Steaua Roşie, decembrie 1968 (Anul 19, nr. 286-312)

1968-12-01 / nr. 286

d­espre Unire A­­LB­A-IULIA (număr special, apărut la 1 decembrie 1918): „Voinţa naţională, care cu atîta putere ţîşneşte astăzi în toate păturile sociale, in cele de sus ca şi în cele de jos — ba poate în cele de jos mai mult ca în cele de sus — este chemată să arate că ceea ce Mihai Viteazul a înfăp­tuit numai pe o clipă, noi am în­făptuit-o pe o veşnicie. Cînd un neam întreg gîndeşte un singur gînd şi inimile a milioane de oa­meni palpită într-o singură simţi­re, mai există oare puterea ome­nească să le poată sta împotrivă?“ ROMÂNUL — Arad (4 decem­brie 1918): „Ziua aceasta rămîne de acum pină la sfirşitul veacuri­lor, zi memorabilă in istoria nea­mului românesc căci în această zi s-a desăvirşit unitatea statală ...“. DACIA — Bucureşti (6 decem­brie 1918): „Voinţa unanimă care a biruit la Alba-Iulia a zguduit şi dărîmat ultimul hotar, ultima gra­niţă în care îndelungata tiranie a istoriei a sfîrtecat veacuri de-a rîndul fiinţa neamului româ­nesc“. TRANSILVANIA — Braşov (1 decembrie 1918): „De aici înainte românimea ardeleană nu va mai fi o navă minată de valuri şi ame­ninţată în fiecare clipă, împreună cu fraţii din celelalte ţinuturi în care ne-a sădit marele Traian, ea va forma o ţară puternică dornică să ţină piept cu toate valurile şi cu toate furtunile". STEAGUL — Bucureşti (8 de­cembrie 1918): „De peste munţi ne-a venit vestea cea mare, vestea Unirii... Evenimentul este cu mult mai mare decit ni-i putem închipui noi, cei care-l trăim“. TELEGRAFUL ROMAN — Si­biu (6 decembrie 1918): „Poporul din Ardeal, Banat, vechea Crişană şi Maramureş a intrat în Alba- Iulia stăpînit de conştiinţa vie a realizării statului naţional român. De la opincă pină la vlădică, el a fost minat de gîndul mare să dea făptură veşnică visului care i-a robit de veacuri sufletul.‘Căci nu există astăzi român în largile ho­tare ale pămîntului care să nu fie copleşit de marea voinţă de a fi unit cu toţi fraţii sub o singură stăpinire naţională". UNIVERSUL — Bucureşti (6 decembrie 1918): „In sunetele clo­potelor Mitropoliei întemeiată­­ de marele Mihai Viteazul, în Alba- Iulia s-a încheiat marele act isto­ric al neamului românesc în­treg .. . *. UNIREA — Blaj (7 decembrie 1918): „Adunarea de la Alba-Iulia s-a desfăşurat in cadre atît de im­punătoare şi de grandioase cum puţine poate să arate istoria po­poarelor. Românii au dovedit şi de data aceasta, cu prisosinţă, că sînt un corp matur şi disciplinat. Ei au fost stăpîniţi de un singur gînd: unitatea statului românesc“. GAZETA MESERIAŞILOR — Bucureşti (6 decembrie 1918). „A­­cum, după Alba-Iulia, principiul naţionalităţilor a devenit o reali­tate (...) toate popoarele din Eu­ropa care erau sub stăpinirea unor puteri mari s-au alipit la mamele lor de la sinul cărora au fost smul­se şi ţinute sub tiranie sute de ani“. SCHASZBURGER ZEITUNG — Sighişoara (30 noiembrie 1918): „Vechea cetate Alba-Carolina va fi martoră ridicării impetuoase a unui popor viguros, trezit la liber­tate (...) pe pămîntul clasic al Apullum-ului, al cetăţii lui Tra­ian“. OPINIA — Iaşi (11 decembrie 1918): „Actul Unirii de la Alba- Iulia depăşeşte în importanţă tot ce viaţa românească a cunoscut în cursul răstimpurilor. Unirea mult visată constituie astăzi un fapt în­deplinit“. »H IWaort. m» ‘rnmirrm *<*» **■ ADEVERVI - vsx feft iJÎSSUdr u i*»<-*r* ímUMdt wmm mm ,»*«<1, 30% V» Í Către poporul muncitor român! . d' r3**.» ta Aa» u -Tcvariţ)1 Frăţiori ^'«***'~ . „ concreaul partidului. Dflf* ttM !