Steaua Roşie, februarie 1970 (Anul 21, nr. 25-48)
1970-02-25 / nr. 45
■¡A/ 1*‘ V . i~ I PAGINA 2 STEAUA ROȘIE La sfirşitul secolului al XIX-lea mişcarea muncitorească din ţara noastră cunoaşte coordonatele maturizării sale politice şi ideologice. Mişcarea şi organizarea spontană cedează locul unei mişcări şi organizări în cunoştinţă de cauză: proletariatul român îşi dă tot mai mult seama de poziţia sa, de forţa şi rolul său istoric, de necesitatea înfiinţării unui partid al clasei muncitoare, partid care va şi lua fiinţă in 1893. In acest context de împrejurări, un factor de seamă în oglindirea acestor transformări calitativ-superioare în mişcarea muncitorească, dar şi în influenţarea directă a mersului mişcării, a fost presa muncitorească. Un rol de seamă l-a jucat din acest punct de vedere ziarul „MUNCA", a cărui apariţie la 25 februarie 1890 o consemnăm ca un eveniment de seamă în mişcarea muncitorească de la noi. După represaliile din 1888, Cercul muncitoresc din Bucureşti se desfiinţează, ca în 1889 să se reînfiinţeze pe baze mai largi, aşa că la începutul lunii februarie 1890 ia fiinţă „Clubul muncitorilor", sîmburele viitorului Partid Social-Democrat al Muncitorilor din România. „Clubul" hotărăşte scoaterea unui organ de presă săptămînal, născîndu-se astfel ziarul „Munca". Gazeta „Munca" apare ca fiind întemeiată şi susţinută de muncitori, fiind cel mai important organ de presă din perioada luptei pentru înfiinţarea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România. Pentru a face cunoscut programul de revendicări în vederea căruia strungarii din Bucureşti vor declara grevă, merg la „Munca" pentru publicarea acestuia. La acuzaţia autorităţilor patronale că muncitorii au alergat la „Munca", aceştia răspund în numărul din 26 decembrie 1893 sub semnătura Sava, fost ucenic strungar, în care se spunea: „S-a imputat muncitorilor că au alergat la „Munca ... Dar unde doreaţi dv. ca muncitorii să alerge pentru ca să-şi arate păsurile lor? „Munca" e organul partidei muncitoare din România, e gazeta care arată şi apără interesele muncitorilor... Munca nu e o gazetă ca celelalte ce reprezintă numai pe cîţiva oameni. Ea reprezintă o clasă întreagă, clasa obijduită a muncitorilor". Un loc de frunte îl ocupau în coloanele ziarului articolele care dezvăluiau condiţiile grele de muncă, de salarizare, de trai ale muncitorilor industriali. Este de menţionat aici numele lui Al. Ionescu, care a întreprins o serie de anchete asupra muncii şi 80 DE ANI DE ZIARULUI condiţiilor de viaţă ale muncitorilor pe care le-a publicat în revistă. O remarcabilă contribuţie are „Munca" în răspîndirea marxismului. Nume ca Panait Muşoiu, Al. Ionescu, C. Dobrogeanu Gherea, Ion Teodorescu etc. vor clarifica prin articolele lor o seamă de probleme teoretice din mişcarea muncitorească din România acelor vremuri. In „Munca" apar opere ale lui Marx şi Engels ca: Manifestul Partidului Comunist, Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă etc.. Panait Muşoiu (în nr. 40 şi 41/1890) publică, în traducere din revista franceză „Le Socialiste", un articol-comentariu asupra lucrării „Teoria valorii" de K. Marx, articolul lui Engels „Capital şi salariu", traduce opera lui A. Bebel „Femeia şi socialismul", conferinţa lui Marx „Chestia liberului schimb". In