Steaua Roşie, septembrie 1968 (Anul 19, nr. 208-232)
1968-09-01 / nr. 208
După cum am mai anunţat, in încheierea vizitei pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu împreună cu tovarăşii Gheorghe Apostol şi Manea Mănescu au făcut-o în judeţul Cluj, a avut loc, vineri seara, o întîlnire cu intelectualii din Cluj. Importantă şi veche cetate universitară, centru ştiinţific şi umanistic de prim rang al ţării, Clujul anilor de construcţie socialistă a adăugat la frumoasa aureolă, în care au strălucit numele unor Babeş, Racoviţă, Sextil Puşcariu, Blaga, Haţieganu, noi şi noi valori care au întregit şi întregesc patrimoniul spiritual al patriei, în continuă înflorire. Ca şi în alte centre de veche tradiţie sau mai noi, cultura, ştiinţa, cercetarea în toate domeniile au fost şi sînt temeinic înzestrate, printr-o puternică bază materială, prin impulsul unuimplu avînt creator, care a captat toate energiile, impuls şi efervescenţă specifice epocii noastre socialiste. Cu prilejul vizitei tovarăşului Nicolae Ceauşescu, intelectualitatea clujeană s-a adunat să-şi exprime recunoştinţa faţă de partid şi guvern, să-şi afirme încă o dată unanimitatea de simţire şi gîndire faţă de politica înţeleaptă a partidului nostru comunist, să-şi întărească hotărît legămîntul de a-şi înzeci eforturile în opera de edificare socialistă a României. „ In sala mare a Casei Universitarilor, oaspeţii sînt primiţi cu multă căldură de intelectualii clujeni din toate generaţiile, care aplaudă şi ovaţionează puternic. Marea adunare a intelectualilor, la care sunt prezenţi şi acad. Ştefan Bălan, ministrul învăţămîntului, şi acad. Miron Niculescu, preşedintele Academiei, este deschisă de Remus Bucşa, prim-secretar al Comitetuluiunicipal al P.C.R., care, salutîndu-l pe secretarul general al C.C. al partidului în numele oamenilor de cultură din Cluj, subliniază că asemenea întîlniri dintre conducătorii partidului şi statului nostru şi intelectualitate au devenit tradiţie în România. Au luat cuvîntul prof. dr. docent Ştefan Pascu, membru corespondent al Academiei, decanul Facultăţii de istorie şi filozofie a Universităţii „Babeş- Bolyai“, Letay Lajos, redactorşef al revistei „Utunk“, prof. ing. Emil Negruţiu, rectorul Institutului agronomic „Dr. Petru Groza“, Balogh Edgar, redactor-şef adjunct al revistei „Jiorunk“, şi Aurel Rău, redactor-şef al revistei „Steaua". In aclamaţiile întregii adunări ia apoi cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cuvîntarea este subliniată cu aplauze fi urale. Fiecare cuvînt al secretarului general al partidului, fiecare idee — parte integrantă a programului partidului nostru comunist —, fiecare accent reprezentînd comandamentele acestui moment istoric este urmărit cu atenţie de întreaga adunare, de toţi participanţii la această intilnire bogată în semnificaţii, încă o dată, cu şi mai multă vigoare, cu şi mai înflăcărat avînt, intelectualitatea clujeană din toate generaţiile, fără deosebire de naţionalitate, işi dovedeşte ataşamentul deplin la politica internă şi externă a partidului şi statului nostru, exprimindu-şi hotărirea de a-şi aduce aportul la sporirea tezaurului de valori al patriei noastre socialiste, la prosperitatea, demnitatea şi fericirea României socialiste. Adunarea ia sfirşit intr-o atmosferă de puternic entuziasm. Se aplaudă şi se ovaţionează îndelung pentru partid, pentru conducerea sa, pentru România socialistă. Proletari din toate tarile, uniti-vă! TEAUA ROŞIE judeţean Mureş al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean provizoriu Anul XX, Nr. 208 (3.251) Duminică, 1 septembrie 1968 4 pagini 30 bani INTILNIREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU CU INTELECTUALII DIN CLUJ Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Dragi tovarăşi, vă rog să mă scuzaţi dacă nu voi reuşi să dau grai tuturor sentimentelor pe care le încerc în întîlnirea cu dv. Sînt