Steaua Roşie, februarie 1970 (Anul 21, nr. 25-48)

1970-02-25 / nr. 45

■¡A/ 1*‘ V . i~ I PAGINA 2 STEAUA ROȘIE La sfirşitul secolului al XIX-lea mişcarea muncitorească din ţara noastră cunoaşte coordona­tele maturizării sale politice şi ideologice. Mişcarea şi organi­zarea spontană cedează locul unei mişcări şi organizări în cunoştinţă de cauză: proleta­riatul român îşi dă tot mai mult seama de poziţia sa, de forţa şi rolul său istoric, de necesitatea înfiinţării unui partid al clasei muncitoare, partid care va şi lua fiinţă in 1893. In acest context de împreju­rări, un factor de seamă în o­­glindirea acestor transformări calitativ-superioare în mişcarea muncitorească, dar şi în influen­ţarea directă a mersului mişcă­rii, a fost presa muncitorească. Un rol de seamă l-a jucat din acest punct de vedere ziarul „MUNCA", a cărui apariţie la 25 februarie 1890 o consemnăm ca un eveniment de seamă în mişcarea muncitorească de la noi. După represaliile din 1888, Cercul muncitoresc din Bucu­reşti se desfiinţează, ca în 1889 să se reînfiinţeze pe baze mai largi, aşa că la începutul lunii februarie 1890 ia fiinţă „Clubul muncitorilor", sîmburele viitoru­lui Partid Social-Democrat al Muncitorilor din România. „Clu­bul" hotărăşte scoaterea unui organ de presă săptămînal, năs­­cîndu-se astfel ziarul „Munca". Gazeta „Munca" apare ca fiind întemeiată şi susţinută de munci­tori, fiind cel mai important organ de presă din perioada luptei pentru înfiinţarea Partidului So­cial-Democrat al Muncitorilor din România. Pentru a face cunoscut pro­gramul de revendicări în vede­rea căruia strungarii din Bucu­reşti vor declara grevă, merg la „Munca" pentru publicarea a­­cestuia. La acuzaţia autorităţilor patronale că muncitorii au aler­gat la „Munca", aceştia răs­pund în numărul din 26 decem­brie 1893 sub semnătura Sava, fost ucenic strungar, în care se spunea: „S-a imputat muncitori­lor că au alergat la „Munca ... Dar unde doreaţi dv. ca munci­torii să alerge pentru ca să-şi arate păsurile lor? „Munca" e organul partidei muncitoare din România, e gazeta care arată şi apără interesele muncitori­lor... Munca nu e o gazetă ca celelalte ce reprezintă numai pe cîţiva oameni. Ea reprezintă o clasă întreagă, clasa obijdui­­tă a muncitorilor". Un loc de frunte îl ocupau în coloanele ziarului articolele ca­re dezvăluiau condiţiile grele de muncă, de salarizare, de trai ale muncitorilor industriali. Este de menţionat aici numele lui Al. Ionescu, care a întreprins o se­rie de anchete asupra muncii şi 80 DE ANI DE ZIARULUI condiţiilor de viaţă ale muncito­rilor pe care le-a publicat în revistă. O remarcabilă contribuţie are „Munca" în răspîndirea marxis­mului. Nume ca Panait Muşoiu, Al. Ionescu, C. Dobrogeanu Gherea, Ion Teodorescu etc. vor clarifica prin articolele lor o seamă de probleme teoretice din mişcarea muncitorească din România acelor vremuri. In „Munca" apar opere ale lui Marx şi Engels ca: Manifestul Partidului Comunist, Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă etc.. Panait Muşoiu (în nr. 40 şi 41/1890) publică, în traducere din revista franceză „Le Socialiste", un articol-co­­mentariu asupra lucrării „Teoria valorii" de K. Marx, articolul lui Engels „Capital şi salariu", tra­duce opera lui A. Bebel „Feme­ia şi socialismul", conferinţa lui Marx „Chestia liberului schimb". In numărul