Steaua Roşie, aprilie 1982 (Anul 34, nr. 76-101)

1982-04-01 / nr. 76

Implicare responsabilă in toate domeniile activităţii economice, politice şi sociale (Urmare din pag. I) Mativa Lemn-Metal şi-a îndepli­nit planul la producţia marfă doar în proporţie de 89,5 la su­tă, la acest indicator înregis­­trîndu-se rămîneri în urmă şi la I.U.P.S. şi I.P.L. Reghin. Ca ur­mare a lipsurilor ce s-au mani­festat în executarea şi punerea în funcţiune, la termenele pla­nificate, a noilor capacităţi de producţie, dar şi a deficienţelor existente în organizarea muncii şi în activitatea de aproviziona­re şi desfacere, la unele produ­se şi sortimente, prevederile n-au fost realizate integral. De asemenea, s-au înregistrat în­semnate rămîneri în urmă şi la export, mai ales la I.P.M. Sport, I.U.P.S., I.P.L. şi I.F.E.T. în perioada analizată, organe­le şi organizaţiile de partid au acţionat cu responsabilitate pen­tru aplicarea fermă a principii­lor noului mecanism economico­­financiar, realizarea sarcinilor de plan cu cheltuieli minime şi creşterea continuă a eficienţei economice. Ca urmare a măsu­rilor întreprinse, in 1981 prin reducerea cheltuielilor materiale s-au obţinut economii în valoare de 5,8 milioane lei. Conferinţa a apreciat însă că rezultatele ar fi fost incomparabil mai bune dacă toate organizaţiile de par­tid ar fi acţionat cu consecven­ţă pentru modernizarea şi înnoi­rea producţiei, folosirea eficien­tă a maşinilor şi utilajelor, pen­tru reducerea consumurilor spe­cifice, inclusiv prin recuperarea şi valorificarea pe scară mai lar­gă a materialelor refolosibile. In ultimii doi ani, oraşul Re­ghin a beneficiat de importante investiţii care au permis conti­nuarea lucrărilor de dezvoltare a întreprinderii metalurgice „Republica", dublarea capacită­ţilor de producţie la I.P.M. Sport, realizarea Fabricii de in­strumente muzicale şi moderni­zarea celorlalte secţii de la în­treprinderea de prelucrare a lemnului, realizarea altor obiec­tive economice şi social-cultu­­rale. Dar în activitatea de in­vestiţii, după cum s-a apreciat în cadrul dezbaterilor, s-au ma­nifestat serioase neajunsuri. în 1981 cele mai mari rămîneri în urmă s-au înregistrat în con­strucţia de locuinţe, din cele 362 apartamente planificate fiind date în folosinţă doar 178. Rele­­vînd răspunderile ce revin în a­­cest sens­­organizaţiilor de par­tid, conducerii Şantierului nr. 4 şi a E.G.C.L., criticînd neajunsu­rile ce s-au manifestat în acti­vitatea constructorilor, delega­ţii au cerut Comitetului orăşe­nesc de partid şi Consiliului popular orăşenesc să dea dovadă de exigenţă sporită, asigurînd înfăptuirea integrală a progra­mului de investiţii, a planului de dezvoltare economico-socială în profil teritorial. Participanţii la conferinţă au acordat o atenţie deosebită pro­blemelor autoconducerii şi auto­­aprovizionării teritoriale cu pro­d­­use agroalimentare, relevînd rolul şi răspunderile organelor şi organizaţiilor de partid, ale Consiliului popular orăşenesc pentru creşterea producţiei ve­getale şi animaliere atît în uni­tăţile agricole de stat şi coope­ratiste cit şi în cadrul gospodă­riilor anexe din întreprinderi şi instituţii şi al gospodării­lor populaţiei. în acelaşi timp, trebuie perfecţionată activitatea în domeniul comerţului, prestă­rilor de serviciu asistenţei medi­cale, învăţămîntului şi culturii, în scopul