Steaua Roşie, aprilie 1982 (Anul 34, nr. 76-101)
1982-04-01 / nr. 76
Implicare responsabilă in toate domeniile activităţii economice, politice şi sociale (Urmare din pag. I) Mativa Lemn-Metal şi-a îndeplinit planul la producţia marfă doar în proporţie de 89,5 la sută, la acest indicator înregistrîndu-se rămîneri în urmă şi la I.U.P.S. şi I.P.L. Reghin. Ca urmare a lipsurilor ce s-au manifestat în executarea şi punerea în funcţiune, la termenele planificate, a noilor capacităţi de producţie, dar şi a deficienţelor existente în organizarea muncii şi în activitatea de aprovizionare şi desfacere, la unele produse şi sortimente, prevederile n-au fost realizate integral. De asemenea, s-au înregistrat însemnate rămîneri în urmă şi la export, mai ales la I.P.M. Sport, I.U.P.S., I.P.L. şi I.F.E.T. în perioada analizată, organele şi organizaţiile de partid au acţionat cu responsabilitate pentru aplicarea fermă a principiilor noului mecanism economicofinanciar, realizarea sarcinilor de plan cu cheltuieli minime şi creşterea continuă a eficienţei economice. Ca urmare a măsurilor întreprinse, in 1981 prin reducerea cheltuielilor materiale s-au obţinut economii în valoare de 5,8 milioane lei. Conferinţa a apreciat însă că rezultatele ar fi fost incomparabil mai bune dacă toate organizaţiile de partid ar fi acţionat cu consecvenţă pentru modernizarea şi înnoirea producţiei, folosirea eficientă a maşinilor şi utilajelor, pentru reducerea consumurilor specifice, inclusiv prin recuperarea şi valorificarea pe scară mai largă a materialelor refolosibile. In ultimii doi ani, oraşul Reghin a beneficiat de importante investiţii care au permis continuarea lucrărilor de dezvoltare a întreprinderii metalurgice „Republica", dublarea capacităţilor de producţie la I.P.M. Sport, realizarea Fabricii de instrumente muzicale şi modernizarea celorlalte secţii de la întreprinderea de prelucrare a lemnului, realizarea altor obiective economice şi social-culturale. Dar în activitatea de investiţii, după cum s-a apreciat în cadrul dezbaterilor, s-au manifestat serioase neajunsuri. în 1981 cele mai mari rămîneri în urmă s-au înregistrat în construcţia de locuinţe, din cele 362 apartamente planificate fiind date în folosinţă doar 178. Relevînd răspunderile ce revin în acest sensorganizaţiilor de partid, conducerii Şantierului nr. 4 şi a E.G.C.L., criticînd neajunsurile ce s-au manifestat în activitatea constructorilor, delegaţii au cerut Comitetului orăşenesc de partid şi Consiliului popular orăşenesc să dea dovadă de exigenţă sporită, asigurînd înfăptuirea integrală a programului de investiţii, a planului de dezvoltare economico-socială în profil teritorial. Participanţii la conferinţă au acordat o atenţie deosebită problemelor autoconducerii şi autoaprovizionării teritoriale cu produse agroalimentare, relevînd rolul şi răspunderile organelor şi organizaţiilor de partid, ale Consiliului popular orăşenesc pentru creşterea producţiei vegetale şi animaliere atît în unităţile agricole de stat şi cooperatiste cit şi în cadrul gospodăriilor anexe din întreprinderi şi instituţii şi al gospodăriilor populaţiei. în acelaşi timp, trebuie perfecţionată activitatea în domeniul comerţului, prestărilor de serviciu asistenţei medicale, învăţămîntului şi culturii, în scopul satisfacerii cerinţelor