din 4 august 1891, gazeta „Munca" îşi anunţa ci­titorii de existenţa unei biblio­teci la Clubul muncitorilor, do­tată cu cărţi şi reviste socialiste româneşti şi străine. Surprinde maturitatea înţele­gerii marxiste a luptei muncito­rilor, a unor probleme teoretice. Să luăm doar un exemplu. In numărul din 23 mai 1893, în­­tr-un articol intitulat „Proletaria­tul" semnat de Vasile Colilie se spunea: „Acolo unde muncito­rii, adunaţi în număr mai mult sau mai puţin mare, fac o pro­ducţie în care fiecare muncitor nu mai poate să cunoască care parte din producţia generală îi a­­parţine, din cauza împărţirii pro- LA APARIŢIA „MUNCA"­ gresive a muncii (a diviziunii muncii — n. n.), acolo s-a des­luşit că producţia colectivă­­ trebuie să le aparţină colectiv". Sau mai departe: „Sînt bur­ghezi, şi vorbesc aici de cei mici, care sînt într-o stare finan­ciară atît de încurcată ... încît mîine pot cădea în clasa din care nu mai e cu putinţă să se ridice . . . căci fatalmente mica burghezie trebuie să dispară în concurenţa ce le-o face marele capital". Revista „Munca" îşi măreşte contribuţia, transformîndu-se în cea mai importantă tribună în care şi prin care voinţa socialiş­tilor şi a muncitorilor români se exprima tot mai clar pentru în­fiinţarea unui partid al proleta­riatului. O dovadă a maturităţii, despre care vorbeam mai sus, se oglindeşte în faptul că de data aceasta se face distincţie între organizaţiile profesionale (breslele) şi organizaţiile politi­ce, ale căror sarcini nu se pu­teau confunda. înţelegerea de către toţi mun­citorii a necesităţii înfiinţării u­nui partid proletar era sarcina fundamentală a socialiştilor ro­mâni după 1890 iar „Munca" era ziarul propagandei scrise. In articolul „Partidul muncitori­lor şi programul său", Panait Muşoiu concluzionează că pen­tru a putea susţine lupta cu burghezia bine organizată, cla­sa muncitoare trebuie, la rîndul ei, să se organizeze și să aibă propriul ei partid de clasă. La rîndul său Dobrogeanu Gherea afirmă că „fără o organizare serioasă a muncitorilor în partid politic deosebit, votul universal nu face două parale" („Munca" din 13 ianuarie 1891). O justă motivare a necesităţii înfiinţării partidului muncitoresc dă Gherea în seria articolelor sale „Să ne pregătim pentru re­voluţie“, scriind „Armata munci­toare e numeroasă, dar din pri­cină că e împrăştiată, că nu ştie încotro să meargă, că nu e nici o unire între ea, o ţine în frîu şi o zdrobeşte numai o mînă de armată, care e burghe­zia, dar care e organizată, care e unită, ştie ce vrea, adică ştie că interesul ei e ca să ţină în robie armata muncitoare. De aceea cel int­i pas de făcut pentru mîntuirea muncitorilor e de a se organiza și uni în ace­lași gînd, alcătuind partidul muncitorilor..." (subl. ns.). In numărul din 20 septembrie 1892 apare știrea formării unei comisii care să se ocupe de pregătirea lucrărilor viitorului Congres, la 13 decembrie 1892 apare Proiectul programului P.S.D.M.R., iar la 21 februarie 1893 se anunţă data precisă a ţinerii primului Congres — 31 martie, 1—4 aprilie 1893. Nu­merele următoare vor reda lu­crările Congresului. In concluzie se poate afirma că „Munca" este o oglindă fi­delă a gradului maturizării miş­cării muncitoreşti din ţara noas­tră de la sfîrşitul veacului trecut — şi prin aceasta ea este un documentar de mare preţ. N. N. HERDEAN asistent universitar Institutul pedagogic Tg.