numărul din 4 august 1891, gazeta „Munca" îşi anunţa cititorii de existenţa unei biblioteci la Clubul muncitorilor, dotată cu cărţi şi reviste socialiste româneşti şi străine. Surprinde maturitatea înţelegerii marxiste a luptei muncitorilor, a unor probleme teoretice. Să luăm doar un exemplu. In numărul din 23 mai 1893, într-un articol intitulat „Proletariatul" semnat de Vasile Colilie se spunea: „Acolo unde muncitorii, adunaţi în număr mai mult sau mai puţin mare, fac o producţie în care fiecare muncitor nu mai poate să cunoască care parte din producţia generală îi aparţine, din cauza împărţirii pro- LA APARIŢIA „MUNCA" gresive a muncii (a diviziunii muncii — n. n.), acolo s-a desluşit că producţia colectivă trebuie să le aparţină colectiv". Sau mai departe: „Sînt burghezi, şi vorbesc aici de cei mici, care sînt într-o stare financiară atît de încurcată ... încît mîine pot cădea în clasa din care nu mai e cu putinţă să se ridice . . . căci fatalmente mica burghezie trebuie să dispară în concurenţa ce le-o face marele capital". Revista „Munca" îşi măreşte contribuţia, transformîndu-se în cea mai importantă tribună în care şi prin care voinţa socialiştilor şi a muncitorilor români se exprima tot mai clar pentru înfiinţarea unui partid al proletariatului. O dovadă a maturităţii, despre care vorbeam mai sus, se oglindeşte în faptul că de data aceasta se face distincţie între organizaţiile profesionale (breslele) şi organizaţiile politice, ale căror sarcini nu se puteau confunda. înţelegerea de către toţi muncitorii a necesităţii înfiinţării unui partid proletar era sarcina fundamentală a socialiştilor români după 1890 iar „Munca" era ziarul propagandei scrise. In articolul „Partidul muncitorilor şi programul său", Panait Muşoiu concluzionează că pentru a putea susţine lupta cu burghezia bine organizată, clasa muncitoare trebuie, la rîndul ei, să se organizeze și să aibă propriul ei partid de clasă. La rîndul său Dobrogeanu Gherea afirmă că „fără o organizare serioasă a muncitorilor în partid politic deosebit, votul universal nu face două parale" („Munca" din 13 ianuarie 1891). O justă motivare a necesităţii înfiinţării partidului muncitoresc dă Gherea în seria articolelor sale „Să ne pregătim pentru revoluţie“, scriind „Armata muncitoare e numeroasă, dar din pricină că e împrăştiată, că nu ştie încotro să meargă, că nu e nici o unire între ea, o ţine în frîu şi o zdrobeşte numai o mînă de armată, care e burghezia, dar care e organizată, care e unită, ştie ce vrea, adică ştie că interesul ei e ca să ţină în robie armata muncitoare. De aceea cel inti pas de făcut pentru mîntuirea muncitorilor e de a se organiza și uni în același gînd, alcătuind partidul muncitorilor..." (subl. ns.). In numărul din 20 septembrie 1892 apare știrea formării unei comisii care să se ocupe de pregătirea lucrărilor viitorului Congres, la 13 decembrie 1892 apare Proiectul programului P.S.D.M.R., iar la 21 februarie 1893 se anunţă data precisă a ţinerii primului Congres — 31 martie, 1—4 aprilie 1893. Numerele următoare vor reda lucrările Congresului. In concluzie se poate afirma că „Munca" este o oglindă fidelă a gradului maturizării mişcării muncitoreşti din ţara noastră de la sfîrşitul veacului trecut — şi prin aceasta ea este un documentar de mare preţ. N. N. HERDEAN asistent universitar Institutul pedagogic Tg.