Steaua Roşie, ianuarie 1988 (Anul 39, nr. 1-25)

1988-01-03 / nr. 1

VIAŢA LUNGA IN PACE ŞI SĂNĂTATE! Tînărul an nou a fost întîmpinat în prag cu bucurie şi de tîrgumureşenii care s-au mutat în apartamente noi. Întoarce­rile în gînd spre cele 365 de zile duse se asociază, de obicei, bilanţului şi dorinţei. Odată cu urările, izvorîte din sentimen­tul trainic al tradiţiei nezdruncinate, s-a ridicat paharul pen­tru belşugul casei, pentru rodnicia gîndului şi a muncii. Uniţi în aceeaşi vreme, locatarii apartamentelor din cartierele „Uni­rii“ şi „Tudor IV“, din Bulevardul „1 Decembrie 1918“ au în­chinat pentru viitoare împliniri, pentru viaţă lungă în pace şi sănătate, pentru tinereţea viselor, pentru bucuria dalbă în care să fie trasă brazdă adîncă în libertatea de a visa şi a se împlini, pentru zile senine, fericire şi noroc. Tuturor, după datina străbună: „Să trăiţi / să înfloriţi / ca merii, ca perii / în mijlocul primăverii“. (Familia Toth, Bulevardul „1 Decem­brie 1918“ nr. 35). „BUNA DIMINEAŢA, VIAŢA!“ „Bună dimineaţa, viaţă!“. Vestitor prin crugul vremii, mi­cuţul Soos Szabolcs, primul nou-născut în 1988 la Clinica de obstetrică şi ginecologie din Tîrgu-Mureş, a salutat zorile unui an pe care l-am dori asemeni zîmbetului mamei lui, Iolanda, muncitoare la „Electromureş“, care a dat naştere ce­lui de-al treilea copil. Venind pe lume în momentul sărbăto­resc al înnoirii anilor, în cel mai tînăr pluguşor al speranţei, fie ca el să se bucure de viaţă lungă, de fericire, de un drum în măsură sâ-i ofere o pace general-umană. O pace de o mie de ani! ♦STEAUA ROȘIE PAGINA 3 IQflp AH DE MOI VICTORII IH IMFLRMREA PATRIEI, IN IHFĂPTUIREA lgOO|­H0TIIHLM CONFERINŢEI NAŢIONALE a PARTIDULUI La Gara CFR Tîrgu-Mureş, Obre­ja Ionel, dispozitor, şi Ceontea Victor, localist de serviciu, în noaptea Anului Nou „SĂ TRĂIŢI, SĂ ÎNFLORIŢI­­“ Sub cerul înalt al Carpaţilor au răsunat iarăşi, ca o veste de pace, strămoşeştile noastre urări şi colinde, umplîndu-ne pridvoa­­rele şi luminînd ferestrele case­lor la cumpăna dintre ani cu încă o certitudine a împlinirii în vîrstă. Pentru momentul so­lemn al înnoirii ne-am mai a­­dunat o dată în jurul meselor îmbelşugate, am închinat cu vin din cel nou şi bun, cu bucuria sărbătorii şi sănătăţii întregi ne­despărţite de implacabila între­bare: cum să ne sustragem scur­gerii timpului cu restructurări profunde asupra conştiinţelor şi condiţiei umane? Sub streşini au murmurat clopoţeii plugu­­şoarelor şi rostogolindu-se în văzduh, s-au dus într-o lege a firii, pentru totdeauna, în tim­pul trecutului odată cu anul cel vechi. Cînd acele ceasornicelor s-au suprapus la miezul nopţii, am privit brăduţii scînteietori — pietre de hotar într-o călătorie spre o altă lume — şi ne-am, în­tors, încă o dată, la cei dragi aş­­teptîndu-ne acolo, în vetrele naş­terii noastre, ne-am gîndit la viitor, dar şi la cei în suferinţă, la cei duşi peste mări şi ţări. Visînd nămeţii de altădată, fie­care am mai trecut prin nin­sorile copilăriei. Spre un sfîrşit de secol amintindu-ne că vremea nu ne iartă, ameninţîndu-ne cu spaimele lui, ne îndreptăm