crescînde ale populaţiei, în cursul dezbaterilor, în cuvîntul tovarăşului Szotyori Ernest, membru al Biroului Comitetului judeţean de partid, primvicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean, s-a accentuat necesitatea perfecţionării stilului şi metodelor de muncă ale Comitetului orăşenesc, ale organelor şi organizaţiilor de partid, aceasta condiţionez creşterea rolului lor conducător, reuşita acţiunilor pe care le întreprind în toate sectoarele vieţii economice şi sociale. în activitatea Comitetului orăşenesc de partid trebuie să se regăsească, de fapt, întreaga problematică economică-socială a oraşului. Organele şi organizaţiile de partid să acţioneze pentru întărirea disciplinei şi spiritului de răspundere al cadrelor de conducere, al tuturor oamenilor muncii, stimulînd gîndirea novatoare iniţiativele valoroase vizînd învingerea greutăţilor, rezolvarea problemelor de care depinde îndeplinirea planului. Relevînd că organizaţia orăşenească de partid, care cuprinde 36,5 la sută din populaţia activă a oraşului, şi-a sporit considerabil influenţa politică şi capacitatea de mobilizare, dispunînd de forţa necesară pentru a asigura îndeplinirea sarcinilor complexe care îi stau în faţă în actualul cincinal, vorbitorii au subliniat necesitatea îmbunătăţirii calitative a activităţii organizatorice şi politico-educative pe care o desfăşoară în întreprinderi industriale, în şcoli, dar mai ales în unităţile agricole, pe şantiere şi în exploatările forestiere, în vederea dezvoltării conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, a creşterii spiritului lor de răspundere în producţie, într-o atmosferă însufleţită, dînd glas gîndurilor şi sentimentelor nutrite de comunişti, de toţi oamenii muncii — români maghiari, germani — care trăiesc şi muncesc înfrăţiţi pe aceste meleaguri, participanţii la conferinţă au adoptat, în unanimitate, o telegramă adresată C.C. al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu, prin care îşi exprimă adeziunea deplină şi nemărginita încredere în politica internă şi externă a partidului şi statului nostru, hotărîrea lor fermă de a munci şi lupta cu dăruire patriotică şi consecvenţă revoluţionară pentru înfăptuirea Directivelor Congresului al XII-lea al partidului, a sarcinilor ce le revin în actualul cincinal. Frimivară • STEAUA ROȘIE PAGINA 8 TRANSPORTUL ÎN COMUN — această cauză a tuturor. Deci, se poate! (I) Reţinem dintr-un studiu sintetic, efectuat pe baza unor date înregistrate pe matrice şi introduse în calculator, rod al unei serioase şi amănunţite documentări, efectuat de Institutul de cercetări şi proiectări tehnologice în transporturi Bucureşti — Filiala Timişoara. „Din măsurătorile pe mijloace de transport a rezultat că în perioada de dimineaţă, între orele 4:30 şi 7, au fost transportate, la Tîrgu Mureş, spre locurile de muncă aproximativ 25.000 de persoane ..Avem în faţă şi un fel de grafic ceva mai sofisticat numit „Histogramă de încărcare a transportului în comun în momentul profesional de dimineață". Ne oprim la o cifră, reprezentind un moment de vîrf: de la ora 5,45 pînă la 6, autobuzele transportului în comun duc, spre zonele industriale mai ales, 11.555 de călători! Scădere bruscă între orele 6—6,30, apoi: urcuș vertiginos — 13.354 — între 6,45—7, 29 martie. Soarele răsare la ora ... Pînă atunci mai e. E abia ora 4,30. Pe toate liniile transportului în comun tîrgumureşean sînt programate 80 de autobuze. Cele mai multe pe liniile „1“ şi „2“ (9 la număr), „5" (6), „12" (7), „15" (7), „17“ (10), „23“ (10), în rezervă , două autobuze, pentru orice eventualitate. Toţi cei 80 de şoferi, prezenţi la post! Notăm intr-un moment de acalmie: „Pînă acum am avut două cazuri de desfacere a contractelor de muncă (pentru acte de indisciplină, abateri repetate, întîrzieri de la program) ale şoferilor Panaii Béla şi Ioan Dragoş, 13 „mustrări“ şi „avertismente“, 46 de cazuri de diminuare a retribuţiei pe o perioadă de la o lună la trei luni. Nu suntem toleranţi faţă de actele de indisciplină. Totuşi, comparativ cu anul trecut, e bine, atunci am avut 400 de sancţionaţi“ (Gheorghe Călianu, director al I.J.T.L.M.). „Dacă-i vorba de combustibil, cele 80 de autobuze pot ieşi, nu-i problemă azi. Privitor la piesele de schimb, treaba asta depinde şi de noi: recondiţionăm anual cam de 5 milioane. La reparaţii capitale realizăm, valoric, cam 10 milioane lei“ (Fülöp Iuliu, şef autobază). Ora 4,30. Autobuzele se îndreaptă spre capetele de linie. Primii trecători, primele voci. Şi arhicunoscuta constatare: transportul în comun este unul din adevărurile incontestabile ale existenţei. In rol principal , şoferii, aceşti oameni aflaţi intr-un dificil serviciu public, mereu între două pretenţii îndreptăţite: cerinţele călătorului şi, în contextul general, situarea în sfera eforturilor de evitare a risipei şi folosirea, cu maximum de eficienţă, a fiecărui litru de motorină, benzină, ulei. Ora 4,52. Pe Bulevardul „1 Decembrie 1918“ — primul autobuz „12“. Scurt popas la intersecţia străzii Moldovei cu Corunca. Mai vine un „12“. Nu prea plin, încă se circulă lejer. La 5 şi 10 apare un „17“, dar nu poate pleca vreo 2—3 minute, sunt călători pe scări, se urneşte, în sfîrşit, dar ceva mai încolo de staţie opreşte din nou: „Dacă tot aşa se petrec lucrurile — îl auzim pe tovarăşul Călianu — minut cu minut se adună şi se iese din program“. Mai trece şi un „19“, peste un minut un „20“, alt „12” soseşte la 5 şi 16 minute ... Calculăm, în 15 minute — 9 autobuze. E ora 5,21 şi ne zicem, cu voce interioară, să nu-i deocheme bine! Pe platforma de la „Electromureş“ — nici un autobuz tras... pe dreapta, ora 5,35, în staţiile din zona Clinicilor — linişte şi pace. De-acum încep să se agite întîrziaţii. Pe strada Republicii se traversează la întîmplare: unul cam somnoros încă, departe de marcajul pentru trecerea pietonilor, dă buzna, fără să se uite, şi mai să ajungă sub roţile unui autoturism. Graba! Piaţa Teatrului. La ora 5,40 autobuzul „7“ — gol, vreo 12 călători, cu şofer cu tot, încearcă să convingă că nu se justifică nici măcar într-o oră de vîrf 5,43. Piaţa Teatrului. La această oră, în alte dimineţi, aici era ca la rugby. Vine un „5/B“. Nu urcă nimeni. „5/B“ e prea mic aşa ca rămîn la următorul. Pe alese. Aşa că uşile următorului „5“ abia că se mai închid. 5,45. Piaţa Teatrului rămîne goală. Ca o curiozitate: pînă la 5,30 — majoritatea călătorilor erau oameni ceva mai vîrstnici, după 5,30 — mai mulţi tineri O concluzie s-ar putea trage. De la această oră ne interesează cînd au ajuns oamenii la locurile de muncă. IMATEX, între 5,50 şi 6, buluceală. Ca la meci. La 6 fără 10 minute, toţi ar trebui să fie în unitate Aşteptăm pînă ce timpul se scurge şi acele ceasornicului arată 6 fix. Pe la 6 şi 10 minute, legitimaţiile reţinute nu mai încap în mina mare a portarului care năduşeşte adunîndu-le: 20 de legitimaţii, cam tot atîţia strecurîndu-se la „heirup!