-Mureş CINEMA SELECT: „CĂLUGĂRIŢA" Cind scria, în 1760, romanul „Călugăriţa", Diderot lansa unul din atacurile sale cele mai virulente împotriva societăţii timpului. Era epoca premergătoare Marii revoluţii franceze, o epocă în care luxul, desfrîul şi cinismul sînt în floare, în care masele sunt oprimate şi libertăţile îngrădite, epocă de afirmare a ideilor înaintate, a filozofiei materialiste şi ateismului, epocă in care un umil preot de ţară, Meslier, îşi permitea să scrie, reflectînd starea de spirit a poporului: „Aş dori ca toţi tiranii să fie spinzuraţi cu maţele popilor". Diderot, care făcuse din opera sa capitală, Enciclopedia, o sinteză magistrală a revendicărilor materiale şi spirituale ale stării a treia, un mesaj optimist al noilor forţe sociale care se ridicau la luptă, scrie Călugăriţa, cu patosul care-i este caracteristic, convins că şi menirea literaturii, ca şi cea a filozofiei, moralei sau artei, este de a sluji lupta politică, de a face viaţa mai uşor de înţeles de către oameni, de a căli conştiinţele acestora în vederea unor fapte măreţe, patriotice. Romanul e bazat pe fapte autentice, din care Diderot, consecvent esteticii sale realiste, a extras esenţialul, dind povestirii o uimitoare forţă de generalizare socială, creînd un tablou veridic şi cutremurător al Franţei secolului al XVIII-lea. Este descrisă cu ură şi satirizată cu sarcasm o lume a umilinţei şi teroarei, a urii şi cruzimii, a slugărniciei şi despotismului, a ipocriziei şi pocăinţei, a nebuniei şi minciunii, a desfrîului şi egoismului, a lacrimilor şi singurătăţii; o lume care distruge fără milă toate valorile pozitive, neagă legile firii şi perverteşte natura umană. Intr-un pasaj, din care imi permit să reproduc un fragment revelator, filozoful materialist şi ateu afirmă răspicat: „Mănăstirile sunt ele oare a fi de trebuincioase pentru temeliile unui stat? A făcut Isus Christos călugări şi călugăriţe? Biserica nu se poate cu nici un chip lipsi de ei? Ce nevoie are mirele de atitea fecioare nebune? Şi ce nevoie are neamul omenesc de atitea victime? Oare nu se va simţi niciodată trebuinţa de a strimta gura acestor prăpăstii in care neamurile viitoare se vor pierde? Toate rugăciunile, făcute din obişnuinţă acolo, preţuiesc ele cu gologanul dat din milostenie unui sărac? Şi Dumnezeu, care l-a făcut pe om sociabil, îl lasă el să se intemniţeze, Dumnezeu care l-a făcut atit de nestatornic, atit de uşuratic, cum poate îngădui îndrăzneala legămintelor? Legămintele acestea, ce se bat cap în cap cu cerinţele fireşti ale naturii... A face legemint de sărăcie înseamnă a te lega prin jurămint să fii trîndav şi hoţ; a face legămînt de castitate înseamnă a-i făgădui lui Dumnezeu încălcarea necontenită a celei mai cuminţi şi mai însemnate dintre legile sale; a face legămint de supunere înseamnă a renunţa la privilegiul cel mai neînstrăinabil al omului — libertatea. Dacă ţii legămintele eşti ticălos, dacă nu le ţii eşti sperjur. Viaţa monahală e o viaţă de fanatic ori de făţarnic". Lupta pentru libertate străbate, de altfel, întreaga operă a lui Diderot. „Nici un om n-are de la natură dreptul de a porunci celorlalţi. Libertatea este un dar al cerului şi fiecare individ, ce aparţine aceleiaşi specii, are dreptul