentru ridicarea eficienţei economice a producţiei, eliminarea cauzelor ce duc la cheltuieli mari de producţie. A obţine din aceeaşi cantitate de materie primă şi materiale o valoare de cîteva ori mai mare — după cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Plenara din decembrie a C.C. al P.C.R. — este o problemă esenţială de care depinde creşterea eficacităţii muncii. Pe baza politicii partidului nostru de dezvoltare multilaterală şi armonioasă a forţelor de producţie pe ansamblul întregii ţări, atîtea locuri altădată rămase în urmă îşi ridică văzînd cu ochii puterea lor economică, iar drept urmare creşte tot mai mult nivelul de trai şi de civilizaţie al oamenilor, făurari iscusiţi de transformări înnoitoare, de progres continuu. Dintre asemenea locuri fac parte şi meleagurile raionului Topliţa, aceste pămînturi străbune cu oameni harnici, care sub soarele socialismului victorios, împlinesc visuri şi nădejdi purtate de înaintaşi prin veacuri. Ca membri cu drepturi egale ai aceleiaşi mari şi puternice familii a României socialiste, cetăţenii din această parte a ţării — români, maghiari — strîns uniţi, înfrăţiţi în muncă şi în viaţă, sporesc an de an tezaurul succeselor pe toate tărîmurile de activitate. Conştienţi că muncesc pentru ei şi spre binele lor, pentru creşterea belşugului de bunuri materiale, lucrătorii din economia raionului Topliţa, pe baza sporirii capacităţii unităţilor de-a lungul şesenatului într-un ritm mediu anual de 9%, au ajuns ca anul trecut, de exemplu, să realizeze o producţie globală valorind cu mult peste o jumătate de miliard de lei, depăşindu-se cu aproape 3% sarcina planificată la acest indicator de bază. Statul nostru a investit, în vederea dezvoltării raionului sume importante, an de an majorate, care numai între anii 1960—1965 (perioada planului sesenat) s-au ridicat la circa 250.000.000 de lei. Bunicii povestesc nepoţilor După şase decenii de viaţă, Gheorghe Cadar din Filea a făcut cunoştinţă cu Danemarca, cu Japonia şi cu multe alte ţări, unele mai mari, altele mai mici, despre care de timpuriu auzise doar din cărţile de geografie. El a devenit şi un pasionat spectator de teatru, de cinematograf. Pentru aceasta nu trebuie să facă nici un pas. Are şi teatrul şi cinematograful în casă. I le-a adus televizorul. Şi nu numai lui, ci şi la mulţi alţi cetăţeni din sat. — înainte de război şi aparatul de radio era o mare minune, un lucru „necurat“. Astăzi îl găseşti în fiecare casă din sat. Alexandrina Mariş spală rufe. Dar nu ea, ci maşina. Un simplu contact cu curentul electric la priza instalată în perete şi maşina începe să zumzăie. In cîteva clipe, rufele sînt ca spuma laptelui. Nici aceasta nu mai este o minune. Electrificarea satului nu numai că a alungat întunericul, dar a adus şi aduce în casele oamenilor realizările tehnicii şi ştiinţei contemporane, făcîndu-le viaţa mai frumoasă, mai bogată. Zburdalnici, roşii la faţă şi sănătoşi, elevii de la şcoala din sat au încheiat încă o zi de curs. — Ce vreţi să deveniţi? Răspunsul întîrzie. Copiii încă nu s-au hotărît. De altfel, mai au încă timp. Desigur, unii vor deveni medici, alţii ingineri, profesori sau muncitori cu înaltă calificare. Din foştii elevi ai şcolii din Filea, fii ai ţăranilor cooperatori de aici, mulţi au terminat învăţămîntul superior, iar alţii sunt acum studenţi. loan Bîndilă, de pildă, e medic veterinar, Elena Morărean e studentă la Institutul pedagogic din Tg. Mureş, Viorel Bîndilă, elev în clasa a Xll-a de muzică la Bucureşti, Doina Sava e în anul I la conservator. Studenţi sunt şi Silvia Cîmpean, Ioan Bîndilă şi alţii. Seara, într-una din sălile de clasă de la şcoală locul copiilor e luat de mame. Numărul lor e mult mai mare. Femeile mame discută despre comportarea copiilor în familie şi societate. Cu o suptamma în urmă s-a discutat despre ce trebuie să facă o mamă pentru a da naştere la un copil sănătos. Discuţiile sînt interesante. Pe aceste teme au loc expuneri şi discuţii în fiecare săptămînă, în zilele de marţi. La căminul cultural, echipa de dansaţi are repetiţie. Această echipă, cunoscută în toată regiunea şi chiar în alte regiuni, a împlinit 30 de ani de existenţă. In prezent din ea fac parte 65 de dansatori între 12 şi 36 de ani. Ei se pregătesc acum pentru cel de-al VUII-lea concurs al echipelor artistice de amatori. Despre vremurile de demult povestesc banii copiilor. In trecutul nu prea îndepărtat, doar cu două decenii şi ceva în urmă, oamenii petreceau nopţile de iarnă la