satisfacerii cerinţelor crescînde ale populaţiei, în cursul dezbaterilor, în cu­­vîntul tovarăşului Szotyori Er­nest, membru al Biroului Comi­tetului judeţean de partid, prim­­vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean, s-a accentuat necesita­tea perfecţionării stilului şi me­todelor de muncă ale Comitetu­lui orăşenesc, ale organelor şi organizaţiilor de partid, aceasta condiţionez creşterea rolului lor conducător, reuşita acţiunilor pe care le întreprind în toate sectoarele vieţii economice şi so­ciale. în activitatea Comitetului oră­şenesc de partid trebuie să se regăsească, de fapt, întreaga problematică economică-socială a oraşului. Organele şi organiza­ţiile de partid să acţioneze pen­tru întărirea disciplinei şi spiri­tului de răspundere al cadrelor de conducere, al tuturor oame­nilor muncii, stimulînd gîndirea novatoare iniţiativele valoroa­se vizînd învingerea greutăţilor, rezolvarea problemelor de care depinde îndeplinirea planului. Relevînd că organizaţia orăşe­nească de partid, care cuprinde 36,5 la sută din populaţia activă a oraşului, şi-a sporit considera­bil influenţa politică şi capacita­tea de mobilizare, dispunînd de forţa necesară pentru a asigura îndeplinirea sarcinilor complexe care îi stau în faţă în actualul cincinal, vorbitorii au subliniat necesitatea îmbunătăţirii calita­tive a activităţii organizatorice şi politico-educative pe care o desfăşoară în întreprinderi in­dustriale, în şcoli, dar mai ales în unităţile agricole, pe şantiere şi în exploatările forestiere, în vederea dezvoltării conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, a creşterii spiritului lor de răs­pundere în producţie, într-o atmosferă însufleţită, dînd glas gîndurilor şi sentimen­telor nutrite de comunişti, de toţi oamenii muncii — români maghiari, germani — care­ tră­iesc şi muncesc înfrăţiţi pe a­­ceste meleaguri, participanţii la conferinţă au adoptat, în unani­mitate, o telegramă adresată C.C. al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu, prin care îşi exprimă adeziunea deplină şi nemărgini­ta încredere în politica internă şi externă a partidului şi statu­lui nostru, hotărîrea lor fermă de a munci şi lupta cu dăruire patriotică şi consecvenţă revolu­ţionară pentru înfăptuirea Di­rectivelor Congresului al XII-lea al partidului, a sarcinilor ce le revin în actualul cincinal. Frimivară • STEAUA ROȘIE PAGINA 8 TRANSPORTUL ÎN COMUN — această cauză a tuturor. Deci, se poate! (I) Reţinem dintr-un studiu sin­tetic, efectuat pe baza unor da­te înregistrate pe matrice şi in­troduse în calculator, rod al u­­nei serioase şi amănunţite docu­mentări, efectuat de Institutul de cercetări şi proiectări tehno­logice în transporturi Bucureşti — Filiala Timişoara. „Din mă­surătorile pe mijloace de transport a rezultat că în perioada de di­mineaţă, între orele 4:30 şi 7, au fost transportate, la Tîrgu Mu­reş, spre locurile de muncă a­­proximativ 25.000 de persoa­ne ..Avem în faţă şi un fel de grafic ceva mai sofisticat nu­mit „Histogramă de încărcare a transportului în comun în mo­mentul profesional de diminea­ță". Ne oprim la o cifră, repre­­zentind un moment de vîrf: de la ora 5,45 pînă la 6, autobuzele transportului în comun duc, spre zonele industriale mai ales, 11.555 de călători! Scădere brus­că între orele 6—6,30, apoi: ur­cuș vertiginos — 13.354 — între 6,45—7, 29 