să se bucure de ea, de îndată ce se bucură de raţiune", scrie el într-un articol. Biciuind moravurile clericale, smulgînd masca smereniei de pe chipurile făţarnice ale cucernicilor confesori, autorul Călugăriţei era conştient de însemnătatea politică a atacurilor sale. „Fiecare secol are un spirit care-l caracterizează — scrie el. Spiritul secolului nostru pare a fi acela al libertăţii. O dată ce oamenii au cutezat să ia cu asalt într-un fel oarecare bariera religiei, această barieră fiind cea mai formidabilă din cîte există şi cea mai respectată, nimic nu-i mai poate opri". Călugăriţa era, deci, un apel direct la ceea ce avea să se întîmple în 1789. Şi această Călugăriţă, această operă explozivă, întruchipare a unui spirit revoltat, necruţător cu vechile mentalităţi şi orînduieli, a fost ecranizată de Jacques Rivette, unul din teoreticienii „noului val" al cinematografiei franceze, unul din cei care afirmă răspicat funcţia socială a operei de artă. Se cunosc pasiunile stîrnite de apariţia filmului: interzicerea lui la cererea autorităţilor bisericeşti, manifestul celor 1 789 de personalităţi artistice şi culturale, protestul unanim al presei, selectarea lui pentru Festivalul de la Cannes şi, în sfîrşit, ridicarea interdicţiei în 1967. Faptul că titlul original, Călugăriţa, a fost schimbat — din ordinul autorităţilor — în Suzanne Simonin, călugăriţa lui Diderot, nu poate induce în eroare pe nimeni asupra intenţiilor reale ale regizorului, care nu a vrut să vorbească numai despre repoca lui Diderot şi numai de eroina acestuia, ci s-a folosit de această povestire pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra unor realităţi contemporane. Analizînd pe larg semnificaţiile filmului, un ziarist francez nota în acest sens că în Franţa zilelor noastre „lupta pentru respectul persoanei umane este tot atit de utilă ca şi în 1757". Lupta pentru şi împotriva filmului s-a transformat astfel într-o luptă a forţelor progresiste şi reacţionare, într-o luptă pentru şi împotriva libertăţii individuale, libertăţii convingerilor şi faptelor, libertăţii de expresie. Filmul e bun tocmai pentru că ne face să simţim că lupta pentru libertate e o luptă foarte contemporană, că drama Suzannei Simonin poate fi drama oricărui om claustrat şi asuprit. Ideea e susţinută de secvenţe memorabile, zguduitoare prin firescul adevărul lor de viaţă. Poate doar puţin prea reci şi detaşate. Stilul lui Rivette este elegant şi precis, ca şi stilul lui Diderot, are o rigoare clasică, evită efectele şi excesele, cultivă precizia detaliului. El ilustrează cu fidelitate romanul, dar tocmai această ilustrare mult prea exactă şi perfectă dă peliculei un caracter prea epic, creează unele lungimi monotone şi obositoare. Criticul Rivette i-ar reproşa fără-ndoială regizorului Rivette acest excesiv respect faţă de opera literară, care a făcut să scadă nu numai dramatismul filmului, dar chiar, pe alocuri, şi forţa demascatoare a originalului, căreia cineastul, supus nu numai spiritului ci şi literei cărţii, nu i-a găsit întotdeauna echivalentul vizual cel mai adecvat. Dar toate acestea sunt greşeli minore, estompate de profunzimea şi complexitatea analizei sociale pe care Rivette — ca şi Diderot — reuşeşte să o ducă la bun sfîrşit, ajutat şi de o excelentă echipă de interpreţi, în