-Mureş CINEMA SELECT: „CĂLUGĂRIŢA" Cind scria, în 1760, romanul „Că­lugăriţa", Diderot lansa unul din atacurile sale cele mai virulente împotriva societăţii timpului. Era epoca premergătoare Marii revo­luţii franceze, o epocă în care luxul, desfrîul şi cinismul sînt în floare, în care masele sunt oprima­te şi libertăţile îngrădite, epocă de afirmare a ideilor înaintate, a fi­lozofiei materialiste şi ateismului, epocă in care un umil preot de ţară, Meslier, îşi permitea să scrie, reflectînd starea de spirit a po­porului: „Aş dori ca toţi tiranii să fie spinzuraţi cu maţele popilor". Diderot, care făcuse din opera sa capitală, Enciclopedia, o sinteză magistrală a revendicărilor mate­riale şi spirituale ale stării a treia, un mesaj optimist al noilor forţe sociale care se ridicau la luptă, scrie Călugăriţa, cu patosul care-i este caracteristic, convins că şi menirea literaturii, ca şi cea a filo­zofiei, moralei sau artei, este de a sluji lupta politică, de a face via­ţa mai uşor de înţeles de către oameni, de a căli conştiinţele a­­cestora în vederea unor fapte mă­reţe, patriotice. Romanul e bazat pe fapte au­tentice, din care Diderot, consec­vent esteticii sale realiste, a ex­tras esenţialul, dind povestirii o uimitoare forţă de generalizare so­cială, creînd un tablou veridic şi cutremurător al Franţei secolului al XVIII-lea. Este descrisă cu ură şi satirizată cu sarcasm o lume a umilinţei şi teroarei, a urii şi cru­zimii, a slugărniciei şi despotismu­lui, a ipocriziei şi pocăinţei, a ne­buniei şi minciunii, a desfrîului şi egoismului, a lacrimilor şi singură­tăţii; o lume care distruge fără milă toate valorile pozitive, neagă legile firii şi perverteşte natura u­­mană. Intr-un pasaj, din care imi permit să reproduc un fragment revelator, filozoful materialist şi a­­teu afirmă răspicat: „Mănăstirile sunt ele oare a fi­­ de trebuincioase pentru temeliile unui stat? A făcut Isus Christos călugări şi călugări­ţe? Biserica nu se poate cu nici un chip lipsi de ei? Ce nevoie are mirele de atitea fecioare nebune? Şi ce nevoie are neamul omenesc de atitea victime? Oare nu se va simţi niciodată trebuinţa de a strimta gura acestor prăpăstii in care neamurile viitoare se vor pierde? Toate rugăciunile, făcute din obişnuinţă acolo, preţuiesc ele cu­ gologanul dat din milostenie unui sărac? Şi Dumnezeu, care l-a făcut pe om sociabil, îl lasă el să se intemniţeze, Dumnezeu care l-a făcut atit de nestatornic, atit de uşuratic, cum poate îngădui în­drăzneala legămintelor? Legămin­­tele acestea, ce se bat cap în cap cu cerinţele fireşti ale naturii... A face legemint de sărăcie înseam­­nă a te lega prin jurămint să fii trîndav şi hoţ; a face legămînt de castitate înseamnă a-i făgădui lui Dumnezeu încălcarea necontenită a celei mai cuminţi şi mai însem­nate dintre legile sale; a face le­­gămint de supunere înseamnă a renunţa la privilegiul cel mai ne­­înstrăinabil al omului — liberta­tea. Dacă ţii legămintele eşti tică­los, dacă nu le ţii eşti sperjur. Via­ţa monahală e o viaţă de fanatic ori de făţarnic". Lupta pentru li­bertate străbate, de altfel, întrea­ga operă a lui Diderot. „Nici un om n-are de la natură dreptul de a porunci celorlalţi. Libertatea este un dar al cerului şi fiecare indi­vid, ce aparţine aceleiaşi specii, are dreptul