* »* »it *v6* «WAV * - i «c, X«J • -v• ·4»* ii« ® a * 9­tZ£*~fa• » Ar.or/Ă x- jrcrtd ți« «S fc Si ka V fzx* wafWtf/ttL - -di-t XX-SA ta ««io** ' ,/t *· v*r*',Jt­­ x*-» lezsft* ':•” Wt» Vi»Jxo*~ firno­­x» a.t\ «y VfxiA Mox'+'ic •, v ;· -««• «»A* Jx kXxtUyM tdxZ ar» tj» t M*· ' *«■ vs· н ar« fy VSM<« SxtcDA'+'ic. ** « Í M r arele act istoric al uni­­ni Transilvaniei cu Ro­mânia, înscris cu litere de aur în analele pa­triei, este încununarea unui proces istoric îndelungat, ex­presia unei năzuinţe de veacuri a poporului român. In toamna anului 1918, în condiţiile dezmembrării monar­hiei habsburgice, popoarele a­­supate in cadrul acestui impe­riu s-au ridicat la luptă, fău­­rindu-şi sau reîntregindu-şi statele naţionale. In acest şuvoi general al revoluţiilor burghe­­zo-democratice în plină desfă­­­­­şurare, în lupta împotriva răz­boiului imperialist, în lupta pentru drepturi democratice, pentru pămînt şi libertate — cind masele populare, indife­rent de naţionalitate, au făcut front comun — lupta români­lor din Transilvania pentru e­­liberarea de sub jugul asupririi naţionale şi unirea lor cu pa­tria mamă a izbucnit cu o for­ţă deosebită. Dind glas aspira­ţiei noastre de libertate şi inded­­­pendenţă, lupta poporului ro­mân­­a devenit un important­­ capitol constitutiv din lupta­­ tuturor naţiunilor oprimate din fostul ime­riu habsburgic, din lupta popoarelor de pe conti­nentul european. Sărbătorind unirea de la Alba Iulia, sărbătorim unul dintre ce­le mai importante din istoria nostru, sărbătorim strămoşeşti, transmise din ge­neraţie in generaţie, sărbătorim împlinirea celui mai scump ideal al maselor largi populare­­ , formarea statului naţional uni­tar român. Documentele şi imaginile de faţă reprezintă cîteva din eta­­j­­ele parcurse de lupta poporu­lui român pentru realizarea ac­tului istoric de la Alba-Iulia. evenimente eroică a poporului virtuţile Semicentenarul Unirii Transilvaniei cu România D­OCUMENTE SI IMAGINI ALBA-IULIA, 1 DECEMBRIE 1918. GÎNDURI PENTRU UNIRE (Urmare din pag. 1) Deşi realizată de muncitori, ţărani şi cărturari înaintaţi şi din voinţa poporului, vîrfurile burgheziei şi moşierimii reac­ţionare au făcut totul ca să innăbuşe mişcarea revoluţiona­ră şi să ştirbească drepturile consfinţite in Declaraţia de la Alba-Iulia. Au reuşit insă doar vremelnic, căci voinţa poporu­lui n-au putut s-o înfrîngă. El avea acum o călăuză sigură şi încercată. Partidul Comunist Român-Lumina lui 23 August 1944 şi trans­for­mările revoluţionare care au urmat au spulberat no­rul greu al suferinţelor, iar ra­zele lui ne-au condus la făuri­rea Republicii Socialiste Ro­mânia­ Pentru ceea ce au luptat strămoşii noştri, pentru ceea ce şi-au jertfit viaţa şi energia îşi găseşte o vie realizare, pe o superioară treaptă, in orindui­­rea noastră socialistă-Unirea Transilvaniei cu Ro­mânia, acest mare act istoric din viaţa poporului nostru, iar după trei decenii. Eliberarea patriei noastre şi construirea socialismului, reprezintă fun­damentul pe care se bizuie u­­nitatea naţiunii noastre socia­liste de azi, unitate la baza că­reia stă frăţia de nezdruncinat între poporul român şi naţio­nalităţile conlocuitoare. De aceea, azi, la marea Aniversare, prilej de evo­care a tradiţiilor luptelor revo­luţionare comune, duse de stră­moşii noştri români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, închin