Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)
1855-11-19 / nr. 22
Asesii in ilnție vl in folio știta, joia se sambata. Deeprele teleggatise se imragnirghin bstetine stgnoghiîmpige. Abonamentul se lase vilavei la tote Abgagiile, in viniori la VCneșgessi lIalibgagnlloanidi. somisioneghi. In ambata 19. Noemngi IMAPII Drepte reșii Inni este inmatate valbentin Iasvn, eagin rgotiisie, franso 25 lei Cindnilde vissiiitiage se batesse 30ragale Saentoga gedastiei si a esreditiei este In Tiropgafia Egansevo - Comana, Raspgagi N' 36. țumni riirișiti, priviți umilțtmui opu ceupstip și M. Fogătuiseana. eDrif Iasun 10 Noempjti. Curnalele de Colonia, de Austria și chiar Telegradul romănu pretindu că Înalta Portă au hotăritu în causa Mănăstiriloru grecești, și că această hotărire es- Părinții. te în favoarea călugăriloru greci, prechitu ni se pare, au bătutu doba prea timpuriu; prin aceasta însă nu pretindemu că victoriea n'ar fi a loru. Dar ce ne caută mirare este de a vedea jurnale care afectează de a fi liberale și naționale învinovățindu pre guvernul Moldaviei pentru că au luatu inițiativa într'o asechestie. mine „Fundațiile sintu unu lucru sfintu, zicu aceste religiose foi, și acela care se atinge de ele, bine să ea sama ce face, ca să nu vateme cenușa fundatoriloru, carii au avutu voie liberă a dispune cu bunul seu, precum nu au vrutu. Deacă sîntu abusuri, acele să se îndrepte, și să nu lepădămu copilul cu scăldușa afară, s'au făcutu apa tulbure și necurată în care zing pentru să lam necăldatu., Zisele aceste is au refuzatiea în însuși factele contimpurane. Pănă acumu guvernul Moldovei n'au datu nimică în publicu despre neisbutirea trimișiloru sei în Constantinopoli. Pănă la o positivă știință, nu putemu daru de dîtu a lăsa respunderea noutățiloru de mai sus însuși jurnaleloru care ni le comunică, și părințiloru carii le patronează. Unu cuvintu însă îl putemu zice de pe acumu. Din începutu ne amu abținutu de a ne rosti întru această chestie, ar fi de prisosu Acumu dîndu se anunțiă neisbutirea, ori ce discuție mărginindune numai a zice. În chstiile secondare, sau personale, potu fi desbinări! În chestiile naționale acela iși iubește țeara mai multu, care se stringe mai aproape de guvernu, și ii dă totu concursul său chitu de micu să fie. Voința unanimă a unui populu pururea va produce mari lucruri. Neisbutirea dar să nu se descurajere, ci trebuie numai să ne serveze de leșție, ca rimu, de citu prin precumu amu mai zisu, nu este perdută, ci numai amănacăci Europa este prea noastră chestiile ce privescu pre nație să nu le hatăînsuși nație. În totu casul partida, prea dreaptă, luminată și causa De cătu va timpu colonisarea principateloru romănești prin emigranți germani este tema favorită a unoru jurnale. Ele se măgulescu a crede că elementul germanu ar fi mai puternicu de chitu elementul romănu, și în aprinsa loru imaginație de pe acumu vădu ambele țermuri ale Dunării de josu impoporate cu urmașii Bavaresiloru, tembergesiloru, Badesilorueter Isgtoria însă ar fi trebuitu să le arăte indestul că de ciite ori Germaniii au fostu în contactu cu populi de origină romană, naționalitatea celoru dintei au fostu pururea absorbată de cătră celti din urmă. Francii s'au romanisatu prin Gali, Veneții și Longobarzii astăzi sîntu Italieni, și Vandalii de multu s'au prefăcutu în Spanioli. Dar ce să avemu recursu la istorie a trecutului, căndu exemplele presentului săntu îndestule? În Staturile Unite, dintre tote populațiile europeane, nici una nu'și perde atîta de lesne tipul, moravele, și chiar limba, ca Nemții. În însuși Ungaria, în Galiția, în celelalte provincii slave ale Austriei coloniștii germani, de la a doua generație se prefacu în Unguri, în Poloni, în Croați, Ilirieni, etc. În Transilvaniea și în Banatu, nicăire nu vedemu că elementul romănu să se fi retrasu înaintea elementului germanu. De aceia, la ce atîta teamă din partea unora din noi? Unu factu nou, pre care însuși jurnalele din Viena sintu silite a'l recunoaște au venitul să îmmulțească exemplele contimpurane, și să întărească ispita istoriei. Acestu facru este Tirolului italienisarea germani. Eată, cumu Dunărea din Viena, partizană declarată a colosirației principateloru prin Germani, înfățișează această operație, care combate atitu de puternicu în contra teoriiloru sale. Unu cuvintu despre invasiea Italieniloru în Tirolu. Într'unu momentu, zice această foie, căndu Austriea recunoște și rostește ca marea sa chiemare de a'și atrage Orientul pentru a'l civilisa, căndu ea se pregătește de a aduna colonii germane, căndu ea zărește în elementul germanu sprijinul siguru și legătura împăcătore a populațiiloru sale de multe limbi, în acestu momentu, să le fie ertatu de a zice unu cuvîntu în treaba Tirolului, în care „Germanii, în puncturile cele mai importante se vădu strimtoriu de cătră năvălitorii Ipalieni.” Acesta este unu procesu, care din neporocire de mai multu timpu se desvoltează; dar nici odată elu n'au luatu unu caracteru atitu de îngrijitoru, și nici odată elu n'au mersu mai răpide înainte, ca în timpul de acumularu între Germani și Italieni. Granița limbecare încă la sfărșitul seculului trecutu era la Roveredo, se întinde din anu în anii mai multu spre Nordu. În timpu căndu carta limbistică a lui Bernhardi însemnează încă Meiul germanu ca localitate germană, și căndu asemine carta naționalitățiloru Austriei de Frohlich seamănă a fi de opiniea celii dintei, noi trebuie acumu multu mai degrabă să întălnimu petrile despărțitore ale limbii germane. În Salurnu elementul germanu sprijină o împotrivire nătîngă dar zădarnică, locul acesta și este acumu năvălitu; asemine de pe acumu Italienii sîntu covărșitori în Neumarc, Tramin, Branzolvo, Leifere, și nu destulu că Boțen acumu se poate numi unu orașu mai multu italianu decîtu germanu, elementul meridionalu străbate mai departe în valea Eciului (Etesnthal) și amenință frumosul Meran cu vechiul castelu, ce au datu numele seu întregului Tirolu. Dacă la Meran stau încă numai