după o zi de adunări, de multiple impresii, şi îmi e greu să redau în cuvinte emoţia pe care mi-o provoacă întîlnirea cu oamenii de ştiinţă şi cultură din Cluj. (Aplauze entuziaste). Dv., ca întreaga intelectualitate a României socialiste, reprezentaţi un detaşament însemnat al poporului nostru, cu un rol de o deosebită importanţă în întreaga activitate de edificare a orînduirii socialiste. Socialismul, concepţia ştiinţifică despre lume şi viaţă a proletariatului, a sintetizat şi sintetizează tot ceea ce a creat omenirea mai bun de-a lungul mileniilor şi a ridicat aceste cuceriri la rangul de ştiinţă socială menită să asigure făurirea unei societăţi în care omul să fie cu adevărat stăpîn pe destinele sale, făuritorul propriei sale istorii. (Aplauze puternice). Fără îndoială, hotărîtoare în întreaga activitate umană este creaţia de bunuri materiale, pentru că aceasta determină în mare măsură schimbările care au loc în societate. Dar nu este mai puţin adevărat că gîndirea umană, ştiinţa, mai cu seamă în societatea de astăzi, au devenit o forţă materială cu un rol hotărîtor în întreaga viaţă socială, inclusiv în dezvoltarea materială a societăţii. (Aplauze). De aceea, partidul nostru, guvernul ţării noastre, preocupîndu-se de dezvoltarea bazei materiale, de dezvoltarea economiei naţionale, a industriei şi agriculturii, acordă o atenţie deosebită ştiinţei şi culturii; sîntem conştienţi că fără aceasta nu putem asigura mersul înainte al patriei noastre. (Aplauze). Avem rezultate bune în dezvoltarea ştiinţei şi culturii în ţara noastră. In raport cu situaţia de acum douăzeci şi ceva de ani, nivelul general de cultură al poporului nostru s-a ridicat la un stadiu incomparabil, numărul intelectualilor a crescut de mai multe ori, şi nu există sector al activităţii materiale şi sociale unde omul de ştiinţă şi cultură, alături de muncitori şi ţărani, sub conducerea partidului nostru, să nu participe cu întreaga sa forţă de gîndire şi de creaţie la făurirea societăţii noi socialiste. (Vii şi îndelungi aplauze). Noi, conducerea partidului şi statului, preţuim mult activitatea intelectualilor şi, în mod deosebit, daţi-mi voie să spun, preţuim aportul pe care îl aduc oamenii de ştiinţă şi cultură din Cluj — detaşament de valoare al intelectualităţii din România socialistă. (Aplauze puternice). Preţuim, de asemenea, faptul că aici, ca şi în alte centre universitare din ţară, muncesc laolaltă intelectuali români, maghiari, germani, îşi unesc eforturile, capacitatea, pentru a contribui la ridicarea ştiinţei şi culturii patriei noastre pe culmi tot mai înalte, îşi însuşesc tot ce este mai bun pe plan internaţional în domeniul cunoaşterii, aducîndu-şi propria contribuţie la îmbogăţirea tezaurului universal al civilizaţiei. Vă felicităm din toată inima pentru aportul deosebit de valoros pe care îl aduceţi la înflorirea ştiinţei şi culturii, a întregii creaţii spirituale a României socialiste. (Aplauze puternice). Desigur, tovarăşi, una din problemele importante în dezvoltarea societăţii omeneşti, acolo unde locuiesc împreună oameni de diferite naţionalităţi, este rezolvarea justă a raporturilor sociale dintre aceştia, asigurarea egalităţii depline a tuturor, în toate domeniile de activitate. Numai aşa omul poate să se simtă liber, poate să-şi pună cunoştinţele, întreaga sa capacitate, în serviciul bunăstării şi fericirii poporului. Putem spune, tovarăşi, că în patria noastră, în România, am realizat pe deplin această egalitate între oameni, indiferent de naţionalitate, în toate domeniile de activitate. (Aplauze entuziaste, prelungite). Dumneavoastră, ca oameni de ştiinţă şi cultură, ştiţi foarte bine că, indiferent în ce limbă sunt exprimate rezultatele cercetării ştiinţifice — ale fizicii, matematicii, chiar şi ale istoriei şi arheologiei — sínt aceleaşi atunci cînd cercetarea se face cu adevărat corect. (Vii aplauze). Nici