frunte cu Anna Karina. ZENO FODOR S Biruit- „SIMONA“ ŞI „SANDA“ la... Tîrgu-Mureş Peste cîteva zile întreprinderea de industrie locală din Sighişoara va livra organizaţiei comerciale locale „Produse industriale“ din Tîrgu-Mureş, primele cantităţi de mobilier din furnir de nuc. Este vorba de camera combinată „Simona", compusă din: studio, dulap combinat, masă şi scaune. Preţul de vinzare este de 12.000 lei. De asemenea, magazinele de mobilă vor mai fi aprovizionate şi cu alte tipuri printre care: camera combinată, cu canapea, „IRVA“, camerele de zi „Cluj” şi „Elegant", garniturile de hol „Sanda" şi „Ditrău" etc. Prin Decret al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Miron Constantinescu a fost eliberat din funcţia de ministru al învăţămîntului, primind alte însărcinări. Prin acelaşi Decret, tovarăşul Mircea Maliţa a fost numit în funcţia de ministru al învăţămîntului. (Agerpres) MIERCURI, 25 FEBRUARIE Cinema TG.-MUREŞ — Arta: Băieţii din strada Păi. Select: Călugăriţa (ambele serii — la orele 10, 14,30, 17,30, 20,30). Progresul: Vă place Brahms? Tineretului: Tinereţe fără bătrineţe. Muncitoresc: Alexandru cel fericit. Flacăra: Asasinatul s-a comis luni. SIGHIŞOARA — Lumina: Blow-up. Tîrnava: Soarele vagabonzilor. LUDUŞ — Flacăra: Vadul iadului. IERNUT — Lumina: Caporalul şi ceilalţi. SÂRMAŞU — Popular: Infringerea lui Alexandru cel Mare. REGHIN — Patria: Taina leului. Victoria: Comisarul X şi banda „Trei cîini verzi“. TIRNAVENI — Melodia: Beru şi comisarul San Antonio. SOVATA — Doina: Winnetou in Valea morţii. SiNGEORGIU DE PĂDURE — Popular: Păgînii din Kummerow. FÎNTINELE — Patria: Vera Cruz. MIERCUREA NIRAJULUI — Nirajul: Omul care valora miliarde. Teatru TEATRUL DE STAT din Tg.Mureş, secţia română, prezintă azi, la ora 15, „Domnul Puntila şi sluga sa Matti", la ora 20, „Aceşti îngeri trişti". TEATRUL DE STAT DE PĂPUŞI din Tg.-Mureş, secţia maghiară, prezintă azi, la orele 11 şi 16, „Păpuşa şi şoricelul". Televiziune 18,00 — Lumea copiilor; 18,30 — Totul cîntă. Fluierele, tilinca, fluierul moldovenesc, cavalul; 19,00 — Telejurnalul de seară; 19,20 — Actualitatea în economie; 19,30 — Preludiu la a 111-a ediţie „Cerbul de aur" — Braşov; 19,55 — Evocări. 6 NBA Martie 1945; 20,25 — Microavanpremieră; 20,30 — Telecinemateca. Modelul (film muzical); 22,25 — Telejurnalul de noapte; 22,35 — Salonul literar TV. Patria — simbol şi mitologie. Radio Tg.-Mureş JOI, 26 FEBRUARIE In limba română: 6—6,30: Jurnal de dimineaţă. Varietăţi muzicale. Din programul zilei: 18—19,30: Cronica actualităţii. Poşta muzicală. Literatură şi artă: Tînăra generaţie — poeţi maghiari. „Naenia pentru orchestră şi bandă de magnetofon" de Szabó Csaba. Anchetă socială: Cu ce vă ocupaţi, tovarăşe director? Doine şi jocuri populare. In limba maghiară. 6,30—7. Emisiune pe teme agrare: Problemele dezvoltării zootehniei în dezbaterea adunărilor generale din C.A.P. Muzică populară la cererea ascultătorilor. Din programul zilei: 16,30—18. Cronica actualităţii. Jocuri populare. Jurnalul tineretului: Aportul nostru; Ne transmit corespondenţii; Cinci minute despre sport şi tineret; Mic dicţionar muzical — Schubert. „Preludiu, toccata, fantezie şi fugă pentru orgă" de Terényi Ede. Slujitorii catedrei: Rolul şi sarcinile directorului coordonator. MICA PUBLICITATE