aceste rînduri LOR şi UNIRII STEAUA ROŞIE PAGINA mssusgsmmm „PE-AL NOSTRU STEAG E SCRIS UNIRE“ „DREPTUL NAŢIUNII ROMÂNE DE A FI LIBERATA, ÎI RECUNOAŞTE LUMEA ÎNTREAGA... LIBERTATEA ACESTEI NAŢIUNI ÎNSEAMNĂ: — UNIREA EI (A TRANSILVANIEI — N. N.) CU ŢARA ROMÂNEASCA“. Extras din Discursul rostit de VASILE GOLDIŞ la Aduna­rea de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 (I. Georgescu, George Pop de Băseşti, Oradea, 1935, p. 178). „VREM SA ZDROBIM LANŢURILE ROBIEI NOASTRE PRIN REALIZAREA MARELUI VIS AL LUI MI­HAI VITEAZUI • UNIREA TUTUROR CELOR DE O LIMBA SI DE O LEGE, IN­TR UN SINGUR ŞI NEDESPĂRŢIT STAT ROMÂNESC“. Extras din cuvintarea lui GEORGE POP DE BĂSEŞTI la Adunarea de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 (I. Georges­­cu, George Pop de Băseşti, Oradea, 1935, p. 173). „MOŞII ŞI PĂRINŢII NE-AU LASAT CA O SCUMPA MOŞ­TENIRE NĂDEJDEA EI, IAR FRAŢII SI FIII NOŞTRI, SINGE­­RIND CHIAR PE CÎMPURILE DE LUPTA, UNDE I-AU MINAT ST­APÂNITORUL STRĂIN, RÎVNEAU LA ÎNFĂPTUIREA ACES­TUI VIS DULCE“. SILVIU DRAGOMIR. „Sărbătoarea de la BăLgrad“ în zeta poporului“ 1 decembrie 1918. „Ga- PROCLAMAŢIA DE LA DARNITA I PRIMA DECLARAŢIE OFICIALA DE UNIRE CU ROMÂNIA A PRO­VINCIILOR LOCUITE DE ROMÂNI DIN IMPERIUL AUSTRO­UNGAR. Î [­n decembrie 1916, din rîn­­dul foştilor prizonieri ro­­mîni din armata austro-un­­gară — concentraţi în lagă­rul de la Darniţa de lingă Kiev — ia fiinţă, satisfăcîn­­du-li-se astfel cererea, un corp de voluntari. Nerăbdători să participe activ la desfăşurarea ma­relui proces istoric ce se apropia cu paşi repezi de împlinirea, reali­zarea, înfăptuirea statului naţio­nal, prin „unirea intr-un stat liber cu fraţii din România", voluntarii români de la Darniţa adresează la 26 aprilie 1917 — în numele a 13.000 prizonieri români din Ru­sia — o Proclamaţie-Manifest tu­turor guvernelor, tuturor popoare­lor şi presei, vestind lumii întregi voinţa lor hotărîtă de a lupta pen­tru unirea cu România a teritorii­lor locuite de românii din monar­hia austro-ungară. „Noi, corpul voluntarilor arma­tei române, ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi de naţiune română de pe teritoriul Monarhiei austro-unga­­re, foşti prizonieri în Rusia, cu jertfa vieţii noastre suntem­ gata să intrăm in luptă pentru împlinirea­­idealului nostru de a uni tot po­porul, tot teritoriul românesc din Monarhia austro-ungară în una şi nedespărţită Românie liberă şi in­dependentă (...). Astăzi, cînd noi românii — ca şi celelalte neamuri subjugate — ne-am convins definitiv că nouă, ca români nu ne mai e posibilă existenţa în cadrele statului aus­­tro-ungar, noi care în limbă, în cultură, în structura socială şi în întreaga noastră fiinţă etnică şi politică formăm un trup unic şi nedespărţit cu toate celelalte părţi constitutive ale naţiunii române, cerem cu voinţă nestrămutată în­corporarea noastră la România li­beră, pentru a forma împreună cu ea un singur stat naţional româ­nesc, pe­ care o vem­ zid, pe baze­le celei mai înaintate derpocraţii. • Pentru acest ideal ne punem în cumpănă tot ce avem, viaţa şi­­a­­verea noastră, femeile şi copiii noştri, viaţa şi fericirea urmaşilor noştri. Şi nu ne vom opri, pînă ce nu vom învinge ori vom pieri“. Delegaţii judeţului nostru la Adunarea de la Alba Iulta A­dunarea de la Alba-Iulia, care a proclamat unirea Transilvaniei cu România, a reunit 1.228 de delegaţi aleşi în circumscripţiile electorale din toa­te judeţele Transilvaniei, dintre care 150 de delegaţi ai social-de­­mocraţiei române, reprezentând 60.000 de muncitori organizaţi. Din judeţul nostru au fost aleşi şi au participat la lucrările Adună­rii Naţionale următorii delegaţi: 1. Cercul Acăţari: Augustin Nil­­ca, Alexandru Barda, Dorift Şuteu, Ioan Botoş, Ioan Urgan. 