pădure, muncind din greu la pregătitul plutelor. Primăvara, cînd începeau apele mari, ei slobozeau plutele, mînîndu-le pînă la Reghin, la „gazdă“. Cei care aveau boi, se urcau pe şesul Gălăoaiei, la trasul lemnelor. Era o viaţă aspră. — Cum este astăzi ştiţi. Avem în sat cooperativă de producţie, avem cooperativă de consum, cămin cultural, lumină electrică. In 1945 la cooperativă se aducea marfa cu desaga. Azi se aduce cu autocamioane. Certificatul de naştere al cooperativei agricole de producţie „Fileanca“ a fost semnat în 1962. Pe atunci zestrea ei valora doar 727.090 lei. De atunci ea s-a îmbogăţit mereu. La sfîrşitul anului trecut, valoarea fondului de bază a ajuns la aproape 1.600.000 Iei. Prin muncă unită, cot la cot, filenii au înălţat două grajduri mari, cinci saivane pentru oi, o seră pe o suprafaţă de 600 metri pătraţi, un atelier lung de 50 de metri, au cumpărat un autocamion etc. Ţăranii cooperatori din Filea ne vorbesc cu mîndrie şi despre producţiile tot mai mari pe care le obţin, despre veniturile ce le realizează în cooperativa de producţie. Pămînt arabil au puţin. Au în schimb iniţiativă, spirit gospodăresc, ambiţie şi dragoste faţă de muncă. Pentru obţinerea de venituri cit mai mari, pe lingă creşterea animalelor, care cunoaşte o continuă dezvoltare, ei au pus bazele unei puternice ramuri anexe, care în anul trecut le-a adus un venit de aproape 1.300.000 lei. Din materialul lemnos provenit din curăţarea păşunilor, ei confecţionează mături şi coşuri din nuiele, cozi pentru uneltele agricole, araci pentru vie şi pentru legume, tutori pentru pomi etc., solicitate de unităţi agricole din întreaga ţară. De multă apreciere se bucură şi articolele de rotărie, vasele din lemn pentru apă, lopeţile din lemn şi alte articole confecţionate cu multă pricepere la Filea. Filenii însă nu se opresc aici. Despre ceea ce şi-au pus în gînd să facă, înscriind în planul de perspectivă, au vorbit în ultima perioadă candidaţii F.D.P. în întîlnirile cu alegătorii. — Pentru viitor — spune Ioan Bîndilă, preşedintele cooperativei agricole, candidat al F.D.P. în alegerile pentru sfatul popular comunal — atenţia ne este îndreptată spre transformarea tuturor terenurilor slab productive în grădini înfloritoare. Acţiunea am început-o încă în anul trecut, prin pregătirea şi defrişarea unei suprafeţe de 129 de hectare. Anul acesta vom defrişa şi pregăti pentru plantaţii de pomi încă 140 de ha. Aceste terenuri şi altele vor fi plantate, începînd din primăvara acestui an, cu vişini, nuci şi pruni. Vom construi un garaj pentru 4 autocamioane, o magazie, vom introduce apa în grajduri etc. Lucrări importante sunt prevăzute să se execute în sat şi pentru înfrumuseţarea lui. Astfel, încă în acest an se va construi un dig din beton, lung de circa 400 metri, începînd de la cooperativă, care va fi o puternică stavilă în faţa apelor care în fiecare an inundă satul. La toate aceste lucrări ţăranii cooperatori din Filea se angajează să pună din plin umărul. Fiecare îşi iubeşte satul şi fiecare vrea să fie cît mai frumos, pe măsura timpurilor în care trăim. Căminul cultural din comuna Sărmaş — Topliţa Şcoala medie din Topliţa Lumina ştiinţei şi culturii un bun al tuturor Deosebit de semnificative sunt realizările şi în ce priveşte învăţămîntul şi cultura, direcţii în care s-au investit sume apreciabile. In ultimii doi ani, pentru manuale şcolare acordate gratuit elevilor şi pentru alte necesităţi ale învăţămîntului, s-au cheltuit circa 27 milioane de lei. O comparaţie făcută cu situaţia existentă pe teritoriul actualului raion în anul 1938, arată că în această parte a ţării existau 25 de şcoli în care îşi desfăşurau activitatea circa 50 de cadre didactice. In prezent, numărul şcolilor se ridică la 49, deci putem spune că s-a dublat, între care se află şi trei licee de cultură generală, două şcoli cu caracter profesional, inexistente în trecut. La acestea se mai adaugă şi cele 28 de unităţi preşcolare. In ce priveşte numărul cadrelor didactice, nici nu se mai poate face comparaţie cu trecutul, acest număr ridicînduse acum la 454. Mii de elevi au fost trimişi an de an în excursii şi tabere de odihnă. In viaţa satului din zilele noastre, alături de şcoală se afirmă ca o necesitate permanentă prezenţa altor importante instituţii de cultură. Biblioteca, cinematograful, căminul cultural, au devenit foarte apropiate şi apreciate pentru locuitorii raionului. In fiecare comună şi sat există în prezent cîte o bibliotecă, fondul de