poezia, proza, teatrul, muzica nu cunosc graniţe de limbă. Indiferent în ce limbă sunt create, marile opere de artă — mă refer la literatură, căci muzica are limba ei proprie, internaţională — aici, s-ar putea spune, s-a realizat internaţionalismul (animaţie în sală) — exprimă aceleaşi idei şi simţăminte. Depinde desigur de ceea ce doreşte scriitorul, poetul sau artistul respectiv să redea, de modul în care înţelege el sensul vremii, preocupările şi aspiraţiile societăţii şi de măsura în care doreşte să se încadreze în aceste preocupări. Depinde de voinţa şi de puterea sa de a face din opera de artă pe care o făureşte o expresie a năzuinţelor de libertate şi dreptate socială ale omenirii. Pentru că numai atunci arta serveşte cu adevărat cauza progresului, cauza socialismului. (Aplauze puternice, prelungite). Aş putea spune că în ştiinţă, în artă, în cultură se merge cu un pas înainte în realizarea unităţii în creaţie, peste deosebirile de naţionalitate şi limbă, pentru că ştiinţa şi cultura înaintată este una singură şi ea nu cunoaşte diferenţe de naţionalitate, nu cunoaşte decît o singură lege: progresul omenirii, realizarea unei vieţi mai bune pentru toţi oamenii. (Aplauze însufleţite). De aceea, consider că este necesar ca intelectualii noştri, indiferent în ce domeniu de activitate lucrează, indiferent de naţionalitate, să-şi unească forţa, capacitatea, priceperea pentru ridicarea continuă a nivelului general al ştiinţei şi culturii patriei noastre. Aceasta e calea pe care îşi pot aduce contribuţia activă la întreaga muncă desfăşurată de poporul nostru pentru construirea socialismului, pentru făurirea condiţiilor de trecere treptată spre comunism. (Aplauze îndelungate). Stimaţi tovarăşi, Situaţia raporturilor de astăzi dintre ţările socialiste, dintre partidele comuniste şi muncitoreşti ne îngrijorează pe toţi, îi îngrijorează pe toţi comuniştii. Cînd noi am păşit pe drumul luptei de eliberare a omului de asuprire, pentru eliberarea socială şi naţională a maselor, pentru înfăptuirea celei mai drepte societăţi din lume — în care omul să se simtă cu adevărat om, în care tot ce se făureşte în societate să fie închinat omului — nu ne-am gîndit niciodată că se poate ajunge ca între comunişti, între ţările socialiste să se folosească forţa pentru impunerea unui anumit punct de vedere. Nu se poate concepe că asemenea lucruri sunt compatibile cu ideologia noastră, cu concepţia noastră ştiinţifică despre viaţă şi despre lume. Aceasta poate avea ceva comun cu epoca lui Ludovic al XIV-lea — să mă îndrepte istoricii dacă greşesc — care spunea „l’etat c’est moi“. Sunt unii teoreticieni care îşi arogă dreptul de a da judecăţi definitive, după principiul : „le marxism c’est moi“. Nu, nimeni nu poate să afirme : „marxismul sínt eu“. (Aplauze furtunoase, urale). Marxism-leninismul nu este proprietatea nimănui; el este o concepţie ştiinţifică, şi numai în măsura în care toţi oamenii politici, toţi oamenii de ştiinţă, toţi oamenii care gîndesc analizează dezvoltarea socială bazîndu-se pe această concepţie, pe ideiie materialismului dialectic şi istoric, pot trage concluzii juste despre dezvoltarea societăţii, pot găsi soluţii adecvate problemelor pe care le ridică viaţa. (Aplauze, urale). Mai mult ca oricînd, omenirea are nevoie de gîndire creatoare, de oameni care să judece, să reflecteze, să-şi exprime părerea despre noile procese sociale. Fără îndoială, nu toţi vor fi la înălţime, nu toţi vor formula cele mai juste puncte de vedere. Dar numai din confruntarea ideilor se poate cristaliza adevărul, se poate asigura mersul înainte al ştiinţei sociale, al marxism-leninismului. (Aplauze vii, prelungite). Iată de ce partidul nostru consideră că în abordarea şi interpretarea problemelor dezvoltării sociale contemporane, atît din ţările socialiste, cît şi din lumea capitalistă, trebuie să se pună capăt practicii etichetărilor, injuriilor, anatemizării, care