să se bucure de ea, de îndată ce se bucură de ra­ţiune", scrie el într-un articol. Bi­ciuind moravurile clericale, smul­­gînd masca smereniei de pe chi­purile făţarnice ale cucernicilor confesori, autorul Călugăriţei era conştient de însemnătatea politică a atacurilor sale. „Fiecare secol are un spirit care-l caracterizează — scrie el. Spiritul secolului nostru pare a fi acela al libertăţii. O dată ce oamenii au cutezat să ia cu asalt într-un fel oarecare bariera religiei, această barieră fiind cea mai formidabilă din cîte există şi cea mai respectată, nimic nu-i mai poate opri". Călugăriţa era, deci, un apel di­rect la ceea ce avea să se întîm­­ple în 1789. Şi această Călugăriţă, această operă explozivă, întruchipare a unui spirit revoltat, necruţător cu vechile mentalităţi şi orînduieli, a fost ecranizată de Jacques Rivette, unul din teoreticienii „noului val" al cinematografiei franceze, unul din cei care afirmă răspicat func­ţia socială a operei de artă. Se cunosc pasiunile stîrnite de apari­ţia filmului: interzicerea lui la ce­rerea autorităţilor bisericeşti, mani­festul celor 1 789 de personalităţi artistice şi culturale, protestul una­nim al presei, selectarea lui pentru Festivalul de la Cannes şi, în sfîr­­şit, ridicarea interdicţiei în 1967. Faptul că titlul original, Călugări­ţa, a fost schimbat — din ordinul autorităţilor — în Suzanne Simo­nin, călugăriţa lui Diderot, nu poa­te induce în eroare pe nimeni asu­pra intenţiilor reale ale regizoru­lui, care nu a vrut să vorbească numai despre repoca lui Diderot şi numai de eroina acestuia, ci s-a folosit de această povestire pen­tru a-şi exprima punctul de vedere asupra unor realităţi contempora­ne. Analizînd pe larg semnificaţiile filmului, un ziarist francez nota în aces­t sens că în Franţa zilelor noastre „lupta pentru respectul persoanei umane este tot atit de utilă ca şi în 1757". Lupta pentru şi împotriva filmului s-a transfor­mat astfel într-o luptă a forţelor progresiste şi reacţionare, într-o luptă pentru şi împotriva libertăţii individuale, libertăţii convingerilor şi faptelor, libertăţii de expresie. Filmul e bun tocmai pentru că ne face să simţim că lupta pentru libertate e o luptă foarte contem­porană, că drama Suzannei Simo­­nin poate fi drama oricărui om claustrat şi asuprit. Ideea e susţi­nută de secvenţe memorabile, zgu­duitoare prin firescul adevărul lor de viaţă. Poate doar puţin prea reci şi detaşate. Stilul lui Rivette este elegant şi precis, ca şi stilul lui Diderot, are o rigoare clasică, evită efectele şi excesele, cultivă precizia detaliului. El ilustrează cu fidelitate romanul, dar tocmai a­­ceastă ilustrare mult prea exactă şi perfectă dă peliculei un carac­ter prea epic, creează unele lun­gimi monotone şi obositoare. Cri­ticul Rivette i-ar reproşa fără-ndo­­ială regizorului Rivette acest exce­siv respect faţă de opera literară, care a făcut să scadă nu numai dramatismul filmului, dar chiar, pe alocuri, şi forţa demascatoare a originalului, căreia cineastul, su­pus nu numai spiritului ci şi literei cărţii, nu i-a găsit întotdeauna echivalentul vizual cel mai adec­vat. Dar toate acestea sunt greşeli minore, estompate de profunzimea şi complexitatea analizei sociale pe care Rivette — ca şi Diderot — reuşeşte să o ducă la bun sfîrşit, ajutat şi de o excelentă echipă de interpreţi, în