“, vreo cinci, cel puţin, fac cale întoarsă. De ce oare? Trebuie să fie un „secret“. Motivaţii şi pretexte. Liviu Cîmpean, secţia sculărie, din Sîncrai: „N-a venit autobuzul pe linia 15!“; Szabó Ludovic, secţia uzinaj, şi Toth Andrei, montaj-războaie, ambii din Sîngeorgiu de Mureş, revoltaţi: „Din cauza maşinii!“; Benkö Nicolae, str Aradului: „N-a venit „16“!“ (cum se face că toţi colegii lor de muncă, din aceleaşi zone, au sosit la timp, cu aceleaşi autobuze ale transportului în comun?!). Dar Szakács Tiberiu, locuitor în cartie- RAID-ANCHETA lui Tudor? Lui i-a întîrziat... bicicleta! Ioan Moldovan şi Gheorghe Andonie: „Autobuzul I.T.A. a întîrziat 60 de minute. Poftiţi şi hîrtia justificatoare!“ La 6 şi 15 minute, un tinerel în haină din piele şi mustăcioară neagră. I se cere legitimaţia. Nu se mai osteneşte cu vreo explicaţie. Se întoarce cu spatele. Preferă anonimatul. II urmărim. Pe drumul întoarcerii mai ia un coleg întîrziat, întîlnit în drum, şi.. valea! O cotesc spre gară. Vor fi intrat prin spate, n-or fi intrat. .. Ne continuăm raidul cu notaţii telegrafice. După datele oferite de Szakács Maria, ofiţer de serviciu pe schimbul I, la „Metalotehnica“ au întârziat cinci persoane: Kraft Susana, Tordai Árpád, Petru Togănel, Székely László şi Gheorghe Pop. „Poate au mai intrat — zice cineva — şi pe la poarta din spate“. La întreprinderea de pielărie şi mănuşi, Dorina Gliga, ofiţerul de serviciu pe schimbul I, ne prezintă succint: „Au întîrziat doar trei: Kuti Ileana, Maria Bordaş, cite 26 de minute, şi Maxim Crăciun — 16 minute“. Un test din care, se pare, azi, 29 martie, transportul în comun a ieşit cu faţa curată. Aleea Carpaţi, cap de linie, ora 4:45. Fără mine, nici ţipenie de om. După ora asta matinală, timp de 122 de minute, notez toate sosirile şi plecările autobuzelor care transportă călători pe liniile 12 şi 14. Primele autobuze de pe traseul Aleea Carpaţi — maşini de calculat. Aleea Carpaţi — combinat îşi fac intrarea în staţie la 4,57. Poartă numerele de inventar 220 (acesta va mai trece pe aici la 6,49) şi 114 Ultimul întoarce şi se îndreaptă, probabil, spre celălalt capăt al liniei 12. La intervale de 4, 6, 9, 8, 3, 4, 7, 4, 4 minute apar, goale sau cu călători, alte 9 autobuze care se pun în mişcare fie imediat după sosire, fie după 5, 3, 1, 8, 5 minute. Cea mai lungă staţionare: 12 minute, autobuzul (cu motorul mergînd în „gol“ în tot acest timp) cu nr. 24, care adusese 26 de lucrători ai I.P.L. „23 August“. La 5,29 şi 544 opresc în staţie şi autobuzele de pe linia 14, cele cu nr. 167 şi 171, care vor reveni, pe rînd, la 6,26 şi 6,44, spre deziluzia unui grup de chimişti. Ca să nu-i „prindă“ în teleobiectiv, cîţiva se descurcă cu „rabla“ colegului de muncă. Pînă la „interferenţa“ dintre 4,57 şi 5,49 a acelor de ceasornic, rulajul mijloacelor de transport călători indică cifra de 12. Semn bun pe drmul organizării, al disciplinei profesionale. Pentru cîteva minute îmi părăsesc „postul“, şi, la întreprinderea de confecţii „Mureşul“ stau de