Tov. Szász János din str. Corunca, bloc 2, etaj I, apt. 65 a găsit o pereche de ghete, în staţia autobuzului nr. 8 din str. Panov. Cine le-a pierdut este rugat a se prezenta la Administraţia presei locale din Piaţa Eroilor Sovietici nr. 3, pentru a le ridica, între orele 7—15 zilnic, Cooperativa „TEXTILA MUREŞ" din Tîrgu-Mureş Piaţa Trandafirilor nr. 54. Angajează imediat: ŞEF SERVICIU PRODUCŢIE. Condiţii de angajare: INGINER CU 9 ANI VECHIME SAU SUBINGINER CU 10 ANI VECHIME SAU STUDII ECHIVALENTE ŞI 12 ANI VECHIME. Informaţii suplimentare se pot primi de la serviciul personal, telefon 37-57. Cooperativa „LEHM-METAL“ Reghin EXECUTA PRIN SECŢIILE MECANICA, TIMPLARIE, CONSTRUCŢII, URMĂTOARELE LUCRĂRI: — garduri prefabricate din diferite firme împletite — sobe de încălzit cu combustibil lichid (petrol şi motorină) — binare din lemn (uşi, ferestre) la comandă — mobilă furniruită şi vopsită la comandă — lucrări de construcţii locuinţe din materialul cooperativei cit şi din materialul clientului. — sobe de teracotă — parchetări de camere. — zugrăveli LI. „PROHCOMPLEX“ Tîrgu-Mureş execută lucrări de reparaţii şi verificare la următoarele aparate: — Balanţe tehnice cl. a ll-a. — Cîntare automate şi semiautomate, de la 20 kg la 3.000 — Bascule romane, de la 100—3.000 kg. — Pod basculă, de la 2 tone — 100 tone. — Bascule zecimale, balanţe compuse şi greutăţi uzuale. Manometre in ulei, vacuumetre, tensiometre, oscilometre, reducătoare pentru oxigen, precum şi manometre de 25 la 250 atmosfere. Aceste lucrări se execută la sediul întreprinderii, str. Gheorghe Doja nr. 40, sau la sediul beneficiarilor. Lucrările executate sunt verificate de organele de metrologie care emit buletine de verificare. Agenţia O. N. A. Piirci organizează excursie pentru vizionarea Festivalului de muzică uşoară ,,CERBUL DE AUR“—braşov 1970 Plecare : 5 martie 1970, ora 14,00. înapoiere : 6 martie 1970. Preţul : 175 de lei, în care se include transportul cu autocarul, biletul de intrare la spectacol, cazarea la hotel și una masă de prînz la Poiana Brașov. Locuri limitate. Agenţia O. N. T. Mureş, în colaborare cu Biroul de turism pentru tineret organizează o excursie la CLUJ, cu ocazia concursului „CHEU ORAŞULUI“. Plecarea : 7 martie 1970, ora 7 sau ora 13, la alegere. Sosirea : 7 martie 1970, după concurs. In preţul excursiei se include transportul cu autobuzul. Preţul : 40 lei pentru studenţi şi elevi; 43 lei pentru diverşi, înscrieri la sediul Agenţiei O.N.T. şi la B.T.T. ILEFOR Tîrgu-Mureş, STRADA BOLYAI NR. 17/A H N D I din stocul supranormativ pentru întreprinderile de stat şi cooperatiste pe bază de comandă fermă următoarele materiale: — balamale sarniere (paftale 50 X 40 şi 60 X 40 mm) — Colorant organic brun, negru, galben — Broaşte semiîngropate pentru mobilă 35 mm — Furnir stejar cl. a lll-a — Pat tip „ATLAS" — Robinet gaz 3/8 — Samot pentru arzător gaz 2.000 — Zăvoare aplicate pentru mobilă — Cutii de rulaj 800 X 180 X 20 — Plăcuţe tip I, II „COLONIAL" Informaţii suplimentare se pot primi de la serviciul aprovizionare, telefon nr. 44-16. Un îvu produs' RĂCORITOR-m K t ; Produs natural vitaminos, delicios, energetic, nutritiv şi reconfortant obţinut din fructe de pădure şi citrice.\ \ Produs al ÎNTREPRINDERII INDUSTRIALE DE AIORĂRIT ŞI PANIFICAŢIE Tg-MUREŞ