împiedică gîndirea, o trag înapoi. Să se dea curs liber cunoaşterii ştiinţifice, gîndirii omului, pentru că numai aşa socialismul, progresul vor triumfa. Noi acceptăm mai mult sau mai puţin, schimburi de păreri în fizică, în biologie, în matematică — spun „mai mult sau mai puţin“ pentru că au fost vremuri cînd şi în ştiinţă, anumite ramuri, cibernetica de pildă, sau o anumită concepţie biologică au fost considerate reacţionare. Ce ne-a adus lucrul acesta tovarăşi ? Stagnare, dare înapoi. Cu atît mai mult în ştiinţele sociale nu se poate admite să se pună frîu gîndirii omului, cercetării ştiinţifice — dacă vrem să facem cu adevărat ştiinţă, dacă vrem să asigurăm dezvoltarea rapidă a omenirii pe calea socialismului şi comunismului. (Aplauze însufleţite). Noi vă rugăm, tovarăşi, pe dv., cei din Cluj, — aşa cum rugăm pe toţi intelectualii noştri, pe toţi oamenii muncii din patria noastră — să vă ridicaţi necontenit nivelul de cunoştinţe în domeniul în care lucraţi, să cercetaţi, să confruntaţi ideile, părerile. Nu este nici un păcat dacă unele păreri se vor dovedi neadevărate, pentru că nu există în lume, de cînd a început gîndirea omenească, om care să fi exprimat totdeauna numai şi numai idei juste. Căutarea, cercetarea, adevărul au răzbit cu greu, şi mulţi, cei mai mari savanţi au avut şi insuccese şi succese. Numai o cercetare liberă, numai o gîndire liberă, pot asigura progresul în toate domeniile de activitate. (Aplauze entuziaste). Un singur lucru cerem, tovarăşi, ca în toate dezbaterile ştiinţifice să se pornească de la dorinţa cinstită, sinceră, de a servi mersul înainte al societăţii noastre socialiste, idealurile poporului nostru, ca în tot ceea ce facem să avem un singur crez, o singură năzuinţă, făurirea socialismului şi comunismului în România. (Aplauze vii, îndelungate). Acţionînd în acest fel, noi ne îndeplinim, fără îndoială, o îndatorire faţă de poporul căruia îi aparţinem, faţă de societatea în mijlocul căreia ne desfăşurăm activitatea. Dar care este oare prima îndatorire a unui partid de guvernămînt, aşa cum o întrevedea Lenin ? Este tocmai aceea de a şti să edifice socialismul, de a da exemplu în făurirea noii orînduiri sociale. Numai îndeplinindu-ne această obligaţie faţă de poporul nostru ne îndeplinim şi una din înaltele îndatoriri internaţionaliste. Clasa muncitoare, intelectualii, popoarele din alte ţări vor învăţa din exemplul ţărilor care construiesc socialismul, îşi vor intensifica lupta pentru răsturnarea jugului burgheziei şi moşierimii, pentru înfăptuirea societăţii eliberate de exploatare. Numai realizînd între ţările socialiste raporturi de deplină egalitate în drepturi, de respectare a independenţei naţionale, de întrajutorare tovărăşească, de neamestec în treburile interne, putem oferi popoarelor un model superior de relații între state. Fără îndoială că aceste re (Continuare în pag. a 3-a) ÎN ZIARUL DE AZI, publicăm: ■ Cuvîntarea rostită de tovarăşul ION GHEORGHE MAURER la adunarea cu activul de partid din Tîrnăveni, cu prilejul vizitei de lucru in judeţul Mureş In ziua de 30 august 1963. ■ Cuvintările rostite la adunarea activului judeţean de partid Cuvîntarea tovarăşului ION GHEORGHE MAURER la adunarea cu activul de partid din Tîrnăveni Tovarăşi. Este o mare bucurie pentru un om de partid, pentru un soldat al partidului, faptul că vede ideile partidului atît de larg răspîndite, atît de bine cunoscute, cu atîta căldură îmbrăţişate şi însuşite , aşa cum a reieşit şi din această şedinţă de lucru. (Aplauze). De altminteri, acordul deplin al dumneavoastră, parte din acordul general al întregului popor cu politica partidului, este poate fenomenul cel mai caracteristic al României contemporane. Nicicînd nu a existat o mobilizare atît de largă, o participare atît de conştientă a maselor largi la elaborarea,la înfăptuirea politicii partidului. Pentru acest lucru, vă transmit mulţumirea profundă a conducătorilor de partid şi de stat ai ţării noastre, aducîndu-vă salutul Comitetului Central, al Consiliului de Stat, al guvernului şi personal al tovarăşului Nicolae Ceauşescu. (Aplauze, ovaţii. Se scandează: „Ceauşescu şi poporul!