frunte cu Anna Ka­rina. ZENO FODOR S­ ­Biruit- „SIMONA“ ŞI „SANDA“ la... Tîrgu-Mureş Peste cîteva zile întreprinde­rea de industrie locală din Si­ghişoara va livra organizaţiei comerciale locale „Produse in­dustriale“ din Tîrgu-Mureş, pri­mele cantităţi de mobilier din furnir de nuc. Este vorba de camera combinată „Simona", compusă din: studio, dulap combinat, masă şi scaune. Pre­ţul de vinzare este de 12.000 lei. De asemenea, magazinele de mobilă vor mai fi aprovizionate şi cu alte tipuri printre care: camera combinată, cu canapea, „IRVA“, camerele de zi „Cluj” şi „Elegant", garniturile de hol „Sanda" şi „Ditrău" etc. Prin Decret al Consiliului de Stat al Republicii Socia­liste România, tovarăşul Miron Constantinescu a fost eliberat din funcţia de minis­tru al învăţămîntului, primind alte însărcinări. Prin acelaşi Decret, tovară­şul Mircea Maliţa a fost nu­mit în funcţia de ministru al învăţămîntului. (Agerpres) ­ MIERCURI, 25 FEBRUARIE Cinema TG.-MUREŞ — Arta: Băieţii din strada Păi. Select: Călugă­riţa (ambele serii — la orele 10, 14,30, 17,30, 20,30). Progre­sul: Vă place Brahms? Tinere­tului: Tinereţe fără bătrineţe. Muncitoresc: Alexandru cel fe­ricit. Flacăra: Asasinatul s-a comis luni. SIGHIŞOARA — Lu­mina: Blow-up. Tîrnava: Soarele vagabonzilor. LUDUŞ — Flacă­ra: Vadul iadului. IERNUT — Lumina: Caporalul şi ceilalţi. SÂRMAŞU — Popular: Infringe­­rea lui Alexandru cel Mare. REGHIN — Patria: Taina leului. Victoria: Comisarul X şi banda „Trei cîini verzi“. TIRNAVENI — Melodia: Beru şi comisarul San Antonio. SOVATA — Doina: Winnetou in Valea morţii. SiN­­GEORGIU DE PĂDURE — Popular: Păgînii din Kummerow. FÎNTINELE — Patria: Vera Cruz. MIERCUREA NIRAJULUI — Ni­­rajul: Omul care valora mi­liarde. Teatru TEATRUL DE STAT din Tg.­­Mureş, secţia română, prezintă azi, la ora 15, „Domnul Puntila şi sluga sa Matti", la ora 20, „Aceşti îngeri trişti". TEATRUL DE STAT DE PĂ­PUŞI din Tg.-Mureş, secţia ma­ghiară, prezintă azi, la orele 11 şi 16, „Păpuşa şi şoricelul". Televiziune 18,00 — Lumea copiilor; 18,30 — Totul cîntă. Fluierele, ti­lin­ca, fluierul moldovenesc, cava­lul; 19,00 — Telejurnalul de seară; 19,20 — Actualitatea în economie; 19,30 — Preludiu la a 111-a ediţie „Cerbul de aur" — Braşov; 19,55 — Evocări. 6 NBA Martie 1945; 20,25 — Micro­avanpremieră; 20,30 — Tele­cinemateca. Modelul (film mu­zical); 22,25 — Telejurnalul de noapte; 22,35 — Salonul literar TV. Patria — simbol şi mitolo­gie. Radio Tg.-Mureş JOI, 26 FEBRUARIE In limba română: 6—6,30: Jurnal de dimineaţă. Varietăţi muzicale. Din programul zilei: 18—19,30: Cronica actualităţii. Poşta muzicală. Literatură şi ar­tă: Tînăra generaţie — poeţi maghiari. „Naenia pentru or­chestră şi bandă de magneto­fon" de Szabó Csaba. Anchetă socială: Cu ce vă ocupaţi, to­varăşe director? Doine şi jocuri populare. In limba maghiară. 