martie. Soarele răsare la ora ... Pînă atunci mai e. E abia ora 4,30. Pe toate liniile trans­portului în comun tîrgumureşean sînt programate 80 de autobuze. Cele mai multe pe liniile „1“ şi „2“ (9 la număr), „5" (6), „12" (7), „15" (7), „17“ (10), „23“ (10), în rezervă , două autobuze, pentru orice eventualitate. Toţi cei 80 de şoferi, prezenţi la post! Notăm intr-un moment de acal­mie: „Pînă acum am avut două cazuri de desfacere a contracte­lor de muncă (pentru acte de indisciplină, abateri repetate, în­­tîrzieri de la program) ale şofe­rilor Panaii Béla şi Ioan Dra­­goş, 13 „mustrări“ şi „avertis­mente“, 46 de cazuri de dimi­nuare a retribuţiei pe o perioadă de la o lună la trei luni. Nu sun­tem­ toleranţi faţă de actele de indisciplină. Totuşi, comparativ cu anul trecut, e bine, atunci am avut 400 de sancţionaţi“ (Gheorghe Călianu, director al I.J.T.L.M.). „Dacă-i vorba de combustibil, cele 80 de autobuze pot ieşi, nu-i problemă azi. Pri­vitor la piesele de schimb, trea­ba asta depinde şi de noi: recon­diţionăm anual cam de 5 milioa­ne. La reparaţii capitale reali­zăm, valoric, cam 10 milioane lei“ (Fülöp Iuliu, şef autobază). Ora 4,30. Autobuzele se în­dreaptă spre capetele de linie. Primii trecători, primele voci. Şi arhicunoscuta constatare: trans­portul în comun este unul din adevărurile incontestabile ale existenţei. In rol principal , şoferii, aceşti oameni aflaţi in­tr-un dificil serviciu public, me­reu între două pretenţii îndrep­tăţite: cerinţele călătorului şi, în contextul general, situarea în sfera eforturilor de evitare a ri­sipei şi folosirea, cu maximum de eficienţă, a fiecărui litru de motorină, benzină, ulei. Ora 4,52. Pe Bulevardul „1 Decembrie 1918“ — primul autobuz „12“. Scurt popas la intersecţia străzii Moldovei cu Corunca. Mai vine un „12“. Nu prea plin, încă se circulă lejer. La 5 şi 10 apare un „17“, dar nu poate pleca vreo 2—3 minute, sunt călători pe scări, se urneşte, în sfîrşit, dar ceva mai încolo de staţie o­­preşte din nou: „Dacă tot aşa se petrec lucrurile — îl auzim pe tovarăşul Călianu — minut cu minut se adună şi se iese din program“. Mai trece şi un „19“, peste un minut un „20“, alt „12” soseşte la 5 şi 16 minute ... Calculăm, în 15 minute — 9 autobuze. E ora 5,21 şi ne zicem, cu voce interioară, să nu-i deo­­chem­­e bine! Pe platforma de la „Electromureş“ — nici un au­tobuz tras... pe dreapta, ora 5,35, în staţiile din zona Clini­cilor — linişte şi pace. De-acum încep să se agite întîrziaţii. Pe strada Republicii se traversează la întîmplare: unul cam somno­ros încă, departe de marcajul pentru trecerea pietonilor, dă buzna, fără să se uite, şi mai să ajungă sub roţile unui auto­turism. Graba! Piaţa Teatrului. La ora 5,40 autobuzul „7“ — gol, vreo 12 călători, cu şofer cu tot, încearcă să convingă că nu se justifică­­ nici măcar într-o oră de vîrf 5,43. Piaţa Teatrului. La această oră, în alte dimineţi, aici era ca la rugby. Vine un „5/B“. Nu urcă nimeni. „5/B“ e prea mic aşa ca rămîn la urmă­torul. Pe alese. Aşa că uşile ur­mătorului „5“ abia că se mai închid. 