2. Cercul Gorneşti: Victor Mora, Vasile B. Munteanu, Alexandru Pop, Nicolau Feier, Ioan Banciu. 3. Cercul I. Tîrgu-Mureş: Dr. Aurel Baciu, Dr. Titu Rusu, Ioan Viciu, Dumitru Holom, Ştefan Bu­zan. 4. Cercul 11. Tîrgu-Mureş: Ioan Roman, George Chinezu, Dumitru Buja, Ştefan Togănel, Sava Husa­­riu. 5. Cercul Miercurea-Nirajului: Alexandru Gligor, loan Iacob, loan Oltean, I. George, I. Ilie, Alexan­dru Moldovan, Ştefan Lorinţ, loan Oltean. 6. Cercul Reghin: Dr. loan Har­sa, Dr. Liviu Tilea, Alexandru Ca­­dar, Dr. Teodor Popescu, loan Du­ma, George Panga, Constantin Precup, Emil Ştefănuţiu, Ioan Pop, Nicolau Poparu, Emil Andreşan, Octavian Manu, Toader Haneş. Din partea „Societăţii culturale a meseriaşilor români“ din Reghin a fost ales ca delegat meseriaşul Mihail Bucur. Din partea reuniunilor învăţâto­­reşti: Ioan Suciu, Ioan Fleşeriu, Ioan Roman. Din partea reuniunii femeilor române din Reghin participă ca delegat Dr. E. Truţia. Cercul Sighişoara (judeţul Tîrna­­va-Mare): Dr. Toma Cornea, Dr. Ioan Ioanoviciu, Vasile Udrea, George Colceriu, Onoriu Sasu. Cercul Tîrnăveni (judeţul Tirna­­va-Mică): Dr. Romul Boilă, Ioan Munteanu, Vasile Smighelschi, Dr. loan Bian, loan Radeş, Zaharie Las, Dr. Eugen Bianu, Alexandru Dănilă, Victor Barna, Nicolae Tol­­dea, loan Ignat, loan Bogdan, Ilie Şerban, Ilie Bogdan, loan Baba, Cercul Luduş (judeţul Turda- Arieş): Dr. Vasile Cerghizan, Dr. loan Oltean, Vasile Morariu, Nico­lae Vulcu, Dumitru Iclănzan, Mi­hail Moldovan, Octavian Bugner, Ioan Coman, Remus Brustur, Ioan Rus. Intre membrii „Marelui sfat na­ţional" — care îndeplinea rolul unui parlament autonom — au fost aleşi în Adunarea de la Alba lulia, la 1 decembrie 1918, şi re­prezentanţi ai judeţului nostru. Dr. Ioan Harşia şi Dr. Iosif (Teodor?) Popescu, Emil Cormoş Alexandres­­cu, din Sighişoara (judeţul Tîrna­­va-Mare) Dr. Toma Cornea, Dr. Ioan Oltean (Luduş — judeţul Turda-Arieş). Aceşti delegaţi, precum şi aproa­pe toţi intelectualii şi fruntaşii sa­telor româneşti, exprimînd dorin­ţa maselor populare din judeţul nostru, partcipă cu însufleţire la marea şi istorica adunare de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 , care a consfinţit unirea Transilva­niei cu celelalte provincii româ­neşti, încheind astfel procesul de desăvîrșire al statului, formarea României unite. * * utm w ' -X 4-r .-■bvaţ. V«*/ V'Tw ta»' \ yi»wte • % ** 's&C, __ ,_, j*** *•t a***. J* ,­A. A f Djt/iuJ -*-**'■« Li ^ ^ t Facsimil reprezentind un raport al Consiliului Român din Reghin către Consiliul Naţional Român Central din Arad. R­ecunoasteri REPUBLICA FRANCEZA MINISTERUL AFACERILOR STREINE Paris, 12 octombrie 1918. Domnilor, „îmi va fi plăcut să intru in relaţii cu Consiliul Naţional al Unităţii Române, a cărui constituire a fost hotărită de Aduna­rea generală a Românilor, şi care a oferit prezidenţia d-lui Take Ionescu, ai cărui vice-preşedinţi aţi fost aleşi d-voastră, în­trunirea în acest Consiliu a personalităţilor eminente din România şi a reprezentanţilor cei mai autorizaţi ai populaţiilor române, care sunt încă separate de patria-mamă, ne înfăţişează o icoană credincioasă