“). Expunerile care au fost făcute, şi ceea ce cunosc despre mersul muncii în oraşul dumneavoastră, sînt pentru noi tot atîtea motive de satisfacţie. Producţia agricolă este pare-se la dumneavoastră mai bună decît oricînd. Acest lucru este, desigur, şi meritul dumneavoastră dar se datoreşte şi faptului că au căzut ploi la timp. In orice caz recolta este mai bună decît în alte părţi unde, după cum ştiţi, am avut de înfruntat urmările secetei, urmări pe care le-am putut limita în ceea ce au avut ele nefavorabil, tocmai datorită muncii conştiente, perseverente, unite, datorită faptului că am cumpănit la timp cum trebuie, ce trebuie să facem. Am vizitat combinatul chimic din oraşul dumneavoastră şi am constatat aici că pe lîngă rezultatele îmbucurătoare ale unei activităţi care a dus la depăşiri de plan la toţi indicatorii, există şi preocuparea de a organiza activitatea viitoare a acestei întreprinderi în conformitate cu ceea ce constituie gîndirea modernă a dezvoltării industriale, lucru cu atît mai necesar la noi cu cît — ştiţi bine — avem între altele şi sarcina de a reduce decalajul în dezvoltarea economică dintre ţara noastră şi ţările înaintate din punct de vedere industrial. (Aplauze puternice). Sînt bucuros să constat că vă gîndiţi la dezvoltarea în perspectivă a economiei oraşului dumneavoastră. Sunt unul dintre puţinii din această sală care cunosc aceste meleaguri cu ceva mai mult de patru decenii în urmă. Ştiu cum arătau Tîrnăvenii şi împrejurimile sale acum 40 şi mai bine de ani. Ştiu cum arăta chiar această fabrică care exista şi pe vremea aceea, dar care era departe de a fi ceea ce este astăzi. Ştiu cum arătau raporturile dintre cetăţeni, locuitori ai acestor meleaguri — români, maghiari, germani, raporturi înăsprite de cei care îi învrăjbeau pe unii împotriva altora. Și-mi dau seama în ce măsură toate aceste lucruri s-au schimbat în scurtul interval de timp de cînd destinele acestui popor sunt conduse de partidul din care facem parte. (Aplauze furtunoase. Se scandează: „P.C.R.“). Pentru cei tineri trebuie să spun că în trecut a fost foarte multă sărăcie şi foarte multă dezbinare, care nu au avut la bază condiţii obiective de existenţă, care au fost create artificial de cei care au avut interesul ca dezbinînd să stăpînească. Tot ceea ce s-a creat, realizările — ai căror martori sîntem — progresele la care ne referim se puteau şi se pot înfăptui. In ţara noastră — după cum ştiţi — problema naţională a fost rezolvată, aşa cum trebuia să fie rezolvată, conform cu interesele tuturor naţionalităţilor conlocuitoare şi în conformitate cu principiile marxism-leninismului. Esenţa acestei rezolvări constă în creşterea bogăţiei pentru noi toţi. Fiecare colţ al ţării este astăzi obiectul unui studiu profund, temeinic, pentru ca să fie exploatat în folosul omului, pentru ca peste tot să fie amplasate întreprinderi, fabrici, instituţii de cultură, care să ridice din punct de vedere economic, intelectual, cultural şi moral, nivelul fiecărui locuitor, indiferent de naţionalitate. Aceasta este esenţa egalităţii între poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare. Desigur, fiecare are şi trebuie să aibă dreptul să-şi vorbească limba, să-şi citească scriitorii şi poeţii , fie ei români, maghiari sau germani; ei îmbogăţesc literatura ţării pentru că sunt născuţi şi crescuţi pe acest pămînt, îşi aduc contribuţia la realizările culturale ale poporului nostru. Aş putea să spun că din acest punct de vedere nu avem decît temeiuri legitime pentru a fi mulţumiţi, deoarece în viaţa care se desfăşoară în ţara noastră, în lupta pe care o duce poporul cu consecvenţă