acum opunîndu-i speranţă. Mereu ur­­mărindu-ne cîte un,gînd în ast­fel de momente, sfinţind un spa­ţiu şi un timp al existenţei, am înălţat pînă în înalturi, din ho­tar în hotar, după datină, urări străvechi pentru ţara cu fiinţa mai presus de noi, întru sănă­tate şi împliniri, întru existen­ţă fără osteneală, în pace şi bu­curie, pe deplin fericiţi. La a­­nul şi la­ mulţi ani! Gînduri ’88 Vasile Bălan, şef al magazi­nului nr. 38 A, Tîrgu-Mureş — Pentru mine, anul 1987 a fost un an liniar. Pe plan profesio­nal am făcut în aşa fel încît să-mi îndeplinesc atribuţiile ce mi-au revenit în servirea oame­nilor şi, ceea ce este esenţial, să fac numai bine pentru toţi cei care au trecut pragul unităţii noastre alimentare. Domminanţele muncii au fost calitatea în ac­tul servirii şi solidaritatea cole­gială. în familie mi-am dorit ar­monie deplină, înţelegere, să realizez o bună educaţie copii­lor. Mă bucur că am reuşit. Pentru anul 1988 doresc ca toţi să punem umărul la te­melia şi trăinicia ţării, un gînd de bine, mult bine, tuturor lu­crătorilor comerciali din judeţul Mureş. „La mulţi ani!“. Marin Căldărariu, Cooperativa meşteşugărească „Metalul“ din Tîrgu-Mureş . Am încheiat în­că un an. Un an de muncă rod­nică în toate sferele de activita­te. Anul în care a avut loc cea de-a V-a Conferinţă Naţională a partidului şi în care am săr­bătorit 40 de ani de la procla­marea Republicii. Un an în ca­r­re în plan profesional am avut şi nemulţumiri, dar ca orice om m-am bucurat de roadele mun­cii depuse în cadrul colectivu­lui din care fac parte. Pe plan extraprofesional a fost, oare, 1987 un an bun pentru mine? Poate că da. în paginile ziarului „Steaua roşie“ am publicat cîte­­va articole, note, reportaje. In e­­le am încercat să redau crîmpeie din viaţa şi munca unor făuri­tori ai bunurilor materiale. Do­resc ca în anul 1988 toţi cei ca­re muncesc în cooperativa noas­tră — români, maghiari — să urce pe un loc fruntaş în între­cerea socialistă, să am sănătate alături de familia mea şi cole­gii mei, iar prestigiul României să crească pe toate meridianele lumii. LA DATORIE Aflaţi de gardă, la „Salvare“, în cea mai lungă noapte a anului, asistenta Rodica Miclăuş şi conducătorul auto Ferenczi Alexandru — aşa cum ni i-a surprins fotoreporterul Koncz Janos Robert, de 18 ani la datorie şi el la fiecare revelion — răspund la ora 3 şi 40 de minute unei solicitări urgente. Tinereţe, la Casa de cultură, a ştiinţei şi tehnicii pentru tineret Tîrgu-Mureş LA MULŢI ANI, IN PACE! Şi în localităţile judeţului nostru, cumpăna dintre ani a stat pe fondul dominat de bucurie, optimism şi voie bună atît de caracteristice acestor momente. La Tîrgu-Mureş, Sighişoara, Tîrnăveni, Reghin, Luduş, în toate aşezările,­cînd anul 1987 îşi petrecea ultimele minute, oamenii au ascultat cu■ emoţie, la unison cu ţara, vibrantul. Mesaj de Anul Nou adresat întregului popor de secretarul ge­neral al partidului­ nostru, preşedintele ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Reportaje realizate de LAZAR LADARIU și MIHOCAI Foto: TUDOREI. RUS, KONCZ J­ANOS R. și KONCZ­Y NOS

Next