5,45. Piaţa Teatrului ră­­mîne goală. Ca o curiozitate: pînă la 5,30 — majoritatea că­lătorilor erau oameni ceva mai vîrstnici, după 5,30 — mai mulţi tineri O concluzie s-ar putea trage. De la această oră ne inte­resează cînd au ajuns oamenii la locurile de muncă. IMATEX, între 5,50 şi 6, bu­luceală. Ca la meci. La 6 fără 10 minute, toţi ar trebui să fie în unitate Aşteptăm pînă ce timpul se scurge şi acele ceasor­nicului arată 6 fix. Pe la 6 şi 10 minute, legitimaţiile reţinute nu mai încap în mina mare a portarului care năduşeşte adu­­nîndu-le: 20 de legitimaţii, cam tot atîţia strecurîndu-se la „hei­­rup!“, vreo cinci, cel puţin, fac cale întoarsă. De ce oare? Tre­buie să fie un „secret“. Motiva­ţii şi pretexte. Liviu Cîmpean, secţia sculărie, din Sîncrai: „N-a venit autobuzul pe linia 15!“; Szabó Ludovic, secţia uzinaj, şi Toth Andrei, montaj-războaie, ambii din Sîngeorgiu de Mureş, revoltaţi: „Din cauza maşinii!“; Benkö Nicolae, str Aradului: „N-a venit „16“!“ (cum se face că toţi colegii lor de muncă, din aceleaşi zone, au sosit la timp, cu aceleaşi autobuze ale trans­portului în comun?!). Dar Sza­kács Tiberiu, locuitor în cartie- RAID-ANCHETA lui Tudor? Lui i-a întîrziat... bicicleta! Ioan Moldovan şi Gheorghe Andonie: „Autobuzul I.T.A. a întîrziat 60 de minute. Poftiţi şi hîrtia justificatoare!“ La 6 şi 15 minute, un tinerel în haină din piele şi mustăcioară neagră. I se cere legitimaţia. Nu se mai osteneşte cu vreo expli­caţie. Se întoarce cu spatele. Preferă anonimatul. II urmărim. Pe drumul întoarcerii mai ia un coleg întîrziat, întîlnit în drum, şi.. valea! O cotesc spre gară. Vor fi intrat prin spate, n-or fi intrat. .. Ne continuăm raidul cu notaţii telegrafice. După da­tele oferite de Szakács Maria, ofiţer de serviciu pe schimbul I, la „Metalotehnica“ au întârziat cinci persoane: Kraft Susana, Tordai Árpád, Petru Togănel, Székely László şi Gheorghe Pop. „Poate au mai intrat — zice ci­neva — şi pe la poarta din spa­te“. La întreprinderea de pielă­rie şi mănuşi, Dorina Gliga, ofiţerul de serviciu pe schimbul I, ne prezintă succint: „Au în­­tîrziat doar trei: Kuti Ileana, Maria Bordaş, cite 26 de minute, şi Maxim Crăciun — 16 minute“. Un test din care, se pare, azi, 29 martie, transportul în comun a ieşit cu faţa curată. Aleea Carpaţi, cap de linie, ora 4:45. Fără mine, nici ţipenie de om. După ora asta matinală, timp de 122 de minute, notez toate sosirile şi plecările auto­buzelor care transportă călători pe liniile 12 şi 14. Primele auto­buze de pe traseul Aleea Carpaţi — maşini de calculat. Aleea Carpaţi — combinat îşi fac in­trarea în staţie la 4,57. Poartă numerele de inventar 220 (aces­ta va mai trece pe aici la 6,49) şi 114 Ultimul întoarce şi se în­dreaptă, probabil, spre celălalt capăt al liniei 12. La intervale de 4, 6, 9, 8, 3, 4, 7, 4, 4 minute apar, goale sau cu călători, alte 9 autobuze care se pun în miş­care fie imediat după sosire, fie după 5, 3, 1, 8, 5 minute. Cea mai lungă staţionare: 12 minute, autobuzul (cu motorul mergînd în „gol“ în tot acest timp) cu nr. 24, care adusese 26 de lucrători ai I.P.L. „23 August“. La 5,29 şi 5­44 opresc în staţie şi autobu­zele de pe linia 14, cele cu nr. 167 şi 171, care vor reveni, pe rînd, la 6,26 şi 6,44, spre dezilu­zia unui grup de chimişti. Ca să nu-i „prindă“ în teleobiectiv, cîţiva se descurcă cu „rabla“ colegului de muncă. Pînă la „in­terferenţa“ dintre 4,57 şi 5,49 a acelor de ceasornic, rulajul mij­loacelor de transport călători in­dică cifra­ de 12. Semn bun pe drmul organizării, al disciplinei profesionale. Pentru cîteva mi­nute îmi părăsesc „postul“, şi, la întreprinderea de confecţii „Mureşul“ stau