a adunări­lor române din viitor. Ieşit din aspiraţiile seculare spre libertate şi spre unirea tutu­ror ţărilor române, el va fi interpretul lor cel mai autorizat. In momentul cînd victoriile armatelor a­­liate anunţă triumful apropiat al princi­piilor de justiţie, care vor asigura libertatea şi recunoaşterea României, aceia care ca d-voastră n-au disperat niciodată, şi aceia care vin mereu în număr tot mai mare să se înroleze pentru a lupta alături de noi, făcînd să fluture din nou pe cimpurile de bătaie culorile naţionale ale ţărilor române, vor prepara împreună cu noi într-o colabo­rare credincioasă, un viitor, din care, cele două ţări ale noastre vor ieşi mai strins unite prin încercările comune, care vor fi cimentat simpatiile lor tradiţionale şi vor fi realizat vechile lor afinităţi. Pentru această menire care corespunde perfect sentimentelor guvernului Republi­cii, Consiliul Naţional al Unităţii Române poate să conteze pe întregul meu concurs. Primiţi, Domnii mei, asigurările conside­­raţiunii mele celei mai distinse". S. PICHON 1918, noiembrie 11. RECUNOAŞTEREA DE CĂTRE GUVER­NUL MARII BRITANII A CONSILIULUI UNITĂŢII ROMÂNE. Scumpe Domnule Take Ionescu, Cu mare plăcere am primit scrisoarea d­­voastră de la 15 octombrie prin care mă informaţi de constituirea sub prezidenţia d-voastră, a Consiliului Naţional al Unităţii Române. Nici nu mai e nevoie să vă asigur că voi avea o extremă plăcere de a intra in rela­ţii cu o organizaţie reprezentind atît de exact opinia română şi constituită sub pre­zidenţia unui om care n-a pierdut niciodată credinţa în triumful final al justelor aspi­raţii ale poporului român. Vă rog, prin urmare, să transmiteţi Con­siliului expresia întregii mele simpatii că­tre dînsul, în scopul liberării şi restaurării care i se oferă, asigurindu-l de cooperaţia mea cordială şi de sprijinul meu, pentru a dezvolta relaţii de călduroasă amiciţie a Ma­rii Britanii cu România, ale cărei sforţări şi suferinţe pentru cauza comună sunt atit de profund apreciate în această ţară. Al d-voastră foarte sincer, ARTHUR JAMES BALFOUR (George Moroianu, Luptele de emancipa­re ale românilor din Ardeal în lumină eu­ropeană, Buc., 1929, pp. 55, 61, 70—71), 1918, noiembrie 5. COMUNICATUL MINISTRULUI DE EX­TERNE AMERICAN PRIN CARE ASIGU­RĂ ROMÂNIA DE SPRIJINUL SĂU Guvernul Statelor Unite a avut neconte­nit în vedere viitoarea fericire şi integrita­tea României ca ţară liberă şi independentă şi încă înainte de a exista starea de război între Statele Unite şi Austro-Ungaria, pre­şedintele a trimis regelui României un me­sagiu de simpatie şi apreciere. De atunci încoace, împrejurările s-au mai schimbat şi prin urmare preşedintele doreşte să vă in­formeze că guvernul Statelor Unite nu pierde din vedere aspiraţiunile neamului românesc, atît dinafară cit şi dinăuntrul graniţelor regatului. A fost mărturie la luptele, suferinţele şi jertfele aduse de a­­cest neam pentru desrobirea sa de duşmani şi apăsători. Guvernul Statelor Unite sim­patizează adine cu spiritul de unitate sta­tală şi cu aspiraţiunile românilor de pretu­tindeni şi nu va neglija să-şi întrebuinţeze la timpul potrivit influenţa sa, ca justele drepturi politice şi teritoriale ale neamului românesc să fie obţinute şi asigurate faţă de orice năvălire străină ... (Vasile Stoica, In America pentru cauza românească, Bucureşti, Tip. Universul, 1926, p. 51). Pagină alcătuită de IOAN CHIOREAN cercetător ştiinţific

Next