6,30—7. Emisiune pe teme agrare: Pro­blemele dezvoltării zootehniei în dezbaterea adunărilor generale din C.A.P. Muzică populară la cererea ascultătorilor. Din pro­gramul zilei: 16,30—18. Croni­ca actualităţii. Jocuri populare. Jurnalul tineretului: Aportul nostru; Ne transmit corespon­denţii; Cinci minute despre sport şi tineret; Mic dicţionar muzical — Schubert. „Preludiu, toccata, fantezie şi fugă pentru orgă" de Terényi Ede. Slujitorii catedrei: Rolul şi sarcinile di­rectorului coordonator. MICA PUBLICITATE Tov. Szász János din str. Co­­runca, bloc 2, etaj I, apt. 65 a găsit o pereche de ghete, în staţia autobuzului nr. 8 din str. Panov. Cine le-a pierdut este rugat a se prezenta la Administraţia presei locale din Piaţa Eroilor Sovietici nr. 3, pentru a le ri­dica, între orele 7—15 zilnic, Cooperativa „TEXTILA MUREŞ" din Tîrgu-Mureş Piaţa Trandafirilor nr. 54. Angajează imediat: ŞEF SERVICIU PRODUCŢIE. Condiţii de angajare: INGINER CU 9 ANI VECHIME SAU SUBINGINER CU 10 ANI VECHIME SAU STUDII ECHIVALENTE ŞI 12 ANI VECHIME. Informaţii suplimentare se pot primi de la serviciul personal, telefon 37-57. Cooperativa „LEHM-MET­AL“ Reghin EXECUTA PRIN SECŢIILE MECANICA, TIMPLARIE, CONSTRUCŢII, URMĂTOARELE LUCRĂRI: — garduri prefabricate din diferite firme împletite — sobe de încălzit cu combustibil lichid (petrol şi motorină) — binare din lemn (uşi, ferestre) la comandă — mobilă furniruită şi vopsită la comandă — lucrări de construcţii locuinţe din materialul cooperativei cit şi din materialul clientului. — sobe de teracotă — parchetări de camere. — zugrăveli LI. „PROHCOMPLEX“ Tîrgu-Mureş execută lucrări de reparaţii şi ve­rificare la următoarele aparate: — Balanţe tehnice cl. a ll-a. — Cîntare automate şi semiautomate, de la 20 kg la 3.000 — Bascule romane, de la 100—3.000 kg. — Pod basculă, de la 2 tone — 100 tone. — Bascule zecimale, balanţe compuse şi greutăţi uzuale.­­ Manometre in ulei, vacuumetre, tensiometre, oscilometre, reducătoare pentru oxigen, precum şi manometre de 25 la 250 atmosfere. Aceste lucrări se execută la sediul întreprinderii, str. Gheor­­ghe Doja nr. 40, sau la sediul beneficiarilor. Lucrările executate sunt verificate de organele de metrologie care emit buletine de verificare. Agenţia O. N. A. Piirci organizează excursie pentru vizionarea Festivalului de muzică uşoară ,,CERBUL DE AUR“—braşov 1970 Plecare : 5 martie 1970, ora 14,00. înapoiere : 6 martie 1970. Preţul : 175 de lei, în care se include transportul cu autocarul, biletul de intrare la spectacol, cazarea la hotel și una masă de prînz la Poiana Brașov. Locuri limitate. Agenţia O. N. T. Mureş, în colaborare cu Biroul de turism pentru tineret organizează o excursie la CLUJ, cu ocazia concursului „CHEU ORAŞULUI“. Plecarea : 7 martie 1970, ora 7 sau ora 13, la alegere. Sosirea : 7 martie 1970, după concurs. In preţul excursiei se include transportul cu autobuzul. Preţul : 40 lei pentru studenţi şi elevi; 43 lei pentru diverşi, înscrieri la sediul Agenţiei O.N.T. şi la B.T.T. ILEFOR Tîrgu-Mureş, STRADA BOLYAI NR. 17/A H N D I din stocul supranormativ pentru întreprinderile de stat şi cooperatiste pe bază de comandă fermă următoarele materiale: — balamale sarniere (paftale 50 X 40 şi 60 X 40 mm) — Colorant organic brun, negru, galben — Broaşte semiîngropate pentru mobilă 35 mm — Furnir stejar cl. a lll-a — Pat tip „ATLAS" — Robinet gaz 3/8 — Samot pentru arzător gaz 2.000 — Zăvoare aplicate pentru mobilă — Cutii de rulaj 800 X 180 X 20 — Plăcuţe tip I, II „COLONIAL" Informaţii suplimentare se pot primi de la serviciul aprovizio­nare, telefon nr. 44-16. Un­ îvu produs' RĂCORITOR-m K t ; Produs natural vita­mi­nos, delicios, energetic, nutritiv­ şi reconfortant obţi­nut din fructe de pădure şi citrice.\ \ Produs al ÎNTREPRINDERII INDUSTRIALE DE AIO­RĂRIT ŞI PANIFICAŢIE Tg-MUREŞ

Next