de vorbă cu o parte din cei 15 întîrziaţi de la program Motivul invocat, zi­ceau ei, nepunctualitatea prezen­tării la cap de linie Cristeşti a autobuzului 16 (primul sosit a­­colo, 5,25), neoprirea în staţii a autobuzelor I.T.A., ruta Bărdeşti — Tîrgu Mureş, şi... comodita­tea. Revin în staţia terminus şi consemnez că, între 6,13—6,25 şi 6,38—6,44 capul de linie Aleea Carpaţi rămîne. . gol, evident de autobuze. Să recapitulăm. In staţia Aleea Carpaţi, în 122 de minute, au intrat şi plecat 21 de autobuze. Făcînd media, asta înseamnă că tot la 5,8 mi­nute de aici a plecat un auto­buz, în primele ore ale dimine­ţii de 29 martie Dimineaţa zilei de 29 martie a.c., ora cinci. Autobuzele ce so­seau la combinatul chimic sau mergeau la Cristeşti, ori mai departe, au respectat programul cum nu se poate mai bine. Adi­că, cel tîrziu la cinci minute un autobuz oprea la capătul liniei, ca să nu mai spun că, de multe ori, parcau şi două-trei. „Păi asta e deosebit, tovarăşe, poate ştiu de control şi nu vor să-i criticaţi! De-aia vin la timp!“ — mi-a spus unul din muncitori. Am înregistrat-o ca atare şi iată-mă la ora 6 fără 20 de mi­nute la poarta principală a combinatului. Dacă autobuzele vin la timp nu-i aşa, nimeni nu are motiv obiectiv să întîrzie. Pentru început, ne prezentăm ofiţerului de serviciu, în acea dimineaţă tehnicianul principal Iosif Moldovan. — Să ştiţi că avem disciplină. Şi înainte era, dar ultimele mă­suri luate la începutul acestui an au dus la creşterea gradului de înţelegere a necesităţii res­pectării riguroase a celor opt o­­re de lucru. Altădată se mai o­­bişnuia, pe ici, pe colo, să se mai plece şi înainte de termina­rea schimbului, dar acum nu mai întîlneşti aşa ceva. între timp au sosit trei auto­buze, a mai oprit şi trenul, aşa că multa lume intră la lucru în combinat. Doi paznici, Gavril Fărcaş şi Alexandru Moldovan, tot strigă: „legitimaţiile, vă rog!“ — dar se vede clar că mulţi lucrători n-au deprins corect această obişnuinţă. Unii chiar se miră! Bulucului de lu­me greu i se poate ţine piept pentru un riguros control şi, în loc să dea un pic de ajutor, a­­cum, cînd e ora 6 fără cîteva minute, deci începe alt schimb, şeful pazei din combinat se tot agită, cu un dosar în mînă, pentru şedinţa ce a convocat-o vreo oră mai tîrziu. E bună şi şedinţa, dar parcă exemplul personal ar fi mai firesc... în acele momente, cel puţin! Sire­na sună prelung, s-a muncit bi­ne şi astă noapte, începe un nou schimb, cu forţe noi, în combi­nat. Se pare că nu va fi nici un întîrziat, şi ne bucurăm. Dar o excepţie a existat: singura care a întîrziat, opt minute, la ora 6, de la serviciu, deşi a fost adusă cu automobilul, a fost Maria Pantea, laborantă la secţia C.E.T. Să fi „prins“ vreo barie­ră? Autobuzele sosesc, in conti­nuare, mulţi oameni vin la lu­cru chiar mai devreme. Mă re­fer la cei care încep munca la ora 7. Cînd acele ceasornicului se apropie de 7 fix, mulţi, chiar prea mulţi oameni aleargă să nu cumva să fie închisă poarta. Doina Constantin, de la serviciul administrativ, cu multe bagaje în mină („Vin de la Bucureşti, din delegaţie“) soseşte cu vreo zece minute mai tîrziu. Apoi, na­vetiştii, autobuzele de Pănet şi Tîrnăveni au întîrziat, iar con­secinţele ... După multele adrese şi atenţionări transmise autobu­zelor, ce ar mai fi de făcut? lazAr­­Adariu DORIN BORDA MIHAI BOCAI

Next