cărţi al bibliotecilor fiind în anul 1966 de peste 130.000 de volume. Datorită faptului că majoritatea localităţilor au fost electrificate, s-a reuşit ca în prezent întregul raion să fie cineficat, într-un singur an, în 1966, numărul celor care au vizionat filmele prezentate tinzînd să se apropie de cifra de un milion. Totodată, faţă de 14 cămine culturale cîte erau în anul 1960, acum există în raion 26 asemenea unităţi de cultură şi se află în construcţie alte două, la Corbu şi Morăreni. La activitatea acestora participă zeci de mii de locuitori, de mare atracţie bucurîndu-se afirmarea capacităţii artistice. Astfel, în cele 130 de formaţii artistice existente, aflate în competiţia celui de-al VIII-lea concurs pe ţară, activează peste 2.000 de entuziaşti artişti amatori. Cifre, fapte şi tot atîtea motive de mîndrie! Au pătruns pînă în inima pădurilor, la locurile de muncă cele mai îndepărtate ale forestierilor, cuceririle civilizaţiei socialiste. La dispoziţia muncitorilor din păduri stau 52 de biblioteci în care s-au citit în anul trecut, de exemplu, aproape 24.000 de volume. Sus, în parchete, alături de cantine cu hrană caldă şi de alte condiţii create, în cabane curate şi confortabile, muncitorii pot urmări la ceasuri de răgaz emisiunile de radio, iar pe alocuri chiar şi ale televiziunii ca la parchetul Hurdugaş, la Răstoliţa şi altele. ... Viaţă nouă, oameni noi, oameni stăpîni pe soarta lor, pe rodul muncii lor. Aceşti oameni încrezători în forţele lor pot fi întîlniţi pretutindeni în satele raionului Topliţa. Sînt oameni care întîmpină alegerile de la 5 martie mai uniţi ca oricînd, hotărîţi să dea viaţă cu entuziasm nesecat Sarcinilor stabilite de Congresul al IX-lea al partidului, pentru ca pe întreg cuprinsul patriei socialiste să crească an de an belşugul şi bunăstarea. Pagină redactată de ŞTEFAN NEAGU şi P. POPŞOR STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Bunuri materiale mai multe — condiţii de viaţa mai bune Dezvoltarea continuă a producţiei industriale şi agricole a contribuit din plin la sporirea necontenită a veniturilor băneşti, la ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc. Convingătoare sunt următoarele exemple: în anii şesenatului, şi în primul an din actualul cincinal au fost construite în satele raionului 1.223 de case noi şi confortabile, la care se adaugă sute de apartamente date în folosinţă la Topliţa şi Gălăuţaş, construite din fondurile statului. Prin reţeaua comerţului de stat şi cooperatist a raionului, în anul trecut au fost vîndute mărfuri în valoare de aproape 170 milioane de lei , ceea ce înseamnă cu 35 milioane de lei mai mult decît în anul 1964. Locuitorii satelor și-au cumpărat într-un singur an, în 1966, 315 televizoare, 839 aparate de radio, mobilă în valoare de 5.128.000 lei, 238 maşini de spălat rufe, 186 maşini de cusut etc. S-au construit magazine moderne în localităţile Vătava, Dumbrava, Sărmaş, Morăreni, Filea, Stînceni-Haltă, iar la Deda a fost terminat de curînd un complex comercial cu etaj. Tot pentru satisfacerea nevoilor curente ale populaţiei săteşti au fost înfiinţate 25 de unităţi care execută prestaţii de servicii, urmînd ca în acest an să se deschidă alte 10. La acestea se adaugă construcţiile prevăzute pentru anul 1967, menite să îmbogăţească reţeaua comercială cu noi unităţi: magazine universale cu bufete la Subcetate, Corbu şi Stînceni, cofetărie şi bufet la Răstoliţa etc. Sub semnul aceleiaşi griji faţă de om şi nevoile lui, s-a dezvoltat şi modernizat considerabil reţeaua sanitară. S-a construit policlinica spaţioasă şi bine înzestrată din Topliţa, s-a dublat numărul circumscripţiilor medico-sanitare precum şi al personalului mediu sanitar, iar comparativ cu anul 1960, cînd un medic revenea la 2.782 de locuitori, în anul trecut s-a ajuns ca un medic să revină la 992 de locuitori. Perspectiva anului în care ne aflăm va constitui pentru acest sector paşi noi înainte, fiind alocate fonduri pentru lucrări de dezvoltare şi modernizare de aproape 10 milioane de lei. In bilanţul anilor trecuţi de la ultimele alegeri se înscrie grija faţă de cei vîrstnici. Anul trecut, de exemplu, cei 2.411 pensionari din raion au beneficiat de o majorare a pensiilor în medie de 32%, suma totală plătită ridicîndu-se în acelaşi an la aproape 11 milioane şi jumătate de lei. O importanţă deosebită în creşterea nivelului de trai îl are pensionarea ţăranilor cooperatori vîrstnici, eveniment cu profunde semnificații în viața satului contemporan.