vorbă cu o parte din cei 15 întîrziaţi de la program Motivul invocat, ziceau ei, nepunctualitatea prezentării la cap de linie Cristeşti a autobuzului 16 (primul sosit acolo, 5,25), neoprirea în staţii a autobuzelor I.T.A., ruta Bărdeşti — Tîrgu Mureş, şi... comoditatea. Revin în staţia terminus şi consemnez că, între 6,13—6,25 şi 6,38—6,44 capul de linie Aleea Carpaţi rămîne. . gol, evident de autobuze. Să recapitulăm. In staţia Aleea Carpaţi, în 122 de minute, au intrat şi plecat 21 de autobuze. Făcînd media, asta înseamnă că tot la 5,8 minute de aici a plecat un autobuz, în primele ore ale dimineţii de 29 martie Dimineaţa zilei de 29 martie a.c., ora cinci. Autobuzele ce soseau la combinatul chimic sau mergeau la Cristeşti, ori mai departe, au respectat programul cum nu se poate mai bine. Adică, cel tîrziu la cinci minute un autobuz oprea la capătul liniei, ca să nu mai spun că, de multe ori, parcau şi două-trei. „Păi asta e deosebit, tovarăşe, poate ştiu de control şi nu vor să-i criticaţi! De-aia vin la timp!“ — mi-a spus unul din muncitori. Am înregistrat-o ca atare şi iată-mă la ora 6 fără 20 de minute la poarta principală a combinatului. Dacă autobuzele vin la timp nu-i aşa, nimeni nu are motiv obiectiv să întîrzie. Pentru început, ne prezentăm ofiţerului de serviciu, în acea dimineaţă tehnicianul principal Iosif Moldovan. — Să ştiţi că avem disciplină. Şi înainte era, dar ultimele măsuri luate la începutul acestui an au dus la creşterea gradului de înţelegere a necesităţii respectării riguroase a celor opt ore de lucru. Altădată se mai obişnuia, pe ici, pe colo, să se mai plece şi înainte de terminarea schimbului, dar acum nu mai întîlneşti aşa ceva. între timp au sosit trei autobuze, a mai oprit şi trenul, aşa că multa lume intră la lucru în combinat. Doi paznici, Gavril Fărcaş şi Alexandru Moldovan, tot strigă: „legitimaţiile, vă rog!“ — dar se vede clar că mulţi lucrători n-au deprins corect această obişnuinţă. Unii chiar se miră! Bulucului de lume greu i se poate ţine piept pentru un riguros control şi, în loc să dea un pic de ajutor, acum, cînd e ora 6 fără cîteva minute, deci începe alt schimb, şeful pazei din combinat se tot agită, cu un dosar în mînă, pentru şedinţa ce a convocat-o vreo oră mai tîrziu. E bună şi şedinţa, dar parcă exemplul personal ar fi mai firesc... în acele momente, cel puţin! Sirena sună prelung, s-a muncit bine şi astă noapte, începe un nou schimb, cu forţe noi, în combinat. Se pare că nu va fi nici un întîrziat, şi ne bucurăm. Dar o excepţie a existat: singura care a întîrziat, opt minute, la ora 6, de la serviciu, deşi a fost adusă cu automobilul, a fost Maria Pantea, laborantă la secţia C.E.T. Să fi „prins“ vreo barieră? Autobuzele sosesc, in continuare, mulţi oameni vin la lucru chiar mai devreme. Mă refer la cei care încep munca la ora 7. Cînd acele ceasornicului se apropie de 7 fix, mulţi, chiar prea mulţi oameni aleargă să nu cumva să fie închisă poarta. Doina Constantin, de la serviciul administrativ, cu multe bagaje în mină („Vin de la Bucureşti, din delegaţie“) soseşte cu vreo zece minute mai tîrziu. Apoi, navetiştii, autobuzele de Pănet şi Tîrnăveni au întîrziat, iar consecinţele ... După multele adrese şi atenţionări transmise autobuzelor, ce ar mai fi de făcut? lazArAdariu DORIN BORDA MIHAI BOCAI