Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-02-23 / nr. 19
frumuseția legiuirii și nobleția faptei, ar fi pututu a se stavila prin o altă măsură mai potrivită și mai conformă spiritului legislatorului, decătu prin acea de a crea șerbi lipiți pămăntului. În acestu puntu de privire, trebuie să recunoaștemu că legea din Moldova au înțălesu mai bine decătu legea de piste Milcovu ce insemnează cuvăntul, emanciparea țiganiloru. 74 cialu să nu uitămu, cuprinsese neținerea tratatul mareloru Reglementu, prea întinee, că Rusiea cuvîntureară ordele Arnăuțiloru, 1828 formau gardia aceste țerii, să ne aducemu aminte că Rusiea au renălțatu în 1830 Steagul naționalu! Dar simpatii despărțiră influința rusească există nici în principate. Ca oșteanu mă voiu mărfiri numai a constata, că în oștiri nu o simpatie pentru sistemul rusescu, și că contenitu de și au fosti, ea de a mai fi. Couea pentru care între oștirile Romăne orănduirea de ofițeri Rusești în capul comănziloru militare din principate. Acești șefi, aplicăndu asupra soldatului Romănu, atătu de inteligintu, atătu de demnu, și totu odată atătu de blăvoiu, sistemul rusescu, adecă brutalitatea cea mai crudă, voindu prin aceasta ar aduce la mucenica răbdare a soldatului muscălescu, au ștersu din inima oștiriloru naționale nu numai orice dragoste pentru imperiul protectoru, dar chiaru și memoria recunoștinții pentru trecutele faceri de bine. Această datorință Rusiea o are ofițeriloru instructori ai sei, puși în capul milițiiloru Romăne, și care apoi s'au fostu perpetuatu pănă în anii de pe urmă. Ofițerii Rusești--cu oreicare mici ecepții - în oștirile noastre su întrodusu brutalitatea, pepăsarea, corunțiea, reu îmbrăcatu, reu hrănitu, reu tratatu, cumu putea soldatul nostru să aibă simpatii pentru Rușii care au introdusu asemine reglemente, spre a mă servi de espresia Gazetei Naționale, sau a diplomatului ce îmu fostu șoptitu la ureche, căndu mai alesu chiaru de la înformarea milițiiloru, popurul Romănu, văzăndule organisate sub Ruși și prin Ruși, s'au arătatu împotrivitoriu de a'și trimete fiii sub steaguri muscălite. Împotrivirea au fostu atătu de energică, încătu în multe ținuturi ea s'au manifestatu pănă și prin revolte cu mănă înarmunită. Săngeroasa luntă de la Săbăoani din 1830, în care săngele Rusescu au cursu sub săcurea sau prin glontele țăraniloru noștri, este protestațea cea mai energică și cea mai adevărată îin contra învinovățiriloru jurnalistului berlinesu. Nu, Domnule redactoru, oștile noastre suntu Romăne și cu numele și cu inima. Cetățile și pămăntul ce voru fi ele chiemate a le păzi le voru apăra cu credință; apărăndule nu voru apăra ele pămăntu romănescu, cetăți romănești? Europa n'aibă frică. Nu de astăzi soldatul romănu inu fostu septinela veghietóre și credinciosă în Orientu. Agcumu in trupele nostre nu există altă remășiță de șuscărie decătu haina de sucmanu, și uniforma Rusească. Dar pentru această chestie, îmi veți da voie a pace observațiile mele într'unu arghicolu deosebitu, ce în curăndu îl voiu adresa stimabilei Dvoastre Stele, spre completarea celoru ce amu e spusu în N. 11 al României Literare. Deocamdată să și fie numai ertatu a zice că: acela ce se va grăbi a schimba mai curăndu uniforma de astăzi, va dobăndi titluri la stima trupeloru romăne, și va da, precumu ași zice, o satisfacție națională. Primiți, Domnule Redactoru, etc, etc. Colonelu P. Sceliti. Teaga Comânsdesa. Nu odată s'au zisu și cu dreptu cuvăntu, că ne este mai ușoru să aflămu ce se face și ce se zice în Parisu și în Londra, decătu noi Iașenii să știmu ce se petrece în București, și vice-versa Bucureștenii să cunoască întămplările din Iași. O nouă dovadă despre stavila făcută schimbului ideiloru intre două țeri surori, care macar prin o lesniioceă comunicație aru trebui să fie unite, o avemu în factul emancipării țiganiloru în țeara Romănească. Scrisori particulare de la persone demne de credință ajunse a Iași au fostu asiguratu, că proiectul guvernului pentru aboliiiea sclăviei s'au fostu