şi energie pentru construirea socialismului, nu ne desparte nimic, totul ne uneşte. Insist asupra acestui lucru, tovarăşi, pentru că unitatea poporului nostru în jurul partidului, unitate pe care atît de bine o ilustrează munca dumneavoastră şi primirea pe care ne-o faceţi acum, pe care o ilustrează deopotrivă munca întregului popor, este condiţia fără de care victoria în această luptă nu se poate obţine. Iată pentru ce, datorită acestei unităţi, poporul nostru a mers constant înainte, a progresat continuu, nu a avut perioade de oscilaţie, ci, dimpotrivă, într-una dintre cele mai accelerate ritmuri din lume a urcat spre desăvârşirea construcţiei socialiste. Sarcina noastră principală este să luptăm, tovarăşi, ca în realizările socialismului — aşa cum l-am conceput, aşa cum îl concepem, izvorînd din aplicarea în condiţiile specifice ale ţării noastre a principiilor de bază ale marxism-leninismului — să avem garanţia fericirii fiecăruia dintre noi, garanţia fericirii şi bunăstării poporului întreg. Realizările pe care le obţinem în construcţia socialistă constituie în acelaşi timp — după cum de atîtea ori am spus-o noi cu toţii — contribuţia cea mai importantă pe care România o aduce la triumful cauzei socialismului. Construcţia noastră socialistă întăreşte, prin realizările pe care le înregistrează, puterea socialismului, prestigiul socialismului, influenţa socialismului în lume. Iată pentru ce, atunci cînd cu ocazia acestor vizite de lucru pe care le facem constatăm rezultatele îmbucurătoare ale muncii, constatăm încrederea cu care este înconjurat partidul, avem nu numai temeiuri legitime de mulțumire, dar şi o mare încredere în viitorul nostru. Vă mărturisesc întreaga mulțumire a partidului, a conducerii partidului, a guvernului, pentru încrederea pe care o acordaţi politicii sale externe. (Ovaţii şi urale puternice, prelungite). Dumneavoastră cunoaşteţi principiile care stau la baza politicii noastre externe. Desigur, ele se fundamentează înainte de toate, pe o prietenie sinceră, trainică cu ţările socialiste. Pentru noi prietenia cu ţările socialismului este un obiectiv indispensabil, este o îndatorire a poporului nostru, a tuturor popoarelor ţărilor socialiste. Din acest motiv, noi vom lupta cu perseverenţă, cu tenacitate, pentru întărirea şi dezvoltarea acestei prietenii, vom lupta ca ea să se dezvolte pe bazele pe care au aşezat-o creatorii marxismului — Marx, Engels, iar mai tîrziu Lenin. Noi dorim şi luptăm pentru o prietenie care să pornească dintr-un profund respect reciproc, de la o perfectă egalitate între partide şi între state. Ne gîndim la o egalitate care să asigure fiecăruia dreptul de a-şi spune liber cuvîntul, de a-şi susţine interesele, de a hotărî ce trebuie făcut ca, în raport cu condiţiile sale concrete, să construiască mai bine socialismul, să asigure propăşirea propriului popor şi totodată propăşirea generală a ideilor socialismului. Iată cum concepem noi prietenia pentru care ne angajăm să milităm cu stăruinţă, cu tenacitate, neobosit. In acelaşi timp noi dorim să întreţinem relaţii bune şi cu celelalte ţări ale lumii pe baza a ceea ce cu toţii am convenit să adîncim — coexistenţa paşnică. In legătură cu situaţia care a intervenit în relaţiile unor state socialiste n-am să vorbesc pe larg, fiind bine cunoscută. La tratativele care au avut loc la Moscova între conducătorii legitimi ai partidului, ai guvernului, ai statului cehoslovac şi conducătorii sovietici, s-a ajuns la anumite concluzii care pot constitui un cadru favorabil de rezolvare a acestei situaţii. Prin Declaraţia pe care o cunoaşteţi, Comitetul Executiv al partidului nostru, în consecinţă ţara, partidul şi guvernul, şi-au exprimat punctul de vedere, poziţia faţă de aceste tratative. Nutrim speranţa că prevederile lor (Continuare în pag. a 3-a) Vizita de lucru a tovarăşului Ion Gheorghe Maurer la Combinatul chimic Tîrnăveni.