respinsu de cătră Divanul adhocaceastă noutate au dato Zimbrul; alte scrisori au fostu pretinsu că proiectul s'au fostu amănatu numai, declarănduse Divanul nepentru o asemine legiuire. Și una și alta din noutăți erau greșite, inocompetentu Această noutate au fostu dato Si peaca. se suie peste 70.000 suflete, după espresia întrebuințiată de D. D. fosti proprietari. Numai casa Brancovanu are peste 5000, frații Baleanu asemineau se în alt. 1, 5, 6, 7, care săntu însușite de a întemeia o nobilă emulație între foștii proprietari de carne omeneassimgumen popucă, și de a înălți a tul lului, făcăndu din zioa desființerii sclăviei, o serbare națională, pre arăta regretămu adontarea desposițiiloru cuprinse în urma art. 7, de esposiții care lipindu cătră pămăniu pre desrobiți pe unu terminu mai surtu sau mai puținu lungu, nu facu decătu a prelungi sclăviea loru în totu cursul acestoru ani. O libertate care lipește pre individu de pămăntu, întocmai ca copaciul infiptu prin rădăcină, nu se chiamă libertate. Vagabondațiul care au serviti de protecstu disposiție ce disfigurează pentru această LEGIUIRE Pentru Emancipația TUTUROR ȚIIGANILOR DIN PRINCIPATUL ȚĂRII ROMĂNEȚI. Art. 1. Robia este desființată. Ori care țigan se află astăzi în această categorie, se liberează și se va scri îndată între dajnicii Statului. Art. 2. Despăgubirea ce se acordă proprietarilor se hotăraște a fi de galbeni zece pentru fiecare individ. Art. 3. gata pănă la suma de galbeni cinci sute ne- Despăgubirea se va plăti în bani greșit în cei dintăiu doi ani, începănd de la aceea care vor fi avănd de la una pănă la cinci-zeci familii de țigani, și treptat de la șase familii în sus pănă la încerbarea de galbeni cinci sute. La întămplare cănd fondul întocmit n'ar înceta suma cu care s'ar plăti numărul familiilor zise mai sus, atunci Vistieria se va împrumuta spre întămpinarea acestor plăți cu desăvărșire, iar ceilalți proprietari cu sume mai mari vor primi obligații ale Statului de căte galbeni doi sute fiecare, și cu dobăndă cinci la ”, pe an, care se va începe de la iulie 1857 și se va plăti regulat pe fiecare an la sfărșitul anului. Plata capitalului se va urma asemenea regulat pe fiecare an, potrivit cu fondul anual, trăgănduse sorți cu trei luni înainte asupra numerilor obligațiilor ce au a se plăti. Art. 4. Proprietarii care vor fi avăndu de la una pănă la doăzeci familii de țigani, vor fi datori ca în termen de șase luni de la promulgarea acestei legiuiri, să adreseze la Vistierie lietă echcactă de țiganii lor, cu arătare preciză de sensul, vărsta și locuința lor, ca după aceasta să se facă cuvenita cercetare și să se îndeplinească îndată cerutele formalizați pentru despăgubire. Care din acești proprietari nu se vor conforma cu această orănduială, vor perde dreptul despăgubirei. Subt aceeași osăndă se îndatorează și proprietrii care vor fi avind mai mult de doăzeci familii de țigani, să și îmnfățișeze listele de catagrafie negreșit pînă la începutul anului 1857. Art. 3. Dajdia ce se va incepe a se de atești desrobiți, se va uni cu fondul destinat prin legiuirea din anul 1847 pentru desrobire. Se va adăoga la acest fond și dajdia țiganilor celor vechi ai Statului, in chit venitul de la toți dajnicii țigani de ori ce multu autul ca pre ar fi a întra dacă ași voi au isgonitu din care înainte aceasta este: de Adrianopoli, care cu dreptu esistă predilecții rusești, care jurnalistul o caută de simpatii; să și în chiar înșiru au ucisul unde de odată arată făgăduinți făcute este tocmai fackerlinesu prin șai desvoltări cautoată iedul guvernului cu tra 10. Numerul Noi s'au primitu desrobițiloru în de cătră Dineara Romădespăgubire. vanul adhoc în seanța sa și miniștrii, săntemu curiozi că dloru voru reclama anume nească număru. majoritate de Fiindu precumu tocmșai au Precătu aplaudămu la din 25 Ianuari 11 glasuri că acești reproducemu din de a și în conacesta și vedea daca prinurmă săntu legea emencipării, înpublicato Vestitorul, disposițiile implini de acum pe seama Statului la